GREIERELE ŞI FURNICA

O FURNICĂ: (copil mic şi subţirel)

Furnica mătură de zor prin faţa casei cu o mătură mai mare ca ea.Din culise
apare alt copil ,care se uită un moment la furnică şi cu paşi uşori vine spre
public şi începe să declame:

COPILUL: Uite, colo,o furnică...

Vezi cât e de mititică?
Ziua-ntreagă ea munceşte,
Nu ştiu cum nu oboseşte.
(Sărind apare un greieraş care cântă la chitară)
GREIERUL: Cri,cri,cri! E iarăşi soare,
Parcă-i zi de sărbătoare.
Codru-i verde ,răcoros,
Eu cânt vesel, unduios,
Cri, cri, cri!
(Când termină cântecul se uită la furnică şi zice cu ironie:)
Hei, tuşică mărunţică,
Nu te obosi prea tare,
Poate creşti şi tu mai mare.
Că-ţi spun drept,dragă furnică,
Prea eşti mică,subţirică!

FURNICA: Ce folos că eşti mai mare

Şi-mi ceri iarna de mâncare?
Dacă nu munceşti un pic,
Vei rămâne de nimic.

GREIERUL: Ha!ha!ha! ciudat vorbeşti,

Fugi de-aici, mă plictiseşti!
Să lucrez? Vai, nu se face,
Să muncească cui îi place! Cri,cri,cri....

ALT COPIL:
Pe o frunză-ngălbenită
Trece iute o furnică
Se opreşte,se gândeşte
Ce să facă? Ce să facă?
Pe cărarea dinspre râu
A găsit un bob de grâu.
Îl ridică cu răbdare
Şi-o porneşte pe cărare.
Muşuroiul de furnici
Nu-i departe , e aici ,
Dar e greu şi nu mai poate
Hai,surate,veniţi toate!
Măcinăm, facem făină
Şi-i poftim pe toţi să vină
La plăcinte rumeioare
Şi-apa rece din izvoare.
( Salută şi pleacă,)

GREIERUL: Încotro,tuşă furnică?

FURNICA: Lasă-mă, că sunt grăbită!

Merg la moară cu povară,
Macin grâu, orz şi secară
S-am făină pân’ la vară.

GREIERUL: Ha! Ha! Ha! Ce stângătoare,

Tare mai eşti muncitoare!

FURNICA: Solii toamnei au sosit,

Frunzele-au îngălbenit,
Păsările călătoare
Au zburat spre ţări cu soare
Şi când iarna o veni
În belşug m-oi odihni.

FURNICA: Greieraş ,vecine dragă,

Dă-ne- o mână de-ajutor,
N-avem lemnele tăiate,
S-a stins focul în cuptor.

GREIERUL: Să tai lemne,zici,surată,

Ce-ţi veni aşa de-odată?
Nu pot ,dragă ,să muncesc,
Mai bine mă-nveselesc! (fuge cântând)

FURNICA: (puţin ameninţător):

Nu-i mereu vreme frumoasă,
O veni iarna geroasă!...
 Furnica:
Mi-am făcut cămară nouă
Răsuflarea ţi se taie
Tu rupând chitara-n două
Nu faci decât hărmălaie
Of...of...of, pleacă să nu iei bătaie
Nu-ţi plătesc nimic
tu cânţi - eu muncesc
Tu n-ai ce face?
Strângi arcuşul te frămânţi
Nici nu- ntrebi dacă îmi place
Las că iarna o să vie
Şi-o să vii din nou la mine
Cânţi într-una nu ţi-e greu?

Greierele:
Gospodină hărnicuţă
Ia zâmbeşte olecuţă!
Ţi-am făcut o melodie
Ce pe placul tău să fie
Şi când iarna va sosi
Sigur mă vei milui
Pentr-un cântec cu o grăunţă
Totdeauna-ai fost drăguţă
Mare-i sufletul tău, mare
Nu-i cum zice lumea-Zău!