Dinţii temporari se deosebesc de dinţii permanenţi prin număr, dimensiune, formă, culoare şi

structură
-Culoarea DT este mai deschisă decât cea a DP • DT au o culoare alb‐alburie, alb‐albăstruie întrucât
smalțul lor este mai alb și mai opac decât cel al DP
-Dimensiunea DT este mai  decât cea a DP
-Forma – coroanele DT sunt mai scurte, mai globuloase și mai înguste la colet decât coroanele DP
-Rădăcinile DT sunt lungi și subțiri
INCISIVII TEMPORARI Trăsături de grup
-forma coroanei asemănătoare celor permanenți, dar dimensiuni mult mai reduse;
- variațiile de dimensiuni ale lateralilor sunt extrem de rare
- pe fața orală: cingulum mai puțin accentuat
-fața vestibulară este ușor convexă, iar cea palatinală este concavă
- marginea incizală este netedă, unghiul mezial este mai ascuțit, iar cel distal mai rotunjit
-centralii inferiori au unghiuri inegale
- incisivii temporari nu prezinta lobi de creștere
- camera pulpară: voluminoasa in raport cu dintele

1.MORFOLOGIA DINTILOR TEMPORARI

Incisivul central superior
- diametrul mezio-distal al coroanei este mai mare sau egal cu înălţimea cervico-incizală a coroanei
- muchia incizală este aproape dreaptă chiar înainte ca abrazia sa devină evidentă, dar are şi o
uşoară ascendenţă spre distal,prezintă creste cervicale vestibulare şi palatinale
- unghiul mezio-incizal este drept, iar cel disto-incizal este rotunjit
- liniile de dezvoltare nu sunt de obicei evidente pe coroană; astfel suprafața vestibulară este netedă
- pe suprafața linguală se observă creste marginale bine definite și un cingulum distinct ce se extinde
până aproape de muchia incizală
- rădăcina este conică, înclinată cu apexul către distal şi convexitatea către vestibular
- zona apicală se termină cu numeroase canale accesorii
Incisivul central inferior
-sunt cei mai mici dinti din dentiția temporară
- coroana are mai puține angulații și un aspect simetric
- zona mezială a camerei pulpare este cea mai superficială
- creste marginale şi cingulum atenuate
- coroana clinică este mai lungă în sens incizocervical faţă de mezio-distal
- unghiuri incizale simetrice
- rădăcina este mai rotunjită decât a omologului permanent și este înclinată distal și este de
aproximativ doua ori mai lungă decât coroana
Incisivul lateral superior
- forma IL sup este similară celui central, dar coroana este mai mică
- marginea incizală este netedă, cu unghiul disto-incizal mai rotunjit decât la incisivii centrali
- lungimea cervico-incizală a coroanei este mai mare decât diametrul mezio–distal
- cingulum-ul este mai puțin proeminent și nu prezintă niciodată foramen caecum
- rădacina are aceeasi formă cu a centralului, dar este mai lungă comparativ cu coroana
Incisivul lateral inferior
- forma IL inf este similară celui central inf, dar este mai mare ca dimensiune, cu excepția dimensiunii
vestibulo-linguale
- fața linguală poate prezenta o concavitate mai pronunțată între crestele marginale
- cingulum mai proeminent decât al IC inferior
- marginea incizală este ușor înclinată spre distal
- rădăcina mai lungă decât IC inferior
CANINII TEMPORARI Trăsături de grup:
- Au coroane mai mici și mai globuloase și un cuspid agresiv până la 4- 5 ani când apare abraziunea
fiziologică
- Dupa 4-5 ani, caninul devine globulos, scurt, fără cuspid
- Prezintă un cuspid ascuțit ce se abrazează în timp, cu 2 pante cuspidiene de obicei inegale
- La caninul superior este mai afectata de abraziune panta M, iar la caninul inferior este mai afectata
panta D
- Prezintă creastă longitudinală pe fețele vestibulară și orală
- Fața orală: cingulum care se continuă spre incizal cu o creastă de smalț ce imparte suprafața orală în
2 suprafețe concave
- Camera pulpară este voluminoasă, are forma romboidală și prezintă un singur corn pulpar care se
continuă treptat, fără nici o constricție cu canalul radicular
- Caninii sunt dinți monoradiculari, au radacina de 2 ori mai lungă decât coroana, iar in zona apicală
aceasta este înclinată spre distal
Caninul superior
- prezintă pante cuspidiene destul de evidente
- panta mezială a cuspidului este de obicei mai mare decât panta distală; pe măsură ce copilul creşte
se abrazează astfel încât mezial apare o faţeta de uzură
- vârful cuspidului se abrazează frecvent și permite o diferențiere între canin temporar/canin
permanent
- rădăcina, înclinată spre distal, este de două ori mai lungă decât coroana, iar pe secțiune are formă
triunghiulară ale cărei suprafețe sunt: vestibulară, vestibulo-palatinală și distopalatinală
- coroana are o formă mai mult sau mai puțin simetrică care se termină cu un cuspid ascuțit și este
mai mare decât caninul inferior
- prezintă o proeminenţă cervicală vestibulară pronunţată, urmată de o constricție a marginii
cervicale
- fața orală, foarte convexă, prezintă un cingulum bine dezvoltat și două creste, una mezială și una
distală
- de la cingulum pornește o creastă longitudinală spre vârful cuspidului
- pe fața vestibulară este o creastă similară, care unește vârful cuspidului cu proeminența de la colet
Caninul inferior
- mult mai mic și mai puțin voluminos decât caninul superior deoarece crestele cervicale, vestibulară
și orală sunt mai puțin pronunțate
- mai înalt și mai îngust
- creasta longitudinală linguală este foarte puțin pronunțată sau chiar absentă astfel încât suprafața
orală este concavă, singura sa convexitate fiind dată de cingulum
- marginea incizală prezintă doi versanți cu pante inegale, panta distală a cuspidului este mai mare
decât cea mezială
- rădăcina, pe secțiune, are același aspect triunghiular rotunjit, ca și caninul superior și este înclinată
spre distal și ușor vestibular
MOLARII TEMPORARI • Trăsături de grup:
- sunt mai mici decât cei permanenți
- diametrul M-D mai mare decât al premolarilor care îi înlocuiesc
- au între 3 si 5 cuspizi cu șanțuri intercuspidiene care se prelungesc pe fața vestibulară și orală
printr-un șant scurt și puțin adânc și se termină cu o fosetă (M2)
- suprafețele vestibulare și orale coronare sunt convergente spre ocluzal, începând de deasupra
curburii cervicale, astfel perimetrul suprafeței ocluzale este mai redus
- suprafața vestibulară este mai convergentă decât cea orală, aspect mai evident la primul molar
inferior
- prezintă numeroase canalicule accesorii în podeaua camerei pulpare
- rădăcinile sunt divergente și se desprind direct din baza coroanei
- sunt pluriradiculari, având 2 și 3 rădăcini cu 3-4 canale;
- între rădăcini se găsesc mugurii dinților succesionali
- rădăcinile sunt lungi și subțiri cu pereții radiculari subțiri
- canalele radiculare sunt înguste și sinuoase, adesea sub formă de panglică
- orificiile de pătrundere în canalele radiculare sunt dispuse în mod constant la periferia podelei
camerei pulpare
Molarul 1 superior
- poate avea aspect de molar sau de premolar
- proeminenţa mezio-vestibulară de la colet este mai puţin pronunţată decât la molarul 1 inferior
- faţa mezială este mai lată decât faţa distală
- camera pulpară va avea atâtea coarne pulpare câţi cuspizi există
- prezintă 3 rădăcini: 2 rădăcini orientate vestibular şi una orientată palatinal
- cele 2 rădăcini vestibulare pot fi sudate, alteori rădăcinile disto-vestibulară şi palatinală pot fi unite
- rădăcina mezio-vestibulară poate prezenta 2 canale
Molarul 2 superior
- se aseamănă cu molarul de 6 ani superior
- prezintă 4 cuspizi = 2 vestibulari + 2 palatinali
- prezintă o creasta transversală de smalţ care uneşte cuspidul mezio–palatinal cu cel disto-
vestibular
- prezintă o mică proeminență cervicală mezio- vestibulară
- prezintă o constricție cervicală
- foarte frecvent prezintă tuberculul Carabelli pe faţa mezio-palatinală
- prezintă 3 rădăcini: 2 vestibulare şi una palatinală - cele 2 rădăcini vestibulare pot fi sudate
Molarul 1 inferior
- diametrul coronar mezio-distal este mult mai mare decât diametrul vestibulo-oral
- suprafaţa ocluzală este mai mică, astfel încât se poate înscrie în perimetrul coronar la colet
- faţa vestibulară prezintă in jumătatea mezială cervicală tuberculul Zuckerkandl; corespunzător
acestei proeminenţe camera pulpară primite o prelungire care continuă traiectul acestei
proeminenţe
- faţa mezială are un diametru vestibulo-oral mai mare decât diametrul vestibulo oral al feţei distale
- suprafaţa ocluzală prezintă 4 cuspizi: 2 linguali mai proeminenți (mezio-lingual şi disto-lingual) şi 2
vestibulari mai mici (mezio-vestibular şi distovestibular)
-poate prezenta o creast ă transversal ă de smalţ ce une ște cuspidul meziolingual cu cel mezio-
vestibular
- cornul pulpar mezio-vestibular este mai aproape de suprafaţă
- prezintă 2 rădăcini (M si D) şi 4 canale (MV, ML, DV, DL)
Molarul 2 inferior
- seamănă foarte bine cu molarul de 6 ani inferior
- prezintă 5 cuspizi, 3 vestibulari egali ca mărime şi 2 linguali
- prezintă o convergență a feţei vestibulare mai puţin pronunţată decât cea a molarului 1 inferior
- camera pulpară prezintă 5 coarne pulpare, cele meziale sunt mai proeminente
- prezintă 2 rădăcini cu 4 canale
- rădăcina mezială este mai lungă decât cea distală

2.
CRONOLOGIA DEZVOLTĂRII DENTARE Cronologia dezvoltării dentare cuprinde următoarele stadii
cheie:  1) debutul formării mugurelui  2) debutul mineralizării coroanei  3) terminarea
mineralizării coroanei  4) erupţia  5) închiderea apexului. Concluzii la dezvoltarea dinţilor temporari
La 6 săptămâni viu – începe dezvoltarea dentară La 6 luni viu – toate coroanele şi-au început
mineralizarea La 1 an – toate coroanele şi-au terminat formarea La 2,5 ani – toţi dinţii temporari
au erupt La 4 ani – toţi dinţii temporari şi-au terminat formarea rădăcinii
3. INFLAMAȚIA PULPARĂ LA DINŢII TEMPORARI METODE DE TRATAMENT
•Terapia conservatoare:
Coafaje: indirect, natural, direct
Pulpotomia: vitală/devitală
Pulpectomia: vitală/devitală
•Extracţia :
Tehnicile vitale (anestezie) :
•desensibilizarea este reversibilă
•şedinţe mai puţine
•modificări nesemnificative ale procesului de resorbţie radiculară
•nu modifică aspectul pulpei dacă anestezia nu a fost efectuată cu VC
•este acceptată de copii
•şedinţe mai scurte
Tehnicile devitale
•şedinţe mai lungi
•anestezia nu este acceptată de copii
•desensibilizarea este ireversibilă
•şedinţe mai multe
•modifică mai mult viteza RR (↑↓)
•modifică aspectul pulpei

COAFAJ INDIRECT/NATURAL=act terapeutic destinat exclusiv cav.profunde prin care se asig

dezinfectarea plagii dentinare si obliterarea canaliculelor dentinare
Indicații :
•Caria simplă profundă
•Pulpite reversibile la prim puseu
•Stadiul fiziologic 1(dinte imatur),2 (dinte matur)
•Fără patologie vizibilă pe Rx
•Dinţi vitali cu culoare şi mobilitate normală
•Resorbţia radiculară să nu fie avansată
Coafajul indirect – Obiective:
•păstrarea vitalităţii pulpare
•oprirea evoluţiei cariei
•reducerea permeabilităţii dentinei (scleroză)
•stimularea formării dentinei de reparaţie
•remineralizarea dentinei (în 8-12 săptămâni)

COAFAJUL DIRECT
Indicaţii:
•Deschiderea traumatică a camerei pulpare
•Deschidere recentă, de mici dimensiuni
•Stadiul fiziologic 1,2 (DT imatur, matur) PULPOTOMIA VITALĂ Îndepărtarea pulpei coronare
inflamate (ireversibil, desensibilizată) + anestezie + Păstrarea pulpei coronare/radiculare sănătoase
(vindecabilă terapeutic)

INDICAŢII PULPOTOMIE:
•Copil sănătos/ cooperant (acceptă anestezia)
•Inflamație pulpară coronară
•Deschiderea camerei pulpare în timpul îndepărtării dentinei alterate dintr-un proces carios profund,
dintele fiind vital
•Eşec coafaj
•Dinte asimptomatic în antecedente
•Simptomatologie subiectivă ștearsă, cu durere numai provocată
•Examenul clinic obiectiv nu relevă semne ale extinderii procesului inflamator
•Examenul radiologic nu indică semne ale unei suferințe pulpare în antecedente și nici interesarea
spațiului periodontal
•Examenul pulpar direct nu evidențiază sângerarea excesivă a filetelor radiculare după excizia pulpei
coronare
•Distrucție coronară restaurabilă
CONTRAINDICAŢII
•Afecțiuni generale / necooperant
•Dinţi cu pulpite ireversibile (sângerare ↑, puroi)
•Dinţi cu resorbție radiculară patologică (internă/ externă)
•Dinţi cu semne clinice şi radiologice de gangrenă pulpară
•tumefacţie
•fistulă
• mobilitate patologică
•radiotransparenţă periapicală/interradiculară
•Calcificări pulpare
•Dinți nerestaurabili
•Afectarea dintelui succesor
•Dinte în perioada de exfoliere

PULPOTOMIA VITALĂ(AMPUTATIE)=indepartarea pulpei coronare insensibilizata prin

anestezie si pastrarea pulpei radiculare sub un pansament histofil.
•Anestezie
•Îndepărtarea parţială a dentinei alterate (↓ încărcăturii bacteriene la deschiderea camerei pulpare)
•Izolare
•Îndepărtarea în totalitate a dentinei alterate
•Îndepărtarea în totalitate a tavanului camerei pulpare
•controlul îndepărtării tavanului pulpar
•examinarea pulpei coronare
•Amputaţia pulpei coronare cu excavator sau freza sferică medie nouă
•Spălarea cavității coronare de resturile de dentină
•Verificarea diagnosticului prin examinarea aspectului sângerării
•hemostaza cu soluții nenocive și care să nu mascheze aspectul sângerării
•aplicarea peste bontul radicular și pe podeaua camerei pulpare a unui pansament medicamentos
•aplicarea peste pansamentul medicamentos a obturației de bază și a celei definitive/doar obturație
provizorie și urmărire în timp
Succesul pulpotomiei depinde de (criterii):
•Diagnosticul corect
•Izolarea perfectă
•Acces suficient la camera pulpară
•Folosirea unui medicament suficient de puternic capabil să distrugă toate formele de bacterii

PULPOTOMIA PARȚIALĂ denumită și chiuretaj pulpar

•constă în excizia unei porțiuni superficiale din pulpa coronară și asigurarea protecției plăgii pulpare
rezultate
In DT este indicată în următoarele cazuri:
•deschiderea accidentală a camerei pulpare, pulpa fiind sănătoasă
•deschiderea camerei pulpare prin proces carios ți existența unei pulpite cronice parțiale
Tehnica de lucru
anestezie
izolare, preferabil cu diga
îndepărtarea dentinei alterate
îndepărtarea unei porțiuni de 1-2 mm din pulpa coronară în dreptul orificiului de deschidere al
camrrei pulpare
hemostaza
aplicarea preparatului medicamentos peste plaga pulpară
realizarea obturației de bază
refacerea distrucției coronare

Tehnici alternative
•Pulpotomia cu LASER
‐tehnică non-farmacologică de hemostază
‐fotocoagularea necesită o expunere scurtă la o temperatură înaltă, efectele fiind imediate și vizibile
‐sub acțiunea LASER-ului, prin cresterea temperaturii, scaderea cantitatii de colagen, lumenul
vascular se micșorează până la obliterare totală
•Electrochirurgia
‐metodă de hemostază (electrocoagulare)
‐curenţi electrici de intensităţi reduse prin sonda chirurgicală în U (Ellman), intensitate 3 sau 4 (140
v)
Avantaje:
tehnică rapidă
nu necesită agenți farmacoterapeutici care să producă efecte nedorite local și general
Tehnică de lucru:
anestezie locală
izolare cu digă
îndepărtarea dentinei alterate cu o freză sferică mare
amputarea pulpei coronare cu instrumentar manual/freză sferică cu diametru mare acționată la
turație joasă
hemostază temporară cu bulete de vată sterile cu diametru mare
îndepărtarea buletelor și aplicarea imediată a electrodului aparatului de electrochirurgie
la nivelul orificiilor canalelor radiculare se aplică ZOE de consistență chitoasă
refacerea distrucției coronare

PULPECTOMIA VITALĂ(EXTIRPARE) =îndepărtarea pulpei corono-radiculare îmbolnăvite

desensibilizată prin anestezie şi obturarea canalelor cu o pastă resorbabilă
OBIECTIVELE PULPECTOMIEI
•Păstrarea funcţională a DT
•Păstrarea spaţiului pentru DP
•Prevenirea apariţiei infecţiei
•Curăţarea şi obturarea canalelor radiculare
•Asigurarea desfăşurării resorbției radiculare fiziologice
DIFICULTĂŢI/PRECAUŢII
•Există un număr mare de canale accesorii
•Porozitatea mare a podelei camerei pulpare creşte riscul perforaţiei interradiculare
•Canalele radiculare au formă de panglică
•Există un sistem pulpar fin, filamentos
•Debridarea canalelor este mai dificilă
•Extirparea completă a pulpei este aproape imposibilă-potenţial crescut de perforaţie
•Apexul clinic este situat coronar faţă de apexul rx
 INDICAŢII
•Inflamaţie pulpară ireversibilă (carie /TDP)
•Eşec după pulpotomie
•Copil sănătos care acceptă anestezia
•Resorbție radiculară redusă (1/3)
•Dinţi vitali
TEHNICA PULPECTOMIEI
->Anestezie cu vasoconstrictor (≈ pulpotomie inclusiv hemostază )
->Reperarea orificiilor canalelor radiculare
->Îndepărtarea pulpei radiculare cu ace tirre-nerfs
->Tratamentul chemo-mecanic de canal:
- manual cu ace Kerr file/reamers subţiri 15-25 până la 1-2 mm de apex
- rotativ: ace Peso Reamers de 16 mm
- irigaţii: H2O2, NaOCl 2%
->Obturaţia de canal cu pastă resorbabilă similar ritmului RR fizilogice
Criterii de apreciere a lungimii canalului
•Radiografia
•Apexul clinic este plasat coronar faţă de apexul radiologic cu 1-2 mm
•Vârsta copilului şi vârsta la care erup DP Criterii de apreciere a lungimii canalului
•RR începe cu aprox. 3-4 ani înaintea exfolierii
•Diagnosticul: caria complicată modifică viteza (accelerează) şi tiparul resorbției radiculare
•Cunoașterea dimensiunilor rădăcinilor şi coroanei DT

TEHNICILE DEVITALE
Indicaţii
•dinţi cu pulpă vie inflamată
•dinţi cu RR neîncepută sau incipientă
•pacienţii necooperanți, cu afecțiuni generale
Contraindicaţii
•dinţi cu pulpă moartă
•pulpite avansate: acute şi cronice
•dinţi cu RR avansată Preparate chimice de desensibilizare

Preparate arsenicale
Avantaje
acţiune promptă și sigură
difuzează prin canaliculele dentinare
nu lasă sensibilitate şi sângerare restantă
NU SE REPETĂ Doza este ½ din cea de la adult si Durata 1-3 zile Preparate chimice de
desensibilizare
Dezavantaje:
difuzează dincolo de apex 1/150 din doză Preparate chimice de desensibilizare Preparate
înlocuitoare de arsenic
Preparate inlocuitoare de arsenic
-Paraformaldehidă (Novatrix, Toxavit, Caustinerf, soluţia Walkhoff, soluţia Bonain, tricrezolformalina)
-Pastă mumifiantă: paraformaldehidă 1g, carbovax 1500 1,3g, lignocaina 0,06g, propilenglicol 0,5 ml,
carmin 10ml
-Pastă mumifiantă extemporanee
•Avantaje: nu difuzează dincolo de apex
•Dezavantaje: acţiune lentă 7-10 zile, nu difuzează prin canalicule (contact larg cu pulpa), lasă
sensibilitate şi sângerare restantă, se inactivează după deschiderea flacon (2 ani)
PULPOTOMIA DEVITALĂ=indepartarea pulpei coronare si pastrarea pulpei radiculare ,
anterior modificata chimic.
Indicaţii
•inflamaţia pulpară reversibilă când nu există condiţii pentru efectuarea pulpotomiei vitale
•când este contraindicată anestezia (hemofilici)
•când anestezia nu este eficientă (din cauza inflamaţiei)
•cooperarea limitată a pacientului
Contraindicaţii
•dinţi cu RR avansată (As difuzează)
•inflamaţia pulpară ireversibilă
•când se poate aplica tehnica vitală
Tehnica
Şedinţa I
•Exereza parțială a dentinei alterate
•Prepararea unei cavităţi retentive
•Izolare
•Exereza totală a dentinei alterate
•Evidenţierea orificului de deschidere a camerei pulpare
•Toaleta şi hemostaza
•Aplicarea pansamentului devitalizant
•Obturaţie provizorie FOZ
Şedinţa II
•Izolare
•Îndepărtarea obturaţiei şi a preparatului devitalizant
•Îndepărtarea tavanului camerei pulpare
•Îndepărtarea pulpei coronare
•Reperarea orificiilor canalelor radiculare şi toaleta
•Aplicarea preparatului medicamentos
•ZOE cu priză rapidă
•Refacerea distrucției coronare

PULPECTOMIA DEVITALĂ=indepartarea pulpei in totalitate dp insensibilizarea chimica

prealabila , urmata de obturatia radiculara
Indicaţii:
•pulpite ireversibile
•când nu se poate efectua pulpectomia vitală
•dinte cu RR mai mică de 2/3 din lungimea rădăcinii
Tehnică
Şedinţa I
•Izolarea
•Exereza dentinei alterate
•Pregătirea cavităţii retentive
•Aplicarea preparatului chimic de devitalizare
•Aplicarea obturaţiei provizorii
Şedinţa a II-a
•Izolare
•Îndepărtarea obturaţiei şi a preparatului devitalizant
•Îndepărtarea tavanului camerei pulpare
•Îndepărtarea pulpei coronare
•Reperarea orificiilor canalelor radiculare şi toaleta
•Extirparea pulpei radiculare cu ace tirre-nerfs subţiri
•Tratamentul mecanic al canalelor radiculare (ace Kerr 15-25, pe 2/3 din lungimea canalului, irigaţii)
•Uscarea canalelor
•Obturația de canal cu pastă resorbabilă
•Refacerea distrucției coronare