CUPRINS

Introducere...............................................................................1
Metode de diagnosticare și de examinare a pielii..........................2
Importanța curățirii pielii............................................................4
Cum se realizează demachierea și de ce trebuie făcută..................5
Emulsii demachiante la îndemâna fiecăreia..................................6
Despre tonifierea pielii, cum se realizează și cu ce.........................9
Despre hrănirea pielii, cum se realizează și cu ce..........................10
Cum să ne protejăm pielea și care este rolul protejării?.................11
Despre caracteristici ale pielii și despre îngrijire............................12
Cum putem trata un ten acneic și care sunt cauzele care provoacă
apariția ei?...............................................................................29
Cum putem trata tenul cu puncte negre și care sunt cauzele
apariției
acestora?.................................................................................35
Generalități despre cuperoză, piele senilă și tratarea
lor................38
Miracolul naturii în tratarea tenului și beneficiile acestor
tratamente..............................................................................41
Introducere
Un ten frumos este un bun prețios, care trebuie îngrijit. Pielea, și în
general caracteristicile ei diferă de la o persoană la alta, așa că și îngrijirea
cosmetică trebuie să fie diferențiată. Aceste îngrijiri trebuie făcute cu răbdare,
perseverență și bineînțeles cu produse adecvate. Făcând astfel, vom evita
ridurile premature, uscăciunea și deshidratarea pielii, precum și punctele negre.
Ca și principii de bază, care nu trebuie deloc neglijate, ar fi: curățirea,
protejarea, tonificarea și hrănirea pielii.
Dacă toate acestea vor fi respectate pe tot parcursul vieții, atunci pielea
își va păstra prospețimea, strălucirea, suplețea, elasticitatea și fermitatea până
la o vârstă înaintată.
În trecut, puține femei la vârsta de 40 de ani, arătau cum arată o femeie
din zilele noastre. De ce? E simplu. Ele nu aveau la îndemână produse
cosmetice variate și adecvate, protectoare și hrănitoare cum au femeile din
zilele de azi.
După cum am mai specificat mai sus, nu toate persoanele au același tip
de piele. Pielea variază în funcție de mai mulți factori: vârstă, anotimp,
agresiuni climaterice, de stadiul hormonal, de stres și de produsele cosmetice
pe care le utilizăm.
Dar să nu uităm că, în decursul anilor, tipul de piele se poate modifica.
Spre exemplu, un ten gras poate deveni unul uscat, iar un ten uscat, netratat
corespunzător, poate deveni unul acoperit de puncte negre.
Odată cu dezvoltarea industriei cosmetice, prin apariția a nenumărate
produse, care sunt tot mai variate și mai specializate, avem libertatea de a
alege minuțios și adecvat produsul potrivit pentru ten.
Această alegere nu poate fi corectă, decât dacă reușim să ne
determinăm tipul de piele. Acest lucru îl putem face singure, sau apelând la
cosmeticiană.
Dacă ne identificăm tipul de piele, doar atunci vom putea obține
rezultate satisfăcătoare pentru noi.
Metode de diagnosticare și de examinare
a pielii
Care ar fi metodele de stabilire a diagnosticului pielii?
Pentru a avea o îngrijire cât mai eficienta a tenului, prima dată trebuie să
determinăm caracteristicile pielii. Aceasta metodă o putem face noi singure
acasă, folosind o foiță de țigară pe care o aplicăm pe față, iar apoi o privim la
lumină. Dacă pe foiță vedem pete de grăsime, atunci e relevant că pielea este
grasă.
O altă metodă de testare a pielii tenului, este testul dermatograf. Luăm
un creion dermatograf și cu partea neascuțită, trasăm pe față câteva linii. Dacă
traseul se înroșește, înseamnă că pielea este sensibilă, dacă apare o
adâncitură, atunci pielea este uscată, iar dacă se înroșește deasupra liniei,
atunci pielea este grasă. De reținut: dacă nu se observă nici o reacție din toate
cele trei enumerate, înseamnă că tenul este normal.
După toată această testare individuală, înainte de a începe acasă un
tratament adecvat al tenului, este bine să facem o examinare mai amănunțită
la un salon cosmetic.

În ce constă un examen complet al pielii?

În cabinetele cosmetice, se efectuează un examen complet: vizual, prin
palpare, cu lupa, cu lampa Wood și cu pH-metrul.
Examenul vizual - constă într-o evaluare vizuală, în care se stabilește
coloritul pielii, imperfecțiunile ei, gradul de îmbătrânire, relieful ridurilor,
precum și forma feței.
Examenul prin palpare - constă în determinarea rezistenței epidermei și
a elasticității pielii, a grosimii ei, a gradului de hidratare sau deshidratare și al
tonicității.
 Examenul cu lupa - constă într-o examinare cu lupa, care să completeze
mai amănunțit examenul vizual, scoțând în evidență aspectele pielii tenului
care nu au putut fi văzute cu ochiul liber.
Examenul cu lampa Wood - constă în emisia de raze ultraviolete asupra
epidermei, în urma căreia pielea va avea diferite fluorescențe. Dacă
fluorescența este slabă, atunci înseamnă că pielea este deshidratată; dacă
fluorescența este puternică, înseamnă că pielea este bine hidratată, iar dacă
fluorescența este violacee, înseamnă că pielea este normală.
Examenul cu pH-metrul - constă în indicarea gradului de aciditate sau de
alcalinitate al pielii. Pielea sănătoasă are reacție acidă și un pH=5,5, însă
această valoare poate varia în funcție de factorii externi, de alimentație sau de
unele afecțiuni ale pielii.
Deoarece există o multitudine de aspecte ale pielii care diferă de la o
persoană la alta, caracterizarea tenului în gras sau uscat este incompletă.
După conținutul de lipide avem următoarele tipuri de piele: normală,
uscată, mixtă și grasă.
După conținutul de lichide avem următoare le tipuri de piele: normal
hidratată, deshidratată, sau foarte hidratată.
După afecțiunile care influențează aspectul pielii, avem următoarele
tipuri de piele: pletorică ( supraabundenta în sânge, adică prea vascularizată );
cașectică ( bolnăvicioasă ); cu cuperoză ( inflamație a glandelor cutanate ale
feței, vinișoare roșii-violacee pe pomeții obrajilor ); acneică ( plină cu coșuri );
ridată ( zbârcită, îmbătrânită ); senilă ( caracteristică bătrânilor ), cu pistrui sau
pete ( în funcție de pigmentul pielii, este ereditar ).
Importanța curățirii pielii
Curățirea pielii este foarte importantă și esențială pentru păstrarea
tenului în stare de sănătate perfectă.
Curățirea va începe cu demachierea, care se va face în fiecare seară și
dimineață, iar în timpul zilei, de câte ori se aplică un fard nou. Indiferent de ora
la care mergem la culcare și indiferent dacă ne simțim obosite, este necesar să
înlăturăm de pe ten fardul și impuritățile depuse de-a lungul zilei, precum și
produsele de secreție ale pielii ( sebumul ).
Pielea perfect curățată poate respira în voie, ceea ce reprezintă o
condiție vitală pentru piele, adică trebuie să o păstrăm suplă și proaspătă. Dar
din păcate nu multe persoane respectă regula, pe motivul că nu au timp, deși
curățirea tenului nu îți răpește decât câteva minute ( 3-5 minute ).
Curățirea tenului reprezintă o condiție esențială în reușita diverselor
tratamente aplicate obrazului: măștile cosmetice, băile de abur, masajele,
cremele, etc.
Demachiantul pe care îl vom utiliza pentru curățire, bineînțeles că se va
alege tot în funcție de natura tenului. Demachiantul nu trebuie să pătrundă în
piele ci numai să dizolve secrețiile pielii, praful, fumul și să elimine complet
fardul.
E bine de știut că demachierea se face cu un lapte demachiant sau cu o
cremă demachiantă, iar pentru tenurile grase se vor folosi loțiuni detergente
care au o mare capacitate de curățire. Dacă un ten gras suportă apa și săpunul,
atunci se poate curăța tenul și așa, dar este de menționat că apa nu trebuie să
fie o apă calcaroasă. Cea mai indicată apă pentru curățirea tenului este apa de
ploaie.
Cum se realizează demachierea și de ce
trebuie făcută?
Este bine de știut că înainte de a începe să ne demachiem, trebuie să ne
spălăm bine pe mâini.
Se începe cu demachierea buzelor, care se face cu o dischetă
demachiantă înmuiată în lapte demachiant, făcând mișcări circulare. Apoi
urmează ochii, care dacă au fost fardați strident, se vor demachia cu o cremă
cu multă vaselină. Discheta cu care ne demachiem, este bine să fie umezită în
apă, ca să îndepărtăm prima dată rimelul de pe gene, iar mai apoi, cu alte
dischete demachiante, vom șterge ușor pleoapele, tot prin mișcări circulare.
Pentru o curățire mai profundă, crema sau laptele demachiant se va
întinde uniform pe față prin mișcări ușoare de jos în sus ( pe obraz ), iar pe gât,
prin mișcări stânga-dreapta.
Se va efectua un masaj ușor pentru ca murdăria să se adune în cremă, se
va aștepta câteva minute, după care se va îndepărta demachiantul cu o
dischetă demachiantă înmuiată în apă.
Pentru o curățire a tenului mai amănunțită și mai profundă se
recomandă cabinetele cosmetice, unde se efectuează următoarele procedee
cosmetice:
• demachierea,
• vaporizarea,
• gomajul,
• dezincrustarea electrică sau anaforeza ( un tratament recomandat
tenurilor încărcate și grase ).
 Vaporizarea se face cu vapori, unde prin transpirație, porii tenului se
deschid și astfel se elimină toxinele și impuritățile din piele.
Gomajul reprezintă un proces de curățire profundă a pielii, acesta fiind
indicat în special pentru tenurile grase asfixiate, presărate cu puncte negre, a
căror culoare devine cenușie, datorită celulelor moarte și neeliminate de la
suprafața pielii. Acesta se efectuează cu diferite tărâțe cosmetice.
Exemplu: 20-30 gr flori de tei se fierb în 500 ml de apă, până scade la
jumătate, apoi se adaugă 2 lingurițe de mălai cernut. Pasta obținută se va
întinde pe obraz și se va freca în special în regiunile cu probleme, adică pe
porțiunile mai grase ale tenului.
Gomajul elimină celulele moarte, precum și excesul de sebum și va lăsa
pielea să respire în voie. Un avantaj al acestui tratament este că în urma
acestuia pielea va căpăta o mai mare putere de absorbție a componentelor din
creme.

Emulsii demachiante la îndemâna

fiecăreia
Folosirea emulsiilor pentru demachierea tenului sunt recomandate,
deoarece ele dau o curățire eficace, eliminând impuritățile, secrețiile și
machiajul. Emulsiile nu sunt detergente și respectă aciditatea și echilibrul pielii.

Vă dau aici câteva exemple de tipuri de emulsii:

Pentru toate tipurile de piele:
• Ceară 10 gr; borax ( sare a acidului boric ) 1,5 gr; ulei de germeni de
porumb 50 gr; apă 50 ml. Se topește ceara în ulei, boraxul se dizolvă la
cald în apă, după care se toarnă peste soluția uleioasă și se amestecă
bine până la răcire.
Pentru tenurile uscate și normale:
• Lanolină ( substanță grasă de culoare gălbuie provenită din spălarea lânii
brute ) 5 gr; vaselină 20 gr; ulei de parafină 80 gr; unt de cacao 5 gr;
colesterină 0,50 gr; apă 50 ml. Substanțele grase se topesc pe o baie de
abur, iar apa se încălzește și se toarnă peste ele și se amestecă până la
răcire.
Pentru tenurile uscate și deshidratate:
Lapte de castraveți
• Lapte de vacă 200 ml; rondele de castraveți 25 de bucăți. Rondelele de
castraveți ( curățați de coajă ) se pun la macerat pentru 24 de ore în
laptele de vacă. După ce a stat la macerat, compoziția se strecoară prin
tifon și se pune în sticlă.
Emulsie de migdale
• Migdale dulci cojite 30 gr; apă de roze 90 ml; benzoat de sodiu 0,20 gr.
Prima dată se pun migdalele necojite într-un vas cu apă clocotită, apoi se
scot într-o strecurătoare și se presează între degete ca să le scoatem
coaja. Apoi se spală cu apă rece și se pisează, după care adăugăm
treptat apa în care am dizolvat benzoatul de sodiu și alcoolul,
amestecând până la obținerea emulsiei.

Pentru tenurile grase:

Lapte de castraveți
• Se curăță de coajă câțiva castraveți, se taie în două și scoatem miezul cu
lingurița și se pune într-o sticlă sau borcănel. Se bat două albușuri de ou,
la care le adăugăm un pahar de apă de roze. Amestecul astfel obținut, se
toarnă peste miezul de castraveți.
 Apoi se adaugă 125 ml alcool. Se amestecă bine după care se lasă așa
timp de 3 zile. Sticla sau borcănelul va fi bine acoperit ( etanș ). După ce au
trecut cele 3 zile, compoziția se strecoară printr-un tifon, iar lichidul rezultat
se toarnă într-o sticlă. Acest lichid se va agita întotdeauna înainte de
folosire.

• Zeamă de castraveți 500 ml; ulei de parafină 100 ml; apă distilată 50 ml;
borax 1 gr; tinctură benzoe 20 ml; albuș de ou ( de la un ou).Albușul de
ou se bate spumă și se adaugă treptat peste el uleiul de parafină și apa,
în care s-a dizolvat la cald boraxul. Apoi se adaugă tinctura de benzoe și
apoi zeama de castraveți. Se păstrează în sticle bine închise și la loc
răcoros.
Pentru tenuri foarte uscate se recomandă folosirea cremelor de demachiat:
• Unt de cacao 20 gr; ulei de parafină 40 ml; alcool etilic sau cetaceum 10
gr; vaselină albă 60 gr; apă 25 ml. Substanțele grase se topesc pe o baie
de abur, apoi se adaugă apa încălzită și se amestecă până la răcire.

• Ulei de parafină 50 ml; vaselină albă 40 gr; parafină 10 gr; tinctură de

benzoe 1 gr. Substanțele grase se topesc pe o baie de abur, apoi se
amestecă până la răcire, picurând treptat tinctura de benzoe.

• Ceară albă 10 gr; stearină 10 gr; ulei de parafină 50 ml; apă 50 ml.
Substanțele grase se topesc pe o baie de aburi, iar apa încălzită se pune
peste ele.
Despre tonifierea pielii, cum se realizează
și cu ce
După curățirea pielii, urmează o altă etapă importantă pentru
întreținerea și sănătatea tenului și anume aplicarea de loțiuni tonice.
Loțiunile tonice sunt necesare și în cazul tenurilor uscate sau normale,
deoarece acestea activează circulația sângelui și conferă tonicitate pielii.
Loțiunile tonice completează curățirea tenului după demachiere. Loțiunile sunt
extracte din plante cum ar fi ( tei, trandafir, soc, sunătoare, urzică, salvie,
nalbă, afine ). E bine de știut că, pentru tenurile normale și uscate trebuie
evitate loțiunile cu conținut pe bază de alcool. Alt lucru care trebuie știut, este
că după o demachiere cu soluție tonică trebuie să lăsăm tenul să fie bine uscat.

Vă dau aici câteva exemple de loțiuni:

Pentru tenul normal:
• Miere de albine 5gr; apă de roze 60 ml; apă de flori de portocal 20 ml;
alcool 5 ml. Mierea se va dizolva în amestecul de ape aromatice, apoi se
va adăuga alcoolul. După ce este bine amestecat totul, apoi se filtrează.
Pentru tenul normal și uscat și cu pori dilatați:
• Tărâțe de grâu 1 pahar; sucul unei lămâi; miere de albine 20 gr; apă de
ploaie 1 litru. Tărâțele se fierb în apa de ploaie, după care se filtrează și
apoi se vor adăuga mierea de albine și sucul de la lămâie.
Pentru tenul gras:
• Bicarbonat de sodiu 1 gr; tărâțe de grâu 10 gr; glicerină 10 ml; amidon 1
gr; tinctură benzoe 10 picături; apă 1 litru. Se amestecă toate la un loc,
se agită bine, apoi se filtrează.
 • Suc de portocală 75 ml; alcool camforat 25 ml; zeamă de castraveți 500
ml; alcool 125 ml. Castraveții se curăță, se taie și se dau prin mașina de
tocat, după care se strecoară, se adaugă alcoolul și se lasă la macerat
pentru 48 de ore. După aceea se va filtra din nou și se va amestecă cu
sucul de portocală și cu alcoolul camforat.
Pentru tenul gras cu pori dilatați:
• Acid citric 0,25 ml; suc de castraveți 50 ml; alcool 25 ml. Se amestecă
toate la un loc și se aplică pe ten.

• Suc de lămâie 100 ml; apă de ploaie 100 ml. Se amestecă bine și se aplică
pe ten.

Despre hrănirea pielii, cum se realizează și

cu ce
Totdeauna după curățirea tenului cu loțiune tonică, trebuie să aplicăm în fiecare
seară o cremă nutritivă, adică o cremă de noapte, mai puțin pentru cele care au tenul
gras. Folosirea cremelor este indicată pentru toate categoriile de ten, în special pentru
cele uscate.
Indiferent de natura tenului, porțiunea din jurul ochilor fiind foarte
sensibilă, se va unge cu o cremă grasă hrănitoare și se va păstra așa pe tot
parcursul nopții.
Hrănirea pielii se face prin masaje manuale sau cu ajutorul aparatelor din
salonul de cosmetică.
 Prin masaj punem în mișcare circulația sanguină și cea limfatică, iar după
efectuarea masajului va urma aplicarea unei creme, care va fi ușor absorbită de
epidermă, care va pătrunde în straturile mai profunde și o va hrăni
corespunzător. Cremele hrănitoare conțin o mulțime de substanțe biologice
necesare tenului. Cremele hrănitoare au la bază lanolina - o substanță grasă ca
și sebumul ( grăsimea naturală a pielii ). Lanolina este foarte ușor absorbită de
piele și intră în profunzimea ei. Cremele pe bază de lanolină, conțin în general
lanolină anhidră, vaselină, unt de cacao, apă, ulei, parafină.
Cremele cu aminoacizi sunt ca un aliment biologic pentru piele, acestea
fiind indicate în special în cazurile în care elasticitatea pielii e slăbită sau pielea
este cam ofilită.
Cremele cu vitamine au în compoziția lor vitamine . Știm bine că
vitaminele sunt vitale pentru buna funcționare a organismului. Cremele cu
vitamine, au o mare întrebuințare în cosmetică și sunt bine tolerate și
acceptate de către orice tip de ten.
Cremele cu fitohormoni stimulează circulația sângelui, refac celulele,
îmbunătățește tonicitatea și întind pielea.

Cum să ne protejăm pielea și care este

rolul protejării?
Pielea după ce a fost hrănită, trebuie să fie și bine protejată. Protejarea
pielii se face începând de dimineață, aplicând creme protectoare, după
curățirea feței cu loțiune.
Cremele protectoare, au avantajul că protejează tenul împotriva
factorilor climaterici ( soare, ultraviolete, vânt, ger ).
 Pentru cele cu tenurile uscate sau sensibile este bine să folosească, o
cremă care să asigure menținerea unui conținut de apă în stratul cornos, astfel
insuficiența secreției sebacee va fi remediată.
Pentru cele cu tenurile grase este bine să folosească o cremă hidratantă
de tip „ulei în apă”, dar care va fi aplicată moderat, astfel încât să nu formeze
un strat de film gras pe piele.

Despre caracteristici ale pielii și despre

îngrijire
Cum trebuie îngrijită o piele normală și care sunt caracteristicile ei?
Pielea normală este o piele perfect echilibrată: nu este nici grasă, nu este
nici uscată, este ușor strălucitoare, nu este sensibilă ( suportă bine săpunul ) și
nu are puncte negre. Această piele este specifică copilului mic, piele care are o
stare de sănătate bună și este fără defecte. La persoanele adulte se întâlnește
foarte rar. Pielea normală, este fiziologic echilibrată.
Dimineața , pentru spălarea ei se recomandă o apă călduță sau rece,
deoarece o apă fierbinte moleșește pielea și dilată porii. O apă calcaroasă sau
cu prea mult clor, nu va fi bine suportată de acest tip de ten. De aceea va
trebui folosită o apă fiartă și răcită, sau un decoct ( preparat lichid obținut prin
fierberea în apă a unor plante ) de nalbă. Ca apă este de preferat apa de ploaie.
Dacă nu avem apă de ploaie, atunci putem folosi o apă distilată sau o apă
minerală de masă.
În apa obișnuită putem adăuga o jumătate de linguriță de borax la un
litru de apă, sau 5 gr de tinctură de benzoe la un litru de apă.
Specialiștii recomandă să se alterneze spălatul: într-o zi cu apă obișnuită
și cu o soluție demachiantă, în următoarea zi spălatul cu decoct de nalbă și cu
un săpun pe bază de lanolină.
 Uneori pielea tenului normal se poate deteriora ( pot să apară mici pete
cu un aspect iritat datorită săpunului, bureților sintetici sau a prosoapelor ).
Este bine de știut că după spălarea tenului, este bine ca să nu frecăm pielea cu
prosopul ci doar să o tamponăm prin apăsări ușoare.
Seara , pentru îndepărtarea impurităților și a prafului, depuse pe piele
pe tot parcursul zilei, sau pentru îndepărtarea fardului și a secrețiilor pielii, se
va apela la demachierea tenului cu o cremă sau cu un lapte demachiant,
urmată de ștergerea lui cu o loțiune tonică și calmantă.
Pielea normală nu necesită folosirea unei creme puternic hrănitoare.
Este bine de pus o cremă hrănitoare doar în jurul ochilor, unde pielea este mai
sensibilă, iar dacă dorim, preventiv, să hrănim tenul cu o cremă puternic
hrănitoare, atunci facem aceasta doar de 2 ori pe săptămână.
În timpul nopții este bine să lăsăm tenul liber, fără cremă, în acest fel el
va putea elibera toxinele acumulate.
Odată cu înaintarea în vârstă, este bine să se facă lunar câte o ședință de
curățire în profunzime a tenului, la un cabinet cosmetic. De 2 ori pe an trebuie
făcută „o curățire generală” a tenului, una în primăvară, iar cealaltă la
începutul iernii.
Primăvara trebuie făcută această „curățire generală” pentru a îndepărta
de pe piele „zgura” adunată peste iarnă, iar la sfârșitul toamnei, pentru a
îndepărta celulele moarte provenite în timpul bronzării pe timp de vară, astfel
pielea se va reînnoi și va fi aptă să înfrunte frigul iernii în condiții optime.
Încă de pe la 20 de ani, trebuie să aplicăm în jurul ochilor o cremă pe
bază de colesterol și lanolină, care să prevină de timpuriu formarea ridurilor,
bine cunoscuta „laba gâștei”. Se mai recomandă spălarea zilnică a ochilor cu o
infuzie de mușețel sau albăstrele. Nu trebuie însă să uităm de gât, toate
îngrijirile aduse tenului, trebuie să le aplicăm și gâtului ( creme, măști,
machiaj).
Vă dau aici câteva formule de creme pentru tenul normal:
• Ceară albă 10 gr; lanolină 5gr; colesterol 1 gr; cetaceu ( grăsime de
mamifer acvatic ) 5gr; ulei de parafină 20 ml; borax 0,50 gr; vitamina A
10 ml; apă 25 ml. Primele cinci substanțe se vor topi pe o baie de abur,
iar boraxul se va dizolva în apă la cald, apoi se toarnă peste primul
amestec. După o prealabilă răcire se va adăuga vitamina.

• Vaselină cu colesterină 75 gr ( vaselina cu colesterină se obține

amestecând 1 gr de colesterol, și 100 gr de vaselină ) ; suc de roșii 20 ml;
suc de lămâie 2 ml; vitamina A 2 ml; apă 20 ml. Vaselina cu colesterină
se topește pe o baie de abur, se lasă la răcit și când este aproape rece, se
toarnă peste ea sucurile și vitamina.

Cum trebuie îngrijită o piele uscată și care sunt caracteristicile ei?

Pielea uscată este lipsită de vitalitate, transparentă, fină și întinsă și are
tendința spre a dezvolta riduri sau cuperoză. Acest tip de ten, de pe la 50 de
ani capătă un aspect pergamentat. Cauzele care determină acest tip de piele
sunt diverse: climatul uscat, vântul, căldura prea mare, băile de soare
prelungite. O piele uscată poate indica o disfuncție a ficatului și a intestinului,
dereglări endocrine ( a tiroidei ), tulburări nervoase, sau circulatorii.
Pielea uscată este foarte sensibilă în special iarna, când pot apărea la
suprafața ei niște pete roșii datorită frigului, sau în urma folosirii de loțiuni care
au în compoziția lor alcool, sau în urma folosirii unor creme pe bază de
glicerină.
Pielea uscată bine îngrijită ( hrănită și hidratată ) poate rămâne
frumoasă pentru mult timp. Neîngrijită fiind, prin aplicare unor produse care
nu sunt compatibile tenului uscat, aceasta se va deteriora și se va descuama.
Fiind foarte fragilă, pielea uscată necesită îngrijiri mai speciale. Pielea uscată
poate fi de două feluri: deshidratată - lipsită de apă și a lipidică - lipsită de
grăsime.
 De cele mai multe ori, fără să ne dăm seama, contribuim noi înșine la o
uscăciune a pielii, fie prin folosirea excesivă a săpunului, fie prin folosirea de
produse cosmetice neadecvate, fie prin curele de slăbire prin care privăm
organismul de lichide, fie prin spălarea ei cu ape dure și calcaroase. Regimul
deshidratant, excesul de soare, ceața, apa calcaroasă, băuturile tari, produsele
prea alcaline sau prea acide, masca cu nămol, toate acestea la un loc, nu-i fac
deloc bine acestui tip de piele. Pentru o bună îngrijire a ei, trebuie să folosim
produse grase, nutritive și hidratante.
Dimineața , pielea se va curăța cu o cremă sau emulsie demachiantă,
apoi aceasta se va clăti cu apă călduță sau se va pulveriza cu apă minerală.
Emulsia demachiantă trebuie să fie grasă și săracă în detergenți. Este foarte
recomandat ca o zi să se aplice pe ten o cremă hidratantă, iar ziua următoare o
cremă nutritivă. Crema nutritivă trebuie lăsată pe față o oră, după care se va
îndepărta cu o loțiune tonică și calmantă. O dată pe săptămână se va aplica pe
piele o cremă foarte grasă.
Seara , pielea se va curăți cu o cremă demachiantă sau cu o loțiune
uleioasă. Pentru demachiere mai putem folosi untul de cacao pe care îl
întindem pe față. Acesta se va topi la temperatura pielii și astfel va îngloba
impuritățile și fardul. După îndepărtare, tenul va rămâne moale și suplu. Tot în
scopul demachierii putem folosi și vaselina simplă sau uleiul de parafină.
După demachiere se va șterge tenul cu o loțiune tonică. Pe timpul nopții,
nu se recomandă ca tenul să rămână uns, dar în cazul unei pieli excesiv de
uscate, crema poate să rămână și peste noapte. Pentru a nu se forma riduri în
jurul ochilor, vom aplica și o cremă hrănitoare în jurul lor.
Pielea uscată trebuie să beneficieze de creme bogate în conținut de apă,
pentru a suplini lipsa acesteia. Nu se va uita bine înțeles nici de decolteu și vom
aplica și pe acesta tot o cremă hrănitoare.
Lunar se va aplica o mască de morcovi. O dată pe săptămână se va aplica
o mască specială pentru tenul uscat. Cele mai indicate măști sunt cele pe bază
de parafină, de gălbenuș de ou, sau de caolin.
 Aceste măști trebuie ținute pe ten timp de 20-30 de minute. O dată la
trei săptămâni, timp de 10 minute, se vor aplica pulverizații cu decoct din
plante calmante ( infuzii de flori de mușețel sau salvie ).
Începând de la vârsta de 30 de ani, este necesar să se facă și gomaj,
pentru îndepărtarea celulelor moarte. O dată pe lună se va face un masaj ușor
cu o cremă semi grasă, în care se va adăuga suc de castraveți sau de morcovi.
Începând de la vârsta de 35 de ani, tratamentele respective se vor face
tot la 15 zile, iar începând cu vârsta de 50 de ani aceste tratamente trebuie
făcute săptămânal.
În cazul unui ten congestionat (cu flux sangvin mare), se va tampona
tenul dimineața și seara cu o loțiune calmantă. Dacă congestia respectivă se
datorează factorilor de mediu, adică frigului sau vântului, atunci va trebui
folosită și o cremă protectoare. Dacă pielea reprezintă crăpături, atunci este
necesar să se facă aplicații cu unt de cacao, iar dacă aceasta se descuamează,
se va șterge zilnic cu o loțiune calmantă. O dată sau de două ori pe lună se va
face și o curățire mai profundă la un cabinet cosmetic.
Sunt foarte indicate cremele hidratante grase și vitaminizate, pe bază de
măduvă, osânză topită sau ulei de migdale dulci. Ca loțiuni decongestive și
calmante, se recomandă sucul de morcovi, de castraveți sau apa de tărâțe. Ca
loțiuni decongestive și calmante, sunt foarte indicate apele de flori de tei și
portocal.
Ca și măști de față, se vor folosi măștile pe bază de banane, morcovi și
castraveți. Lăptișorul de matcă și mierea încropite în creme, loțiuni sau măști,
ajută la menținerea pielii suple și proaspete. De asemenea și produsele lactate
ca smântâna, caimacul încropite în măști dau rezultate foarte bune pentru
acest tip de ten.
Pe timpul iernii se recomandă aplicarea unor creme grase și în timpul
zilei, acestea să fie ca o protecție a tenului împotriva gerului. În timpul lucrului
sau acasă, în camerele încălzite de calorifere, unde aerul este foarte uscat ,
tenul se va unge cu o cremă hidratantă.
 Vara în timpul expunerii la soare, se recomandă a se aplica o cremă
protectoare. Plimbările prin ploaie, sunt un mod foarte bun pentru hidratarea
și împrospătarea pielii.
Pielea uscată a nasului se ridează și se descuamează foarte ușor. Pentru
aceasta ca un bun remediu se recomandă spălarea zilnică a nasului cu un
tampon înmuiat în lapte călduț, precum și folosirea unei măști săptămânale (cu
amidon, talc și lapte sau din tărâțe de grâu, miere și lapte). Mai este indicat
masajul cu creme hrănitoare sau cu ulei vitaminizat.

Vă dau aici câteva formule de creme pentru tenul uscat:

• Lanolină 10 gr; ceară albă 10 gr; unt de cacao 5gr; ulei vegetal 30 ml;
apă 30 ml; borax 0,30 gr. Substanțele grase se topesc o pe baie de abur.
Boraxul se dizolvă la cald în apă, după care se toarnă peste substanțele
grase.

• Ceară albă 15 gr; cetaceu 5 gr; unt de cacao 5 gr; lanolină 16 gr; ulei
parafină 50 ml; apă 40 ml; borax 0,50 gr. Substanțele grase se topesc pe
o baie de abur, boraxul se dizolvă în apă la cald, apoi amestecându-se
continuu se introduce peste grăsimile topite.

Pentru tenul foarte uscat:

• Osânză 100 gr; ceară de albine 10 gr; tinctură de benzoe 10 gr; vin alb
100 ml; tărâțe de grâu 1 pahar, 5 trandafiri. Osânza se topește într-un
vas smălțuit, după care se adaugă petalele de la cei 5 trandafiri, iar după
48 de ore se va topi din nou pe o baie de abur. După aceea se strecoară și
se adaugă tinctura de benzoe. Crema se prepară fierbând vinul cu tărâța,
după care se strecoară. Osânza și ceara se topesc iar pe baia de abur,
apoi se adaugă lichidul strecurat (din vin și tărâțe) și se amestecă până
la omogenizare.
Vă dau aici câteva formule de măști pentru tenul uscat:
• Mască de parafină: se aplică cu o pensulă lată de la bărbie spre tâmple,
de la buza superioară spre urechi, de la nas spre urechi, de la mijlocul
frunții spre tâmple, de sub bărbie pe gât în jos, iar sprâncenele și
pleoapele rămân libere. Se va aplica în 2-3 straturi, apoi se va acoperi
fața cu o bucată de pânză sau mătase, pentru a mări efectul căldurii
asupra pielii. Parafina poate fi folosită simplă sau amestecată cu
lanolină, ulei de parafină, ceară, acid stearic. După 15-20 de minute se
scoate masca cu ajutorul unei lopățele, desprinzând prima dată
marginile, apoi apucăm masca de sub bărbie și o tragem în sus. Pentru
îndepărtarea resturilor de parafină, aplicăm o compresă fierbinte.

• Mască de gălbenuș de ou: se amestecă un gălbenuș de ou cu o linguriță

de ulei de măsline și cu o linguriță de miere de albine, până se
omogenizează bine. Se va aplica pe față și se lasă să acționeze timp de
20 de minute, după care se îndepărtează cu apă călduță.

• Mască de morcovi: se amestecă un gălbenuș de ou cu o linguriță de suc

proaspăt de morcovi și cu 20 de picături de ulei de măsline, până se
omogenizează bine. Se va aplica pe față și se lasă să acționeze timp de
30 de minute, după care se îndepărtează cu apă călduță.

• Mască de nuci: se macină 3 miezuri de nucă, după care se adaugă 3

lingurițe de smântână, se amestecă bine până se omogenizează. Se va
aplica pe față și se lasă să acționeze timp de 10 minute, după care se
îndepărtează cu apă călduță. Se va aplica de 3 ori pe săptămână.

• Mască de fructe: zeamil ( produs alimentar dietetic, obținut din tratarea

amidonului din porumb cu hidroxid de sodiu ), pepene galben sau
banane, piersici, caise, struguri albi. Fructele se zdrobesc bine, se
omogenizează și se amestecă cu zeamil. Se va aplica pe față și se lasă să
acționeze timp de 15 minute, după care se îndepărtează cu apă călduță.
 Cum trebuie îngrijită o piele grasă și care sunt caracteristicile ei?
Pielea grasă este lucioasă, neîngrijită, lipsită de suplețe și unsuroasă, în
special pe frunte, pe aripile nasului și pe bărbie. Prezintă porii dilatați, datorită
cantității mari de sebum, iar în timp capătă o culoare gălbuie. Pielea grasă este
granuloasă, cu puncte negre și are aspectul unei coji de portocală.
Dacă se face testul cu foița de țigară, se va observa pe aceasta pete
persistente de grăsime. Seboreea mai este pusă în evidență, dacă presăm
pielea între două degete, astfel vom vedea filamente seboreice care ies din
piele. Pielea grasă este o caracteristică a persoanelor brune.
O piele grasă reprezintă o primă etapă spre trecerea către o piele
seboreică, care determină o activitate glandulară excesivă. Pielea grasă și
seboreică, este ușor iritabilă și reacționează la aplicații externe, fie printr-un
flux seboreic, fie prin cruste grase.
Pielea grasă și seboreică este o piele expusă infecțiilor stafilococice,
datorită diminuării mijloacelor ei de apărare. Este tipul de piele care dezvoltă
apariția acneei ( infecție stafilococică într-o stare seboreică ).
Pielea unsuroasă, cu grăsime excesivă este de două tipuri:
Pielea cu porii deschiși : care elimină un lichid uleios, care se întinde pe
epidermă;
Pielea cu porii închiși : care este plină de grăsime și este presărată cu
comedoane, cu chisturi sebacee ( în unele cazuri mai grave, aceasta nu mai
poate sintetiza melanină ).
Pielea grasă, uleioasă și neîngrijită poate deveni asfixiată, cu pori închiși
și cu exces de sebum, cu strat cornos și cu puncte negre, care se vor
transforma în coșuri. Astfel are loc un fel de asfixiere a pielii, datorită faptului
că și celulele cornoase de pe suprafața pielii se descuamează incomplet, iar
excesul de secreție sudoripară va astupa porii sebacei și vor face ca pielea să
fie cheratinizată în exces, împiedicând astfel evacuarea liberă a sebumului și a
transpirației. Astfel circulația sanguină se va diminua, iar oxigenarea țesutului
cutanat va fi defectuoasă.
 Cauzele care accentuează secreția de sebum sunt multiple: alimentația
prea bogată în grăsimi și condimente, umiditatea, căldura, sau mai poate fi și
rezultatul unei dereglări endocrine, dar și a unei îngrijiri necorespunzătoare. Cu
timpul, o astfel de piele devine mai puțin grasă și îmbătrânește mai încet decât
o piele uscată sau mixtă. Pe la vârsta de 50 de ani, poate deveni chiar o piele
normală, dacă a fost bine îngrijită.
O piele grasă se va rida mai greu, dar este o piele lipsită de suplețe și
frăgezime, din cauza efortului la care sunt supuse glandele sebacee. Acest tip
de piele, este cel care păstrează foarte greu un machiaj.
Curățirea pielii se va face cu săpun de bărbierit, cu un lapte demachiant
special pentru pielea grasă sau cu o tărâță cosmetică. După curățire tenul se va
clăti cu apă călduță. Hrănirea pielii se va face cu o cremă uscată, cel mult semi
grasă și hidratantă, făcându-se și un masaj al feței. Surplusul de cremă se va
îndepărta după aproximativ 2 ore, iar în jurul ochilor se va aplica o cremă grasă
și hrănitoare.
Dimineața , tenul se va spăla cu apă rece, se va unge apoi cu un strat de
cremă hidratantă, urmată de mici tamponări cu o loțiune tonică. Din două în
două zile se va aplica o cremă astringentă, alternată cu o cremă nutritivă
specială pentru pielea grasă.
După o oră se șterge fața cu o loțiune astringentă pe bază de fructe sau
plante, sau cu o loțiune camforată. O dată pe săptămână se recomandă o
mască de fructe de sezon.
Seara , curățirea se va face cu un demachiant pentru pielea grasă, fără
nici un fel de ulei, după care se va clăti cu apă călduță. După clătire, se va aplica
o soluție astringentă cu alaun sau suc proaspăt de fructe ( lămâi sau portocale
).
Curățirea de seară se poate suplimenta, după caz, cu loțiuni de acid
salicilic sau cu alcool camforat diluat.
ATENȚIE!!! Nu se vor folosi soluții puternic degresante, prea alcoolizate
sau cu un mare conținut de glicerină, deoarece acestea vor provoca o mai
mare secreție a glandelor sebacee ducând astfel la o îmbătrânire prematură
a pielii.
 Lunar se pot face fumigații ( procedeu cosmetic prin care tenul este
expus acțiunii aburilor ), după care tenul se va freca cu o perie moale și cu un
săpun acid pentru a îndepărta sebumul. Apoi se vor extrage punctele negre și
se va aplica o mască astringentă. Tot la două luni, se va înlocui masca
astringentă cu o mască anti rid pentru pielea grasă.
După vârsta de 40 de ani, se recomandă un masaj special pentru
activarea circulației, tonifierea pielii și curățirea în profunzime.
Pielea degradată și ofilită se va peria dimineața cu o perie moale și cu
săpun acid, se va clăti apoi cu apă călduță și se va șterge cu o loțiune
alcoolizată camforată. În caz de iritații este indicată o loțiune pe bază de tei sau
flori de portocal. În fiecare lună se va face o curățire generală la un cabinet
cosmetic.
Măștile cele mai indicate pentru tenul gras sunt cele pe bază de fructe
proaspete: piersici, căpșuni, mere, pere, caise, smochine sau măștile
absorbante: de caolin, de tărâțe, de drojdie de bere, de albuș de ou. Totdeauna
măștile se vor spăla cu apă caldă, iar apoi se vor pune comprese reci, deoarece
această piele este cea mai deteriorată și necesită îngrijiri mai speciale.
Ca și masaje, se vor efectua masaje de tipul frământat sau vibrator,
acestea făcându-se la un cabinet cosmetic. După astfel de masaje se va
îmbunătăți circulației sângelui la nivelul pielii și se vor destupa glandele
sebacee.
În cazul în care tenul prezintă și niște puncte albe minuscule și dure,
semănând cu niște perle mici, acestea necesită un tratament special, care va
trebui făcut tot la un cabinet cosmetic. Operațiunea constă prin înțeparea lor
cu un ac bine dezinfectat iar apoi stoarcerea lor.
Pudrele sunt foarte necesare, deoarece acestea absorb grăsimea și fac să
dispară luciul pielii, care este dat de excesul de sebum. Fardurile folosite nu
trebuie să fie prea grase sau prea aderente, deoarece nu trebuie să fie
împiedicată respirația pielii.
Dacă pielea nasului lucește datorită secreției abundente de sebum, seara se va
freca nasul cu o tărâță cosmetică ( făină de porumb sau tărâță de grâu ), după
care se va tampona ușor cu soluții slab alcoolizate și astringente.

Vă dau aici câteva formule de creme pentru tenul gras:

• Stearină 10 gr; glicerină 15 ml; borax 0,50 gr; amoniac 4 ml; apă 70 ml.
Stearina, glicerina și 60 ml de apă se dizolvă pe o baie de abur. Boraxul
se dizolvă la cald în 10 ml de apă, apoi se va adăuga peste primul
amestec. Amoniacul se va introduce treptat, amestecându-se continuu
până la răcire.

• Stearină 20 gr; glicerină 10 gr; hidroxid de potasiu 1 gr; apă 80 ml.

Stearina și glicerina se topesc pe o baie de abur, boraxul și hidroxidul de
potasiu se dizolvă în apă, apoi se toarnă peste primul amestec.

Vă dau aici câteva formule de măști pe bază de caolin ( argilă albă ) pentru
tenul gras:
• Caolin 30 gr; glicerină 5 gr; tinctură de benzoe 5 gr; ulei de lavandă 1 ml;
apă 60 ml. Peste amestecul de apă și glicerină se fărâmițează caolinul, se
adaugă apoi tinctura de benzoe și uleiul de lavandă și se amestecă toate
bine până devine o pastă moale.

• Făină de orez 3 linguri; miere de albine 1 linguriță; albuș de ou o bucată;

o roșie bine coaptă. Albușul de ou se va bate bine spumă și se adaugă
mierea și făina de orez. Se amestecă toate bine, iar la sfârșit se adaugă
roșia.

• Caolin 1 lingură; suc de roșii 1 lingură; glicerină 1 lingură. Se amestecă

bine toate ( această mască este indicată tenurilor grase cu puncte negre
).
 • Drojdie de bere 25 gr; zeamă de lămâie 1 linguriță; lapte 1 lingură. Se
amestecă bine toate ( această mască este indicată tenurilor grase cu pori
dilatați ).

Masca cu nămol - este benefică pielii, deoarece are o acțiune dezinfectantă,

antiparazitară și antibacteriană datorită sulfului și fierului și asigură și nutriția
pielii. Depigmentează și regenerează celulele tenului, îndepărtează stratul
cornos vechi, lăsând un strat nou și sănătos. Sub acțiunea unei măști cu nămol,
ridurile dispar, iar pielea rămâne întinerită și catifelată.
Masca cu nămol se prepară astfel: nămolul se amestecă cu apă fierbinte
( 80°C ) până se va obține o pastă omogenă. După ce s-a răcit puțin, se va
aplica pe față în strat de 2 cm grosime, după care deasupra se aplică un
pansament impermeabil. Masca trebuie lăsată să acționeze 30 de minute,
după care se îndepărtează cu apă călduță, urmată de o aplicare a unei
comprese cu apă rece.

Cum putem îndepărta celulele moarte de pe suprafața tenului?

Celulele moarte de pe suprafața tenului care nu se desprind, dă feței un
aspect tern, iar prezența acestora dăunează, deoarece celulele nu se pot
reînnoi.
Ca să îndepărtăm aceste celule moarte, este necesar să utilizăm o
periuță din fire de mătase, un burete vegetal sau aplicând o mască care
dezincrustează celulele moarte de la suprafața tenului.
Dezincrustarea tenului se poate realiza și cu făină de mălai pe care o
umezim în lapte și o punem într-un tifon. Se vor executa mișcări circulare
energice, dar nu prea apăsate, astfel, de pe suprafața tenului vor fi îndepărtate
celulele moarte, impuritățile și punctele negre.
 Dacă pielea este grasă, se recomandă a se folosi buretele vegetal sau
periuța, această operațiune făcându-se o dată sau de două ori pe săptămână.
Dacă tenul este sensibil, acest procedeu nu este indicat a se efectua pentru
acest tip de ten.
Pentru tenul uscat trebuie făcut un masaj circular al pielii cu un lapte
hidratant, apoi tenul se va clăti cu apă călduță, pentru a dezlipi și a îndepărta
celulele moarte de pe suprafața pielii.
După efectuarea dezincrustării tenului se poate aplica o mască pe bază
de germeni de grâu amestecați cu apă distilată și cu un gălbenuș de ou. Fiind
aplicată pe o piele perfect curată și cu porii destupați, masca va realiza o bună
hrănire a pielii. După 20 de minute masca se va îndepărta cu un tifon umezit,
iar apoi fața se va clăti cu apă florală și se va unge cu o cremă hidratantă.

Cum trebuie îngrijită o piele mixtă și care sunt caracteristicile ei?

La pielea mixtă, fruntea, nasul și bărbia prezintă caracteristicile pielii
grase, iar pleoapele, arcadele sprâncenelor, obrajii și gâtul prezintă
caracteristicile pielii uscate. Acest tip de piele este caracteristică persoanelor
bolnave de ficat, a celor ce abuzează de băuturi alcoolice, zahăr, brânzeturi
fermentate, dar acesta se poate datora și poluării atmosferice.
Pielea mixtă este o piele mai greu de tratat și necesită un tratament mai
diferențiat. Pentru partea feței a cărei piele este uscată, se vor urma indicațiile
tratamentelor pentru pielea uscată, iar pentru partea grasă a feței se vor urma
indicațiile tratamentelor pentru pielea grasă.
Prin urmare, în tratamentul zilnic se vor folosi tratamente duble. O dată
pe săptămână se va folosi un săpun ușor acid.
Lunar, bilunar sau dacă este posibil chiar săptămânal se va folosi o mască
pentru pielea uscată care va fi aplicată pe partea inferioară a obrazului și pe
gât, iar pe partea superioară a obrazului una din măștile indicate pentru pielea
grasă, apoi după îndepărtarea măștii, se vor efectua pulverizări cu apă
minerală. Lunar se va aplica un gomaj pentru îndepărtarea celulelor moarte.
 Începând de la vârsta de 25 de ani se vor folosi loțiuni tonice. De la 30 de
ani este indicat masajul feței, având scopul de a hrăni epiderma prin activarea
circulației sanguine.
Curățirea în profunzime fiind puțin mai dificilă, se recomandă să fie
făcută la un cabinet cosmetic. Cremele, măștile, loțiunile ce urmează a fi
folosite sunt cele indicate ambelor tipuri de piele. Fiind o piele mai dificil de
tratat, este necesară folosirea mai multor produse. Îngrijirea acestui tip de
piele cere mai multă răbdare decât în cazul celorlalte tipuri.

Cum trebuie îngrijită o piele deshidratată și care sunt caracteristicile

ei?
Pielea deshidratată este o piele uscată din cauza lipsei de apă, este
deteriorată se cojește și se descuamează și are un aspect veștejit. Acest tip de
ten se irită și se înroșește foarte ușor. Este o piele cu un exces de cheratină, și
care conține mai mult sulf decât o piele normală. Această piele se
deshidratează prin transpirație și prin uscarea straturilor superficiale.
Cauzele care duc la acest tip de piele sunt variate: vârsta, dezechilibrul
tiroidian, dezechilibrul suprarenal ( eliminarea apei este mai mare decât
absorbția ), tulburări nervoase, surmenaj, lipsa vitaminelor A și F.
Factorii externi care accentuează gradul de deshidratare sunt: căldura
uscată din apartament pe timpul iernii, vântul, soarele, abuzul de utilizare al
săpunurilor alcaline sau a loțiunilor astringente.
Deshidratarea pielii, poate să apară și în timpul bolilor însoțite de febră,
diaree sau al unor cure de slăbire neraționale.
Pielea deshidratată se tratează ca orice piele uscată, numai că se vor
folosi creme având în compoziția lor mai multă apă. Cremele cu miere sau cu
lăptișor de matcă se vor folosi atât seara cât și dimineața, având ca scop
hrănirea pielii.
 Cum trebuie îngrijită o piele hipersensibilă și care sunt caracteristicile
ei?
Pielea hipersensibilă nu poate suporta anumite produse cosmetice, unii
factori naturali ca aerul uscat și vântul cu praf, unele alimente cum ar fi căpșuni
și fragi. Cauzele care duc la apariția unei pieli hipersensibile pot fi multiple:
tulburări digestive, glandulare, alimentație necorespunzătoare.
Dimineața , tenul va fi tamponat cu un lapte cosmetic, apoi se va aplica
sub machiaj o cremă hidratantă protectoare.
Seara , tenul se va curăța cu lapte demachiant gras, dar nu se va freca .
Machiajul va fi îndepărtat cu o dischetă de demachiat înmuiată într-o loțiune
tonică fără alcool, apoi se va aplica o cremă de noapte hidratantă și hrănitoare.
Pentru acest tip de ten este recomandată o cremă de extract de
propolis, care are un efect regenerator asupra pielii, dar și o acțiune calmantă.

Vă dau aici câteva formule de măști pentru tenul hipersensibil:

• Tărâțe de grâu 10 gr; caolin 10 gr; miere 5 gr; lapte cât se cere. Tărâțele
se amestecă cu caolinul, mierea se diluează în lapte, apoi acesta se
toarnă peste prima compoziție și se omogenizează bine.

• Castraveți 100 gr; caolin cât se cere. Castraveții se rad și apoi se storc și
peste sucul de castraveți se adaugă caolinul care se amestecă bine până
la omogenizare.

Cum trebuie îngrijită o piele pistruiată sau pătată și care sunt

caracteristicile ei?
Pielea pistruiată nu reprezintă o boală sau simptomul unei boli, dar
ridică o mare problemă pentru cei care le dețin ( sunt complexați ), deși cei
care nu le au le găsesc pline de farmec.
 În unele țări sunt chiar la modă, fiind considerate copilărești, deoarece îi
conferă obrazului acest aspect. Pistruii sunt caracteristici persoanelor blonde
sau roșcate și cu pielea mai albă. Sunt câteva excepții și mai pot apărea și la
persoanele brunete.
Pistruii se răresc spre vârsta de 40 de ani și chiar pot dispărea la
bătrânețe. Prezența pistruilor are un caracter ereditar, familial. Pistruii apar în
jurul vârstei de 5 ani.
De obicei pistruii se localizează pe regiunile descoperite: pe frunte, pe
pomeți, pe nas și mai rar pe gât, umeri și antebrațe. Sunt niște pete mici
rotunde, de culoare brună sau mai deschisă și de mărimi variabile. Apariția lor
în cantitate mai mare, se datorează soarelui, de obicei primăvara și vara vor fi
în număr mai mare.
Ca tratament indicat în stoparea înmulțirii pistruilor ar fi indicat cel la un
cabinet cosmetic, sau printr-o alimentație cu crudități, fructe proaspete care
au un conținut bogat în vitamina C și PP.
Ca măsură preventivă ar fi și purtarea de pălării cu boruri mari pe timp
de primăvară - vară, precum și aplicarea de creme sau loțiuni care conțin
substanțe protectoare.
Dimineața , tenul se va spăla cu apă în care am adăugat o lingură de oțet
la un litru de apă, după care se va aplica o cremă ecran ( tip paravan ).
Seara , se vor aplica măști din următoarele substanțe: iaurt, lapte
acidulat, suc de lămâie sau drojdie de bere. Se vor face amestecuri din acestea
( la alegere ) și se vor aplica pe ten.
Cremele sau loțiunile de albire nu vor fi aplicate nicidecum în jurul
ochilor, aici se vor folosi doar creme nutritive.
Tenurilor uscate le sunt indicate cremele, iar tenurilor grase le sunt
indicate loțiunile.
Loțiunile și cremele contra pistruilor sunt uneori iritante, în special cele
pe bază de săruri de bismut sau mercur. Aceste tipuri de creme vor fi utilizate
numai după ce s-a făcut un control la un cabinet cosmetic.
Vă dau aici câteva formule de creme pentru tenul pistruiat:
• Peroxid de magneziu 10 gr; acid citric 3 gr; lanolină 7 gr; vaselină 10 gr;
ulei de parafină 10 ml; apă 5 ml. Vaselina și lanolina se topesc pe o baie
de abur. Peste amestecul de pulberi fărâmițate se toarnă uleiul de
parafină și cele două substanțe grase, apoi apa și se amestecă bine până
la omogenizare.

• Perhidrol 5 ml; cremă rece ( preparat cosmetic pe bază de ceară de

albine ) 25 gr. Perhidrolul se adaugă picătură cu picătură în cremă și se
amestecă până la omogenizare. Se vor prepara doar cantități mici,
deoarece în timp își pierde eficacitatea.

Vă dau aici o formulă de loțiune pentru tenul pistruiat:

• Sulfat de zinc 0,50 gr; acid citric 0,50 ml; apă oxigenată 50 ml. Sulfatul de
zinc și acidul citric se dizolvă în puțină apă oxigenată, se omogenizează,
apoi se adaugă și restul de apă oxigenată.

Vă dau aici câteva măști pentru tenul pistruiat:

• Apă oxigenată o lingură; amoniac o jumătate de linguriță; talc.
Amoniacul și talcul se amestecă cu apa oxigenată până se omogenizează
bine. Atenție! A nu se aplica în jurul ochilor.

• Brânză de vaci 2 linguri; gălbenuș de ou o bucată; apă oxigenată 1

linguriță. Brânza de vaci și gălbenușul de ou se amestecă bine, apoi se
toarnă apa oxigenată și se amestecă până se omogenizează.
Cum putem trata un ten acneic și care
sunt cauzele care provoacă apariția ei?
Acneea este o boală de piele caracterizată prin apariția pe față a unor
coșuri și puncte negre, care adesea supurează ( face puroi ).
Este adevărat că de această boală suferă adolescenții, reprezentând
pentru aceștia un disconfort sau chiar un handicap în această perioadă când li
se afirmă personalitatea.
Acneea nu trebuie confundată cu alte neplăceri care apar pe piele, ca de
exemplu:
• coșuri albe și dure localizate pe pomeți sau chisturi de cheratină, deseori
de origine familială ( genetică );
• pustule ( bubiță pe piele care puroiază ) roșii umflate;
• noduli sub piele care pot persista 3-4 săptămâni;
• cicatrice, care sunt urmarea unor traumatisme.
Zonele atinse de acnee sunt fruntea, partea mediană a obrazului ( nasul
și bărbia ), dar sunt excepții când aceasta se localizează și pe obraji, gât, spate
și chiar pe fese.
Această afecțiune poate dura luni sau chiar ani, însă aceasta poate fi
scurtată dacă se urmează un tratament prescris de doctorul dermatolog. După
un tratament adecvat, pielea nu rămâne lezată și își va căpăta aspectul normal.
Tratamentul este bine să fie continuat chiar dacă în prealabil au apărut unele
ameliorări. Urmele pe care adesea le vedem la unele persoane pe față, sunt
urmările unor traumatisme brutale la care a fost supusă pielea, din dorința
acelei persoane de a scăpa de această afecțiune, fără a lua măsurile
corespunzătoare tratării acesteia.
 Cauzele care favorizează apariția acneei sunt:
1. Factorul ereditar - adică predispoziția genetică, care deseori joacă un rol
deosebit, dar nu și decisiv;
2. Factorul hormonal - care are un rol important, deoarece glanda sebacee
are o oarecare sensibilitate la fluctuațiile hormonale. La multe fete,
înainte de apariția ciclului menstrual, se produce un puseu de acnee. De
altfel și femeile care obișnuiesc să ia anticoncepționale ( care conțin
hormoni ) sunt și ele predispuse la acnee;
3. Tulburări nervoase - duc cel mai frecvent la apariția de acnee;
4. Hipersecreția glandelor sebacee - când sebumul se usucă pe piele, se
amestecă cu celulele moarte și astfel se astupă foliculul, ceea ce duce în
primul rând la apariția comedoanelor ( puncte negre ), mai apoi al
acneei;
5. Factorul alimentar - trebuie eliminate din alimentație: ciocolata,
alcoolul, brânzeturile fermentate, mezelurile, carnea prea grasă și
prăjelile;
6. Factorul solar - este foarte adevărat că expunerea la soare ameliorează
pentru moment acneea. Razele ultraviolete au un rol antiseptic, iar cele
infraroșii au rolul de a usca pielea.
Acneea care apare mult după adolescență și la persoane care în perioada
pubertății nu au suferit de pe urma acestui inconvenient se poate datora:
• fie datorită consumului de anumite medicamente, cum ar fi: vitamina
B12, barbiturice, cortizon, produse anti epileptice sau hormonale;
• fie datorită unor produse cosmetice nepotrivite, cum ar fi: utilizarea unei
creme prea grase pe un ten seboreic sau chiar uscat.
Acneea apare și datorită consumului de anticoncepționale. Aceste
medicamente conțin doi hormoni: unul estrogen – care are un efect benefic
asupra pielii și unul progesteron ( sintetizat ) foarte apropiat de cel natural.
Progesteronul natural nu poate fi luat pe cale bucală, deoarece ar fi distrus în
stomac de acizii gastrici. Acest progesteron sintetizat are o activitate
asemănătoare cu cea a testosteronului, care este principalul vinovat pentru
apariția acneei.
 De câte tipuri poate fi acneea și cum se manifestă?

Acneea polimorfă juvenilă ( acneea vulgară ) - este cea mai frecventă

formă de acnee și apare la ambele sexe în timpul pubertății sau în cea
premergătoare ei și poate dura de la 12 până la 25 de ani sau mai mult, după
care dispare.
Simptomele sunt următoarele: apariția de comedoane, papule foliculare,
pustule foliculare, noduli sau mici abcese. Aceste simptome se asociază variabil
între ele și se localizează de obicei, pe regiunile abundente în sebum: pe față (
obraji, frunte, bărbie ), pe umeri, pe spate și pe piept.
Primul simptom care anunță apariția acneei sunt comedoanele, care se
prezintă ca și niște puncte mici și negricioase, care au la suprafață un dop de
sebum și celule cornoase, a căror cheratină a fost oxidată. Aceste dopuri se pot
extrage ușor, presând lateral cu două degete. Acest tip de acnee polimorfă se
mai numește și acnee cu comedoane sau punctată.
De obicei, în jurul acestor comedoane se produce o reacție congestivă,
care este urmată de apariția a numeroase papule roșii ( ridicături ), în centrul
cărora se dezvoltă ridicături care au puroi ( pustule ) aceasta se numește acnee
pustuloasă.
Eliminarea puroiului se face împreună cu comedonul, după care se va
forma o crustă brun gălbuie, iar la final se va vindeca și va rezulta o mică
cicatrice.
În cazuri mai severe, apar noduli inflamatorii sau mici abcese, la care
dacă se încearcă o evacuare, la început se va elimina puroi sanguinolent, iar la
o presiune mai mare va ieși o masă mai consistentă, alcătuită din sebum.
Alte cauzele care favorizează apariția acneei juvenile sunt:
• predispoziția genetică - este moștenit terenul seboreic;
• factorul hormonal – datorat dezechilibrului raportului dintre hormonii
androgeni și estrogeni;
• flora microbiană - formată din bacili care se găsesc întotdeauna în
comedoane și pustule;
 • tulburările nervoase – ca stările emoționale, surmenajul ( în perioada
examenelor );
• tulburări gastrointestinale și de alimentație - constipație cronică, excesul
de dulciuri, condimente și grăsimi;
• tulburări de ciclu menstrual.
Acneea înglobată - este o formă de acnee mai rar întâlnită și are un
aspect polimorf, care apare de obicei la sexul masculin, la adulții tineri. Acest
tip de acnee are aceleași caracteristici ca și acneea vulgară ( papule, pustule
foliculare, comedoane ) dar au în plus supurații superficiale și profunde și
numeroase chisturi sebacee de diferite mărimi. Supurațiile se deschid prin
niște orificii mici, de multe ori la o anumită distanță de focar, care la final lasă
cicatrici inestetice. Leziunile se localizează pe față, axile, trunchi, ceafă și fese și
aceasta poate evolua ani de zile.
Acneea necrotică - este denumită astfel deoarece papulele foliculare au
în centru o pustulă, care este succedată de o crustă brună sau brun
negricioasă, înconjurată de un inel inflamator. Acestea de obicei se situează la
marginea părului, pe frunte și pe tâmple. Evoluția lor este cronică și după
vindecare rămân mici cicatrici. Aceasta e specifică bărbaților în jurul vârstei de
30-40 de ani.
Acneea hipertrofică sau rinofima ( hipertrofie a părții inferioare a
nasului ) - apare la bărbații în vârstă, care în precedent au suferit de o formă
de acnee rozacee localizată la nivelul nasului. În urma acestei tip de acnee,
nasul este deformat și își mărește volumul, putând ajunge cât o portocală, are
o culoare roșie-violacee, este presărat cu papule și pustule, prezintă dilatări de
vase de sânge ca niște dungi roșii și subțiri. Suprafața pielii nasului prezintă pori
dilatați, din care ies mari cantități de sebum.
Acneea medicamentoasă - este produsă de unele substanțe chimice din
medicamente. Dintre acestea amintim: iodurile, gudroanele, cortizonul și
bromurile.
 Acneea rozacee – este o afecțiune care este localizată pe pomeți, pe
frunte, între sprâncene, pe nas și bărbie, care este specifică sexului feminin,
către menopauză ( 40-50 de ani ), dar au existat unele excepții care au atins și
persoane de vârste mai tinere ( persoane care au suferit de seboreea feței ).
La început apare doar o roșeață difuză, trecătoare și recidivantă, iar mai
apoi rămâne permanentă ( rozacee ), care în timp se complică cu cuperoză (
fine ramificații vasculare ). Pe acest fond, la care se mai adaugă și seboreea și
cheratoza ( scuame ), apar pustule, însă niciodată comedoane, ceea ce o
deosebește de acneea vulgară. La apariția acestei boli intervin o serie de
factori cum ar fi: emoțiile, teama, suferințele gastrointestinale cronice (
constipație, colite ), tulburări hormonale ( afecțiuni tiroidiene și menopauză ),
abateri de la regimul alimentar ( alcool, condimente, mezeluri, sosuri ).

Ce tratamente sunt indicate pentru un ten acneic?

Când constatăm că apare acneea, este bine în primul rând să ne adresăm
medicului dermatolog, apoi să continuăm tratamentul sub îngrijirea unei
cosmeticiene.
În primul rând, medicul va stabili cauza și gravitatea infecției microbiene.
Deoarece această boală are o varietate de cauze, trebuie urmat atât un
tratament intern prescris de un medic dermatolog, cât și un tratament extern
local, efectuat la un cabinet cosmetic.
În continuare vă voi descrie cum putem să ne îngrijim acasă un ten
acneic. În primul rând, trebuie să acordăm o mare atenție igienei riguroase și
zilnice a tenului.
Dimineața și seara vom spăla fața cu un săpun acid sau cu un săpun cu
sulf. Prosopul va trebui schimbat zilnic, sau se pot folosi și șervețele de hârtie.
După spălarea cu săpun, se va șterge tenul cu o loțiune antiseptică. În
timpul zilei fața va fi protejată cu o cremă de zi pentru tenul gras, peste care se
va aplica un strat subțire de pudră care să conțină sulf in concentrație de 1%.
 Atenție! Fondul de ten nu este indicat deoarece astupă porii.
O dată pe săptămână se vor stoarce punctele negre. Această operație
trebuie făcută după o baie de aburi care va face ca porii să se dilate și astfel va
ușura stoarcerea lor.
Dacă această operațiune se face acasă, atunci se va proceda în felul
următor:
• se leagă părul cu o basma;
• se curăță perfect tenul cu un demachiant;
• se ung cu o cremă grasă porțiunile din jurul ochilor, pentru a evita
iritarea acestora și ridarea pleoapelor;
• într-un vas cu apă clocotită adăugăm un pumn de mușețel, acoperim
capul cu un prosop și ne expunem fața la aburi timp de 10 minute. Astfel
vom realiza înmuierea pielii și pregătirea ei pentru a putea scoate ușor
punctele negre, iar apoi efectuăm operația de extragere a lor.

Vă dau aici câteva formule de creme pentru tenul acneic:

• Sulf precipitat 3 gr; acid salicilic 1 gr; camfor 1 ml; oxid de zinc 5 gr; cold
cremă 40 gr. Se amestecă toate la un loc până la omogenizare.

• Ihtiol 0,50 ml; rezorcină 0,50 gr; sulf precipitat 1 gr; oxid de zinc 2 gr; talc
2 gr; cold cremă 10 gr. Se amestecă toate până la omogenizare.

Vă dau aici câteva formule de loțiuni pentru tenul acneic:

• Sulf precipitat 5 gr; alcool camforat 5 ml; apă distilată 100 ml. Se vor
amesteca toate și va rezulta loțiunea.

• Sulf precipitat 6 gr; rezorcină 0,50 gr; alcool 43 ml; camfor 1 ml; apă de
roze 50 ml. Se vor amesteca toate și va rezulta loțiunea.
Va dau aici câteva formule de măști pentru tenul acneic:
• Masca de drojdie de bere : 25 gr drojdie de bere proaspătă se amestecă
cu o lingură de glicerină și caolin, până se formează o pastă omogenă.

• Masca de portocală: sucul unei jumătăți de portocală se amestecă cu 20

de picături de vitamina F și caolin, până se formează o pastă omogenă.

• Masca de ihtiol: 0,50 gr ihtiol se amestecă cu 15 ml de infuzie de mușețel

și caolin, până se obține o pastă omogenă.

Cum putem trata tenul cu puncte negre și

care sunt cauzele apariției acestora?
De regulă regiunile cu secreție abundentă de sebum, prezintă de cele
mai multe ori puncte negre denumite comedoane. În general o piele grasă este
cel mai predispusă la apariția lor, dar asta nu înseamnă că pielea uscată
reprezintă o excepție.
Denumirea de puncte negre provine de la modul lor de formare. La început
sebumul este liber la suprafața pielii, apoi capătă consistența unei paste (
filament seboreic ), care se oxidează și apoi se înnegrește.
Comedonul este format din dintr-un dop de sebum uscat, celule
cornoase descuamate și impurități ( praf ) care conțin micro bacili și paraziți.
Cauzele care determină apariția punctelor negre sunt:
• lipsa unei îngrijiri igienice;
• folosirea incorectă a unor produse cosmetice;
• alimentația necorespunzătoare, care duce la constipație și respectiv
eliminarea insuficientă a toxinelor.
 Ce trebuie să facem pentru a îngriji acest tip de ten?

Dimineața , se va spăla tenul cu apă rece, apoi se va aplica o cremă

uscată sau semi grasă, apoi se va pudra tenul cu o pudră pe bază de sulf.
Seara , tenul se va curăța cu un demachiant, va fi periat cu o perie
specială, prima dată înmuiată în apă călduță, apoi înmuiată în apă rece, iar apoi
va fi uns cu o cremă contra punctelor negre. După terminarea periatului feței,
se va pulveriza o soluție calmantă și cicatrizantă.
Atenție! Nu se vor folosi loțiuni puternic astringente, pentru a nu
închide porii peste punctele negre.
Modul de extragere al comedoanelor se va realiza ținând cont de natura
tenului.
La tenul uscat, extragerea comedoanelor va fi mai dificilă, deoarece porii
fiind mai mici și comedoanele din pori vor fi mici și subțiri.
La tenul gras, extragerea comedoanelor va fi mai ușoară, deoarece porii
sunt mai dilatați, iar comedoanele sunt mai vizibile.
Extragerea comedoanelor se va face astfel:
• se va face o baie de aburi ( fumigații ) pe bază de mușețel, astfel ca porii
să fie bine dilatați ( acest procedeu l-am explicat puțin mai sus la punctul
„Ce tratamente sunt indicate pentru un ten acneic” ).

• extragerea comedoanelor se va face prin presarea între două degete (

cele două indexuri ). Presarea comedoanelor se va începe de la regiunea
ochilor, apoi a nasului, a frunții, a obrajilor, a bărbiei. Locurile asupra
cărora am acționat deja se vor dezinfecta cu loțiuni antiseptice și
astringente, după care vom șterge toată fața ( la alegere ) cu
următoarele: loțiuni tonice, apă minerală, infuzii sau decocturi de plante
sau sucuri de fructe.
 Vă voi explica ce sunt fumigațiile
Fumigația ( baia de abur ) - este un procedeu cosmetic, prin care tenul
este expus la acțiunea vaporilor de apă ( aburi ), în urma căruia are loc o
curățire riguroasă.
Efectele benefice ale fumigațiilor:
- circulația sângelui este activată;
- pielea se hidratează;
- odată cu transpirația pielii, resturile de murdărie și sebumul pielii se elimină
din pori;
- stratul cornos al pielii se înmoaie iar celulele moarte se pot îndepărta ușor;
- porii se dilată și comedoanele pot fi extrase ușor.
Baia de aburi se recomandă să fie efectuată o dată la două săptămâni pentru
tenul gras și o dată pe lună pentru tenul uscat.
Atenție! Baia de aburi este contraindicată pentru tenurile care suferă de
cuperoză.
Aburul nu trebuie să fie prea fierbinte, pentru a nu produce anumite iritații
tenului. Timpul de expunere trebuie să fie de maxim 10 minute. În acest timp,
cât stăm deasupra aburului vom simți pe față că încep să curgă picături de apă.
După cele 10 minute ne vom șterge fața cu un tampon de tifon.
Generalități despre cuperoză, piele senilă
și câteva tratamente pentru acestea
Cuperoza este o imperfecțiune a pielii de origine vasculară. Apare pe
față ( obraji, aripile nasului și fruntea ), datorită unei dilatări permanente a
vaselor sanguine superficiale, deoarece circulația sângelui nu este bine
echilibrată. Aceasta poate apărea la toate tipurile de ten, îndeosebi începând
între 30-50 de ani și dispare apoi cu înaintarea în vârstă. Cele mai afectate de
cuperoză sunt femeile.
Roșeața spontană ( eritroza ) este o caracteristică a persoanelor emotive
și constituie o predispoziție către cuperoză.

Cum putem preveni apariția cuperozei?

Preventiv:
- evitarea alimentelor prea condimentate și a băuturilor excitante;
- evitarea schimbărilor bruște de temperatură ( căldură prea mare sau
frig prea puternic );
- expunerea la soare, fața trebuie protejată dacă deja cuperoza e
instalată.
Curativ:
Dimineața , se va spăla fața cu apă la temperatura camerei, fără a folosi
săpun sau loțiune alcoolizată.
Seara , după demachiere se va tampona fața cu o loțiune tonică,
reconfortantă și nealcoolizată. Apoi se va pune o compresă cu infuzie de
mușețel sau cu macerat de nalbă. După aceea se va aplica o cremă specifică
pentru acest tip de ten și se va efectua un masaj prin ciupituri ( pielea se prinde
între degetul mare și arătător ).
 Tratamentele medicale cu zăpadă carbonică urmăresc stabilizarea
echilibrului între contractarea și dilatarea vaselor. În cuperoza ușoară sau
pentru a preveni apariția acesteia, se poate efectua un procedeu simplu:
trecerea rapidă a unui cub de gheață peste față.
În cazul unei cuperoze deja instalate, medicul dermatolog poate realiza
aplicarea mai multor tratamente. Masajul feței se va face mai rar și cu mișcări
ușoare. Sunt indicate de altfel și compresele cu infuzii florale: tei, mușețel,
lăptuci sau cu o loțiune pe bază de hamamelis.

Vă dau aici câteva formule de creme pentru tratarea cuperozei:

• Lanolină 5 gr; soluție adrenalină 10 picături; extract fluid de hamamelis
30 ml. Se amestecă bine până la omogenizare.

• Ihtiol 0,30 gr; oxid de zinc 5 gr; lanolină 5 gr; vaselină 10 gr; tinctură de
hamamelis 20 de picături; tinctură hydrastis 20 de picături. Se amestecă
bine până la omogenizare.

Vă dau aici câteva formule de loțiuni pentru tratarea cuperozei:

• Rozmarin 20 de gr; apă 1 litru. Se face o infuzie.

• Flori și frunze de nalbă 1 lingură; apă 100 ml. Se prepară o infuzie, iar cu
aceasta se aplică pe față comprese.

• Nufăr alb 4 flori; apă 1 litru. Se fierb florile timp de 10 minute, se

filtrează, iar apoi se aplică pe față ca și comprese ( această loțiune se
folosește la începutul apariției cuperozei ).
 Câteva tratamente indicate pentru pielea senilă
Pielea senilă , debutează printr-o excesivă uscăciune a feței, urmată de
apariția ridurilor, edemelor ( în special la ochi ), a bărbiei duble.
Scopul tratamentului este de a întârzia instalarea semnelor senilității,
prin îmbunătățirea circulației sanguine, hidratarea, revitalizarea țesutului
cutanat. Transformările pe care le suferă pielea în acest stadiu cuprind
straturile profunde ale ei. Mușchii își pierd tonicitatea, fibrele țesutului
conjunctiv al dermei își pierd elasticitatea, porii se dilată, epiderma se îngroașă
sau se subțiază. Pot apărea pete izolate, pielea se depigmentează neuniform,
se schimbă culoarea și catifelarea pielii, apare păr de prisos, iar ridurile se
adâncesc tot mai tare. Se produc acumulări de apă în țesuturi edem ( apare în
special la ochi sub formă de pungi ).
Dimineața , se aplică comprese cu infuzie tonică, apoi se va face un
masaj cu pulpă de fructe, iar pentru hrănire și hidratare se va aplica o cremă
hidratantă, iar la sfârșit se va aplica un machiaj discret pentru a nu scoate în
evidență ridurile.
Cremele folosite vor fi cele pe bază de substanțe care să stimuleze
vitalitatea pielii, să permită regenerarea celulelor, să stimuleze activitatea
glandelor sebacee, să păstreze umiditatea pielii. Aceste creme conțin în
compoziția lor fie vitamine, lăptișor de matcă, extracte embrionare sau
placentare, fitohormoni. Circulația sângelui se va stimula prin masaje și
gimnastică facială.
Seara , curățirea pielii se va face cu un lapte demachiant, fără a folosi
apa și săpunul, după care se va șterge fața cu o infuzie de plante, apoi se aplică
o cremă anti rid, care se va menține toată noaptea.

Vă dau aici câteva formule de măști pentru tenul senil:

• Gălbenuș de ou o bucată; lăptișor de matcă 0,10 gr. Se amestecă bine
până la omogenizare. După îndepărtarea măștii, se va aplica pentru 5
minute o compresă caldă, urmată de una rece.
 • Cartofi 100 gr; gălbenuș de ou o bucată; lapte. Se va freca cartoful cu
gălbenușul de ou și se va adăuga laptele până la obținerea unei paste
omogene.

• Ceară 10 gr; miere 10 gr; suc de bulbi de ceapă 10 ml; suc de bulbi de crin
10 ml. Ceara împreună cu mierea se va topi pe o baie de abur, iar apoi se
vor adăuga sucurile, se va amesteca bine până la omogenizare.

Miracolul naturii în tratarea tenului și

beneficiile acestor tratamente
Natura ne prezintă o sumedenie de posibilități așa zisele miracole, care
vin în ajutorarea noastră, în scopul menținerii unui ten curat, frumos și
sănătos, mereu proaspăt și viguros.

Binefacerile naturii în serviciul frumuseții

Multe femei aplică metodele naturiste pentru a-și îngriji pielea, părul
sau sănătatea și fac foarte bine deoarece produsele naturale din natura
înconjurătoare fac adevărate miracole. Acest obicei se datorează nu numai
din dorința de înfrumusețare ci și datorită efectelor benefice care le oferă
produsele naturale.
Aici amintim: plantele , din care prin anumite procedee tehnologice
se extrag uleiuri vegetale, uleiuri esențiale, soluții și loțiuni tonice; fructele
și legumele proaspete din care se pot face măști sau pot fi incluse în creme,
dar să nu uităm nici de lapte și derivatele acestuia și mierea de albine .
 Mierea de albine , datorită calităților sale speciale, este un ingredient
prețios folosit în prepararea unor creme, loțiuni și măști. Rolul ei terapeutic și
nutritiv este cunoscut încă din cele mai vechi timpuri. De obicei mierea poate fi
folosită pentru toate tipurile de ten, atât în rol curativ cât și profilactic, mai ales
este indicată în cazul tenurilor ridate, ofilite, obosite, lipsite de suplețe, excesiv
de uscate și devitalizate.
Folosind ca materie primă vegetală, nectarul floral sau extra floral, iar ca
materie primă animală, excrementele unor insecte ( purici de plante ), ce
poartă genetic numele de „mană”, albinele produc mierea.
Mierea , conține 20% apă și 70-80% un amestec de glucoză, fructoză,
puțină zaharoză și mici cantități de protide ( substanțe organice azotate, care
eliberează aminoacizi ). Mai conține vitamine, acizi organici, esențe parfumate
de flori și unele substanțe minerale cum ar fi: cupru, mangan, fier, calciu,
siliciu, potasiu, aluminiu, magneziu. Datorită tuturor acestor compoziții aflate
în ea, calitățile nutritive ale mierii sunt foarte valoroase.
Pentru a-i pune în evidență valoarea, am să vă indic câteva date din care
reiese echivalentul valoric din punct de vedere caloric:
• 100 gr miere conține 335 calorii echivalentul a: 42 de bucăți de ouă de
găină; 3,7 litri de lapte; 340 gr de unt; 5,6 kg portocale; 1,480 kg de
pâine.
Fiind un produs hipercaloric și o sursă bogată de energie, se digeră ușor
și se absoarbe repede. O linguriță de miere luată dimineața pe stomacul gol are
o acțiune laxativă, precum distruge și o serie de bacterii patogene.
Folosită în amestec cu alte substanțe, mierea intră în compoziția a
numeroase produse cosmetice.
Laptele și derivatele lui , sunt folosite pentru acțiunile calmante și
emoliente, mai ales pentru tenurile uscate, ușor iritabile sau ofilite. Unele
derivate din lapte ca de exemplu: iaurtul și laptele bătut le putem folosi în
cazul tenurilor grase, pentru a crește aciditatea pielii.
Vă dau aici câteva formule pe bază de lactate și derivatele ale lui, pentru toate
tipurile de ten:
• Pentru tenul pătat și pistruiat: 2 linguri de brânză de vaci; un gălbenuș
de ou; 10 picături de apă oxigenată. Se amestecă brânza până ce devine
o pastă, apoi se adaugă gălbenușul de ou și apa oxigenată și se
amestecă iar până la omogenizare. Produsul obținut se aplică pe față și
pe gât timp de 10-15 minute, se îndepărtează cu apă călduță, iar apoi cu
rece.

• Pentru tenul uscat: 50 gr brânză de vaci; un gălbenuș de ou; o lingură de

ulei de germeni de porumb. Se amestecă toate până se obține o pastă
omogenă.

• Pentru tenul ridat și sensibil: 2 linguri de brânză de vaci și 2 linguri de

miere de albine. Se amestecă bine ambele până se obține o pastă
omogenă.

• Pentru tenul seboreic: o lingură brânză de vaci; 1 linguriță de smântână;

o jumătate de linguriță de sare de bucătărie. Se amestecă toate până la
omogenizare.

• Pentru tenul congestionat și iritat: o linguriță caimac de lapte; 2

lingurițe suc de morcovi ( sau morcov ras ); amidon sau talc; o jumătate
de linguriță de ulei de germeni de grâu. Se amestecă toate până la
omogenizare.
 • Pentru tenurile grase: 100 ml lapte; 200 gr de fragi; borax 1 gr; apă de
colonie 50 ml. Se storc fragii printr-o pânză deasă, se adaugă laptele,
apa de colonie și boraxul pe care l-am dizolvat în puțină apă călduță.
Amestecul se toarnă într-o sticlă și se agită bine. Astfel se obține un lapte
de fragi. Atenție, persoanelor cu alergie la fragi se recomandă a nu-l
folosi!

• Pentru tenurile seboreice și acneice: se ia un iaurt care se va aplica pe

față timp de 10 minute, de 2-3 ori pe săptămână. Are o acțiune
astringentă, hrănitoare și calmantă.

Plantele se folosesc sub formă de infuzii, decocturi, tincturi sau

macerate.
Infuzia: se pune planta mărunțită într-un vas peste care se toarnă apă
fiartă, se acoperă cu un capac și se ține așa pentru 15-20 de minute, după care
se strecoară printr-un tifon.
Decoctul: se prepară din rădăcini, rizomi, scoarțe sau din unele frunze
groase sau fructe. Pentru a realiza un decoct trebuie să punem în apa care
fierbe cantitatea de plantă care vrem să o preparăm și lăsăm la fiert timp de
20-30 de minte, apoi filtrăm imediat printr-un tifon.
Maceratele: se obțin punând conținutul de plantă dorită în apa fiartă și
apoi răcită un anumit interval de timp (după caz: 30 de minute sau 24 de ore).
Tincturile: se obțin punând plantele mărunțite la macerat în alcool diluat
de 70°. Cantitatea necesară de plante trebuie să fie în general de 20%. Se va
lăsa la macerat timp de 7 zile, amestecând din când în când, după care se va
strecura printr-o hârtie de filtru.
Uleiurile vegetale sunt corpuri grase obținute din plante prin presare.
Deoarece aceste tipuri de uleiuri sunt foarte hidratante se folosesc pentru
combaterea uscăciunii pielii, dând rezultate satisfăcătoare în cazul tenului
deshidratat.
Vă dau aici câteva tipuri de uleiuri vegetale:
• Uleiul de avocado este foarte activ în cazul tenului deshidratat, dar și
pentru părul uscat.

• Uleiul de levănțică este bogat în vitamina F, ajută la refacerea

membranelor celulare.

• Uleiul de soia se poate folosi în tratamentul tenului uscat, dar are

rezultate mai modeste.

• Uleiul de morcovi conține vitaminele A, E și F, este indicat în tratamentul

pielii uscate care se descuamează.

• Uleiul de cocos se folosește de regulă pentru produsele de bronzare, dar

se poate folosi și pentru tratamentul părului uscat.

• Uleiul de arahide recomandat pentru tratamentul părului uscat,

deteriorat și traumatizat în urma repetatelor decolorări sau a repetatelor
permanente aplicate. Acest ulei se aplică pe păr ca o cataplasmă timp de
3-4 ore, iar capul trebuie să fie înfășurat într-un prosop cald, după care
părul se va spăla.
Uleiurile esențiale se obțin prin procedee complexe de distilare, pentru a
extrage principiile active din plante. Acestea sunt folosite cu succes asupra
pielii, deoarece acestea conferă asupra ei o acțiune, calmantă, tonică,
stimulatoare și cicatrizantă, dar mai sunt folosite și pentru parfumarea
produselor cosmetice.
 Unele dintre acestea au proprietăți antiseptice și anti microbiene. Aceste
uleiuri au avantajul că sunt absorbite foarte ușor de către membranele
celulare. Ele normalizează respirația și metabolismul celular, oxidează deșeurile
cutanate, ceea ce va duce la ameliorarea aspectului tenului.
Uleiurile esențiale nu se folosesc ca atare, deoarece ele sunt foarte
concentrate și de aceea trebuie diluate cu uleiuri vegetale, care formează baza.
Vă întrebați cum se folosesc aceste uleiuri? Pe tenul curățat se va aplica
o compresă umedă și caldă, apoi se va întinde uleiul vegetal și se va masa ușor
prin mișcări circulare de mângâiere timp de 10-15 minute.

Fructele și legumele de la acestea se folosesc în special sucurile

obținute prin presare.
Legumele , sunt alimente indispensabile organismului, deoarece celuloza
și pectina ajută la digestie, iar mineralele furnizează elementele necesare
creierului, sistemului nervos și oaselor.
Fructele , conțin acizi organici care excită secreția gastrică intestinală
mărind pofta de mâncare. Ele conțin 90-95% apă și puține substanțe
energetice, așa că într-un regim de slăbire pot fi folosite în cantități mai mari.
Legumele crude aduc un aport de 15-30 calorii la 100 de gr. Cu cât
leguma este mai colorată, cu atât conținutul în vitamine este mai bogat. Toate
legumele pot fi consumate crude, deoarece ele ajută la vindecarea a
numeroase boli.
Legumele și fructele nu acoperă nevoile energetice totale ale
organismului, ele dau calorii puține, putând fi astfel consumate în cantități mai
mari. Ele pot fi folosite cu succes în tratamentele cosmetice.
10 Sfaturi pentru un ten perfect
În încheiere vreau să vă vorbesc despre unele dintre cele mai importante
sfaturi pentru a avea și a menține un ten perfect!

1. Curățați-vă și hidratați-vă pielea

Trebuie să respectăm o întreagă rutină în îngrijirea tenului, unele dintre
cele mai importante etape ale ei sunt curățarea și hidratarea corectă a tenului,
de două ori pe zi, dimineața și seara.
Un ten hidratat corect nu își va pierde elasticitatea și va lupta împotriva
semnelor de îmbătrânire ale pielii, deoarece va produce exact cantitatea de
colagen de care are nevoie.

2. Fotoprotecție
Indiferent de anotimp, trebuie să respectăm folosirea cremelor de față
cu protecție solară, mai ales în timpul zilelor cu soare puternic.
Radiațiile UV favorizează apariția ridurilor, din această cauză se
recomandă evitarea expunerii solare sau utilizarea cremelor fotoprotectoare.
Ochelarii de soare, sunt necesari, deoarece protejează pielea din jurul ochilor
de radiațiile solare.

3. Odihniți-vă
Un factor important pentru un ten sănătos și curat este somnul.
Colagenul se produce în cea mai mare cantitate în timpul somnului, astfel mai
mult somn înseamnă și o piele mai sănătoasă.

4. Mâncați sănătos
Pentru un ten sănătos avem nevoie și de o alimentație sănătoasă.
Aportul necesar de vitamine și minerale favorizată de o alimentație bogată
este întotdeauna recomandată.
5. Demachiați-vă
Nu trebuie să uitați niciodată să vă demachiați. Demachierea este
importantă, deoarece chimicalele din machiaj, praful de peste zi strâns în pori,
nu va lasă pielea să se regenereze corect.
Contează mult și tipul de demachiant, capacitatea lui și calitatea lui.

6. Preveniți
A preveni înseamnă a trata. Vizitele la salonul de cosmetică nu trebuie
efectuate doar când trebuie să tratăm o afecțiune, ci și când dorim să
prevenim afecțiunile pielii și menținerea unui ten ideal.

6. Îngrijire și protecție
Cel mai ideal este să vă formați o rutină zilnică de îngrijire a tenului. Nu
trebuie să uitați de cele trei aspecte importante: CURĂȚĂ, HIDRATEAZĂ,
PROTEJEAZĂ.
Demachierea și curățarea tenului elimină chimicalele și impuritățile.
Hidratarea corecta regenerează celulele. Protecția cu SPF în timpul zilei previne
îmbătrânirea prematură.

7. Calitate
Nu contează dacă este vorba de produse pentru îngrijirea zilnică a
tenului sau de produse de machiaj, nu trebuie să facem compromisuri și să
alegem ce este mai bun pentru tenul nostru.

După prezentarea tuturor acestor tehnici și învățături despre cum să vă

hrăniți și îngrijiți tenul și despre cât de multă atenție trebuie să-i acordați ca să
fie plin de vitalitate și într-o perfectă stare de sănătate, nu vă rămâne decât să
învățați să aplicați tot ceea ce v-am prezentat aici.

Eu vă doresc multă baftă!