CURS

ISTORIA
PSIHOL
OGIEI
UTM.
PSIHOLOGIE.
AN I.
IANUARIE 2014

ISTORIA PSIHOLOGIEI
Acad. Alexandru Surdu
Curs 10.10.2013
Prima lucrare de psihologie: De anima (Despre suflet), Aristotel.
Psihologie = psyche (suflet) + logos (vorbire, stiinta, ratiune) = stiinta despre suflet
Pneumatologie = psihologie in care accentul se punea mai mult pe plamani. Cand
accentul se pune pe inima, rezulta De anima.
etimon = complex de sunete articulate, cu o explicatie originara
psihanaliza = orientare psihologica
Carti de istorie a psihologiei: Mihai Ralea & Constantin Botez Istoria psihologiei
Ion Manzat Istoria psihologiei universale
Mihai Anitei Istoria psihologiei

Curs 17.10.2013
Diferite denumiri date sufletului: psyche (suflet), anima (inima), pneuma (plaman).
Lucrari despre suflet: Gandirea egipteana antica in texte Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1976
Gandirea asiro-babiloniana in texte Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1970
Gandirea feniciana in texte Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 19xx
Reprezentari ale sufletului: texte, grafice, picture rupestre.
scriere pictografica = scriere prin pictograme
pictograma = desen simplificat ce reprezinta un cuvant
scriere hieroglifica = scriere sfanta
Vechii egipteni mileniul al IV-lea i.e.n.
Reprezentarea sufletului la vechii egipteni = o pasare.

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

Un rol deosebit in procesul mumifierii il avea inima, fapt ce sugereaza conceptia

vechilor egipteni: inima era sediul corporal al sufletului.
Lucrare: Mircea Eliade Religiile in China antica
Conceptia chinezeasca (sec. al VIII-lea i.e.n.) asupra sufletului, din scrieri:
Sediul sufletului era inima. Mecanismul de functionare al inimii era respirator.
Chinezii sunt primii care fac legatura dintre suflet, gand si sentiment. Apare un
suflet senzitor si unul senzitiv (?).
Sentimentul, ca functie, este asociat ficatului.
Sensibilitatea este diferentiata pe organe de simt ce au localizari diferite: nasul
respiratie, miros, pipait
limba
pipait
obrazul
Primii care diferentiaza temperamentele (modalitati de comportament uman), in
functie de existenta si predominanta anumitor substante in corp: aer, sange, limfa.
Predominanta unei substante determina un comportament deosebit: aer
sensibilitate, instabilitate sentimentala, violenta
sange fermitate, statornicie, curaj, stabilitate
limfa sensibilitate redusa, miscari incetinite
Este realizata prima legatura dintre functiile psihice si functiile fiziologice.
Lucrare: Cartea tibetana a mortii (ritualurile mortuare la vechii tibetani)

Curs 24.10.2013
Credintele despre suflet la vechii indieni (inzii):
Vechii indieni considerau sufletul mai presus de divinitati.
Sufletul Universal = BRAHMAN, creeaza si conduce lumea din sine insusi
Obiectul se creeaza pe cale naturala, lucrul este facut de om.
Sufletul Individual = ATMAN
Fiecare om contine o portiune din Sufletul Universal.
Sufletul este un tot. Sufletul Individual si cel Universal, Atman si Brahman.

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

Sufletul Individual este constituit din 4 tipuri de elemente: organele sufletului,

starile sufletului, transmigratia sufletului, eliberarea sufletului.
1. Organele sufletului (= organe ale corpului uman):
Cel mai important organ este creierul (sediul mental al sufletului). Gandurile sunt
emise de suflet.
Organele de simt sunt alimentate cu sange = fluxul vital al sufletului.
Caile aferente si caile eferente.
Un alt organ al sufletului este inima, ce functioneaza pe baza de respiratie. Are rol
de racire, de temperare, de accelerarea sau de stagnare. Inima este un organ
subordonat creierului.
Un al treilea organ este corpul subtil, substratul elementar al corpului obisnuit.
Este o dublura a corpului fara o functie anatomica. Rolul sau este de reglare a
mecanismului sufletesc. Actioneaza si dupa moartea corpului, a celorlalte organe
sufletesti.
A patra componenta este data de substratul moral al sufletului. Acesta contine toate
faptele omului, bune sau rele. Urmareste omul pe parcursul intregii vieti si dupa
moarte.
Cele mai vechi upanisade Editura Stiintifica, Bucuresti 1993
Paul Deussen Filosofia upanisadelor, Editura Telmica, Bucuresti 1994
Organele, starile, transmigratia si eliberarea. Nicio componenta nu poate fi
despartita de sufletul individual.
Sufletul se gaseste in 4 stari: Starea de veghe
Starea de somn cu vise
Starea de somn fara vise
Starea de contopire cu Sufletul Universal
In starea de veghe actioneaza toate organele sufletului.
In starea de somn cu vise inceteaza partial organele sufletului, cu mentinerea insa a
legaturii cu starea interioara a corpului si cu lumea exterioara.
In starea de somn fara vise, sufletul pierde legatura cu organele sale intime si cu
exteriorul. Somnul profund reprezinta o pregatire, o exersare a pierderii starii
individuale, spre reunirea cu starea universala.
Cea de-a patra stare implica reunirea lui Atman cu Brahman. Aceasta reunire este
de scurta durata.

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

Reunirea se realizeaza treptat, in mai multe vieti. Pentru a trece in alta viata,
sufletul trebuie sa fie bine pregatit. Daca substratul moral (karma) nu este
corespunzator unei detasari de valorile perene ale vietii, sufletul este condamnat sa
coboare in stari inferioare ale vietii; in functie de comportamentul moral, de faptele
sale, chiar daca se gaseste deja in regiuni inferioare.
Transmigratia ar putea fi constientizata doar de cei ce doresc acest lucru, fapt ce
necesita o viata de asceza.
Eliberarea sufletului:
Transmigratia este considerata un rau, o continua suferinta. Scopul este eliberarea,
reunirea cu Sufletul Universal.
Prin asceza si exercitii speciale de respiratie, persoanele din starea a patra pot
calatori in spatiu, levita etc.

Curs 31.10.2013
Conceptiile despre suflet la tracogeti
Diogenes Laertius Despre vietile si doctrinele filosofilor (cap. Introducere, partea
despre Orfeu)
Izvoare privind istoria Romaniei, Vol. I
Relatari despre geti si salmoxism
Stelian Stoica ???
Platon dialogul Charmides din Opere (155e, 155c, 158b-c)
Tracogetii au fost o populatie numeroasa. Din nordul Marii Negre pana in Peloponez,
din nordul Carpatilor pana in Anatolia. Au trait si au fost vecini cu grecii. Grecii
vechi (aheii) au coborat din nordul Greciei, deci erau inruditi cu tracogetii. Parte din
miturile si zeitatile grecesti au fost aduse de tracogeti. Din relatari aflam ca
tracogetii erau foarte viteji in lupta, deoarece se considerau nemuritori. Organizau
petreceri mari cu ocazia mortii. Considerau cel mai important lucru a fi libertatea.
Teologii afirma: crestinarea straromanilor a fost usoara deoarece acestia credeau in
nemurire. Tracogetii incercau contactarea zeilor prin sacrificarea unor emisari: alesi
cinstiti, viteji, care erau aruncati in sulite. Diogenes Laertius afirma ca patru dintre
primii sapte intelepti ai lumii erau tracogeti: Pitacos, Anaharsis, Orfeus, Salmoxis.
Cei patru au trait in perioade diferite, ultimii doi fiind personalitati mitologice,
despre care insa exista date concrete. Pitacos si Anaharsis erau considerati de
origine tracogeta, intelepti, datorita vietii traite si invataturilor ramase. Invataturile
se reflecta in modul de viata trait si recomandat de tracogeti.

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

Despre Orfeu exista numeroase relatari. Orfeus a fost regele Traciei (nordul Greciei
pana in Muntii Balcani). Pe tatal sau il chema Oeagros, fost rege al tracilor. Mama lui
era muza Caliope. Orfeu a intrat in istoria mitologica si in cea a psihologiei datorita
conceptiei despre suflet: origine divina, nemuritor. Moartea este datorata unui pacat
originar al oamenilor, ce se trageau din titani, in conceptia orfica. Din cenusa
titanilor s-au nascut oamenii. Lupul este animalul totem al tracogetilor si al
indoeuropenilor.
Alexandru Mitru Legendele Olimpului
Sufletul zace in trup ca intr-un mormant, asteptand eliberarea. Aceasta eliberare se
face insa prin metempsihoza, sufletul reincarnandu-se fie in fiinte superioare, fie in
fiinte inferioare. Din aceasta cauza, cei ce tind spre inaltare trebuie sa duca o viata
de asceza. Tracogetii aveau preoti ce duceau o viata deosebita (asemanatori
calugarilor, celibatari si vegetarieni), practicand virtutea si dreptatea. Adeptii lui
Orfeus, asceti, participau la ritualuri numite Misteriile orfice (?), in care se pregateau
pentru moarte. Adeptii lui Orfeus se numeau orfici. Ritualurile vizau cultivarea si
infrumusetarea sufletului, obtinerea unei linisti sufletesti. O metoda a orficilor de
linistire a sufletului era muzica: Orfeus era imaginat ca un cantaret deosebit, ce
putea prin talentul sau sa imblanzeasca animalele, sa vindece bolile (meloterapie).
Muzica era atat instrumentala, cat si vocala, cantaretii fiind poeti. Sotia lui Orfeu se
numea Euridice. Dupa moartea acesteia, Orfeu pleaca dupa sufletul ei in Infern,
unde farmeca prin muzica sa paznicii lui Hades.

Curs 07.11.2013
Conceptiile despre suflet la vechii greci
Grecii credeau ca, dupa moarte, sufletele celor decedati supravietuiesc corpurilor,
sub forma de umbre. In urma unei calauziri, umbrele ajungeau intr-un loc subteran:
Tartar. Mortilor li se puneau in gura sau pe ochi un obol (oboli), moneda ce va fi data
unui corabier pentru a fi trecuti raul. Moartea avea o figura antropomorfa,
masculina: Thanatos. Sufletele nu se reincarnau, ci ramaneau in subteran pentru
vesnicie. Parte din credintele grecesti au fost preluate din N (Balcani).
Un personaj deosebit enumerat de Diogenes Laertius a fost Zalmoxis. Zalmoxis a
fost un rege, ulterior zeificat, ce purta in spate o blana de lup. Purtarea lupului
denota obiceiul lucantropiei (transformarea omului in lup). Oamenii, odata
transformati in lup, devin foarte puternici, fiind pregatiti de lupta. Aceasta confirma
curajul nemaipomenit al tracogetilor. Zalmoxis, rege si zeu al tracogetilor, a intrat in
istorie si prin relatarile despre moartea sa, intrarea intr-o pestera si iesirea dupa
patru ani, spre bucuria luptatorilor tracogeti. Ei considera ca in cazul unei morti in
lupta, sufletele barbatilor mergeau la Zalmoxis, in andreion (casa barbatilor), unde
se luptau pana la o a doua moartea, urmand sa invie. Despre medicii zalmoxieni se
vorbeste intr-un dialog al lui Platon, Charmides. In dialog se vorbeste despre unul
dintre medicii lui Zalmoxis. Personajul Socrate povesteste ca intr-un razboi era un
medic zalmoxian, ce considera ca nu poate fi vindecata o parte a trupului daca nu

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

vindeci tot trupul. Este o metoda ce se aplica si in zilele noastre, si se numeste

homeopatie. Nu poti sa vindeci trupul, daca nu vindeci sufletul. Problema este,
deci, vindecarea sufletului. Medicul pretinde ca sufletul poate fi vindecat prin
cuvinte frumoase (epode). Metoda vindecarii prin cuvinte se numeste sugestie.
Pentru a obtine o buna sugestie, pacientul trebuie sa fie intr-o stare buna, ce se
obtine prin metode hipnotice, ce implica: muzica, lumina si/sau intuneric. Medicii
cunosteau particularitatile sufletului, legate de anumite afectiuni ale corpului. Este
vorba atat de vindecare, cat si de pastrarea unui tonus prielnic vietii omului.
Personajul Socrate afirma ca medicina zalmoxiana se deosebeste de cea greceasca
tocmai prin mijloacele psihice de tratament, a caror baza este constituita de
credinta in nemurirea sufletului si puterea acestuia asupra trupului. Tracogetii aveau
cunostinte practice de psihoterapie.
Primii ce au venit cu consideratiuni filosofice propriu-zise despre suflet au fost
filosofii greci: sufletul este o parte a corpului. Thales considera ca totul provine din
apa, prin urmare sufletul este un lichid subtil ce se scurge prin corp. Alti filosofi
considera ca sufletul isi are originea in aer.
Primii filosofi ce au vorbit despre cele doua parti ale sufletului (senzoriala si
rationala) provin din Eleea. Simturile sunt inselatoare, deoarece, in functie de
distanta la care se afla un obiect, acesta poate parea mai mic sau mai mare. Nu
trebuie sa ne incredem in acuitatea simturilor noastre, indiferent cat de puternice le
consideram. Ratiunea insa, gandirea omului este cea care ne ofera adevarul, in
legatura cu aspectele perceptibile, cat si cu aspectele neperceptibile. Filosofii din
Eleea, precum Zenon, s-au gandit sa ilustreze aceste concepte, prin aporii
(rationamente ce nu pot fi rezolvate). Aporie privind miscarea: tot ceea ce vedem
este o iluzie. Un contraargument se numeste Ahile si broasca testoasa. Gandirea
este mult mai puternica decat sensibilitatea, continand adevarul. Unii dintre filosofii
greci, precum Empedocles, au fost printre primii care au incercat sa explice
senzatiile. El considera corpurile ca emanand particule ce relationeaza cu sau
lezeaza organele de simt. Teoria emanatiilor a fost sustinuta si completata prin
emanatiile inverse, ale organelor.

Curs 14.11.2013
Socrate
(469-399 i.e.n.)
Socrate isi expunea conceptiile verbal, prin discutii cu cei care il ascultau, prin
dialog. Ideile sale despre suflet au la baza introspectia (privirea inspre interiorul
omului, catre sufletul sau, catre constiinta sa). Deviza lui Socrate: Cunoaste-te pe
tine insuti. Introspectia este o metoda recomandata pentru comportamentul
omului si pentru gandurile sale; daca te cunosti pe tine insuti, stii cum sa eviti a-ti
face rau.
Socrate, cunoscandu-se pe sine si incercand sa-si cunoasca interlocutorii, a
constatat ca dispune de anumite cunostinte pe care nu le-a obtinut printr-o

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

instructiune speciala si ca acelasi lucru trebuie sa se intample si cu interlocutorii sai.

Acesta sustinea faptul ca noi ne aducem aminte de lucruri pe care nu le-am
cunoscut niciodata si despre care nici nu am auzit. Pentru a dovedi acest lucru, la
discutiile sale invita oameni neinstruiti (sclavi). Incepea sa-l intrebe despre lucruri
pe care omul, in mod evident, nu le invatase si constata ca, daca intrebarile erau
bine formulate, acesta putea sa raspunda. Putea, de exemplu, sa rezolve probleme
de geometrie fara a poseda cunostine prealabile.
Maeutica reprezinta o metoda de intrebare, de interogare a cuiva. Socrate o
considera a fi un fel de mosit, un fel de ajutor dat prin intrebare cuiva pentru a
putea raspunde. Tehnica meuticii este aceea a pornirii de la cazuri concrete, vizibil
cunoscute de catre toata lumea, inspre esenta acestora, catre ceea ce sunt ele.
Investigatia consta in readucerea aminte (anamnesis) a unor presupuse cunostine
pe care sufletul le-a avut inainte de a se intrupa intr-o persoana sau intr-alta. Dupa
moarte, presupunandu-se ca sufletele se duc intr-o lume a lor, ideala (a Ideilor), in
care ele cunosc tot ceea ce este, acestea vor ajunge la adevarata esenta a
lucrurilor.
Prin introspectie se poate ajunge la concluzia ca exista anumite adevaruri pe care
le-am dobandit de la sufletul nostru in timp ce acesta se gasea in lumea Ideilor. Pe
Socrate il interesa comportamentul uman, comportamentul oamenilor in raport cu
propriile lor cunostine, cu propriile lor constiinte. Un comportament uman in
conformitate cu nazuintele morale duce catre un comportament moral. Pentru a
avea un comportament moral, trebuie sa stii ce sunt si care sunt Ideile, esenta unui
astfel de comportament. La el se poate ajunge prin introspectie si maeutica. Numai
cunoscand notiunile comportamentului moral putem sa ne comportam
corespunzator cu propriile noastre dorinte si trebuinte, astfel incat sa nu ne facem
rau nici noua, nici semenilor nostri.
Definitia este o caracterizare a esentei, a notiunii, pe baza de gen proxim si
diferenta specifica (determinarea clasei de obiecte din care face parte si aplicarea
caracteristicilor specifice).
Cunoasterea daimonica, specifica lui Socrate, presupune anumite situatii in care un
daimon se prezinta, spunandu-ti ce sa nu faci. Reprezinta o forma de cunoastere
negativa, doar interdictie, indemnandu-te la a nu face ceva anume. In conceptia lui
Plutarh, daimonii sunt fiinte intermediare intre zei si oameni, cu infatisare umana,
comportament deosebit si influenta rea asupra oamenilor.

Curs 28.12.2013
Platon
(428/427-328/327 i.e.n.)

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

Spre deosebire de maestrul sau, Socrate, Platon a scris foarte mult. In scrierile
acestuia, Socrate este transformat in personaj. Scririle sale au forma unor dialoguri,
dialogurile platonice. Acesta merge pe linia maeuticii, inceputa de Socrate.
Dialogul Despre suflet. Spre deosebire de Socrate, care considera sufletele ca
stand intr-o lume aparte, unde se bucura de cunostine deosebite, Platon considera o
lume a Ideilor. Ideile ar fi niste prototipuri, modele ale lucrurilor, ale obiectelor, pe
care acestea doar le imita. El indica ratiunea drept criteriu de baza al adevarului si
evidentiaza natura inselatoare a simturilor. Demiurgul a creat lucrurile si
fenomenele dupa criteriul Ideilor.
Scoala lui Platon, unde erau instruiti filosofi, purta denumirea de Academie,
deoarece lectiile erau tinute in gradinile lui Academos. Modul de predare era
peripatetic (discutiile se purtau in mers, prin plimbare). Discutia, dialogul era
conceput drept un fel de spectacol, in care unul intreaba iar celalalt raspunde.
Platon considera cea mai frumoasa stiinta, si ramura a matematicii, ca fiind
geometria. El considera ca Ideile, fiind perfecte, corespund unor figuri geometrice
perfecte iar structura universului este construita din aceste figuri. Fiind ideale,
aceste corpuri nu pot fi vazute. Problema rezida in a sti geometrie, in a sti sa
calculezi. Figura cea mai importanta este pentagonul (pentagrama, steaua in cinci
colturi).
Teoria cunoasterii a lui Platon porneste de la obiectele inconjuratoare, incercand sa
le gaseasca esenta, care se afla aproape de Ideile perfecte, acesta incercand sa
faca dintr-acestea stiinta. Din punct de vedere al cunoasterii, Platon considera
sufletul ca fiind impartit in trei componente, sau ca fiind de trei tipuri, omul avandule intr-o anumita proportie pe toate:
1. Sufletul rational = logismos, cu sediul in cutia craniana (creierul)
2. Sufletul volitional = thymos, cu sediul in cavitatea toracica (inima), parte a
sufletului ce ii garanteaza insasi supravietuirea
3. Sufletul apetitiv = epithymia, cu sediul in cavitatea abdominala
In functie de predominanta unuia dintre suflete, Platon considera oamenii ca putand
fi impartiti in diferite meserii:
1. Filosofi, psihologi (conducatori, oameni ce detin ratiune)
2. Militari (politia, justitia, armata; oameni ce detin curaj)
3. Agricultori, mestesugari (cultivatori, oameni ce asigura nevoia de hrana)

Curs 12.12.2013
Platon
-continuare-

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

Platon considera ca exista persoane predominant rationale, curajoase, sau cu un

mare apetit. El considera ca simturile noastre sunt cele prin intermediul carora luam
legatura cu lumea inconjuratoare. Simtul cel mai general este simtul tactil. Gustul si
mirosul sunt intermediare intre pipait si simturile superioare: vazul si auzul. Spre
deosebire de miros, auzul reprezinta simtul distantat fata de obiect si receptioneaza
sunetele produse de obiectele de la distanta, cu ajutorul a doua aparate mai mari
sau mai mici, dupa principiul asemanatorul dupa asemanator. Uneori, sunetele se
produc in cavitatile auditive, fara stimulente exterioare: tiuitul din urechi. Vazul,
considerat simtul cel mai perfectionat al vietuitoarelor, este atat receptor, cat si
producator de lumina. Dovada consta in faptul ca ochii produc lumina si pe
intuneric: ochii pisicilor, ochii lupilor etc. Explicatia simturilor este facuta astfel incat
sa se inteleaga faptul ca simturile sunt imperfecte, fie datorita distantei stimulilor,
fie datorita dispozitiilor diferite ale corpurilor sau ale organelor de simt.
Adevarul poate fi dat doar de ratiune. Lucrurile sunt simple umbre palide ale Ideilor.
Ideile sunt formele perfecte ale lucrurilor. Platon considera o lume a Ideilor, ce sunt
anterioare chiar Demiurgului, cel ce a facut obiectele dupa modelul Ideilor,
preexistente. Lucrurile seamana cu Ideile, le aproximeaza, insa doar Ideile sunt
perfecte. Platon isi ilustreaza conceptiile prin mituri si alegorii, cel mai cunoscut
fiind mitul pesterii: Intr-o pestera stau inlantuite niste persoane, cu spatele catre
intrare, fara a putea intoarce capul. Ei pot observa ce se intampla afara doar prin
intermediul umbrelor ce se perinda pe zidul pesterii. Daca lanturile ar fi rupte si
aceste persoane ar privi lucrurile reale, nu le-ar considera ca fiind adevarate, iar
daca ar iesi din pestera, lumina soarelui i-ar orbi complet, nemaiputand sa vada
nimic. Problema adevarului si a gandirii perfectiunii a stat la baza constructiei
viitoare a stiintei.
Simturile se dovedesc diferite nu doar in functie de raporturile dintre organele de
simt si obiecte, ci si in functie de starile sufletului: starea de veghe, starea de somn,
starea dintre veghe si somn (stari paradoxale de perceptivitate). De exemplu,
sunetele slabe se pot auzi foarte puternic, iar sunetele puternice se pot auzi foarte
slab sau deloc, independent de stimuli sau de organul auditiv. Platon a fost printre
primii oameni ce au vorbit despre anumite afectiuni psihopatologice, in special cele
legate de memorie.

Aristotel
(384-322 i.e.n.)
Unul dintre discipolii lui Platon a fost Aristotel, considerat unul dintre cei mai mari
filosofi ai lumii. Aristotel este parintele psihologiei, ramas in istorie pentru faptul ca
a intemeiat logica, prin lucrarea Organon, ce contine 5 tratate. Lucrarea prezinta
formele de baza ale gandirii corecte si aplicatiile lor in celelalte stiinte. A intemeiat
etica, estetica, fizica si economia, procedand prin: delimitarea domeniului de
investigatie, stabilirea principalelor notiuni sau concepte ale domeniului respectiv,
raporturile dintre conceptele de baza si demonstratiile pe baza acestora.

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

In psihologie, inainte de a trece la conceptele fundamentale, Aristotel face o scurta

istorie a conceptiilor despre suflet, dupa care incearca o definire a acestuia. Il
defineste ca fiind ceea ce anima, ceea ce da viata si desavarseste corpul. Sufletul
este legat de miscare, simtire, si in mod specific de gandire. Aristotel diferentiaza
senzatia, perceptia si reprezentarea, face raporturi intre ele si deduce alte
concepte: placerea, neplacerea, memoria, imaginatia, vointa, dorinta. De la Aristotel
pana in prezent, psihologia nu a facut, practic, nici un progres din punct de vedere
conceptual, ci doar a adancit si studiat aceste notiuni. Ca si Platon, considera
sufletul ca avand mai multe parti: o parte inferioara, comuna oricareai vietuitoare,
sufletul vegetal, specific plantelor si animalelor inferioare, ce le da capacitatea de a
se hrani, de a creste si de a se inmulti. Sufletul animal are capacitatea de miscare,
de simtire si dorinta, iar sufletul uman le are pe toate acestea, dar mai are si
capacitatea de gandire. Ca localizare, sufletul vegetal se afla in tot corpul, sufletul
animal rezida in cutia toracica, in inima, iar sediul sufletului uman este creierul. Cele
trei suflete se mai numesc: vegetativ, senzorial si rational. Aristotel nu considera ca
a existat o evolutie intre acestea, ci ca asa au fost, sunt si vor ramane intotdeauna.
Aristotel studiaza cele cinci simturi, punand insa accentul nu doar pe stimuli si
organele de simt, ci si pe mediul de transmitere al informatiei, deoarece, spre
deosebire de predecesorii sai ce vorbeau despre cele patru elemente (pamantul,
aerul, apa si focul), el introduce un al cincilea element: eterul, ce definitiveaza,
intregeste chintesenta. Acorda o importanta deosebita memoriei. Memoria este, in
viziunea lui Aristotel, capacitatea de a retine un timp mai indelungat anumit
senzatii, perceptii sau reprezentari. Datorita memoriei, intre reprezentari se
stabilesc anumite legaturi, numite mai tarziu asociatii: prin asemanari, diferente,
aparitii succesive sau simultane. Asociatiile de reprezentari au determinat mai
tarziu dezvoltarea curentului asociationist in psihologie. Senzatiile, perceptiile si
reprezentarile sunt legate de placere sau neplacere, stari rezultate din activitatile
organismului. Astfel apare dorinta, preferinta pentru o anumita stare. In urma
obisnuirii cu anumite senzatii, dorinta pentru ale devine mai puternica, ducand la
aparitia unor pasiuni. Pasiunile pot fi bune sau rele. Anumite pasiuni, cand sunt in
abundenta, devin daunatoare. Unele sunt prin definitie rele: mania, ura. Altele sunt
atat bune, cat si rele: mila. Meritul cel mai mare a lui Aristotel este acela de a fi
studiat gandirea. A gasit formulele de baza ale gandirii, relatiile dintre ele si
demonstratiile acestora.

Curs 09.01.2014
Orientari moderne in psihologie
Asociationismul este un curent filosofic, bazat in mod special pe logica, ce
considera reprezentarea ca fiind procesul psihic fundamental. A fost introdus de
catre Johann Friedrich Herbart (1776-1841), materiile de baza ale filosofiei fiind
logica si psihologia.
La noi, reprezentantul curentului asociationist este Titu Maiorescu (1840-1917).
Titu Maiorescu a studiat la Viena si era un herbartian. A participat la reforma

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

invatamantului romanesc, introducand logica si psihologia in invatamantul liceal si

universitar. Considera reprezentarea drept forma de baza a psihologiei, toate
procesele psihice fiind interpretate prin prisma unor asociatiuni de reprezentari.
Influenta era logica, deoarece raporturile dintre notiuni, pe baza de sfera, erau
reprezentate prin cercuri independente unele de altele, subordonate sau
supraordonate, partial identice sau incrucisate. Sferele erau interpretate ca
reprezentari datorita faptului ca notiunile erau definite drept reprezentari generale.
Si intre reprezentari ar exista diferente sau asemanari (partiale sau totale), ca si
intre notiuni. Termenul de asociationism provine de la asocierea reprezentarilor.
Memoria, in cazul unei reprezentari, inseamna reamintirea celorlalte reprezentari
asociate, fie ca se afla in raport de incluziune, sau excludere fata de acestea.
Iesind din cadrul filosofiei si al logicii si indreptandu-ne atentia catre stiintele
pozitive (fizica, chimia), apar orientarile psihofizice si psihochimice. Se constata
ca aparitia unei senzatii, perceptia este determinata de actiunea unor stimuli
externi sau interni care, prin specificul lor, determina si specificul proceselor psihice
(ex: stimuli auditivi, senzatii auditive). Cu cat intensitatea stimulilor este mai mare,
cu atat senzatiile sunt mai puternice. In legatura cu procesele chimie la nivelul
analizatorilor, al organelor de simt, stimulii fizici sunt transformati in stimuli chimici,
care influenteaza ca niste substante placute sau neplacute simturile. Reprezentantii
cei mai de seama ai psihofizicii si psihochimiei sunt Ernst Heinrich Weber (17951878) si Gustav Theodor Fechner (1801-1887). Ei sunt cei ce au descoperit
pragurile senzoriale, pe baza masuratorilor facute asupra intensitatii actiunilor fizice
de la care incepe senzatia si la care se termina. Daca stimulii sunt fie prea slabi, fie
prea puternici, nu mai sunt simtiti.
Psihofiziologia. Psihologia nu a avut legaturi exclusiv cu fizica si chimia, ci si cu
medicina si fiziologia. Reprezentatul psihofiziologiei este Claude Bernard (18131878). Legatura psihologiei cu anatomia s-a facut pe linia descoperirilor, in special
prin operatiile pe creier, accentul punandu-se pe procesele fiziologice ce le insotesc
pe cele psihice: ritm cardiac, tensiune arteriala, respiratie etc. Era comuna ideea ca
fiecare functie psihica are o zona cerebrala corespunzatoare, pana la dovedirea
contrariului. Exista insa campuri energetice, ce pot fi observate cu ajutorul
encefalogramei in momentul activarii lor.
Psihologia experimentala s-a constituit la inceputul secolului XIX, initiatorul ei
fiind Wilhelm Maximilian Wundt (1832-1920). La noi a fost reprezentata de catre
Constantin Radulescu-Motru (1868-1957), ce a constituit primul laborator de
psihologie experimentala din Romania, in cadrul Universitatii Bucuresti. Psihologia
experimentala necesita aparatura speciala. Aceasta nu se bazeaza doar pe
existenta unor procese psihice, ci se ocupa cu declansarea lor in diferite conditii si
cu studiul schimbarilor ce au loc atunci cand se fac interventii asupra stimulilor sau
asupra organelor de simt.
Comportamentismul (behaviorismul) este o orientare practicata de psihologi
diagnosticieni, ce fac diferite constatari, aprecieri, pe baza comportamentului
subiectului. Sunt psihologi deosebit de apreciati in baza diagnosticurilor facute pe
criteriul comportamentului. Metoda psihologiei comportamentiste este observatia
(ex: poligraful). Un tip de experiment este rularea unui film fara sonor in fata
subiectului, urmarindu-se reactiile sale comportamentale. Punctul in care

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I

comportamentistul esueaza si necesita ajutorul unui psihofiziolog este la nivelul

trucajului: sunt persoane care se comporta impecabil dar ascund ceva anume
(aparatele de testare se bazeaza pe testare fiziologica). Dupa ce persoana testata
este pusa la aparat, se inregistreaza reactiile ei normale. Pe baza parametrilor
testati, psihofiziologul isi da seama cand persoana minte sau este veridica.
Testele de inteligenta nu necesita prezenta experimentatorului. S-a constatat ca cei
cu indicele cel mai ridicat de inteligenta erau hoti, talhari etc. Atunci s-a pus
problema combinarii metodelor, deoarece inteligenta este o conditie necesara, nu si
suficienta, contand si modul de gandire, de comportament etc. Comportamentismul
este o orientare practicabila impreuna cu celelalte orientari. Reprezentatul acesteia
este John Broadus Watson (1878-1958).
Reflexologia se bazeaza pe studiul reflexelor conditionate si neconditionate, in
scopul corectarii unor deficiente. Reprezentantul de seama al acestei ramuri este
fiziologul rus Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936). Este o ramura de psihologie
experimentala, ce studiaza reactiile psihice ale organismului, dublate de reactii
fizice si chimice.
Pavlov a studiat reactia de salivare in cazul unor reflexe conditionate sau
neconditionate, legate de alimentatie: uneori, prin exercitiu, corpul uman
reactioneaza si in absenta stimulilor specifici, daca acestia au fost asociati cu alti
stimuli.
Reflexologia presupune atat asociationism, cat si comportamentism, putand fi
utilizata pe plan social.
Structuralismul (Gestaltismul). Starile la care fac referire sensibilitatea si
gandirea omului au anumite structuri. Problema care se punea este aceea daca
structurile respective sunt innascute sau dobandite, prin exercitarea gandirii.
Orientarea ce le considera drept innascute este nativismul. Cea care le vede drept
dobandite ulterior este psihologia genetica, reprezentata prin Jean Piaget (18961980), autorul multiple lucrari, pe diferite probleme: inteligenta la copii, psihologia
inteligentei, epistemologia genetica.
Jean Piaget identifica sase stadii ale dezvoltarii inteligentei la copii:
1. stadiul senzorial perceptiv
2. stadiul perceperii senzoriale a obiectelor
3. stadiul perceperii diferentiate a obiectelor
4. stadiul intelegerii relatiilor dintre obiecte
5. stadiul intelegerii relatiilor factuale
6. stadiul intelegerii relatiilor interfactuale
Inteligenta preverbala = psihologia exerimentala si comportamentista pentru
depistarea structurilor mentale; orientare gestaltista.
Psihanaliza pune accentul pe diferenta dintre constient si inconstient, pe baza
faptului ca anumite experiente cu efecte daunatoare asupra sanatatii mintale pot fi
uitate, trecute in inconstient. Psihanalistul aduce la suprafata acele amintiri
daunatoare si le sterge, prin hipnoza sau autosugestie.

Nedelcu Catalin Marian UTM, Psihologie IF, An I