Cursul 2 - Credinte despre suflet la vechii Egipteni

Conceptiile despre suflet la vechii egipteni le putem intalni si reprezentate

grafic pe vechile monumente (din care unele dateaza chiar din mileniul al 4-lea
î.Hr.) in trei moduri:

1. Trupul neinsufletit iar in dreptul pieptului sau a gurii, sufletul este

reprezentat ca o pasare care zboara in sus, indepartandu-se de trup.
2. Sufletul reprezentat ca un abur localizat tot in dreptul cavitatii bucale sau a
cutiei toracice.
3. Sufletul este reprezentat ca o imitatie a corpului uman, de dimensiune mai
mica decat corpul, cu aceleasi localizari probabile
- Trupurile neinsufletite sunt depuse orizontal, uneori pe un suport de
catafalc, cu mainile si picioarele intinse si cu fata in sus
- Catafalcul este uneori o piesa de mobilier pe care se realiza mumificarea.
Persoanele din jur tineau in mana recipiente, materiale textile de tipul
benzilor, cu care era infasurat trupul dupa imbalsamare.
- Unele vase erau desenate ca fiind transparente si continand organe (creier,
plamani, ficat, etc.)
- Imbalsamarea trupurilor era realizata cu scopul de prezervarea a acestora
pentru o perioada cat mai indelungata
- Unele sarcofage aveau capacul sculptat in asa fel incat incat sa reprezinte
imaginea trupului care il ocupa
- Camerele mortuare subterane contineau deseori obiecte din aur

La vremea respectiva, piramidele erau cele mai mari si mai grele constructii
din lume, si serveau scopul de monumente funerare.

Trupul se insufletea prin nastere sau reinviere. Pentru ca sufletul sa

gaseasca trupul si sa-l reinvie, egiptenii reprezentau uneori sufletul ca o pasare
venind in zbor inapoi spre mumie. Nu se cunoaste momentul invierii; dupa
prepararea corpului ar putea trece chiar si mii de ani.

1
 Credinta reinvierii a dat nastere unei industrii destinate prepararii,
intretinerii si semnalizarii catre spatiul cosmic. Preocuparea vechilor egipteni
pentru suflet nu a fost intrecuta niciodata (amploare, maretie, puterea credintei).

Se considera ca toti egiptenii isi mumificau mortii, dar ca foarte multe

mumii au disparut pentru ca nu erau conservate la fel de bine ca cele ale
faraonilor.

Populatiile din tarile subordonate imperiului Egiptului nu practicau

mumificarea. Acestia erau in mare parte sclavi si nu credeau in persistenta
sufletului sau revenirea lui dupa moarte si reinvierea trupului.

Dupa reprezentari, este de presupus ca sufletul era considerat nemuritor,

insa nu se stie daca la in momentul reinvierii, sufletul care se intoarce este acelasi
cu cel care pleaca. De mentionat este ca in momentul mumificarii se scoteau
organele interne. Se presupune ca sufletele care trezeau la viata mumiile erau, in
cadrul corpului reinviat, producatoare de organe. Nu se stie cum era conceputa
persoana reinviata.

Concluzie – Mecanismul vietii in interpretarea vechilor egipteni (dupa

sursele disponibile) consta in patrunderea sufletului, intr-o reprezentare sau alta,
ca suflu vital prin inspiratie, in plamani, care pun in miscare inima, stimuland
circulatia sanguina in organele interne, insufletind intregul corp.

Procesul invers are loc in momentul incetarii fluxului sanguin, prin incetarea
ritmului cardiac si iesirea sufletului din corpul persoanei decedate prin expiratie.

Cursul 3 - Credintele despre suflet la vechii chinezi

Sunt diverse teorii cu privire la sufletele oamenilor

O ipoteza ar fi ca prima oara omenirea s-a localizat in Africa, de unde a

migrat catre Asia prin Egipt. La chinezi nu avem monumente care sa aiba legatura
cu ritualurile mortuare, exista insa relatari pastrate in manastirile budiste si
confucioniste, si mai recent, tibetaniste. Aceste relatari sunt mult mai recente

2
decat cele egiptene. Se vorbeste despre suflet ca fiind legat de trupul uman, si
numai de cel uman, avand ca localizare inima(organul principal al corpului).

Mecanismul de functionare al inimiii este cel respirator. Sunt relatari in care

se incearca o determinare cauzala intre activitatea inimii si activitatea plamanilor,
intre pulsul cardiac si ritmul respirator (acceleratia ritmului respirator duce la
aceleratia ritmului cardiac). Se poate influenta starea psihica prin diferite tipuri de
respiratie. Chinezii aveau metode vindecare/ameliolare a sanatatii prin reglarea
respiratiei. Inima intervine prin circuitul sanguin prin tot cuprinsul trupului.

Principala atributie a sufletului este sensibilitatea, datorita circulatiei

sangvine toate partile sunt sensibile. Sensibilitatea este facultatea psihica prin
care corpul uman reactioneaza la stimulii externi si interni.

Consideratiunile vechilor chinezi despre ganduri si despre sentimente:

- Cand sufletul este intr o stare normala, si gandurile sunt normale iar
sentimentele sunt placute.
- Cand intervin factori externi sau interni deranjanti, atunci nici gandurile
noastre si nici sentimentele nu mai sunt agreabile
- Chinezii localizau sediul gandurilor in inima, considerandu-le mai
importante decat sentimentele, pe care le localizau in ficat.
- Buna functionare a inimii (o gandire corecta) influenteaza si buna
functionare a ficatului (sentimentele)
- Ficatul are o raza de actiune abdominala si inima are o raza de actiune
toracica.
- Creierului nu i se acorda o functie speciala; era legat numai de organele de
simt (cefalice – ochi, urechi, nas si cavitatea bucala) prin care avem
senzatiile auditive, vizuale, olfactive si gustative.
- Restul e piele – principalul organ tactil al sensibilitatii.

O contributie deosebita legata tot de aceasta relatie dintre sistemul organic,

sistemul circulator si sistemul fiziologic in genere, i-a condus pe vechii chinezi la
consideratiuni despre ceea ce astazi numesc temperament.

3
 Substantele care intretin corpul uman sunt aerul, sangele si limfa (lichidul
care contine globulele albe). Preponderenta lor in organismul uman determina un
anumit mod de comportare:

- Predominanta aerului – denota sensibilitate accentuata, instabilitate

sentimentala si activitate corporala accentuata (uneori violenta)
- Predominanta sangelui – denota fermitate, curaj si stabilitate sentimentala
- Predominanta limfei – denota mobilitate redusa, incetinirea in miscari si
sensibilitate redusa

In psihologia contemporana temperamentele clasice sunt:

1. Coleric
2. Sanguin
3. Melancolico-flegmatic

La chinezi si mai ales in zona tibetana, pana spre zilele noastre, se practica
anumite ritualuri mortuare, care nu sunt de genul celor egiptene, fizico-chimice si
arhitecturale, ci sunt de natura preparatorie asetico-sentimentala a mortii. Noema
= gand

In cartea tibetana a mortii se citeste din cartea celui care va muri, drumul pe care
il va parcurge sufletul dupa moarte. Drept urmare si ei au credinta in persistenta
sufletului dupa moarte. Astfel de pregatiri ale sufletului se practica si alte religii
(ex: slujba de maslu).

Subiecte

Localizarea sufletului la vechii chinezi

Functiile sau facultatile psihice la vechii chinezi – sensibilitate, gandirea,

sentimentele, cu localizarile lor

Clasificarea temperamentelor la vechii chinezi

4
 Cursul 4 (partea I) - Conceptiile despre suflet la vechii indieni (inzi)

Atat la egipteni cat si la chinezi, conceptiiile despre suflet sunt in legtura cu

credintelor lor religioase (religo-religare = a lega). Religiile autentice au misiunea
de a lega persoanele umane cu divinitatile prin anumite mijloace de cult sau
ritualuri. Atat la egipteni cat si la chinezi existau preoti care mijloceau legatura cu
divinitatea si determinau si conceptiile despre suflet, uneori conducand la o
intreaga activitate social-economica condusa de reprezentatii religiilor pentru
inlesnirea legaturii cu divinitatea.

La vechii indieni, sufletul insusi ia locul divinitatii si este el insusi divinitatea.

Denumirea zeitatii reprezentate de sufletul omului este BRAHMAN (sufletul
universal). Sufletul este in acelasi timp intreg universul dar si sufletul omului
(ATMAN – ipostaza de suflet al omului).

Indienii originali erau arianii (Indo-europenii originari din podisul Arianei,

Iran).

Multe obiceiuri, traditii si credinte ale indienilor sunt asemanatoare cu cele

ale europenilor (ex: Sufletul la vechii indieni, ATMAN, este asociat cu aerul
inspirat)

Brahman si Atman unul si acelasi - sufletul universal se afla in toata lumea,

in toate lucrurile, in toti oamenii si in toate sufletele lor.

Sufletul in ipostaza de Brahman:

- Este creatorul universului, al cerului si al pamantului

- A creeat universul din sine insusi; in afara de el nu exista nimic
- Creeaza/distruge periodic universul din sine insusi prin respiratie/inspiratie
universala

Sufletul in ipostaza de Atman:

- Ipostaza de Atman reprezinta legatura sufletului cu individul si corpul uman

5
- La indieni se vorbeste si despre sufletul animalelor si al plantelor – sufletul
universului se gaseste in orice
- Numai omul este constient ca este suflet
- Sufletul Atman este caracterizat prin 4 tipuri de elemente:
1. Organele sufletului
2. Starile sufletului
3. Transmigratia sufletului
4. Eliberarea sufletului

1. Organele sufletului

a) Creierul – Organul central, sediul mental/noetic al sufletului

- Indienii cunosteau traseul cailor nervoase, nervii afectori si efectori ai
creierului
- Nervii afectori (care sunt influentati, sunt legati de mintea si de vointa
constienta, respectiv a celor 5 simturi)
- Nervii efectori (legati de vorbire, de membrele superioare, organele de
procreatie si cele de evacuare)
- Sufletul este localizat in creier (are legatura cu mintea si cu gandirea). Din
aceasta cauza este organul central conducator al corpului si sufletului uman.

b) Inima
- Are legatura cu respiratia, circulatia sangelui, hranirea si insufletirea
organismului
- Este legata in mod direct cu plamanii si sistemul respirator
- Are rol subordonat fata de creier

c) Corpul subtil – Samanta trupului

- Este un fel de dublura fina, greu perceptibila (imperceptibila pt. majoritatea
oamenilor) a corpului material
- Dublura functionala (nu anatomica)
- Dirijeaza functiile organice ale sufletului si dupa moartea corpului fizic, pe
care il paraseste

d) Substratul moral – Karma

- Este alcatuit din totalitatea faptelor sufletului (bune sau rele) si il insoteste
dupa moarte
6
- Rolul fundamental al creierului si al mintii umane va fi utilizat pentru
dirijarea celorlalte organe
- Prin concentratie mentala pot fi dirijate organele sufletului
- Se utilizeaza diferite ritmuri respiratorii (dirijate mental) pentru inlesnirea
actiunii mentale
- In zilele noastre, cu o anumita aparatura corpul subtil devine vizibil
- In functie de culoarea lui, ne dam seama de starea lui de sanatate
- Karma, substratul moral, este un fel de reportaj al faptelor bune si rele
facute de om. Viata omului este inmagazinata in karma

2. Starile sufletului
a) Starea de veghe
- Caracterizata prin activitatea organelor sufletului, prin sensibilitate,
perceptivitate si gandire
b) Starea de vise
- Presupune incetarea partiala a functiilor organelor sufletului; o pierdere
partiala a legaturii cu lumea inconjuratoare
- Functionarea partiala a organelor determina anumite reprezentari: vise
- Visele sunt compuse din imagini ale intamplarilor anterioare (nu sunt clare
si nici totale)
- Nefiind coordonate, pot produce imagini fantastice, ireale; ele pot fi
amestecate, combinate si cu senzatiile partiale pe care le transmit organele
de simt (sunete, mirosuri, etc)
c) Somnul fara vise
- Somn mult mai profund, in timpul caruia organele functioneaza foarte slab,
fara sa mai produca senzatii si perceptii memorabile
- In timpul somnului fara vise se realizeaza intreruperi partiale, trecatoare ale
organelor senzitive cu lumea inconjuratoare; se obtin stari deosebite.
Experimentand prin hipnoza artificiala sau autohipnoza se pot obtine stari
cataleptice (intepenire), stari de insensibilitate la durere.
- Se realizeaza trecator si o reuniune de scurta durata a sufletului individual
cu cel universal.
d) Starea de reunire a sufletului individual cu cel universal – Atman cu
Bratman
- Reunirea cu sufletul universal poate fi spontana sau intentionata

7
 3. Transmigratia (metempsihoza)

Transmigratia este „redescoperirea” sufletului individual de cel universal

prin reincarnare: devine iar trup, sub o alta infatisare (orice regn netural-organic
sau anorganic), aceasta depinzand in functie de karma, daca ea contine fapte bune
sau rele.

Transmigratia sufletelor in functie de faptele personale se face progresiv sau

regresiv.

- Progresiv – Inspre fiinte tot mai elevate

- Regresiv – Catre regnurile anorganice
Persoanele care au o soarta dificila nu si-o pot indrepta: ispasesc pacatele
persoanelor anterioare; insa isi pot imbunatati soarta viitoare prin fapte bune.

Critica consta in faptul ca persoana umana (sufletul individual) nu-si

cunoaste nici trecutul si nici viitorul; face fapte bune, dar nu pentru el, ci pentru
cineva care va duce mai departe transmigratia sufletului.

 Transmigratia nu este in favoarea sufletului individual

 Reincarnarea este condamnare la suferinta (boala, batranete, foame,
etc.)
Tendinta este de a duce o viata atat de elevata, prin asceza aproape totala
de tot ceea ce este lumesc, astfel incat sufletul sa nu se mai reincarneze niciodata;
sa se contopeasca cu sufletul universului pentru totdeauna.

4. Eliberarea totala

Egiptenii lucrau pentru pastrarea corpurilor in vederea reanimarii lor, in

timp ce indienii traiau toata viata incercand sa nu se mai reincarneze niciodata.

In ambele conceptii, sufletul are o importanta capitala. Viata si moartea se

fac pentru suflet.

8
 Cursul 4 (partea II) - Conceptiile despre suflet la vechii greci

Istoria Greciei incepe in jurul anului 1600 î.Hr. In acea perioada, in grecia au
coborat din nord populatii de tip traco-get, care au ajuns pana in Pelopones, si
chiar pana in insula Creta. Acestia se numeau Ahei (popor de tip nordic, arian) si
sunt indo-europenii. O parte din ahei au mers spre India, stabilindu-se in Ariana
(denumirea podisului Iran din zilele noastre), iar restul in zona carpatica.

Coborand spre Grecia, arienii au intalnit popoare vechi (pelasgii). Arienii

aveau pielea alba, ochii albastri, parul blond/roscat – imagine asemanatoare cu
cea zeilor greci (de tip arian). Homer a descris razboiul din Troia in secolul XII î.Hr.
in Iliada si Odiseea, unde aheii s-au luptau cu tracii din Anatolia (Asia Mica).

Dupa secolul XII î.Hr, din nord coboara si alte valuri de arieni: dorienii.

 Aheii, dorienii traco-getii si pelasgii = populatia greaca

Apar relatari despre sufletul care se desparte de trup in momentul mortii

- este imaginat ca abur / rasuflare
- este imaginat ca o forma eterica, asemanatoare infatisarii corporale

Eter = quinta esentia = a cincea esenta, o substanta care umple toate golurile si
constituie cuprinsul intregului cosmos (lat. Univers)

unum in diversum = univers – ceea ce este totul

Apar conceptii mitologice despre suflet (mythos = povestire)

- se considera ca sufletele persoanelor decedate se duc sub pamant, intr-ul

loc numit Tartar (lat. Infern)
- Tartarul/Infernul era despartit de lume prin raul mortii, Aheron
- Sufletele trebuiau sa treaca acest rau, dar nu o puteau face singure. Un
luntras le trecea raul, Caron; acesta le cerea o taxa: un obol
- Obolul era o moneda pe care, inainte de incinerarea trupului, se punea in
gura mortului, pentru ca acesta sa poata plati taxa de trecere in lumea

9
 cealalta (o parte din credintele vechilor greci erau comune cu cele ale traco-
getilor; se pastreaza si astazi in expresii, proverbe, etc.)
- Trecerea in lumea infernului presupunea si ajungerea zeul infernului (zeitate
subpamanteana), Hades (la greci) si Pluto (la romani)
- Hades facea impartirea sufletelor – bune si rele – dupa faptele lor
- Cele bune se duceau pe campiile Elysee (campurile fericirii)
- Sufletele, odata intrate in Tartar, nu mai puteau iesi niciodata (nu exista
reincarnare)
- Paznicul infernului este un caine urias cu trei capete (Cerber)

Reprezentari ale mortii:

- La greci, moartea era un barbat foarte frumos, imbracat intr-o mantie lunga,
neagra, uneori cu aripi, cu o sabie foarte ascutita
- Tanatos (moartea) lua sufletul omului si il conducea catre raul mortii;
treceau prin tot felul de locuri, de tuneluri, etc -> acest lucru era relatat de
persoane care reveneau la viata (din moarte clinica)
- In Infern, sufletele erau imaginate ca niste umbre ale oamenilor (coborarea
lui Ulise in infern)

Cursul 5 - Conceptiile Traco-getilor despre suflet

- Este vorba despre conceptii mentionate de catre istoricii, scritorii si folozofii

greci despre traco-getii din sec VII – VI î.Hr.
- Populatia traco-geta este mentionata in VESTUL Greciei pana in Carpati, in
Peloponezic (central Greciei) si in Anatolia (sau Asia Mica)
- La razboiul din Troia, troienii erau Traci.
- S-au confruntat cu Ahei in anul 1000 î.Hr.
- Si o parte dintre Ahei erau Traci
- O parte dintre obiceiurile si credintele lor au fost imprumutate de catre
greci, odata cu coborarea lor dinspre Carpati si Balcani.

10
Ex: Mitul Prometeic are originea in Carpatii de S-E, muntii Bucegi; acolo era o
stanca in forma de coloana si Langa ea un cap de vultur. Mitul spunea ca
Prometeu a fost inlantuit de coloana cerului ca pedeapsa pentru ca a adus
oamenilor focul si a fost mancat de vulturi.

Relatarile mai vorbesc despre o populatie cvasi-omogena numeroasa, care

insa nu era unitara; cu toate acestea, in anumite regiuni (Dacia, Getia si Tracia),
existau forme de organizare statala, conduse de regi.

Relatarile despre acestea cuprind si o parte din obiceiurile lor. Regii lor erau
si preoti, cel mai cunoscut fiind Xalmoxis ( xal = piele; xis = rege) = rege impielitat.

Prima zeitate geomorfa = lupul; cultul lupului se mentine pana in jumatate

mileniului 1 î.Hr. si in Grecia, dovada fiind localitatiile care purtau numele lupului:
Lycaonia, Lykaea.

- Lykantropia era transformare a omului in lup

- Catalepsie = amortirea corpului, cu ajutorul unor substante
- Ritualuri de inmormantare a vatafului

Din punct de vedere psihologic ne intereseaza lykantropia = metode psiho-

hipnotice (muzica, dans si sugestie mentala).

Dupa starea de catalepsie, Lykantropul, pentru o periaoda limitata de timp,

are o putere, o activitate musculara deosebita si este imun la durere. Astfel de
metode se folosesc si in zilele noastre, mai ales in instutitiile psihologice militare,
adica metode prin care persoanele umane sunt transpuse in stari delirante pentru
a obtine de la ele anumite informatii; este vorba de metode psihohipnotice
interzise.

Traco-getii erau specialisti in aceste metode, deoarece duceau lupte

permanente si militarii trebuiau sa fie in stari Lykantropice; aveau in aceelasi timp
si credinta in nemurirea sufletului.

Ei considerau ca moartea eroica in lupta nu este altceva decat o metoda de

transpunere a sufletului in starea nemuritoare in care ar ajunge in preajma zeului

11
rege Xalmoxis care oficia ritualurile Lykantropice, fiind imbracat in piele de lup si
avand pe cap maxilarul superior si capul lupului.

Avem date despre cateva personalitati traco-gete care au venit in legatura

cu grecii su au fost mentionate in scrierile lor. Datorita credintelor si a unor
comportamente deosebite, unele personalitati traco-gete au fost considerate ca
facand parte din cei sapte intelepti de la inceputul filosofiei grecesti.

Filosofie: filo = iubire; sofia = intelepciune

Termenul a fost introdus de catre Pitagora, considerandu-se ca inteleptii

sunt personalitati deosebite, pe cand iubitorii de intelepciune sunt cei care se
straduiesc sa fie ca inteleptii.

- Se considera ca numarul lor ar fi fost 7; diferite variante de personalitati

care au facut lucruri deosebite

Ex: Solon – a facut primul cod juridic (legile)

- In unele variante, printer cei 7 intelepti figureaza si 4 traco-geti (Pittacos,

Anacharsis, Xalmoxis si Orfeus)

Din punct de vedere psihologic ne intereseaza Xalmoxis si Orpheus:

Xalmoxis era preotul rege si zeu.

Luptatorii mort in razboaie supravietuiau spiritual prin sufletele lor nemuritoare si

traiau un preajma zeului.

- Despre el se spunea ca s-ar fi retras intr-o pestera, pe muntele Cogaion,

unde ar fi stat 4 ani fara sa fie vazut de nimeni; dupa 4 ani a inviat, a iesit
din pestera si a fost sarbatorit cu jocuri razboinice, obicei adoptat si de
greci, care din 4 in 4 ani faceau serbari la inceput in cinstea zeului lup,
aducand uneori si jertfe umane (jocurile olimpice)
- La traco-geti mai era obiceiul ca prin jertfirea umana sa fie trimisi mesageri
la zeu, care sa ii transmita problemele cu care se confruntau
- Intr-un dialog – Charmides – al lui Platon, personajul Socrate relateaza o
discutie cu un medic traco-get pe care il numeste Xalmoxian, despre care se

12
 spunea ca stapanea mestesugul de a te face nemuritor; Dupa invatatura
acestuia, nu poate fi vindecata o parte a trupului daca nu se vindeca
intregul corp. Metoda aceasta se numeste medicina homeopata si este
practicata si in zilelele noastre.
- Homeopatia, psihoterapia si sugestia verbala au aparut la traco-geti
- Medicul spunea ca nu poti sa vindeti trupul daca nu vindeci sufletul; ca sa-l
vindeci trebuie sa te interesezi de starea lui sufleteasca; daca reusesti sa-I
creezi o stare sufleteasca optimista, atunci ai sansa de a trata in conditii
bune si trupul; de cele mai multe ori prin tratarea sufletului se obtine si
sanatatea fizica ; metoda se numeste psihoterapie – tratamentul psihic se
realizeaza prin vorbe frumoase.
- Colos = vorba frumoasa (sugestie verbala)

Orfeus – rege al Traciei – avea conceptii deosebite

- Considera ca sufletul este nemuritor, ca sta in trup ca o inchisoare unde

sufera impreuna cu trupul de foame si frig, si ca tendinta lui este de a scapa
din trup.
- De influenta metempsihotica, considera ca daca sufletele nu sunt ingrijite
prin asceza, selectarea mancarurilor, vegetarianism si abstinenta, acestea
nu se pot elibera de trupuri.
- Orfeu a fost initiatorul unui cult care a inceput sa se practice si in lumea
greceasca:
 Orfism = este o doctrina de purificare a sufletului si trupului in vederea
despartirii sufletului nemuritor de trup.

Metodele folosite de catre Orfeu erau sugestio-terapia (terapia prin sugestie

verbala) si muzico-terapia (terapia prin muzica) folosind poezia, cantecul vocal
si cantecul instrumental. Orfeu este reprezentat in picturi cu o lira in mana.

- Anumite melodii erau combinatii de sunete care linistesc sau care agita.
- Se spunea ca Orfeu a reusit sa-i vrajeasca pe vrajitorii infernului si sa o
scoata pe sotia lui Euridice din infern.

13
 - Orfeu a fost initiatorul unui cult deosebit care a inceput sa se practice si in
lumea greceasca.

Important din punct de vedere psihologic este faptul ca fara consideratiuni

fiziologice, traco-getii dispuneau de metode de tratament bazandu-se pe credinta
in nemurirea sufletului.

Subiecte:

1. Semnificatia Lykantropiei la populatiile traco-gete

2. Relatari despre medicina Xalmoxiana
3. Metode psiho-terapeutice in doctrina lui Orfeus
4. Conceptiile lui Xalmoxis despre suflet
5. Conceptiile lui Orfeu despre suflet

Cursul 6 - Conceptiile despre suflet ale filozofilor greci (Thales, Pitagora si

Anaximenes)

In Grecia, incepand cu mijlocul mileniului 1 î.Hr, datorita perfectionarii

mijloacelor de locomotie (cavalerie – uscat, flote – Marea Egee si Marea
Adriatica), Grecia se afla in permanenta in razboi. Pe uscat – cu triburile traco-gete
din nord; pe mare – cu persanii din Asia Mica si traco-getii din Anatolia. Pe
reprezentarile lor din perioada respectiva, pana si zeii erau imbracati in armuri.

Cand porneau la lupte, vietiile oamenilor nu mai aveau nici o valoare si

intentia lor era de exterminare a popoarelor cu care se luptau, omorand inclusiv
animalele. Pana in vremea lui Aristotel se mai prcatica Lykantropia(cultul lupului),
militarii erau educati in mod special pentru a omori.

 Conceptiile despre suflet au luat o alta turnura decat ceea de cultivare a

sufletului.
- In cadrul confruntarilor dintre populatii, istoricii din zilele noastre considera
ca superioritatea armatei se datora igrotehnicii (tehnica focului)

14
 - Pentru a te putea lupta era nevoie de arme din metal atat pentru atac cat si
pentru aparare. Drept urmare, tehnica focului era necesara.
- Intreaga colectivitate trebuia sa aiba o conceptie despre viata si despre
moarte
- Erau necesare cunostiinte tehnice de prelucrare a minereurilor cu scopul de
fabricare a armelor si tehnici de ridicare a cetatilor pentru aparare.

 Toate aceste preocupari au avut consecinte asupra conceptiilor

conceptiilor de viata
- Au aparut persoane vestite prin conceptiile lor despre lume si prin faptele
lor
- A aparut termenul de filosof = persoanele care invatau intelepciune
- Intelepciune greceasca consta in pregatirea pentru viata a unui prototip de
om: HOMO EUROPEUS, care sa nu mai astepte pasiv interventia zeitatiilor
venerate in perioada respectiva, ci sa se pregateasca singur pentru
supravietuire.

Primii filozofi greci aveau o conceptie materialista despre lume, considerand ca

universul (gr. Cosmos) este unul material, iar fiintele umane sunt cele care
prelucreaza aceste materiale pentru a se folosi de ele. Omul insusi este considerat
ca nu este altceva decat o alcatuire materiala, el se deosebindu-se de celelalte
vietuitoare numai prin faptul ca are anumite calitati deosebite:

- Corpul sau este alcatuit din substante care se gasesc in mediul inconjurator
- Se considera ca exista numai 5 substante: pamant, apa, aer, foc si eter (eter
= quinta esentiae, a 5-a esenta => mediul in care existau celelalte 4
substante)
- Corpul omului era alcatuit din cele 4 elemente; uneori se considera ca
sufletul ar fi format din eter
- Primii filosofi greci considerau ca unul dintre aceste elemente era de baza,
iar celelalte elemente se nasteau din acesta

Thales (624 – 547 î.Hr) este unul dintre primii filosofi greci; s-a nascut in
orasul Milet

15
 - Considera ca substanta fundamentala a lumii, ce care determina tot ceea ce
exista, este apa. Fara apa nu traiesc vietuitoarele, apa la o anumita
ttemperatura se transforma in gheata, iar din apa murdara se face si
pamantul.
- Totul este compus din apa, inclusiv corpul omului
- Oamenii care sufera de hidropsie mor prin deshidratare
- Sufletul este compus tot din apa – este elementul activ, care se misca;
sangele este un lichid care contine apa
- Prin trecerea apei prin organism (circulatia lichidului sanguin) se produce
viata; prin scurgerea lichidului din corp inceteaza viata
- Exista diferite metode de tratament a diferitelor afectiuni organice cu apa si
lichide – curatarea organismului. Sunt metode de scos apa din organism
(medicina hipocratica – lasarea de sange)

Anaximenes (585 – 525 î.Hr.)

Considera ca elementul principal este aerul, nu apa, fiind de parere ca apa

provine tot din aer (ex: ploaia)

Anaximerus face consideratiuni mai concrete despre suflet, referindu-se si

la mecanismul de functionare: sufletul este localizat in zona toracica, fiind legat in
mod special de aparatul respirator (pneuma)

- Mecanismul este acela de inspiratie, de tragere a aerului in plamani, aerul

fiind mai rece decat sangele pe care il pompeaza inima, are rolul de a raci
inima (gr. psyhron = A raci)
 Sufletul „psyhe” consta in racirea inimii cu ajutorul aerului mai rece inspirat,
si cu ajutorul aerului mai cald expirat.
- In momentul in care nu se mai face circulatia aerului, adica nu se mai
respira, persoana sau animalul moare.
- Sufletul nu mai este imaginat ca aer care persista dupa moarte; este pur si
simplu aerul care paraseste pneuma fara sa mai continue respiratia.

Pitagora (584 – 504 î.Hr.) este un important filosof grec, nascut la Samos.

- A cunoscut conceptii orientale, egiptene si probabil indiene

16
 - In ciuda faptului ca el considera ca toate lucrurile sunt numere si raporturi
numerice (si sufletul era un numar), considera ca el este diferit de corp si ca
functioneaza pe baza altor raporturi numerice decat cele corporale
- Raportul dintre suprafata, greutate si volum, caracteristice obiectelor
anorganice si organice sunt diferite in cazul sufletului (exista corpuri mai
grele/usoare, corpuri foarte grele cu suprafata si volum mic – solide, lichide
sau gazoase; exista gaze grele/usoare)
- Sufletul are o suprafata si un volum mare, dar este foarte usor; nu are
contur determinat ca sa il putem calcula.
- Prin manifestarile lui, sufletul intrece celelalte corpuri, fiindca el se extinde
si in trecut (amintiri) si in viitor (ganduri, dorinte)

 Sufletul are alte raporturi numerice fata de restul corpurilor

Asa se explica faptul ca unele persoane au ganduri comune si sentimente

comune, cu prelungire in trecut si viitor, ceea ce inseamna ca un suflet care a trait
in trecut poate sa traiasca si in prezent si in viitor, dar nu in acelasi corp fiindca
corpurile insufletite au o durata limitata, in timp si spatiu.

Sufletele pot trece din trecut in prezent, dintr-un corp in altul, ceea ce
inseamna ca metempsihoza (transmigratia sufletelor)

Sufletele sunt de 3 feluri: vegetale, animale sau umane.

In functie de comportamentul sufletelor, ele se reincarneaza in regnuri

superioare sau inferioare. Persoanele umane in special, pot contribui prin
comportamentul lor, la reincarnari superioare.

Pitagoreicii alcatuiau si un fel de secta secreta, (unii masoni se revendica de

la pitagoreici) avand semne de recunoastere dupa anumite formule matematice
(aritmetice/geometrice). Semnul de recunoastere este pentagrama (steaua cu 5
colturi) sau pentagonul (fig. geometrica cu 5 laturi). Latura pentagonului se obtine
prin “taietura de aur” sau “numarul de aur” (φ - Phi) - o proportie intre doua
segmente inegale.

17
 Cine nu stia cum se alcatuieste un pentagon nu putea fi recunoscut ca fiind
parte a cultului pitagoreic pentru ca se considera ca sufletul trebuie exersat in
gandire matematica. Sufletul este un numar al numerelor, are capacitatea de a
gandi matematic, dar numai cei instruiti gandesc matematic; numai cei ce cunosc
secretele raporturilor numerice. Membrii sectei trebuiau sa respecte si prescriptii
alimentare foarte severe: nu aveau voie sa manance produse animale, deorece ar
fi insemnat sa distruga sufletele animalelor; nu consumau decat anumite produse
vegetale, in special cele care nu produceau gaze intenstinale, tocmai pentru faptul
ca acelea contineau sufletele vegetale.

Astfel pregatiti prin diete alimentare, asceze, abtineri de la anumite fapte si

ducand o viata morala deosebita se pregateau pentru sufletele asemanatoare cu
cele ale zeitatilor, care au facut lumea dupa formule matematice, fiindca totul in
cosmos se desfasoara dupa numar si proportie.

- Pitagoreicii au calculat distantele dintre planete, observand raporturi

numerice, regularitatea circumferintelor si ale miscarilor astrale.
- Ei au calculat si distantele numerice dintre sunetele muzicale, au facut
primele portative si au demonstrat pe baza instrumentelor muzicale ca
melodia nu este decat un raport numeric intre sunete.
- Au introdus notiunea de: octava, de cvinta, ton, semiton, gama muzicala si
considera ca raporturile acestea numerice - cand sunt armonioase - produc
o linistire a sufletului, o inaltare a acestuia, o desprindere a lui de restrictiile
corporale, inlesnind calatoria lui in trecut si viitor, avand si efecte
terapeutice (sub influenta tracogeta a psihoterapiei). Sunetele care nu
respecta legile aromniei muzicale produc disconfort psihic si pot determina
excitarea sufletului prin ritmuri muzicale, care determina ritmuri cardiace
patologice.

Cursul 7 - Conceptia lui Amedoxes si a celorlalti eleati

18
 Este perioada in care grecii si-au extins teritoriile. In sudul Italiei era o
colonie care se numea Eleea. Spre deosebire de alti filosofi, eleatii considerau ca
sufletul are 2 parti.

a) Sensibilitatea – Este alcatuita din cele 5 simturi din care ne dam seama de
ceea ce se petrece in exteriorul nostru, dar simturile sunt inselatoare
datorita imperfectiunilor. Anumite fenomene se manifesta cu mare
intensitate vizuala sau sonora, fiind insa mai slabe decat altele care se
manifesta in forme mai putin intense.
b) Gandirea – Numai prin intermediul gandirii ne dam seama ca ceva este mai
mare sau mai mic dar, pe de alta parte, cosmos-ul (care este totul si unul
singur) nu se misca fiindca nu are in ce sa se miste, ceea ce inseamna ca
dpdv al gandirii nu trebuie sa ne incredem in simturi. Miscarea, deplasarea
si diversitatea sunt iluzorii dpdv al gandirii.

Au fost trei mari reprezentanti ai filosofiei Eleate – Xenophanes, Parmenides

si Zenon

Acestia cautau sa infirme ceea ce noi percepem senzorial prin explicatii

logice, in ideea ca numai prin gandire cunoastem adevarul.

Aporia = un fel de demonstratie care combate evidenta senzoriala prin argumente

logice.

DEX - APORÍE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări

contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr.aporie, lat.,
gr. aporia)

Ex: Aporia Achile si broasca testoasa consta in demonstratia ca nu se poate ajunge

din punctul A in punctul B pentru ca trebuie sa ajungi la jumatatea distantei,
punctul C, s.a.m.d.

Simturile noastre sunt perceptii si ori de cate ori percepem ceva trebuie sa
ne intrebam daca nu cumva ni se pare si trebuie sa descoperim adevarul.

19
 Aceasta filosofie a condus pana in zilele noastre la studiul special al gandirii,
ceea ce a condus la ideea ca este mai greu sa ai o boala care iti afecteaza gandirea
decat una care iti afecteaza simturile.

Empedocles (490 – 430 î.Hr.) credea ca sufletul este cel care intretine atat
sensibilitatea cat si gandirea si pornind printr-o analogie, zicea ca organele noastre
de simt ar fi ca niste receptacule care inregistreaza si aduna emanatiile din lumea
inconjuratoare. Aceasta teorie a emanatiilor, dezvoltata cu ajutorul aparaturii
moderne este valabila pana in zilele noastre, doar interpretarea difera.

Teoria contrara sustine ca nu obiectele trimit ceva spre organele noastre, ci

organele noastre trimit aceste emanatii, asemanator cu sistemul RADAR.

Socrates (464 – 399 î.Hr.) este primul mare filosof care s-a ocupat de
problemele sufletului. El considera, ca si eleatii, ca cea mai importanta parte a
sufletului este gandirea. In timp ce senzatiile exprima cum sunt obiectele, prin
gandire se exprima ce sunt obiectele (prin idei / notiuni se exprima esenta
lucrurilor, obiectelor si fenomenelor).

Socrate a fost primul care s-a interesat cum obtinem gandurile: pornind de
la lucrurile, obiectele, fenomenele perceptibile senzorial la descoperirea esentelor
acestora si la exprimarea lor lingvistica prin cuvinte articulate. Procedeul este
acela de generalizare si abstractizare. Obiectele nu au nume decat in momentul in
care stim ce sunt. Intervine procesul de cunoastere a obiectelor prin insusirile si
particularitatile lor si incepem sa le grupam in grupe de obiecte.

Caracterizarea ideilor, gandurilor prin genuri proxime si diferente specifice

se numeste definitie. Socrate este primul filosof care se ocupa de definitiile
notiunilor prin generalizarea si abstractizarea insusirilor specifice.

Platon a scris despre Socrate in Dialogurile sale - niste lucrari filosofice cu

personaje care de regula vorbeau in contradictoriu. Conform dialogurilor lui
Platon, Socrate considera ca aceste adevaruri care exprima esentele obiectelor pot
fi obtinute printr-o metoda numita MAIEUTUCA - Metodă prin care se urmărește
ajungerea la adevăr pe calea discuțiilor, a dialogului.

20
 Socrate considera ca sufletele oamenilor, inainte de a se intrupa in diferite
corpuri, traiesc intr-o lume a sufletelor, a ideilor, iar dupa ce se nasc uitam ca am
trait in lumea ideilor si trebuie sa ni le aducem aminte. Socrate era adeptul unei
maxime scrise pe Templul de la Delphi (Templul lui Apollon) care spunea
“cunoaste-te pe tine insuti”. Prin aceasta cunoastere iti aduci aminte ceea ce stiai
din lumea ideilor.

Totodata, Socrate considera ca fiecare om are un fel de “daimon”. Daimon-

ul era un fel de suflet personal nematerializat, difuz in mintea omului. Socrate
zicea ca daimon-ul sau ii vorbeste prin ganduri fara sa-l intrebe el. Nu-I spunea
niciodata ce sa faca dar uneori cand vrea sa faca ceva il opreste. Daimon-ul acesta
este un fel de personalizare a constiintei umane care te opreste sa faci anumite
lucruri opuse constiintei tale morale.

Daca ne insusim anumite idei despre bine, frumos, dreptate si libertate,

daca ne cunoastem pe noi insine, nu vom comite fapte contrare conceptiilor
noastre.

Cursul 8 – Doctrina despre idei a lui Platon

Platon este considerat primul mare filosof care a scris in mod explicit despre
suflet. El imparte sufletul in trei categorii: vegetal, animal si uman.

Platon considera ca sufletul omului este superior celorlalte pentru ca le

contine si pe acestea, adica sufletul vegetal, sufletul volatile si sufletul rational.
Sufletul vegetal era localizat in abdomen, principalele lui functii fiind sensibilitatea
si apetitul. Sufletul volatil era localizat in piept. Uneori acesta era localizat intr-o
glanda numita tumus. Oamenii curajosi erau numiti megathymes, adica cu suflet
mare. Ratiunea, gandirea isi avea sediul in cefal.

Platon era adeptul teoriilor eleate, urmand linia unei traditii filosofice
(Pitagora, Heraclit). El considera simturile inselatoare si ratiunea sigura. Prin
ratiune, omul emite ganduri sai idei despre obiecte, lucruri, vietuitoare si
fenomene. Ideile sau gandurile despre lucruri raman neschimbate si, asa cum

21
spunea Socrate, fiecare idée are o definitie care ramane pentru totdeauna aceiasi,
indifferent cm se schimba, se nasc, traiesc si dispar obiectele perceptibile.
Definitia se face prin genul proxim si diferenta specifica. Genul proxim este o alta
idée care o cuprinde pe cea definite, iar diferenta specifica este tot o idée care o
distinge de celelalte idei din aceiasi categorie.

Omul este animal rational. Animalul este genul din care fac parte si alte
vietuitoare de care insa omul se deosebeste prin ratiune. Indiferent de oamenii
care au trait in trecut, present sau vor trai in viitor, definitia ramane aceiasi.
Doctrina platonica despre idei sta la baza teoriei cunoasterii si a eticii a lui Platon.

Ideile sunt modelele, prototipurile, formele primordiale imuabile, eterne ale

tuturor fiintelor si a lucrurilor existente in lume si chiar ale unor concept abstracte
ca virtutea sau binele. In ierarhia lumii ideilor, primul loc il ocupa binele. Binele
inalta sufletul, raul si nedreptatea il degradeaza. Nu exista om care sa cunoasca
binele si totusi sa faca rau. Raul inseamna ignoranta, dupa cum virtutea inseamna
cunoasterea binelui. Aceasta idee suprema a binelui regleaza si explica si mersul
Universului in care totul exista si actioneaza in vederea unui scop, aceala al
armoniei.

Dupa modelul lumii ideilor a aparut lumea fenomenala in care fiecare fiinta
sau obiect este doar o “umbra”, o copie imperfecta a ideii respective, care e
perfecta. Fiecarui lucru, obiect, fiinta sau fenomen ii corespunde cate o idee
perfecta. Creatorul Demiurgos a facut lumea dupa modelul ideilor. Lucrurile sunt
copii sau umbre ale acestora. Noi le vedem, le auzim, pe pipaim dar nu percepem
ideea lor. Cu toate acestea, ele ne amintesc de ideile adevarate prin asemanare
mai mult sau mai putin vaga.

Platon sustinea faptul ca sufletele oamenilor traiesc in lumea ideilor,

sufletele fiind o idee. Fiecare om a contemplat inainte de a se naste perfecta lume
a ideilor, idei pe care apoi, dupa nastere, datorita “inchisorii” trupului imperfect, a
simturilor, omul le-a si uitat. Dar omul si le reaminteste in momentul in care cauta
si gaseste in sine insusi adevarul rational.” trupului imperfect, a simturilor, omul le-
a si uitat. Dar omul si le reaminteste in momentul in care cauta si gaseste in sine
insusi adevarul rational.
22
 “A cauta si a invata nu este altceva decat a iti reaminti”, spunea Platon.
Forta care ne propulseaza spre amintirea acestor idei este iubirea, care in
conceptia lui Platon se identifica cu pasiunea sufletului. Iubirea este un exercitiu
etic, purificator al sufletului.

Platon sustinea ca din lumea ideilor, sufletele se intrupeaza in anumiti

indivizi care isi reamintesc in unele imprejurari de lumea ideilor in care au stat
candva sufletele lor. Aceasta amintire se numeaste Anamneza.

Opera lui Platon, pastrata probabil in intregime, cuprinde 34 de dialoguri si

13 scrisori. Fiecare dialog este centrat pe o anumita problema sau idee.
Dialogurile lui Platon au si aspecte estetico-literare. Platon utiliza tot felul de
povestiri si alegorii. Alegoria este o poveste sau o pilda, de regula frumoasa, pe
care autorul o spune pentru o mai buna intelegere a ideii. Opera lui Platon,
pastrata probabil in intregime, cuprinde 34 de dialoguri si 13 scrisori. Fiecare
dialog este centrat pe o anumita problema sau idee. Dialogurile lui Platon au si
aspecte estetico-literare. Platon utiliza tot felul de povestiri si alegorii. Alegoria
este o poveste sau o pilda, de regula frumoasa, pe care autorul o spune pentru o
mai buna intelegere a ideii.

Mitul cavernei

Ca sa explice relatia dintre lumea umbrelor, a imitatiilor si lumea ideilor,

Platon a folosit alegoria sau mitul cavernei, publicat in partea a VII-a a dialogului
“Republica”. Lucrurile sunt umbre palide, inconstiente ale ideilor, care sunt
adevarata realitate. In mitul cavernei, Platon explica cum trebuie inteleasa aceasta
lume a ideilor. Oamenii din mitul cavernei sunt niste prizonieri legati intr-o
pestera. Ei nu pot privi decat inainte si nu pot privi lumina soarelui. Departe, in
spatele lor este un foc iar printre foc si prizonieri se perinda tot felul de oameni,
animale sau obiecte. Prizonierii vad doar propria lor umbra si cele ale obiectelor,
proiectate pe peretii pesterii. Simturile le creeaza iluzia ca umbrele pe care le vad
pe peretele din fata lor ar fi chiar lucruri insele. Omului ii vine foarte greu sa se
desprinda de cunoasterea superficiala a lucrurilor ca umbre si sa se adanceasca
pana la cunoasterea esentelor. Smuls cu forta din pestera si adus la lumina
soarelui, prizonierul nu este in stare sa vada nimic pentru ca lumina il orbeste.
23
Pentru a fi in stare sa cunoasca esentele, prizonierul trebuie mai intai sa-si
obisnuiasca ochii, sa vada lumina. O data ce a vazut lumina insa, el nu mai doreste
sa se intoarca in pestera. El stie deja ca realitatea adevarata nu este cea a
umbrelor, a sensibilului, ci aceea pe care o cunoastem prin inteligenta. Ratiunea
este adevarata, sensibilitatea este iluzorie.

Una din trasaturile caracteristice principale a conceptiei social-politice a lui

Platon este legatura lui stransa cu invatatura sa etica. Statul este pentru el
asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul poate fi perfect din
punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Virtutiile sociale si cele
individuale se conditioneaza reciproc.

Invatatura lui Platon despre stat se axeaza pe teoria sufletului. Dupa cum
stim, Platon considera ca sufletul uman are trei componente: vointa, ratiune si
pasiunea generala. Conform acestor componente existau trei tipuri de oameni:
oameni dotati cu mai mult spirit apetitiv, oameni cu vointa si oameni cu minte,
ratiune. Potrivit acestor criterii statul bine organizat va fi format din trei clase de
cetateni: inteleptii sau filosofii care au rolul de a conduce statul si de a elabora
legi, strategii care au in grija apararea statului si agricultorii, cei cu dorinte
apetitive, care trebuie sa munceasca, sa produca alimente. Diviziunea muncii
trebuie sa corespunda cu inclinatiile oamenilor.

Platon opta pentru lichidarea familiei, mai ales in cadrul celor doua clase
superioare. Pentru a exclude protejarea celor doua clase superioare a copiilor lor,
Platon recomanda educatia in comun a acestora. Dupa ce se nasc, copii sunt
predati in crese comune unde toate mamele hranesc fara deosebire toti copii.
Orice legatura personala intre mama si copil este intrerupta. Astfel copiii se
deprind cu ideea ca orice femeie si orice barbat le sunt parinti. Educati la comun si
lipsiti de orice legatura personala, copiii se supun mai bine vietii disciplinate in
cetate. Ei nu cunosc alta familie si alti parinti decat cetatea.

Cele 5 simturi. Localizarile sufletului

Platon este considerat primul mare filosof care a scris in mod explicit despre
suflet. El imparte sufletul in trei categorii: vegetal, animal, uman.

24
 Sufletul vegetal este pasiv. El este receptionat de mediu dar nu este mobil.
Sufletul animal este senzitiv, receptiv, dar este si activ si mobil. Se deplaseaza in
mediul inconjurator si il influenteaza. Platon considera ca sufletul omului este
superior celorlalte pentru ca le contine si pe acestea, adica sufletul vegetal,
sufletul volatil si sufletul rational. Sufletul vegetal era localizat in abdomen,
principalele lui functii fiind sensibilitatea si apetitul. Sufletul volatil era localizat in
piept. Uneori acesta era localizat intr-o glanda numita timus. Oamenii curajosi
erau numiti megathymos, adica cu suflet mare. Ratiunea, gandirea isi are sediul in
creier. Platon era adeptul teoriilor eleate care considerau simturile inselatoare si
ratiunea sigura.

Cursul 9 - Aristotel
Aristotel (385 – 322) este cel care a intemeiat psihologia ca stiinta cu
lucrarea “De anima” (despre suflet).

Legaturile sufletului cu activitatile anatomice si fiziologice erau cunoscute

dar psihologia nu era inca o stiinta si nici nu putea fi deoarece lipsea instrumentul
constructiei stiintifice si anume logica. Aristotel este parintele logicii, al stiintei
despre “logos”.

Pe baza acestei teorii a gandirii care se refera la forma de baza a gandirii

(notiunea, judecata si rationamentul), Aristotel a elaborat stiintele. A raspuns la
intrebarea “ce este fizica?”; a delimitat-o din cadrul realitatii, i-a precizat
notiunile, judecatile si rationamentele si a facut-o stiinta. A elaborat poetica,
biologia, etica, estetica, economia, politica si psihologia.

Aristotel a cautat notiunile fundamentale ale psihologiei: senzatia,

perceptia, reprezentarea si gandirea. A cautat sa vada care sunt relatiile dintre ele
si a facut rationamente cu ele (daca o persoana are ochi buni, senzatiile sunt clare.
Daca ochii acesteia nu sunt sanatosi, ca senzatiile sa fie mai clare, poarta ochelari.)

Stiinta psihologiei se ocupa cu notiunile fundamentale ale psihicului uman,

in relatiile dintre acestea si cu rationamentele care pot fi facute cu ele. Contributia
lui Aristotel in domeniul psihologiei este valabila pana in zilele noastre. Ce apare in
plus pe la inceputul secolului trecut, este faptul ca psihologia devine o stiinta

25
experimentala, adica nu se mai ocupa doar cu rationamente, judecati ci si cu
dovezi.

Aristotel facea demonstratii, nu cauta dovezi. Psihologia era pe atunci o

stiinta teoretica, deci facea parte din filosofie. Cand a inceput sa devina stiinta
experimentala a inceput sa produca relatiile dintre fenomenele psihice, nu numai
sa explice cum se produc. Ca sa demonstreze ca barbatii sunt mai puternici decat
femeile a zis: “si barbatii au mai multi dinti decat femeile”. El nu aducea dovezi. Nu
lucra experimental. Nu facea disectii, nu isi murdarea mainile. Din aceasta cauza
notiunile fundamentale ale psihologiei erau definite (“ce este?”).

Senzatiile sunt procesele psihice prin intermediul carora simtim realitatea

noastra interna si externa. Ele sunt in relatie cu organele specializate de simt, dar
depind si de stimuli interni sau externi. In acest fel, daca un stimul este mai
puternic sau mai slab, atunci si senzatia corespunzatoare va fi mai puternica sau
mai slaba. Daca insa stimulul este prea puternic si depaseste capacitatea senzitiva
a organului de simt atunci nu mai poate fi simtit. Exista anumite praguri ale
sensibilitatii. Aristotel este primul care face asemenea rationamente. Un stimul
prea slab nu mai este auzit. El nu mai este auzit nici daca se a fla la o distanta prea
mare de organul auditiv. Acestea sunt rationamente despre relatiile dintre
organele de simt si senzatii.

Perceptia este un complex de senzatii (senzatia de culoare, marime,

distanta, duritate, caldura, etc). Aristotel e primul care leaga senzatiile si
perceptiile de placere si neplacere. Senzatia si placerea sunt insa sentimente.
Sentimentele sunt senzatii, perceptii si reprezentari care deternima un anumit
tonus psihic de placere sau neplacere, de tristete sau bucurie.

Reprezentarea, care joaca un rol important pentru ca face legatura intre

sensibilitate si ratiune, se bazeaza pe memorie, pe capacitatea psihica de a pastra
intr-o forma mai mult sau mai putin clara perceptiile anterioare. Reprezentarea
seamana cu perceptia, fiind insa mai slaba si producandu-se fara prezenta
obiectului perceput anterior. Gandul, notiunea sau ideea se obtin prin
abstractizarea reprezentarii. Mintea omului are capacitatea de a extrage din
reprezentare aspectele esentiale ale obiectelor, fenomenelor vietuitoarelor, etc.
26
Trasaturile esentiale sunt acelea fara de care ceva nu poate sa fie ceea ce este.
Notiunea este un raspuns la intrebarea “ce este?”. Numai mintea umana are
capacitatea de a surprinde esenta obiectelor prin ratiune si logica.

Aristotel defineste omul ca vietuitor sau animal social (zoon politikon) -

fiinta rationala dotata cu capacitatea de a extrage “ce estele” obiectelor si ale
lucrurilor.

Tot Aristotel face legatura dintre ratiune si vorbire deoarece esenta nu este
perceptibila senzorial, ea se exprima prin cuvant si nu are vreun corespondent
perceptibil senzorial.

Formele de baza ale gandirii sunt notiunea, judecata si rationamentul pe

baza carora psihologia devine stiinta. Senzatiile si perceptiile, fiind legate de
placere sau neplacere sunt si dorite sau nedorite. Dorinta este tendinta
organismului uman de a obtine senzatii, perceptii si reprezentari placute.
Obtinerea acestora si permanentizarea lor creeaza sentimentele de bucurie sau
tristete. Vointa este determinata pe cale rationala. Ea nu este o simpla dorinta
corporala, ci este tendinta preconceputa a unor actiuni de regula benefice pentru
cel care le face si malefice pentru ceilalti. Toate acestea se produc fie in starea de
veghe, fie in starea de somn. Starea de veghe este starea in care toate organele
senzoriale functioneaza normal, la fel ca si memoria si gandirea. Starea de somn
este starea in care acestea functioneaza partial, producandu-se interferente intre
reprezentarile trecute, dorinte, placeri si neplaceri, care produc visele. Astfel de
amestecuri se pot produce spontan sau intentionat si in starea de veghe avand ca
rezultat si anumite imagini mai mult sau mai putin reale. Aceasta este imaginatia.

Sentimentele, dorintele si vointa, placerea sau neplacerea creeaza o stare

sentimentala a carui persistenta se numeste pasiune.

Aristotel trateaza despre pasiuni. Pasiunile pot fi pozitive sau negative,

malefice sau benefice si determina si actiuni corespunzatoare: iubirea, ura,
gelozia, rusinea, invidia. Unele pasiuni pot produce perturbari psihice, fiind
daunatoare nu numai celorlalte persoane ci si persoanei care le are. O parte dintre
aceste pasiuni au fost denumite in teologia crestina “cele sapte pacate”.

27
 Pasiunea poate fi invinsa prin vointa care este determinata si de ratiune.
Unele pasiuni deosebite se numesc idealiri si “posesorii” isi dau viata pentru ele.

Conform lui Aristotel, cea mai deosebita pasiune centrolata de ratiune este
virtutea. Virtutea este idealul vietii psihice a persoanei umane.

William Shakespeare:

In fiecare din piesele lui William Shakespeare este vorba de un anumit

sentiment (iubire, ura, razbunare, hiperperseverenta). Acesta trateaza pasiunile
respective in 5 acte (timpi). In primul act este vorba de o vaza normala, cand
personajul se comporta ca toate celelalte. In actul doi se dovedeste ca personajul
are o anumita pasiune. In cel de-al treilea act personajul incepe sa sufere pentru
ca nu isi poate manifesta sentimentele ca atare. Aceasta este faza psihopatica.
Urmeaza faza nevrotica, in actul patru, in care personajul este bolnav psihic. Faza
nevrotica este ireversibila. In actul cinci apare psihoza sau criza psihica. Personajul
intra in conflict cu toata lumea si fie ucide pe cineva fie este ucis.

Subiecte Examen
1. Obiectivele cursului de istoria psihologiei
2. Reprezentari ale sufletului la vechii egipteni
3. Ritualurile mortuare la vechii egipteni
4. Conceptii despre suflet si despre reinviere
5. Localizari plauzibile ale sufletului la vechii egipteni
6. Localizarea sufletului la vechii chinezi
7. Functiile sau facultatile psihice la vechii chinezi – sensibilitate, gandirea,
sentimentele, cu localizarile lor
8. Clasificarea temperamentelor la vechii chinezi
9. Sufletul universal si sufletul individual la indieni
10. Organele sufletului individual si functiile lor
11. Starile sufletului individual
12. Transmigratia sufletelor
13. Eliberarea sufletelor
14. Concepria despre suflet la vechii greci
15. Semnificatia Lykantropiei la populatiile traco-gete
16. Relatari despre medicina Xalmoxiana

28
17. Metode psiho-terapeutice in doctrina lui Orfeus
18. Conceptia lui Thales
19. Conceptia lui Anaximenes
20. Conceptia lui Pitagora
21. Semnificatia psihologica a maximei lui Socrate: “Cunoaste-te pe tine insuti”
22. Conceptia lui Empedocles
23. Conceptia filosofilor eleati (Parmenide, Xenofan si Zenon
24. Doctrina despre idei (Platon)
25. Mitul cavernei (Platon)
26. Anamneza (Platon)
27. Partile sufletului – comparate cu partile cetatii (Platon)
28. Probleme psihosociale (Platon)
29. Localizarile sufletului (Platon)
30. Cele 5 simturi (Platon)
31. Imaginatia (Platon)
32. Delirul (Platon)
33. Intemeierea psihologiei ca stiinta la Aristotel
34. Principalele notiuni fundamentale ale psihologiei (Aristotel)
35. Raportul dintre sensibilitate si ratiune (Aristotel)
36. Sentimentele, vointa si virtutea (Aristotel)
37. Pasiunile sufletului (Aristotel)
38. Cele 5 faze de accentuare a personalitatii la Shakespeare si in psihiatria
moderna
39. Introspectionismul
40. Asociationismul
41. Behaviorismul

29