Drept Comercial II PDF

– DREPT COMERCIAL II –
ROXANA MATEFI
2013
– CUPRINS –
INTRODUCERE........................................................................................................................................ 7
1.Obiectivele cursului.......................................................................................................................... 7
2.Competenţe conferite...................................................................................................................... 7
3.Structura cursului………................................................................................................................... 7
Unitatea de învăţare 1:
CONTRACTUL DE COMISION..................................................................................................... 9
1.1.Introducere...................................................................................................................................... 9
1.2.Competenţe.................................................................................................................................... 9
1.3.Reglementare, noţiune şi caractere juridice.......................................................................... 9
1.4.Efectele contractului de comision între comisionar şi comitent....................................... 9
1.5. Efectele contractului de comision faţă de terţi..................................................................... 11
1.6.Rezumat……................................................................................................................................... 11
1.7.Test de evaluare............................................................................................................................12
CONTRACTUL DE AGENŢIE - PARTEA I ................................................................................ 13
2.1.Introducere...................................................................................................................................... 13
2.2.Competenţe.................................................................................................................................... 13
2.3.Sediul materiei şi noţiune........................................................................................................... 13
2.4.Exclusivitatea şi clauza de neconcurenţă............................................................................ 14
2.5.Rezumat ……................................................................................................................................. 15
2.6.Test de evaluare...........................................................................................................................15
CONTRACTUL DE AGENŢIE – PARTEA A II A......................................................................... 16
3.1.Introducere...................................................................................................................................... 16
3.2.Competenţe.................................................................................................................................... 16
3.3.Efectele contractului de agenţie............................................................................................... 16
3.4.Încetarea contractului de agenţie............................................................................................ 18
3.5.Rezumat ……................................................................................................................................. 19
3.6.Test de evaluare........................................................................................................................... 20
CONTRACTUL DE LEASING...................................................................................................... 21
4.1.Introducere...................................................................................................................................... 21
4.2.Competenţe.................................................................................................................................... 21
4.3.Reglementare, noţiune şi obiect .............................................................................................. 21
4.4.Conţinutul contractului de leasing ........................................................................................... 21
4.5.Obligaţiile părţilor........................................................................................................................ 22
4.6.Răpunderea părţilor în cadrul contractului de leasing..................................................... 23
4.7.Rezumat……................................................................................................................................. 23
4.8.Test de evaluare......................................................................................................................... 24
CONTRACTUL DE FRANCIZĂ – PARTEA I............................................................................ 26
5.1.Introducere...................................................................................................................................... 26
5.2.Competenţe.................................................................................................................................... 26
5.3.Reglementare şi definiţie........................................................................................................... 26
5.4.Relaţiile precontractuale dintre participanţii la franciză..................................................... 27
5.5. Relaţiile contractuale dintre participanţii la franciză...........................................................27
5.6.Rezumat – compara ie cu legisla ia anterioară…….............................................................
28
5.7.Test de evaluare............................................................................................................................28
DREPT COMERCIAL 3
CUPRINS
CONTRACTUL DE FRANCIZĂ – PARTEA A II A.................................................................. 29
6.1.Introducere...................................................................................................................................... 29
6.2.Competenţe.................................................................................................................................... 29
6.3.Contractul de exclusivitate......................................................................................................... 29
6.4. Relaţiile postcontractuale dintre participanţii la franciză.................................................. 29
29
6.6.Test de evaluare.......................................................................................................................... 30
CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE............................................................................................. 31
7.1.Introducere...................................................................................................................................... 31
7.2.Competenţe.................................................................................................................................... 31
7.4.Obligaţiile consignantului............................................................................................................ 31
7.5.Obligaţiile consignatarului...........................................................................................................32
7.6.Încetarea contractului de consignaţie..................................................................................... 33
7.7.Rezumat……................................................................................................................................... 33
7.8.Test de evaluare............................................................................................................................34
CONTRACTUL DE CONT CURENT............................................................................................ 35
8.1.Introducere...................................................................................................................................... 35
8.2.Competenţe.................................................................................................................................... 35
8.3.Reglementare şi noţiune........................................................................................................... 35
8.4.Efectele contractului de cont curent ....................................................................................35
8.5.Încheierea contului...................................................................................................................... 36
8.6.Aprobarea contului........................................................................................................................36
8.7.Încetarea contractului de cont curent...................................................................................... 36
8.8.Rezumat……................................................................................................................................... 36
8.9.Test de evaluare........................................................................................................................... 37
CONTRACTUL DE REPORT......................................................................................................... 38
9.1.Introducere...................................................................................................................................... 38
9.2.Competenţe.................................................................................................................................... 38
9.3.Definiţie şi reglementare........................................................................................................... 38
9.4.Părţile contractului de report..................................................................................................... 38
9.5.Condiţiile contractului de report.............................................................................................. 39
9.6.Efectele contractului de report.................................................................................................. 39
9.7.Încetarea contractului de report................................................................................................ 39
9.8.Rezumat……................................................................................................................................... 39
9.9.Test de evaluare......................................................................................................................... 40
CAMBIA – PARTEA I............................................................................................................................ 41
10.1.Introducere....................................................................................................................................41
10.2.Competenţe.................................................................................................................................. 41
10.3.Definiţie, sediul materiei şi caracterele cambiei.................................................................41
10.4.Părţile raporturilor juridice cambiale...................................................................................... 41
10.5.Funcţiile cambiei......................................................................................................................... 42
10.6.Condiţiile de formă ale cambiei.............................................................................................. 42
10.7.Rezumat……................................................................................................................................. 43
10.8.Test de evaluare......................................................................................................................... 43
CAMBIA – PARTEA A II A.............................................................................................................. 44
11.1.Introducere....................................................................................................................................44
4 DREPT COMERCIAL
CUPRINS
11.2.Competenţe.................................................................................................................................. 44
11.3.Transmiterea cambiei (girul)....................................................................................................44
11.4.Acceptarea cambiei................................................................................................................... 45
11.5.Avalul............................................................................................................................................. 45
11.6.Rezumat……................................................................................................................................. 46
11.7.Test de evaluare......................................................................................................................... 46
BILETUL LA ORDIN......................................................................................................................... 47
12.1.Introducere....................................................................................................................................47
12.2.Competenţe.................................................................................................................................. 47
12.3.Definiţie şi sediul materiei....................................................................................................... 47
12.4.Condiţiile de formă ale biletului la ordin............................................................................. 47
12.5.Nerespectarea condiţiilor de formă - consecinţe............................................................... 48
12.6.Plata biletului la ordin.............................................................................................................. 48
12.7.Rezumat…….............................................................................................................................. 49
12.8.Test de evaluare....................................................................................................................... 49
CECUL – PARTEA I........................................................................................................................... 50
13.1.Introducere....................................................................................................................................50
13.2.Competenţe.................................................................................................................................. 50
13.3.Reglementarea, definiţia şi caracterele cecului................................................................. 50
13.4.Condiţii de valabilitate ale cecului......................................................................................... 50
13.5.Plata cecului.............................................................................................................................. 51
13.6.Rezumat……............................................................................................................................... 51
13.7.Test de evaluare........................................................................................................................ 51
CECUL – PARTEA A II A................................................................................................................. 52
14.1.Introducere....................................................................................................................................52
14.2.Competenţe.................................................................................................................................. 52
14.3.Plata cecului –regresul in caz de neplata............................................................................ 52
14.4.Tipuri de cecuri............................................................................................................................ 53
14.5.Rezumat……................................................................................................................................. 54
14.6.Test de evaluare......................................................................................................................... 54
BIBLIOGRAFIE…....................................................................................................................................... 55
DREPT COMERCIAL 5
– INTRODUCERE –
1.Obiectivele cursului.......................................................................................................................... 7
2.Competenţe conferite...................................................................................................................... 7
3.Structura cursului………................................................................................................................... 7
1. OBIECTIVELE CURSULUI.
Obiectivele cursului constau în deprinderea de către studenţi a:
- Contractelor comerciale cu aplecare asupra aspectelor generale reglementate de
legiuitor în privinţa contractelor profesionale şi analiza detaliată a următoarelor contracte
comerciale: comision, agenţie, leasing, franciză, consignaţie, report, cont curent.
- Titulurilor comerciale de valoare, respectiv cambia, cecul şi biletul la ordin sub
aspectul noţiunii, naturii juridice şi funcţiilor acestora.
2. COMPETENŢE CONFERITE.
Competenţele menite a fi dobândite prin parcurgerea prezentului curs vizează

înţelegerea aprofundată a principiilor şi mecanismelor de drept comercial, deprinderea
contractelor comerciale (contractul de comision, de agenţie, de leasing, de franciză, de
consignaţie, de report, de cont curent), precum şi cunoaşterea şi înţelegerea titlurilor
comerciale de valoare, respectiv cambia, cecul şi biletul la ordin. În acest sens se vor avea
în vedere acumularea de cunoştinţe specifice prin explicarea sensului, precum şi a
conţinutului unor termeni caracteristici dreptului comercial, aprofundarea înţelegerii prin
interpretarea normelor de drept comercial, precum şi dezvoltarea competenţelor în
rezolvarea de speţe născute în legătură cu raporturile obligaţionale cu conţinut comercial.
O altă competenţă ce se doreşte a fi conferită o reprezintă dezvoltarea şi îmbunătăţirea
abilităţilor de înţelegere şi asimilare a instituţiilor de drept comercial prin comparare cu
vechea reglementare în materie, în condiţiile în care nu mai regăsim reglementări distincte
în privinţa obligaţiilor civile şi comerciale.
Se urmăreşte totodată deprinderea unor abilităţi de triere a noilor informaţii, de sinteză a
acestora şi comparare a lor cu cele asimilate anterior. În egală măsură, se impune
dezvoltarea la studenţi a capacităţii de a gândi prin ei înşişi, punând astfel într-o
perspectivă critică noţiunile de drept comercial ce le-au fost predate.
Alte competenţe pe care cursul de faţă îşi propune a le dezvolta sunt autonomia de
gândire, munca în echipă, precum şi spiritul critic. Pentru a favoriza dezvoltarea
autonomiei sale, studentul urmează a fi implicat în practica evaluării.
Totodată se va avea în vedere deprinderea unor abilităţi de învăţare şi pregătire
continuă pe întreaga durată a derulării activităţilor didactice.
3. STRUCTURA CURSULUI.
Temele sunt următoarele:
Contractul de comision;
Contractul de agentie – Partea I;
Contractul de agentie – Partea a II a;
Contractul de leasing;
Contractul de franciza – Partea I;
Contractul de franciza – Partea a II a;
DREPT COMERCIAL 7
P
Contractul de consignatie;
Contractul de cont curent;
Contractul de report;
Cambia – Partea I;
Cambia – Partea a II a;
Biletul la ordin;
Cecul – Partea I;
Cecul – Partea a II a;
8 DREPT COMERCIAL
P
– Unitatea de învăţare 1 –
CONTRACTUL DE COMISION
1.1.Introducere...................................................................................................................................... 9
1.2.Competenţe.................................................................................................................................... 9
1.4.Efectele contractului de comision între comisionar şi comitent....................................... 9
1.5. Efectele contractului de comision faţă de terţi..................................................................... 11
1.6.Rezumat……................................................................................................................................... 11
1.7.Test de evaluare............................................................................................................................12
1.1. INTRODUCERE.
In cadrul acestei unitati de invatare ne-am propus o analiza a contractului de
comision, cu particularitatile sale. Vom porni de la aspecte introductive vizand
reglementarea sa, acceptiunea notiunii de contract de comision si caracterele sale juridice.
Nu vom omite din analiza noastra nici efectele acestui contract, atat cele generate intre
comisionar si comitent, cat si cele fata de terti.
1.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de comision;
familiarizarea cursanţilor cu fiecare subcapitol al prezentei unitati de invatare;
dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărui
element specific prezentat în această unitate de învăţare.
1.3. REGLEMENTARE, NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE.
Contractul de comision este o formă de mandat fără reprezentare, fiind reglementat de
NCciv. în cuprinsul art. 2043-2053.
Potrivit definiţiei legale, „contractul de comision este mandatul care are ca obiect
achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în
numele comisionarului, care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii
numită comision” [ art. 2043 din NCciv].
Din punct de vedere numărului al manifestărilor de voinţă, contractul de comision este
un contract bilateral sau sinalagmatic, dând naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi
contractante.
În funcţie de interesul urmărit de părţi, contractul de comision este unul oneros, fiecare
dintre părţi urmărind să obţină un folos de natură patrimonială.
Sub aspectul cunoaşterii sau nu a existenţei şi întinderii obligaţiilor la momentul
încheierii contractului, comisionul este un contract comutativ, părţile cunoscând încă de la
început îndatoririle ce le incumbă.
Întrucât beneficiază de o reglementare legală în cuprinsul NCciv, contractul de comision
este unul numit.
Cât priveşte forma, legiuitorul a prevăzut că acesta se va încheia în formă scrisă,
autentică sau sub semnătură privată, făcând specificaţia că, dacă prin lege nu se prevede
altfel, forma scrisă este o condiţie ad probationem, nu ad validitatem. Aşadar, putem trage
concluzia că, în lipsa unei prevederi legale contrare, contractul de comision are o natură
consensuală.
1.4. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMISION ÎNTRE COMISIONAR ŞI COMITENT.
OBLIGAŢIILE COMISIONARULUI
O primă obligaţie a comisionarului este aceea de a executa mandatul cu care a fost
însărcinat de comitent, respectiv achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de
servicii pe seama comitentului. Comisionarul îşi asumă doar obligaţia de a încheia cu terţul
DREPT COMERCIAL 9
P
actul juridic în vederea căruia s-a încheiat contractul de comision, însă nu va răspunde şi
pentru executarea obligaţiilor asumate de către terţ, decât dacă şi-a asumat expres acesta
obligaţie. În această ultimă ipoteză, “în lipsă de stipulaţie contrară, comitentul va plăti
comisionarului un comision special pentru garanţie sau pentru credit ori un alt asemenea
comision stabilit prin convenţia lor sau, în lipsă, de către instanţă, care va ţine cont de
împrejurări şi de valoarea obligaţiei garantate“ [Art. 2052, alin. (2) din Ncciv].
Comisionarul are totodată obligaţia de a respecta întocmai instrucţiunile exprese primite
de la comitent. El se va putea îndepărta de la aceste instrucţiuni primite de la comitent
doar dacă vor fi îndeplinite cumulative următoarele condiţii:
- nu este suficient timp pentru a se obţine autorizarea sa prealabilă în raport cu
natura afacerii;
- se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările
schimbate, şi-ar fi dat autorizarea;
- îndepărtarea de la instrucţiuni nu schimbă fundamental natura şi scopul sau
condiţiile economice ale împuternicirii primite.
Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii şi comisionarul trece peste instrucţiunile primite de
la comitent, va avea obligaţia de a-l înştiinţa pe acesta din urmă de îndată ce acest fapt
devine posibil.
În afara ipotezei dezvoltate mai sus „orice operaţiune a comisionarului, cu încălcarea
sau depăşirea puterilor primite, rămâne în sarcina sa, dacă nu este ratificată de comitent;
de asemenea, comisionarul poate fi obligat şi la plata de daune-interese”[ art. 2048, alin.
(4) din Ncciv].
În cazul în care, în lipsa unei autorizări a comitentului, comisionarul vinde pe credit,
acesta va răspunde personal, urmând ca, la cererea comitentului, să plătească de îndată
creditele acordate, precum şi dobânzile şi alte foloase ce ar rezulta. Comisionarul are
obligaţia ca, în acest caz, să îl înştiinţeze de îndată pe comitent, indicându-i persoana
cumpărătorului şi termenul acordat. În caz contrar se naşte prezumţia absolută că
operaţiunile s-au făcut pe bani gata, nefiind aşadar permisă proba contrară.
Legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 2050, alin. (1) din NCciv că, atunci când
împuternicirea priveşte vânzarea sau cumpărarea unor titluri de credit care circulă în
comerţ sau a altor mărfuri cotate pe pieţe reglementate, în lipsa unei stipulaţii contrare,
comisionarul poate procura comitentului la preţul cerut, ca vânzător, bunurile pe care era
împuternicit să le cumpere sau să reţină pentru sine la preţul curent, în calitate de
cumpărător, bunurile pe care trebuia să le vândă în contul comitentului.
Comisionarul ce are el însuşi calitatea de vânzător sau cumpărător nu pierde dreptul la
comision.
În situaţia în care, comisionarul, după ce îşi execută însărcinarea primită, în ipotezele
expuse mai sus, nu îi indică comitentului persoana cu care a contractat, comitentului îi
este recunoscut dreptul de a considera că vânzarea sau cumpărarea s-a făcut în contul
său şi să ceară de la comisionar executarea contractului.
O altă obligaţie ce îi incumbă comitentului şi pe care se impune să o menţionăm este
aceea de a da socoteală comitentului cu privire la îndeplinirea mandatului primit.
OBLIGAŢIILE COMITENTULUI
Principala obligaţie a comitentului este aceea de a-i plăti comisionarului remuneraţia ce

i se cuvine şi care poartă denumirea de comision.
Comisionul se datorează nu numai atunci când terţul execută întocmai contracul
încheiat de comisionar în baza împuternicirii ce i-a fost dată, ci şi atunci când terţul nu îşi
execută obligaţia sau invocă excepţia de neexecutare a contractului, în cazul în care nu
există stipulaţie contrară.
10 DREPT COMERCIAL
P
Când împuternicirea în vederea vânzării unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar,
comisionul este datorat de proprietar chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de acesta sau
prin intermediul unui terţ.
Cât priveşte cuantumul comisionului, dacă părţile nu l-au prevăzut în contract, acesta se
va stabili în acord cu legea, uzanţele sau, după valoarea serviciilor prestate.
Şi în cazul în care comitentul revocă împuternicirea pe care care i-a dat-o
comisionarului, înainte ca acesta să încheie actul cu terţul, comisionarul este îndreptăţit la
o parte din comision. Acesta se va determina în raport cu diligenţele depuse şi cheltuielile
efectuate până la momentul revocării.
Aşadar, comitentului îi revine totodată şi obligaţia de a-i restitui comisionarului
cheltuielile făcute pentru executarea însărcinării, precum şi pe aceea de a-l despăgubi pe
acesta pentru eventualele prejudicii suferite.
Trebuie să subliniem că, potrivit art. 2053, alin. (1) din NCciv, pentru creanţele sale
asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor acestuia, aflate
în detenţia sa.
Totodata legiuitorul a prevăzut un drept de preferinţă al comisionarului faţă de
vânzătorul neplătit.
1.5. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMISION FAŢĂ DE TERŢI.

După cum rezultă şi din definiţia contractului de comision, raporturile juridice se leagă
între terţ, pe de parte şi comisionar, pe de altă parte, care încheie actul juridic pe seama
comitentului, dar în numele său, şi nu între terţ şi comitent.
Urmare a acestui fapt, terţul contractant va fi ţinut direct faţă de comisionar în privinţa
obligaţiilor sale, acesta din urmă având o acţiune directă împotriva terţului.
Legiuitorul a prevăzut, însă că, în cazul în care terţul nu-şi execută obligaţiile asumate,
comitentul să poată exercita acţiunile care decurg din contractul cu terţul, deşi nu este
parte în contract, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului.
În acest sens, la solicitarea comitentului, comisionarului îi revine obligaţia de a-i ceda
acestuia acţiunile contra terţului, pe calea unui act de cesiune sub semnătură privată.
Comitentul nu va datora în schimb o contraprestaţie.
În caz de refuz sau întârziere a cedării acţiunilor împotriva terţului, comisionarul va
răspunde pentru daunele cauzate comitentului.
1.6. REZUMAT.
Reglementat de NCciv, contractul de comision de comision este o formă de mandat

fără reprezentare al cărui obiect constă în achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori
prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează
cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numită comision.
Sub aspectul caracterelor juridice, avem de a face cu un contract bilateral sau
sinalagmatic, oneros, comutativ, numit şi consensual. În privinţa acestui ultim caracter
juridic, legea prevede încheierea contractului de comision în formă scrisă, autentică sau
sub semnătură privată, ca o condiţie ad probationem, nu ad validitatem.
Prezenta unitate de învăţare abordează şi efectele contractului de comision între
comisionar şi comitent, respectiv obligaţiile celor două părţi contractante, precum şi
efectele sale faţă de terţi.
Obligaţiile comisionarului pot fi rezumate astfel:
- de a executa mandatul cu care a fost însărcinat de comitent, respectiv achiziţionarea
sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului;
- de a respecta întocmai instrucţiunile exprese primite de la comitent;
- de a da socoteală comitentului cu privire la îndeplinirea mandatului primit.
În privinţa obligaţiilor comitentului, putem aminti:
DREPT COMERCIAL 11
P
- de a-i plăti comisionarului remuneraţia ce i se cuvine şi care poartă denumirea de
comision;
- de a-i restitui comisionarului cheltuielile făcute pentru executarea însărcinării;
- de a-l despăgubi pe acesta pentru eventualele prejudicii suferite.
În tratarea efectelor contractului de comision faţă de terţi trebuie să pornim de la idea că
raporturile juridice se leagă între terţ, pe de parte şi comisionar, pe de altă parte, care
încheie actul juridic pe seama comitentului, dar în numele său, şi nu între terţ şi comitent.
De aici rezultă faptul că terţul contractant va fi ţinut direct faţă de comisionar în privinţa
obligaţiilor sale, acesta din urmă având o acţiune directă împotriva terţului. Cu toate
acestea, la solicitarea comitentului, comisionarul are obligaţia de a-i ceda acestuia
acţiunile contra terţului, pe calea unui act de cesiune sub semnătură privată.
1.7. TEST DE EVALUARE.
1.Definiţi contractul de comision şi indicaţi caracterele sale juridice.

2.Arătaţi care sunt obligaţiile comisionarului.
3. Enumeraţi şi explicaţi obligaţiile comitentului.
4. Prezentaţi efectele contractului de comision faţă de terţi.
12 DREPT COMERCIAL
P
CONTRACTUL DE AGENŢIE – PARTEA I
2.1.Introducere...................................................................................................................................... 13
2.2.Competenţe.................................................................................................................................... 13
2.3.Sediul materiei şi noţiune........................................................................................................... 13
2.4.Exclusivitatea şi clauza de neconcurenţă............................................................................ 14
2.5.Rezumat ……................................................................................................................................. 15
2.6.Test de evaluare...........................................................................................................................15
2.1. INTRODUCERE.
Prezenta unitate de învăţare îşi propune analiza succintă a contractului de agenţie,

reglementat de Noul Cod Civil, prin prisma noilor modificări legislative în materie,
punctând în special elementele de noutate. Aspectele supuse analizei de faţă vizează
reglementarea contractului de agenţie, definirea acestuia si obligaţiile care le incumbă
părţilor contractante. Nu am omis nici chestiunea exclusivităţii în materia contractului de
agenţie şi nici pe aceea a clauzei de neconcurenţă al cărei principal efect vizază
restrângerea activită ii profesionale a agentului pe perioada contractului de agen ie
sau ulterior încetării sale.
2.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de agenţie;
familiarizarea cursanţilor cu fiecare aspect relevant al contractului de agenţie ;
element component al contractului de agenţie prezentat în această unitate de
învăţare.
2.3. SEDIUL MATERIEI ŞI NOŢIUNE.
Sediul materiei îl reprezintă Noul Cod Civil, care reglementează contractul de agen ie
în titlul al IX lea, al capitolul X lea, art. 2072-2095.
Defini ia acestui contract o regăsim în cuprinsul art. 2072, alin. (1) potrivit căruia „prin
contractul de agen ie comitentul îl împuternice te în mod statornic pe agent, fie să
negocieze, fie atât să negocieze, cât i să încheie contracte, în numele i pe seama
comitentului, în schimbul unei remunera ii, în una sau în mai multe regiuni determinate”.
Din această defini ie rezultă că cele două păr i care se leagă într-un contract de
agen ie sunt, pe de o parte comitentul, cel în numele i pe seama căruia se negociază i
se încheie contractele i, pe de altă parte, agentul, adică cel care prime te împuternicirea
fie de a negocia, fie atât de a negocia, cât i de a încheia contractele în schimbul unei
remunera ii. Astfel după cum vine să ne lămurească legiuitorul în continuare “agentul este
un intermediar independent care ac ionează cu titlu profesional. El nu poate fi în acela i
timp prepusul comitentului” [art. 2072, alin. (2) din Ncciv].
Sunt totodată enumerate i categoriile de persoane care nu constituie agen i în
accep iunea NCciv, respectiv:
- cel care are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, având
drept de reprezentare a acesteia;
- cel care este asociat ori ac ionar i este împuternicit în mod legal să îi reprezinte
pe ceilal i asocia i sau ac ionari;
- cel care are calitatea de administrator judiciar, lichidatori, tutore, curator, custode
sau administrator-sechestru în raport cu comitentul. [a se vedea art. 2073, alin. (2) din
NCciv].
Totodată nu se vor aplica dispozi iile care reglementează contractul de agen ie,
activită ii persoanelor care:
DREPT COMERCIAL 13
P
- ac ionează ca intermediar în cadrul burselor de valori i al pie elor reglementate
de mărfuri i instrumente finanaciare derivate;
- au calitatea de agent sau broker de asigurări i reasigurări;
- prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent [a se vedea art. 2073, alin.
(1) din NCciv].
2.4. EXCLUSIVITATEA ŞI CLAUZA DE NECONCURENŢĂ.

EXCLUSIVITATEA
După cum am văzut în definirea contractului de agen ie, agentul prime te

împuternicirea de a negocia ori încheia contracte în numele i pe seama comitentului în
una sau mai multe regiuni determinate.
În lipsa acordului din partea comitentului, agentului îi este interzis să negocieze ori să
încheie pe seama sa, în regiunea determinată prin contractul de agen ie, contracte cu
privire la bunuri sau servicii similare celor de fac obiectul contractului de agen ie. Se
urmăre te pe această cale înlăturarea oricărui posibil conflict de interese între cele două
păr i ale contractului de agen ie.
Trebuie totodată subliniat faptul că „în lipsă de stipula ie contrară, agentul poate
reprezenta mai mul i comiten i, iar comitentul poate să contracteze cu mai mul i
agen i, în aceea i regiune i pentru acela i tip de contracte” [art. 2074, alin. (1) din
NCciv]. Cu toate acestea, pentru ca agentul să poată reprezenta mai mul i comiten i
concuren i, pentru aceea i regiune i pentru acela i tip de contracte, trebuie să existe o
stipula ie expresă în acest sens.
CLAUZA DE NECONCURENŢĂ
În cadrul contractului de agen ie, legiuitorul a găsit de cuviin ă să reglementeze i

clauza de neconcuren ă pe care o define te ca fiind „acea stipula ie contractuală al
cărei efect constă în restrângerea activită ii profesionale a agentului pe perioada
contractului de agen ie sau ulterior încetării sale” [art. 2075, alin. (1) din NCciv].
În privin a formei pe care trebuie să o îmbrace clauza de neconcuren ă, aceasta
trebuie redactată în scris, ca o condi ie impusă ad validitatem, sanc iunea nerespectării
ei fiind nulitatea absolută.
Cât prive te întinderea ei, clauza de neconcuren ă nu poate viza decât regiunea
geografică ori grupul de persoane i regiunea geografică la care se referă contractul de
agen ie. Totodată aceasta va fi limitată doar la bunurile i serviciile cu privire la care
agentul are împuternicirea de a negocia i de a încheia contracte. O eventulă extindere a
sferei clauzei de neconcuren ă urmează a fi considerată nescrisă.
Legiuitorul a instituit i un termen înăuntrul căruia se poate restrânge activitatea prin
clauza de neconcuren ă, respectiv maxim 2 ani, termen ce începe să curgă de la data
încetării contractului de agen ie. În ipoteza în care păr ile au stabilit un termen mai lung
decât cel arătat anterior, sanc iunea care intervine este reducerea de drept la termenul
maxim, respectiv acela de 2 ani.
În NCciv. sunt reglementate i cauze de ineficacitate a clauzei de neconcuren ă,
stabilindu-se două ipoteze de încetare a contractului de agen ie în prezen a cărora
comitentul nu se poate prevala de această clauză, respectiv atunci când:
a) fără a fi aplicabile prevederile art. 2090 [conform art. 2090 (1) În toate cazurile,
contractul de agen ie poate fi denun at fără preaviz de oricare dintre păr i, cu repararea
prejudiciilor astfel cauzate celeilalte păr i, atunci când circumstan e excep ionale, altele
decât for a majoră ori cazul fortuit, fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent
i agent. (2) În ipoteza prevăzută la alin. (1) contractul încetează la data primirii notificării
14 DREPT COMERCIAL
P
scrise prin care a fost denun at] , comitentul denun ă unilateral contractul de agen ie cu
nerespectarea termenului de preaviz, legal sau conven ional, i fără a exista un motiv
pentru care nu respectă preavizul, pe care comitentul să îl fi comunicat de îndată
agentului;
b) contractul de agen ie este reziliat ca urmare a culpei comitentului [art. 2093,
alin. (1) din NCciv].
Totodată legiuitorul a prevăzut posibilitatea agentului de a solicita instan ei să
înlăture ori sa limiteze efectele clauzei de neconcuren ă, în situa ia în care aceasta din
urmă generează consecin e prejudiciabile grave i vădit inechitabile pentru agent. În mod
firesc se vor avea în vedere i interesele legitime ale comitentului.
2.5. REZUMAT.
Structurată pe 6 secţiuni, acestă unitate de învăţare a vizat contractului de agenţie, atât
prin prisma reglementărilor legale, cât şi a abordării sale doctrinare.
Definit de legiuitor în NCciv., ca fiind contractul în temeiul căruia agentul primeşte
împuternicirea de la comitent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât i să încheie
contracte, în numele i pe seama comitentului, în schimbul unei remunera ii, în una sau
în mai multe regiuni determinate, contractul de agenţie se particularizează printre altele şi
prin posibilitatea inserării în cuprinsul său a unei clauze de neconcurenţă. Acesta trebuie
să îmbrace forma scrisă ad validitatem şi nu poate viza decât regiunea geografică ori
grupul de persoane i regiunea geografică la care se referă contractul de agen ie. Un alt
element specific contractului de agenţie este exclusivitatea, care se traduce prin aceea că,
în lipsa acordului din partea comitentului, agentului îi este interzis să negocieze ori să
încheie pe seama sa, în regiunea determinată prin contractul de agen ie, contracte cu
privire la bunuri sau servicii similare celor de fac obiectul contractului de agen ie

1. Definiti contractul de agentie.
2. Ce se intelege prin clauza de neconcurenta?
DREPT COMERCIAL 15
P
– Unitatea de învăţare3 –
CONTRACTUL DE AGENŢIE – PARTEA A II A
3.1.Introducere...................................................................................................................................... 16
3.2.Competenţe.................................................................................................................................... 16
3.3.Efectele contractului de agenţie............................................................................................... 16
3.4.Încetarea contractului de agenţie............................................................................................ 18
3.5.Rezumat ……................................................................................................................................. 19
3.6.Test de evaluare........................................................................................................................... 20
3.1. INTRODUCERE.
Prezenta unitate de invatare, aflata in stransa legatura cu cea precedenta cuprinde o

analiza a efectelor contractului de agentie, respectiv a obligatiilor care ii incumba pe de o
parte agentului, iar pe de alta parte comitentului. Totodata sunt analizate si cauzele de
incetare a contractului ce face obiectul acestei unitati de invatare.
3.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul efecteleor contractului de agentie;
familiarizarea cursanţilor cu principalele cauze de incetare a contractului de
agentie;
3.3. EFECTELE CONTRACTULUI DE AGENŢIE
OBLIGAŢIILE AGENTULUI
În cuprinsul art. 2079 din NCciv, legiuitorul indică obliga iile agentului, arătând cu titlu
general, la alin. (1) că „agentul trebuie să îndeplinească, personal sau prin prepu ii săi,
obliga iile ce decurg din împuternicirea care îi este dată, cu bună credin ă i loialitate“,
pentru ca în alin. (2) al aceluia i text de lege să enumere obliga iile care îi incumbă în
mod special. Acestea sunt:
a) să îi procure şi să îi comunice comitentului informaţiile care l-ar putea interesa pe
acesta privitoare la regiunile stabilite în contract, precum şi să comunice toate celelalate
informaţii necesare de care dispune;
b) să depună diligenţele necesare pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea
contractelor pentru care este împuternicit, în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent;
c) să respecte instrucţiunile rezonabile primite de la comitent;
d) să ţină în registrele sale evidenţe separate pentru contractele care îl privesc pe
fiecare comitent;
e) să depoziteze bunurile sau eşantioanele într-o modalitate care să asigure
identificare lor.
În ipoteza în care agentul se găseşte în imposibilitatea de a continua executarea
obligaţiilor ce îi incumbă, acesta are îndatorirea de a-l înştiinţa pe comitent, sub
sancţiunea plăţii de daune-interese.
Cât priveşte substituirea agentului, fie în tot, fie în parte, aceasta cade sub incidenţa
regulilor care se aplică în materia contractului de mandat.
OBLIGAŢIILE COMITENTULUI
Îndatorirea generală a comitentului este enunţată de art. 2080, alin. (1) din NCciv. care
stabileşte că „în raporturile sale cu agentul, comitentul trebuie să acţioneze cu loialitate şi
cu bună-credinţă”. În cel de-al doilea alineat sunt indicate obligaţiile ce îi revin în mod
special, respectiv:
a) să pună la dispoziţie agentului, în timp util şi într-o cantitate corespunzătoare
16 DREPT COMERCIAL
P
mostre, cataloage, tarife şi orice altă documentaţie, necesare agentului pentru executarea
împuternicirii sale;
b) să furnizeze agentului informaţiile necesare executării contractului de
agenţie;
c) să îl înştiinţeze pe agent, într-un termen rezonabil, atunci când anticipează
că volumul contractelor va fi semnificativ mai mic decât acela la care agentul s-ar fi putut
aştepta în mod normal;
d) să plătească agentului remuneraţia în condiţiile şi la termenele stabilite în
contract sau prevăzute de lege.
O altă obligaţie ce îi revine comitentului este aceea de a-l informa pe agent într-un
termen rezonabil cu privire la acceptarea, refuzul sau neexecutarea unui contract negociat
sau, după caz, încheiat de agent [a se vedea art. 2080, alin. (3) din NCciv].
REMUNERAŢIA AGENTULUI
Pentru contractele încheiate urmare a intervenţiei sale, agentul este îndreptăţit la o

remuneraţie, care „poate fi exprimată într-un cuantum fix sau variabil, prin raportare la
numărul contractelor ori la valoarea acestora, când se se numeşte comision” [art. 2082,
Dacă nu există o stipulaţie expresă sau o prevedere legală, remuneraţia ce i se cuvine
agentului se va stabili în acord cu uzanţele ce se aplică fie la locul unde agentul îşi
desfăşoară activitatea, fie în legătură cu bunurile ce fac obiectul contractului de agenţie.
În lipsa unor asemenea uzanţe, agentul are dreptul la o remuneraţie rezonabilă,
apreciată în funcţie de contractele încheiate.
După cum am arătat anterior, atunci când remuneraţia agentului se exprimă prin
raportare la valoarea contractelor încheiate, acesta poartă denumirea de comision.
În cele ce urmează vom analiza care sunt condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru ca
agentul să fie îndreptăţit la comision, în trei ipoteze, respectiv pentru contractele încheiate
pe durata contractului de agenţie, pentru cele încheiate ulterior încetării contractului de
agenţie, precum şi în cazul contractelor neexecutate.
Pentru ca agentul să aibă dreptul la comision în baza contractelor încheiate pe durata
contractului de agenţie, se impune ca acestea să fie încheiate într-una din următoarele
condiţii:
a) ca urmare a intervenţiei sale;
b) fără intervenţia agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru
contracte similare;
c) cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care
agentul a primit împuternicire exclusivă [a se vedea art. 2083 din Ncciv].
Pentru un contract încheiat ulterior încetării contractului de agenţie, agentul va avea
dreptul la comision, în următoarele condiţii:
a) contractul a fost încheiat în principal datorită intervenţiei agentului pe durata
contractului de agenţie şi încheierea a avut loc într-un teremen rezonabil de la încetarea
contractului de agenţie;
b) comanda emisă de terţ a fost primită de comitent sau de agent anterior încetării
contractului de agenţie, în cazurile prevăzute de art. 2083,[a se vedea art. 2084, alin. (1)
din NCciv. la care am făcut referire mai sus].
Dreptul la comision da naşte la momentul îndeplinirii uneia din următoarele condiţii:
- comitentul şi-a executat obligaţiile contractuale în raport cu terţa persoană;
- comitentul ar fi trebuit să-şi execute obligaţiile contractuale conform convenţiei
sale cu terţul;
- terţul şi-a executat obligaţiile contractuale.
Cea de-a treia ipoteză pe care o vom supune analizei este aceea a dreptului la
DREPT COMERCIAL 17
P
comision în cazul contractelor neexecutate. În acest caz, pentru a subzista dreptul la
comision, trebuie să fim în prezenţa unui contract încheiat, însă neexecutat de părţi, cu
condiţia ca agentul să-şi fi îndeplinit obligaţiile.
În cazul în care neexecutarea contractului încheiat este pricinuită de circumstanţe
imputabile agentului, dreptul la comision se va stinge ori se va reduce proporţional cu
neexecutarea.
Când ne aflăm în prezenţa unei executări parţiale, agentul va avea dreptul doar la plata
unei părţi din comision, proporţional cu executarea contractului dintre comitent şi terţ.
În vederea calculării valorii comisionului, la finele fiecărui trimestru comitentul are
obligaţia de a-i trimite agentului copiile de pe facturile ce au fost expediate terţilor.
Totodată trebuie să îi trimită şi descrierea calculului valorii comisionului.
„La cererea agentului, comitentul îi va comunica de îndată informaţiile necesare
calculării comisionului, inclusiv extrasele relevante din registrele sale contabile”[ art. 2087,
În cazul inserării unor clauze derogatorii de la prevederile enunţate anterior în
defavoarea agentului, acestea vor fi considerate ca fiind nescrise.
3.4. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE AGENŢIE.
În reglementarea contractului de agenţie, regăsim cazurile speciale de încetare a

acestuia, urmând desigur a fi aplicate totodată şi dispoziţiile generale în materie, privind
încetarea contractului.
În cele ce urmează ne vom apleca doar asupra cazurilor de încetare reglementate de
legiuitor în cuprinsul contractului de agenţie.
1. Ajungerea la termen
Durata pe care se poate încheia contractul de agenţie poate fi atât una determinată, cât
şi una nedeterminată. În primul caz, prin ajungerea la termenul convenit de părţi,
contractul urmează a înceta.
Prin excepţie, “contractul de agenţie încheiat pe durată determinată, care continuă să
fie executat de părţi după expirarea termenului, se consideră prelungit pe durată
nedeterminată”[ art. 2088 din NCciv].
2. Denunţarea unilaterală
Al doilea caz de încetare a contractului de agenţie, reglementat de legiuitor, îl reprezintă

denunţarea unilaterală. Acest caz de aplică de regulă acelor contracte de agenţie
încheiate pe durată nedeterminată, care pot fi denunţate unilateral de oricare dintre părţi,
cu condiţia respectării unui preaviz obligatoriu.
Prin excepţie, această cauză de încetare devine incidentă şi în cazul contractelor
încheiate de durată determinată, cu condiţia inserării în conţinutul acestuia a unei clauze
exprese privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate.
Cât priveşte durata termenului de preaviz, aceasta diferă în funcţie de durata pentru
care s-a încheiat contractul de agenţie. Aşadar, dacă durata contractului este de cel mult
un an, termenul de preaviz va fi de cel puţin o lună. Atunci când durata contractului
depăşeşte un an, termenul minim de preaviz urmează a fi mărit cu câte o lună pentru
fiecare an suplimentar început. Durata termenului de preaviz nu poate depăşi 6 luni.
Atunci când nu există o stipulaţie expresă în contract în privinţa termenului de preaviz,
acesta va expira la finele unei luni calendaristice.
18 DREPT COMERCIAL
P
În cazuri speciale, respectiv atunci când circumstanţe excepţionale, altele decât forţa
majoră sau cazul fortuit, fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent şi agent,
contractul de agenţie poate fi denunţat fără preaviz de oricare dintre părţi. Aceasta din
urmă are obligaţia de a repara prejudiciile cauzate celeilalte părţi.
3. Indemnizaţiile în caz de încetare a contractului
Legiuitorul a prevăzut şi dreptul agentului de a primi de la comitent o indemnizaţie la

încetarea contractului de agenţie, în condiţiile în care:
a) i-a procurat noi clienţi comitentului sau a sporit semnificativ volumul operaţiunilor
cu clienţii existenţi, iar comitentul obţine încă foloase substanţiale din operaţiunile cu aceşti
clienţi şi
b) plata acestei indemnizaţii este echitabilă, având în vedere circumstanţele
concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma
operaţiunilor încheiate de comitent cu clienţii prevăzuţi la lit. a), precum şi posibila
restrângere a activităţii profesionale a agentului din cauza existenţei în contractul de
agenţie a unei clauze de neconcurenţă[ a se vedea art. 2091, alin. (1) din NCciv].
Cât priveşte valoarea indemnizaţiei, legiuitorul a prevăzut şi o valoare maximală a
acesteia, astfel că nu va putea depăşi echivalentul cuantumului unei remunereţii anuale,
calculată în baza mediei anuale a remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5
ani de contract. În ipoteza în care durata contractului nu însumează 5 ani, remuneraţia
anuală se va calcula în baza mediei remuneraţiilor încasate pe parcursul perioadei
respective.
Indemnizaţia nu exclude dreptul agentului la despăgubiri.
În vederea exercitării dreptului la indemnizaţie, în termen de un an de la încetarea
contractului de agenţie, agentul sau, după caz, moştenitorul acestuia, trebuie să-l pună în
întârziere pe comitent cu privire la pretenţiile sale. În caz contrar, acest drept se stinge.
Ipotezele în care agentul nu este îndreptăţit la indemnizaţie sunt enumerate de legiuitor
în cuprinsul art. 2092 din NCciv şi acestea sunt:
a. când comitentul reziliază contractul din cauza încălcării de către agent a
obligaţiilor sale;
b. când agentul denunţă unilateral contractul, cu excepţia cazului în care această
denunţare este motivată de circumstanţe precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, în
considerarea cărora, în mod rezonabil, nu i se poate cerere acestuia continuarea
activităţilor;
c. în cazul cesiunii contractului de agenţie prin înlocuirea agentului cu un terţ;
d. dacă nu se convine altfel de către părţile contractului de agenţie, în cazul
novaţiei acestui contract prin înlocuirea agentului cu un terţ.
3.5. REZUMAT.
Acestă unitate de învăţare a vizat contractul de agenţie, atât prin prisma reglementărilor
legale, cât şi a abordării sale doctrinare.
In prima parte au fost tratate totodată efectele contractul de agenţie, respectiv obligaţiile
pe care şi le asumă la încheierea contractului atât agentul (să îi procure şi să îi comunice
comitentului informaţiile care l-ar putea interesa pe acesta privitoare la regiunile stabilite în
contract, precum şi să comunice toate celelalate informaţii necesare de care dispune; să
depună diligenţele necesare pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea contractelor
pentru care este împuternicit, în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent; să respecte
instrucţiunile rezonabile primite de la comitent etc.) cât şi comitentul (să pună la dispoziţie
agentului, în timp util şi într-o cantitate corespunzătoare mostre, cataloage, tarife şi orice
altă documentaţie, necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale;să furnizeze
agentului informaţiile necesare executării contractului de agenţie etc.). În final am supus
DREPT COMERCIAL 19
P
analizei cauzele de încetare a contractului de agenţie ( respectiv ajungerea la termen şi
denunţarea unilaterală) precum şi indemnizaţiile în caz de încetare a contractului.

1. Care sunt cauzele de incetare a contractului de agentie.
2. Care sunt obligatiile care ii incumba agentului, dar comitentului?
20 DREPT COMERCIAL
P
Unitatea de învăţare 4 –
CONTRACTUL DE LEASING
4.1.Introducere...................................................................................................................................... 21
4.2.Competenţe.................................................................................................................................... 21
4.3.Reglementare, noţiune şi obiect .............................................................................................. 21
4.4.Conţinutul contractului de leasing ........................................................................................... 21
4.5.Obligaţiile părţilor........................................................................................................................ 22
4.6.Răpunderea părţilor în cadrul contractului de leasing..................................................... 23
4.7.Rezumat……................................................................................................................................. 23
4.8.Test de evaluare......................................................................................................................... 24
4.1. INTRODUCERE.
Contractul de leasing, dezvoltat în cuprinsul celei de-a treia unităţi de învăţare, are în
vedere prezentarea acestui tip de contract în acord cu reglementarea sa legală cuprinsă în
O.G. nr. 51/1997 privind peraţiunile de leasing şi societăţile de leasing. Pornind de la
definiţia legală, prezentarea de faţă urmează a acoperi printre altele obiectul contractului;
conţinutul acestuia, în speţă clauzele ce urmează a fi inserate în cuprinsul contractului de
leasing, astfel după cum le-a prevăzut legiuitorul; obligaţiile locatorului/finanţatorului, pe de
o parte şi pe cele ale locatarului/utilizatorului, pe de altă parte. În final ne vom oprin asupra
răspunderii părţilor în cadrul contractului de leasing, urmând a dezvolta acest aspect.
4.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de leasing;
familiarizarea cursanţilor cu fiecare element specific contractului de leasing;
dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei
secţiuni prezentate în această unitate de învăţare.
4.3. REGLEMENTARE, NOŢIUNE ŞI OBIECT.
Reglementarea contractului de leasing o regăsim în O.G. nr. 51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
Potrivit definiţiei legiuitorului cuprinsă în art. 1 al Ordonanţei anterior menţionate,
leasingul reprezintă operaţiunea “prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite
pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar
este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi
periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing
locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de
a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori
de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea
bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă
părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract”.
Calitatea de locator/finanţator o poate avea o societate de leasing, persoană juridică
română sau străină, în timp ce locatar/utilizator, poate fi orice persoană fizică sau juridică,
română ori străină.
Obiectul operaţiunilor de leasing poate consta în bunuri imobile sau mobile, aflate în
circuitul civil, excepţie făcând înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru,
manuscrisele, brevetele, drepturile de autor precum şi bunurile necorporale.
4.4. CONŢINUTUL CONTRACTULUI DE LEASING.

Clauzele ce se impun a fi inserate într-un contract de leasing, astfel cum sunt ele
indicate în cuprinsul art. 6 din O.G. nr. 51/1997, vizează:
- definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;
- denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile
DREPT COMERCIAL 21
P
de identificare a acestuia;
- valoarea exactă a sumelor ratelor lunare şi data exactă de plată a acestora;
- perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
- clauza privind obligaţia asigurării bunului;
- valoarea totală a contractului de leasing;
- valoarea de intrare a bunului;
- valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
- valoarea avansului;
- rata de leasing.
Pe lângă aceste clauze enunţate mai sus, părţile au libertatea de a conveni şi alte
clauze.
4.5. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR.
OBLIGAŢIILE LOCATORULUI/FINANŢATORULUI
În cadrul unui contract de leasing, locatorului/finanţatorului îi incumbă următoarele
îndatoriri :
- de a respecta dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit
intereselor sale;
- de a contracta bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile expres
formulate de către acesta sau, după caz, de a dobândi dreptul definitiv de utilizare asupra
programului pentru calculator;
- de a încheia contract de leasing cu locatarul/utilizatorul şi de a transmite acestuia, în
temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de
dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, de a transmite dreptul de utilizare
asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita
acest drept pe perioada derulării contractului de leasing;
- de a respecta dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a
prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile
contractuale;
- de a-i garanta locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care
acesta a respectat toate clauzele contractuale;
- de a asigura, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin
contractul de leasing părţile nu au convenit altfel [art. 9. din O.G. 51/1997].
OBLIGAŢIILE LOCATARULUI/UTILIZATORULUI
În ceea ce-l priveşte pe locatar/utilizator, legiuitorul a prevăzut următoarele obligaţii în

sarcina acestuia:
- să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate
cu furnizorul;
- să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure
instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
- să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul
finanţatorului;
- să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing – rate de leasing,
asigurări, impozite, taxe –, în cuantumul şi la termenele menţionate în contract;
- să suporte cheltuielile de întreţinere, precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului sau
din contractul de leasing;
- să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare,
totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv
riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea
22 DREPT COMERCIAL
P
plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de
leasing;
- să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de
exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
- să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de
proprietate venită din partea unui terţ;
- să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul
locatorului/finanţatorului.
- să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing [ a se vedea art.
10 din O.G. nr. 51/1997].
4.6. RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR ÎN CADRUL CONTRACTULUI DE LEASING.
Legiuitorul conferă locatarului/finanţatorului dreptul de a rezilia contractul de leasing cu

daune-interese, în ipoteza în care locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la
termenul stabilit în contract, precum şi atunci când acesta se află în stare de reorganizare
judiciară şi/sau faliment. Răspunderea locatorului/finanţatorului nu va fi angajată în situaţia
în care bunul ce face obiectul contractului de leasing nu este livrat sau este livrat
necorespunzător locatarului/utilizatorului de către furnizor.
Locatorul/finanţatorul are posibilitatea rezilierii contractului de leasing şi în situaţia în
care locatarul/utilizatorul nesocoteşte obligaţia sa de plată integrală a ratei de leasing timp
de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, cu
condiţia ca în contract să nu fie stipulat un alt termen. Acestui drept de reziliere al
locatorului/finanţatorului îi corespunde obligaţia locatarului/utilizatorului de a restitui bunul
şi de a plăti toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de
leasing.
Răspunderea locatorului/finanţatorului va fi angajată în ipoteza în care nu respectă
dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului, după cum este acesta prevăzut de legiuitor,
acesta datorând daune-interese egale cu totalul prejudiciului produs prin încălcarea
acestei obligaţii. Instanţa învestită să stabilească daunele-interese poate pronunţa o
hotărâre ce urmează să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 51/1997 “dacă în timpul derulării contractului de lesing
locatorul/finanţatorul înstrăinează bunul, respectiv cesionează dreptul definitiv de utilizare
asupra programului pentru calculator altei societăţi de leasing, dobânditorul este legat de
aceleaşi obligaţii contractuale ca şi locatorul/finanţatorul care a înstrăinat bunul, respectiv
transmiţătorul care a cesionat dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru
calculator”.
Se mai impune a sublinia faptul că, odată cu încheierea contractului de leasing şi până
la expirarea acestuia şi reintrarea în posesia bunului, locatorul/finanţatorul este exonerat
de orice răspundere faţă de terţi pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta
sau omisiunea locatarului/utilizatorului [a se vedea art. 18 din O.G. nr. 51/1997].
4.7. REZUMAT.
Sediul materiei contractului de leasing este constituit de O.G. nr. 51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, fiind definit în cuprinsul art. 1 din acest act
normativ.
Părţile contractului supus analizei de faţă sunt, pe de o parte locatorul/finanţatorul, iar
pe de altă parte locatarul/utilizatorul.
Locator/finanţator poate fi o societate de leasing, persoană juridică română sau străină,
în timp ce locatar/utilizator, poate fi orice persoană fizică sau juridică, română ori străină.
DREPT COMERCIAL 23
P
Pot forma obiect al operaţiunilor de leasing bunurile imobile sau mobile, aflate în
circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, a
manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor precum şi a bunurilor necorporale.
Printre obligaţiile asumate de locator/finanţator amintim :
- respectarea dreptului locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit
intereselor sale;
- încheierea contractului de leasing cu locatarul/utilizatorul şi transmiterea către acesta
a drepturilor ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie;
- respectarea dreptului de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a
prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile
contractuale;
- garantare locatarului/utilizatorului a folosinţei liniştite a bunului, în condiţiile în care
acesta a respectat toate clauzele contractuale;
- asigurarea, printr-o societate de asigurare, a bunurilor oferite în leasing, dacă prin
contractul de leasing părţile nu au convenit altfel, etc.
Pe de altă parte, locatarul/utilizatorul, se obligă, printre altele :
- să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare
agreate cu furnizorul;
- să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure
instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
- să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu
acordul finanţatorului;
- să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing – rate de leasing,
asigurări, impozite, taxe –, în cuantumul şi la termenele menţionate în contract;
- să suporte cheltuielile de întreţinere, precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului
sau din contractul de leasing;
- să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de
exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
- să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de
proprietate venită din partea unui terţ;
- să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul
locatorului/finanţatorului;
- să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing..
Ultimul aspect abordat în cadrul acestei unităţi de învăţare are în vedere
răspunderea părţilor în contractul de leasing.
În acest sens, reamintim faptul că locatarul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul
de leasing cu daune-interese, dacă locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la
termenul stabilit în contract, precum şi dacă acesta se află în stare de reorganizare
judiciară şi/sau faliment.
Locatorul/finanţatorul poate rezilia contractul de leasing şi atunci când
locatarul/utilizatorul încalcă obligaţia sa de plată integrală a ratei de leasing timp de două
luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, dacă în
contract să nu fie stipulat un alt termen.
Pe de altă parte locatarul/utilizatorul are obligaţia de a restitui bunul şi de a plăti toate
sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Locatorul/finanţatorul va răspunde şi atunci când nu respectă dreptul de opţiune al
locatarului/utilizatorului, după cum este acesta prevăzut de legiuitor.
1.Definiţi contractul de leasing şi aratăţi obiectul acestuia.

2.Arătaţi conţinutul contractului de leasing.
3. Enumeraţi şi explicaţi obligaţiile locatorului/finanţatorului.
24 DREPT COMERCIAL
P
4. Enumeraţi şi explicaţi obligaţiile locatarului/utilizatorului.
5.Dezvoltaţi răspunderea părţilor în cadrul contractului de leasing.
DREPT COMERCIAL 25
P
– Unitatea de învăţare 5–
CONTRACTUL DE FRANCIZĂ – PARTEA I
5.1.Introducere...................................................................................................................................... 26
5.2.Competenţe.................................................................................................................................... 26
5.3.Reglementare şi definiţie........................................................................................................... 26
5.4.Relaţiile precontractuale dintre participanţii la franciză..................................................... 27
5.5. Relaţiile contractuale dintre participanţii la franciză...........................................................27
28
5.7.Test de evaluare............................................................................................................................28
5.1. INTRODUCERE.
Prezenta unitate de invatare isi propune o analiza a contractului de franciza,
respectiv acel sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane
fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană,
denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata
sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. Ne vom opri
asupra relatiilor dintre participantii la franciza, atat cele precontractuale, cat mai ales
cele contractuale.
5.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de franciza;
familiarizarea cursanţilor cu aspectele caracteristice contractului de franciza ;
subcapitol prezentat în această unitate de învăţare.
5.3. REGLEMENTARE ŞI DEFINIŢIE.
Astfel după cum s-a subliniat în doctrină „franciza, cuvând ce derivă din englezescul
franchise, semnifică, din punct de vedere etimologic, un drept, o concesie, o autorizaţie, o
prioritate sau un privilegiu; cuvântul are şi sensul de piaţă sau afacere concesionată”
[Ghe. Piperea, Drept comercial, Vol. II, Ed. C..H.Beck, Bucureşti, 2009, p. 120].
Definiţia legală o regăsim în cuprinsul O.G. nr. 52/1997 privind regimul juridic al
francizei, care reprezintă de altfel şi sediul materiei, potrivit căreia „franciza este un sistem
de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice,
independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor,
acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o
afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu” [art. 1, lit. a) din O.G. nr. 51/1997]. În
cele ce urmează legiuitorul clarifică şi noţiunile de francizor şi beneficiar, indicând
elementele care îi particularizează pe fiecare dinte aceştia.
Astfel, francizorul este comerciantul ce îndeplineşte următoarele condiţii:
- este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate, drepturile trebuind să fie
exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
- conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie
sau un serviciu;
- asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
- utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării
şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului [a se vedea art. 1, lit. b) din
O.G. nr. 51/1997].
În ceea ce îl priveşte pe beneficiar, şi acesta are calitatea de comerciant, putând fi atât
persoană fizică cât şi persoană juridică, care este selecţionat de francizor şi care aderă la
principiul omogenităţii reţelei de franciză.
26 DREPT COMERCIAL
P
5.4. RELAŢIILE PRECONTRACTUALE DINTRE PARTICIPANŢII LA FRANCIZĂ.
În faza precontractuală fiecare dintre părţi urmează a-şi cristaliza decizia de a colabora.
În acest sens, francizorul are obligaţia de a-i furniza beneficiarului, printre altele, informaţii
cu privire la experienţa dobândită, la condiţiile financiare ale contractului, la aspecte în
baza cărora beneficiarul urmează să aprecieze rezultatul previzionat şi să-şi pună la punct
un plan financiar, la durata contractului, condiţiile de reînnoire, reziliere sau cesiune.
5.5. RELAŢIILE CONTRACTUALE DINTRE PARTICIPANŢII LA FRANCIZĂ.
Prin încheierea contractului de franciză se conferă beneficiarului franciza. În cuprinsul

contractului trebuie inserate şi definite în mod clar, obligaţiile şi responsabilităţile părţilor
contractante, precum şi alte clauze privind colaborarea.
Clauzele ce se impun a fi inserate în cuprinsul contractului de franciză sunt enumerate
de art. 5 din O.G. nr. 52/1997, acestea fiind: obiectul contractului, drepturile şi obligaţiile
părţilor, condiţiile financiare, durata contractului, precum şi condiţiile de modificare,
prelungire şi reziliere.
Cât priveşte principiile ce se cer a fi respectate de contractul de franciză, acestea sunt:
- termenul să fie fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor
specifice francizei;
- francizorul să-l înştiinţeze pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra
intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;
- în cadrul clauzelor de reziliere, să se stabilească în mod clar circumstanţele care
pot să determine o reziliere fără preaviz;
- condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din
contract să fie precizate cu claritate, în special condiţiile de desemnare a unui succesor;
- dreptul de preemţiune să fie prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării
reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept;
- clauzele de neconcurenţă să fie cuprinse în contract, pentru pretejarea know–
how-ului [potrivit art. 1, lit. d) din O.G. nr. 52/1997 prin know-how se înţelege “ansamblul
formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor
şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs”];
- obligaţiile financiare ale beneficiarului să fie precizate cu claritate şi să fie
determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune [a se vedea art. 6,
alin. 1) din O.G. nr. 52/1997].
Legiuitorul prevede totodată şi cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească fiecare din
părţile contractului de franciză.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe francizor, art. 4, alin. (2) din OG. 52/1997 impune
următoarele cerinţe:
- să deţină şi să exploateze o activitate comercială, pe o anumită perioadă, anterior
lansării reţelei de franciză;
- să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială;
- să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţă;
comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale.
Beneficiarului, pe de altă parte, îi incumbă următoarele obligaţii:
- să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum
şi reputaţia acesteia;
- să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi
analiza performanţelor şi a situaţiei reale finanaciare, pentru a asigura o gestiune eficientă
în legătură cu franciza;
- să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât
DREPT COMERCIAL 27
P
pe durata contractului de franciză, cât şi ulterior [a se vedea art. 4, alin. (3) din O.G. nr.
52/1997].
Mai trebuie să precizăm faptul că în cazul oricărei încălcări a obligaţiilor contractuale,
francizorul are obligaţia de a-i notifica în scris acest aspect beneficiarului şi totodată de a-i
acorda un termen rezonabil în vederea remedierii.
5.6. REZUMAT.
Reglementată de O.G. nr. 52/1997, franciza este un sistem de comercializare bazat pe

o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere
financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită
beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau
un serviciu.
Printre principiile care guvernează contractul de franciză, amintim:
- fixarea termenului astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor
specifice francizei;
- francizorul să-l înştiinţeze pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra
intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;
- dreptul de preemţiune să fie prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării
reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept;
- clauzele de neconcurenţă să fie cuprinse în contract, pentru pretejarea
know–how-ului;
- obligaţiile financiare ale beneficiarului să fie precizate cu claritate şi să fie
determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune.
În privinţa obligaţiilor contractuale, francizorul, printre altele, trebuie:
- să deţină şi să exploateze o activitate comercială, pe o anumită perioadă, anterior
lansării reţelei de franciză;
- să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţă comercială
şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale.
Beneficiarul trebuie să respecte următoarele obligaţii:
- să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum
şi reputaţia acesteia;
- să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi
analiza performanţelor şi a situaţiei reale finanaciare, pentru a asigura o gestiune eficientă
în legătură cu franciza;
- să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât
pe durata contractului de franciză, cât şi ulterior.
1. Definiţi contractul de franciză.

2. Prezentaţi relaţiile precontractuale dintre participanţii la franciză.
3. Prezentaţi relaţiile contractuale dintre participanţii la franciză.
28 DREPT COMERCIAL
P
– Unitatea de învăţare 6–
CONTRACTUL DE FRANCIZĂ – PARTEA II
6.1.Introducere...................................................................................................................................... 29
6.2.Competenţe.................................................................................................................................... 29
6.3.Contractul de exclusivitate......................................................................................................... 29
6.4. Relaţiile postcontractuale dintre participanţii la franciză.................................................. 29
29
6.6.Test de evaluare.......................................................................................................................... 30
6.1. INTRODUCERE.
Prezenta unitate de invatare vine in continuarea celei precedente, urmarind

prezentarea regulilor ce se cer a fi respectate in masura in care francizorul propune
semnarea unui contract de exclusivitate. Vom analiza totodata si continutul relatiilor
postcontractuale statornicite intre participantii la franciza.
6.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de franciza;
familiarizarea cursanţilor cu aspectele caracteristice contractului de exclusivitate
si relatiilor post contractuale dintre participantii la franciza.
6.3. CONTRACTUL DE EXCLUSIVITATE.
În ipoteza în care francizorul propune semnarea unui contract de exclusivitate, se
impune respectarea următoarelor reguli, prevăzute de art. 9 din OG. 52/1997:
- dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză, la semnarea contractului de
franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporţională
cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia;
– în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate
în cazul rezilierii contractului de franciză;
– taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare
implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul transmis;
– contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor
părţi;
– durata este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize.
6.4. RELAŢIILE POSTCONTRACTUALE DINTRE PARTICIPANŢII LA FRANCIZĂ.
Cât priveşte faza post contractuală, ulterior încetării relaţiilor contractuale, relaţiile dintre
părţi vor fi guvernate de regulile unei concurenţe loiale. Legiuitorul permite francizorului “să
impună obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel protejarea caracterului
confidenţial al afacerii şi, în special, neutilizarea know-how-ului de către o reţea
concurentă” [art. 8, alin. (2) din O.G. 52/1997].
Totodată, pentru a împiedica înstrăinarea know-how-ului transmis pe durata contractului
de exclusivitate, francizorul poate să impună o clauză de nonconcurenţă şi de
confidenţialitate.
6.5. REZUMAT.
In prezenta unitate de invatare ne-am limitat la prezentarea contractului de
exclusivitate, precum si a relatiilor postcontractuale dintre participantii la franciza.
Printre regulile ce se cer a fi respectate in cazul in care francizorul propune semnarea unui
contract de exclusivitate, amintim cu titlu de exemplu: contractul de exclusivitate să
DREPT COMERCIAL 29
P
prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor părţi; durata sa fie determinată în
funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize etc.
1. Arătaţi conţinutul contractului de exclusivitate.

2. Prezentaţi relaţiile postcontractuale dintre participanţii la franciză.
30 DREPT COMERCIAL
P
CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE
7.1.Introducere...................................................................................................................................... 31
7.2.Competenţe.................................................................................................................................... 31
7.4.Obligaţiile consignantului............................................................................................................ 31
7.5.Obligaţiile consignatarului...........................................................................................................32
7.6.Încetarea contractului de consignaţie..................................................................................... 33
7.7.Rezumat……................................................................................................................................... 33
7.8.Test de evaluare............................................................................................................................34
7.1. INTRODUCERE.
In cadrul acestei unitati de invatare ne vom indrepta atentia asupra contractului de
consignatie, definit drept o varitate a contractului de comision ce are ca obiect vânzarea
unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop
7.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de consignatie;
familiarizarea cursanţilor cu elementele specifice acestui tip de contract;
7.3. REGLEMENTARE, NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE
Sediul materiei în ceea ce priveşte contractul de consignaţie este reprezentat de art.

2054-2063 din NCciv.
Contractul de consignaţie este o varitatea a contractului de comision ce are ca obiect
vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest
scop [a se vedea art. 2054, alin. (1) NCciv].
În cele ce urmează vom face referire la câteva dintre caracterele juridice ale contractului
de consignaţie.
Sub aspectul scopului urmărit de părţi, contractul de consignaţie este un contract cu titlu
oneros, fiecare dintre părţi urmărind să obţină un folos patrimonial.
Totodată este un contract comutativ, întrucât fiecare dintre părţi cunoaşte existenţa şi
întinderea obligaţiilor sale încă de la încheierea contractului.
Un alt caracter juridic este acela de contract bilateral sau sinalagmatic, întrucât dă
naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi.
Întrucât are o reglementare legală este un contract numit.
Cât priveşte forma contractului, legiuitorul prevede necesitatea formei scrise doar ad
probationem, aşadar contractul de consignaţie are o natură consensuală.
7.4. OBLIGAŢIILE CONSIGNANTULUI.
O primă obligaţie a consignantului este aceea de a remite consignatarului bunurile

mobile în vederea executării contractului. El va păstra, însă dreptul de a inspecta şi de a
controla starea acestora pe întreaga durată a contractului.
Consignantul păstrează dreptul de a dispune de bunurile încredinţate consignatarului pe
toată durata contractului de consignaţie, putându-le relua oricând, chiar şi atunci când
durata contractului este una determinată. În acest caz, legiuitorul a prevăzut obligaţia
consignatului de a-i da consignatarului un termen rezonabil de preaviz în vederea pregătirii
predării bunurilor.
DREPT COMERCIAL 31
P
Mai subliniem faptul că “în cazul deschiderii procedurii insolvenţei în privinţa
consignantului, bunurile intră în averea acestuia, iar în cazul deschiderii procedurii
insolvenţei în privinţa consignatarului, bunurile nu intră în averea acestuia şi vor fi restituite
imediat consignantului” [art. 2057, alin. (4) din NCciv].
O altă obligaţie a consignantului este aceea de a-i plăti consignatarului remuneraţia la
care acesta are dreptul, contractul de consingnaţie fiind prezumat ca fiind cu titlul oneros.
Cuantumul remuneraţiei ce i se cuvine consignatarului urmează a se stabili prin contract
ori, în lipsa unei prevederi în acest sens, ca diferenţă între preţul de vânzare stabilit de
consignant şi preţul efectiv al vânzării.
În ipoteza în care vânzarea s-a făcut la preţul curent, cuantumul remuneraţiei urmează
a se stabili de către instanţă în raport de dificultatea vânzării, diligenţele consignatarului,
precum şi remuneraţiile practicate pe piaţa relevantă pentru operaţiuni similare.
Consignantul are totodată obligaţia de a-i restitui consignatarului cheltuielile pe care
acesta din urmă le-a făcut cu conservarea şi vânzarea bunurilor, dacă nu există o
stipulaţie contrară în contract.
De asemenea consignantul are obligaţia de a-i acoperi consignatarului cheltuielile
făcute pentru executarea contractului, atunci când consignantul preia bunurile sau dispune
luarea acestora din posesia consignatarului, precum şi atunci când contractul de
consignaţie nu se poate executa, fără a exista vreo culpă a consignatarului.
‘’Consignantul va fi ţinut de plata cheltuielilor de întreţinere şi de depozitare a bunurilor,
ori de câte ori va ignora obligaţia sa de a relua bunurile” [art. 2059, alin. (3) din NCciv].
Trebuie subliniat în final că, potrivit art. 2062, alin. (1) din NCciv, în lipsă de stipulaţie
contrară, consignatarul nu are un drept de retenţie asupra bunurilor primite în consignaţie
şi a sumelor cuvenite consignantului, pentru creanţele sale asupra acestuia.
7.5. OBLIGAŢIILE CONSIGNATARULUI.
O primă obligaţie a consignatarului este aceea de a primi şi păstra bunurile ca un bun

proprietar şi de a le remite cumpărătorului sau consignantului în starea în care le-a primit
în vederea vânzării.
Astfel, el va depozita bunurile la locul în care s-a înţeles cu consignantul, va răspunde
pentru eventualele lipsuri, pierderi ori deteriorări cauzate din culpa sa ori a prepuşilor săi, îi
va comunica consignantului viciile ascunse ori aparente ale bunurilor mobile ce i-au fost
încredinţate etc.
Consignatarul are totodată obligaţia de a asigura bunurile ce i-au fost încredinţate la
valoarea stabilită de părţi ori, în lipsa acesteia, la valoarea de circulaţie de la data primirii
lor în consignaţie.
Consignatarul va răspunde faţă de consignant pentru deteriorarea sau pieirea bunurilor
din cauze de forţă majoră ori fapta unui terţ în următoarele ipoteze:
- dacă bunurile nu au fost asigurate la momentul în care au fost primite în
consignaţie;
- dacă a expirat asigurarea şi a nu fost reînnoită;
- dacă societatea de asigurări nu a fost agreată de consignant.
Consignatarului îi incumbă obligaţia de a plăti cu regularitate primele de asigurare.
În cazul în care consignatarul omite să asigure bunurile, consignantul o poate face pe
cheltuiala consignatarului.
Consignatarului îi revine în mod evident şi obligaţia de a duce la duce la îndeplinire
sarcina trasată de consigant, respectiv vânzarea bunurilor mobile pe care consignantul i
le-a predat în acest scop.
Preţul vânzării va fi stabilit de părţi în cuprinsul contractului de consignaţie. În lipsa unei
stipulaţii în acest sens, va fi avut în vedere preţul curent al mărfurilor de pe piaţa relevantă,
de la momentul vânzării.
32 DREPT COMERCIAL
P
Legiuitorul recunoaşte consignantului dreptul de a modifica unilateral preţul de vânzare
stabilit, consignatarul urmând a fi ţinut de această modificare de la momentul la care i s-a
adus la cunoştinţă în scris.
„În lipsă de dispoziţii contrare ale contractului sau ale instrucţiunilor scrise ale
consignantului, vânzarea se va face numai cu plata în numerar, prin virament sau cec
barat şi numai la preţurile curente ale mărfurilor” [art. 2056, alin. (3) din NCciv].
7.6. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE.
Cauzele de încetare a contractului de consignaţie le regăsim reglementate în cuprinsul

art. 2063 din NCciv. Acestea sunt:
- revocarea sa de către consignant;
- renunţarea consignatarului;
- cauzele indicate în contract;
- moartea consignantului sau consignatarului;
- dizolvarea consignantului sauconsignatarului;
- falimentul consignantului sau consignatarului;
- interdicţia consignatului sau consignatarului;
- radierea consignatului sau consignatarului.
7.7. REZUMAT.
Varietate a contractului de consignaţie, contractul de comision, reglementat de art.

2054-2063 din NCciv., are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-
a predat consignatarului în acest scop. Acesta este un contract cu titlu oneros, comutativ,
bilateral sau sinalagmatic, numit şi consensual.
Printre obligaţiile asumate de consignant putem aminti:
- de a remite consignatarului bunurile mobile în vederea executării contractului;
- de a plăti consignatarului remuneraţia la care acesta are dreptul, contractul de
consingnaţie fiind prezumat ca fiind cu titlul oneros;
- a-i restitui consignatarului cheltuielile pe care acesta din urmă le-a făcut cu
conservarea şi vânzarea bunurilor, dacă nu există o stipulaţie contrară în contract;
- de a-i acoperi consignatarului cheltuielile făcute pentru executarea contractului,
atunci când consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia
consignatarului, precum şi atunci când contractul de consignaţie nu se poate executa, fără
a exista vreo culpă a consignatarului;
- de a plăti cheltuielile de întreţinere şi de depozitare a bunurilor, ori de câte ori va
ignora obligaţia sa de a relua bunurile.
Cât priveşte obligaţiile consignatarului, enumerăm:
- de a primi şi păstra bunurile ca un bun proprietar şi de a le remite cumpărătorului
sau consignantului în starea în care le-a primit în vederea vânzării;
- de a depozita bunurile la locul în care s-a înţeles cu consignantul;
- de a răspunde pentru eventualele lipsuri, pierderi ori deteriorări cauzate din culpa
sa ori a prepuşilor săi;
- de a-i comunica consignantului viciile ascunse ori aparente ale bunurilor mobile ce
i-au fost încredinţate;
- de a asigura bunurile ce i-au fost încredinţate la valoarea stabilită de părţi ori, în
lipsa acesteia, la valoarea de circulaţie de la data primirii lor în consignaţie;
- de a plăti cu regularitate primele de asigurare;
- de a duce la duce la îndeplinire sarcina trasată de consigant, respectiv vânzarea
bunurilor mobile pe care consignantul i le-a predat în acest scop.
DREPT COMERCIAL 33
P
Un alt aspect dezvoltat în cuprinsul acestei unităţi are în vedere cauzele de încetare
a contractului de consignaţie, respectiv revocarea sa de către consignant; renunţarea
consignatarului; cauzele indicate în contract; moartea, dizolvarea, falimentul şi interdicţia
consignantului sau consignatarului.

1. Contractul consignaţie – definiţie şi caractere juridice.
2.Arătaţi obligaţiile consignantului.
3.Arătaţi obligaţiile consignatarului.
4.Arătaţi cauzele de încetare a contractului de consignaţie.
34 DREPT COMERCIAL
P
- Unitatea de învăţare 8 –
CONTRACTUL DE CONT CURENT
8.1.Introducere...................................................................................................................................... 35
8.2.Competenţe.................................................................................................................................... 35
8.3.Reglementare şi noţiune........................................................................................................... 35
8.4.Efectele contractului de cont curent ....................................................................................35
8.5.Încheierea contului...................................................................................................................... 36
8.6.Aprobarea contului........................................................................................................................36
8.7.Încetarea contractului de cont curent...................................................................................... 36
8.8.Rezumat……................................................................................................................................... 36
8.9.Test de evaluare........................................................................................................................... 37
8.1. INTRODUCERE.
Contractul de cont curent, respectiv acel contract prin care părţile, denumite
curentişti se obligă să înscrie într-un cont crenţele decurgând din remiteri reciproce,
considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului, face obiectul
prezentei unitati de invatare. Ne vom opri asupra elementelor privind sediul materiei,
notiunea, conditiile incheierii acestui tip de contract, precum si cauzele de incetare.
8.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de cont curent;
8.3. REGLEMENTARE ŞI NOŢIUNE.
Observăm că, spre deosebire de vechea reglementare din Codul Comercial, actuala
reglementare conţine şi definiţia contractului de cont curent.
Potrivit art. 2171, alin. (1) din NCciv, “contractul de cont curent este acela prin care
părţile, denumite curentişti se obligă să înscrie într-un cont crenţele decurgând din remiteri
reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului”.
Legiuitorul a mai prevăzut faptul că soldul creditor al contului la încheierea sa constituie
o creanţă exigibilă. În ipoteza în care plata sa nu este cerută, soldul constituie prima
remitere dintr-un nou cont şi contractul este considerat reînnoit pe durată nedeterminată.
Creanţele excluse, care nu pot face obiectul unui cont curent şi nu se vor înscrise în
acesta sunt crenţele ce nu pot face obiectul unei compensaţii. În ipoteza în care acestea
sunt totuşi înscrise în contul curent, sancţiunea ce intervine este considerarea acestora ca
nescrise.
Când contractul se încheie între profesionişti, în contul curent se vor înscrie exclusiv
creanţele ce derivă din exerciţiul activităţii profesionale, cu condiţia ca părţile să nu fi
prevăzut expres contrariul.
8.4. EFECTELE CONTRACTULUI DE CONT CURENT.
Ca efect principal al contractului de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă

primitorului odată cu înregistrarea acestora în cont. În ceea ce priveşte dobânzile, acestea
vor începe să curgă pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la închiderea
contului şi, în lipsa unei stipulaţii contrare, se vor socoti pe zile.
Obligaţiile care se nasc din remiteri anterioare se novează şi creanţele reciproce se
compensează până la concurenţa debitului şi creditului, sub rezerva plăţii soldului creditor.
DREPT COMERCIAL 35
P
Mai subliniem faptul că în lipsa unei stipulaţii contrare, drepturile la plata comisioanelor şi
la restituirea cheltuielilor pentru operaţiunile înscrise în cont sunt la rândul lor incluse în
cont.
8.5. ÎNCHEIEREA CONTULUI.
În acord cu dispoziţiile art. 2179, alin. (1) din NCciv, încheierea contului curent şi
lichidarea soldului vor avea loc fie la scadenţa prevăzută în contract, fie la momentul
încetării contractului de cont curent. Totodată părţile au libertatea de a decide termene
intermediare de încheiere a contului, caz în care soldul creditor se înscrie ca prima partidă
în noul cont.
Soldul creditor constituie o creanţă lichidă şi exigibilă la care se calculează dobânda
convenţională de la data încheierii contului, dacă nu este trecută într-un cont nou. Dacă
soldul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsă de stipulaţie contrară,
dobânda legală, de la data încheierii contului” [art. 2179, alin. (2) din NCciv].
8.6. APROBAREA CONTULUI.
În cazul în care extrasul sau raportul de cont trimis de un curentist celuilalt nu este
contestat de acesta din urmă în interiorul termenului stipulat în contract ori, în cazul în care
un astfel de termen nu a fost prevăzut, într-un termen rezonabil după practicile dintre părţi
sau potrivit uzanţelor locului, se prezumă că acesta a fost aprobat. Când nu există practici
sau uzanţe ale locului, criteriile în funcţie de care se va stabili termenul rezonabil sunt
natura operaţiunilor şi situaţia părţilor.
Contul poate fi contestat ulterior aprobării sale pentru erori de înregistrare sau de calcul,
pentru omisiuni sau dublă înregistrare. Termenul prevăzut de legiuitor în aceste sens este
de o lună şi curge de la data aprobării extrasului sau raportului de cont sau de la
încheierea contului. Acest termen a fost calificat de legiuitor ca fiind unul de decădere. Cât
priveşte modalitatea de contestare a contului, aceasta se face pe cale de scrisoare
recomandată trimisă celeilalte părţi în interiorul termenului de o lună.
8.7. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONT CURENT.
Când contractul de cont curent este încheiat pe o durată determinată, acesta va înceta
de drept la momentul împlinirii termenului convenit în mod expres de părţi, fie în cuprinsul
contractului, fie ulterior prin convenţie separată încheiată în formă scrisă.
În ipoteza în care contractul este încheiat pe durată nedeterminată, oricare dintre părţi
poate declara încetarea contractului la încheierea contului. În acest sens are obligaţia de a
o înştiinţa pe cealaltă parte cu 15 zile înaintea acestui moment. În lipsa unei stipulaţii
contrare a părţilor, contractul de cont curent încheiat pe durată nedeterminată va avea ca
termen intermediar de încheiere a contului, ultima zi a fiecărei luni.
În situaţia incapacităţii, insolvenţei ori morţii, oricare dintre curentişti, reprezentantul
incapabilului sau moştenitorul vor putea denunţa contractul, cu aceeaşi obligaţie, de a
înştiinţa cealaltă parte cu 15 zile înainte.
8.8. REZUMAT.
Definit de NCciv., contractul de cont curent este acela în baza căruia părţile, denumite
curentişti se obligă să înscrie într-un cont crenţele decurgând din remiteri reciproce,
considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.
36 DREPT COMERCIAL
P
Nu pot face obiectul unui cont curent şi nu se vor înscrise în acesta, crenţele ce nu pot
face obiectul unei compensaţii.
Efectul principal al contractului de cont curent constă în transferarea proprietăţii
remiterilor către primitor odată cu înregistrarea acestora în cont. Dobânzile încep să curgă
pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la închiderea contului şi, se vor
socoti pe zile, în lipsă de stipulaţie contrara.
Cât priveşte încheierea contului curent şi lichidarea soldului, acestea vor avea loc fie la
scadenţa prevăzută în contract, fie la momentul încetării contractului de cont curent, părţile
putând decide termene intermediare de încheiere a contului.
Atunci când contractul de cont curent este încheiat pe o durată determinată, acesta va
înceta de drept la momentul împlinirii termenului convenit în mod expres de părţi, iar atunci
când se încheie pe durată nedeterminată, oricare dintre părţi poate declara încetarea
contractului la încheierea contului, cu obligaţia de a o înştiinţa pe cealaltă parte cu 15 zile
înaintea acestui moment.
1. Definiţi contractul de cont curent.

2. Prezentaţi efectele contractului de cont curent.
3. Arătaţi cauzele de încetare a contractului de cont curent.
4. Explicaţi încheierea şi aprobarea contului.
DREPT COMERCIAL 37
P
CONTRACTUL DE REPORT
9.1.Introducere...................................................................................................................................... 38
9.2.Competenţe.................................................................................................................................... 38
9.3.Definiţie şi reglementare........................................................................................................... 38
9.4.Părţile contractului de report..................................................................................................... 38
9.5.Condiţiile contractului de report.............................................................................................. 39
9.6.Efectele contractului de report.................................................................................................. 39
9.7.Încetarea contractului de report................................................................................................ 39
9.8.Rezumat……................................................................................................................................... 39
9.9.Test de evaluare......................................................................................................................... 40
9.1. INTRODUCERE.
In cuprinsul acestei unitati de invatare ne vom opri asupra particularitatilor
contractului de report, adica acel contract prin care reportatorul cumpără de la reportat
cu plata imediată titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi se obligă, în
acelaşi timp, să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie, la o
anumită scadenţă, în schimbul unei sume determinate. Vom analiza partile acestui tip
de contract, conditiile sale, efectele, precum si cauzele de incetare.
9.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul contractului de report;
9.3. DEFINIŢIE ŞI REGLEMENTARE.
Sediul materiei contractului de report în regăsim în NCciv, în cuprinsul art. 1772-1776.

Contractul de report a fost definit de legiuitor fiind „acela prin care reportatorul cumpără
de la reportat cu plata imediată titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi se
obligă, în acelaşi timp, să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi
specie, la o anumită scadenţă, în schimbul unei sume determinate” [ art. 1772, alin.(1) din
NCciv].
Astfel cum s-a arătat în doctrină “contractul de report este un act juridic complex, care
cuprinde o dubla vânzare; o vânzare se execută imediat, atât în privinţa predării titlurilor,
cât şi a preţului, iar cea de-a doua este o revânzare cu termen şi la un preţ determinat ”[ a
se vedea Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura Beck, 2000, p. 451].
Contractul se consideră încheiat odată cu remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar
în ipoteza în care acestea sunt nominative, prin îndeplinirea formalităţilor necesare pentru
transmiterea lor.
9.4. PĂRŢILE CONTRACTULUI DE REPORT.
După cum rezultă şi din definiţie, părţile contractului de report sunt reportatorul şi
reportatul.
Reportatul este partea care, deţinând titluri de credit şi valori mobiliare care circulă în
comerţ, le vinde celeilalte părţi a contractului, respectiv reportatorului, în schimbul unei
sume de bani.
Reportatorul este partea care, cumpără titlurile de credit şi valorile mobiliare de la
reportat şi se obligă, în acelaşi timp, să-i revândă acestuia din urmă titluri sau valori
mobiliare de aceeaşi specie, în schimbul unui preţ deteminat.
38 DREPT COMERCIAL
P
Aşadar, reportatorului îi incumbă obligaţia de a revinde reportatului titluri sau valori
mobiliare de aceeaşi specie, însă nu aceleaşi titluri pe care le cumpără de la reportat.
9.5. CONDIŢIILE CONTRACTULUI DE REPORT.
Pentru a fi valabil contractul de report trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- existenţa unei înţelegeri între reportator şi reportat în sensul arătat anterior,
respectiv vânzarea de către reportat către reportator cu plata imediată a unor imediată
titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi revânzarea de către reportator
către reportat a unor titluri sau valori de aceeaşi specie la o anumită scadenţă, în schimbul
unei sume determinate;
- manifestările de voinţă să fie simultane şi să aibă loc între aceleaşi persoane,
respectiv reportatul şi reportatorul;
- obiectul vânzării, respectiv al revânzării să îl constituie titluri de credit şi valori
mobiliare care circulă în comerţ.
9.6. EFECTELE CONTRACTULUI DE REPORT.
Principalul efect pe care îl generează contractul de report este transferul dreptului de

proprietate cu privire la titlurile de credit şi valorile mobiliare ce fac obiectul acestui
contract.
Pe de o parte are loc un astfel de transfer al proprietăţii de la reportat la reportator, la
momentul încheierii contractului, când reportatorul cumpără de la reportat cu plata
imediată titlurile de credit şi valorile mobiliare circulând în comerţ. Pe de altă parte, efectul
translativ de proprietate se produce, de data aceasta în sens invers, respectiv de la
reportator la reportat, la momentul revânzării de către reportat a titlurilor sau valorilor
mobiliare de aceeaşi specie, la o anumită scadenţă, în schimbul unei sume determinate.
Tot ca efect al contractului de report, amintim că, „în lipsă de stipulaţie contrară,
drepturile accesorii conferite de titlurile şi valorile mobiliare date în report, precum
dobânzile şi dividendele ajunse la scadenţă în timpul duratei reportului, se cuvin
reportatorului” [art. 1773 din NCciv]. După cum se arată în doctrină “explicaţia constă în
faptul că, urmare a încheierii contractului de report, titlurile de credit au trecut în
proprietatea reportatorului şi, în această calitate, el culege fructele” [Stanciu D. Cărpenaru,
op. cit., p. 454].
Evident, nimic nu împiedică părţile ca, printr-o stipulaţie contrară să atribuie reportatului
dobânzile şi dividendele ajunse la scadenţă în timpul duratei reportului.
9.7. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE REPORT.
Contractul de report va înceta la termenul stabilit de părţi, lichidarea urmând a se face

înăuntrul celei de a doua zile de lucru ce urmează scadenţei [ a se vedea art. 1776, alin.
(1) din NCciv]. În ipoteza în care, la scadenţă părţile lichidează diferenţele, făcând plata, şi
totodată reînnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare care diferă prin calitatea
sau specia lor sau pe un alt preţ, se va considera că părţile au încheiat un nou contract.
9.8. REZUMAT.
Reglementat de art. 1772-1776 din NCciv, contractul de report este acela prin care
reportatorul cumpără de la reportat cu plata imediată titluri de credit şi valori mobiliare
circulând în comerţ şi se obligă, în acelaşi timp, să revândă reportatului titluri sau valori
mobiliare de aceeaşi specie, la o anumită scadenţă, în schimbul unei sume determinate.
DREPT COMERCIAL 39
P
Contractul de report presupune existenţa unei înţelegeri între reportator şi reportat,
manifestările de voinţă să fie simultane şi să aibă loc între aceleaşi persoane şi obiectul
vânzării, respectiv al revânzării să constea în titluri de credit şi valori mobiliare care circulă
în comerţ.
Contractul de report este unul translativ de proprietate, aşadar are ca principal efect
transferul dreptului de proprietate cu privire la titlurile de credit şi valorile mobiliare.
Contractul încetează la termenul stabilit de părţi, iar lichidarea se face înăuntrul celei de
a doua zile de lucru ce urmează scadenţei.
1. Definiţi contractul de report.
2. Indicaţi şi definiţi părţile contractului de report.
3. Prezentaţi condiţiile de valabilitate ale contractului de report.
4. Arătaţi efectele contractului de report.
5. Cauzele de încetare a contractului de report.
40 DREPT COMERCIAL
P
- Unitatea de învăţare10 –
CAMBIA – PARTEA I
10.1.Introducere....................................................................................................................................41
10.2.Competenţe.................................................................................................................................. 41
10.3.Definiţie, sediul materiei şi caracterele cambiei.................................................................41
10.4.Părţile raporturilor juridice cambiale...................................................................................... 41
10.5.Funcţiile cambiei......................................................................................................................... 42
10.6.Condiţiile de formă ale cambiei.............................................................................................. 42
10.7.Rezumat……................................................................................................................................. 43
10.8.Test de evaluare......................................................................................................................... 43
10.1. INTRODUCERE.
Obiectul prezentei unitati de invatare il constituie cambia, urmand a ne indrepta
atentia, pentru inceput, asupra unor notiuni introductive privind definitia, sediul materiei
sau caracterele acesteia. Vom analiza apoi partile raporturilor juridice cambiale, functiile
cambiei, iar in final conditiile de forma ale acesteia.
10.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul cambiei;
10.3. DEFINIŢIE, SEDIUL MATERIEI ŞI CARACTERELE CAMBIEI.
Sediul materiei este reprezentat de Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin.
Cambia desemnează înscrisul în baza căruia o persoană ce poartă denumirea de
trăgător dă ordin unei alte persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani, la o
anumită scadenţă, unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Dintre caracterele specifice cambiei, amintim faptul că este un titlu de credit, are ca
obiect plata unei sume de bani, este un titlu la ordin, abstract şi complet.
În primul rând este un titlu de credit, cel ce posedă în mod legitim cambia, având dreptul
de a beneficia de suma înscrisă în cuprinsul său.
Totodată cambia se caracterizează prin aceea că poate avea ca obiect doar o sumă de
bani, nu şi o altă prestaţie. După cum am văzut mai sus, trăgătorul dă ordin trasului să-i
plătească beneficiarului o sumă de bani.
Cambia un titlu la ordin, fiind aşadar un titlu de valoare care circulă prin gir. Ca atare
„dreptul cuprins în cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana căreia aceasta
i-a transmis cambia prin gir” [Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p. 476].
Fiind un titlu abstract, nu se impune dovada raporturilor juridice care au dat naştere
drepturilor şi obligaţiile cambiale, acestea fiind independente în raport de cauza juridică ce
le-a generat.
Mai amintim că obligaţiile cărora le dă naştere cambia sunt de sine-stătătoare, nu pot fi
afectate de vreo condiţie şi sunt solidare.
10.4. PĂRŢILE RAPORTURILOR JURIDICE CAMBIALE.
Astfel cum rezultă şi din definiţie, părţile raporturilor juridice cambiale sunt trăgătorul,
trasul şi beneficiarul.
Trăgătorul sau emitentul este acela care emite titlul, dând ordin trasului să plătească
beneficiarului o sumă de bani.
Trasul este cel căruia i se dă ordinul de a plăti o anumită sumă de bani beneficarului.
DREPT COMERCIAL 41
P
Beneficiarul este cel căruia trasul urmează să-i facă plata, la scadenţă ori la ordinul
celui dintâi.
10.5. FUNCŢIILE CAMBIEI.
Cele trei funcţii ale cambiei, aşa cum sunt ele enumerate şi dezvoltate în literatura
juridică sunt: funcţia de instrument de schimb valutar, funcţia de instrument de plată
precum şi funcţia de instrument de credit.
Funcţia de instrument de schimb valutar nu îşi mai găseşte actualitatea în prezent,
cambia având această funcţie în perioada Evului mediu.
Funcţia cambiei de instrument de plată se aseamănă cu aceea a monedei, având însă
avantajul că nu se foloseşte numerarul. În baza acestei funcţii, trăgătorul îşi va stinge
obligaţia faţă de beneficiar. La rândul său beneficiarul îşi poate stinge obligaţia faţă de un
creditor personal, atunci când transmite cambia, prin gir, creditorului său.
Cea mai importantă funcţie a cambiei este cea de instrument de credit. După cum se
arată în doctrină „deoarece suma de bani prevăzută în cambie nu trebuie achitată imediat,
ci la un anumit termen, prin intermediul cambiei se acordă debitorului un credit pe
intervalul de timp până la scadenţă”[ Stanciu D. Cărpeneru, op. cit., p. 478].
10.6. CONDIŢIILE DE FORMĂ ALE CAMBIEI.
Ca o condiţie prevăzută de legiuitor ad validitateam sau ad solemnitatem, cambia

trebuie să îmbrace forma scrisă.
Totodată, în conţinutul acesteia trebuie inserate în mod obligatoriu, elementele pe care
legiuitorul le indică în cuprinsul art. 1 din Legea nr. 58/1934, respectiv:
- denumirea de cambie;
- ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată;
- numele aceluia care trebuie să plătească (tras), respectiv numele şi prenumele, în
clar, ale persoanei fizice, respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se
obligă. În cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe
cambie primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea trasului, în
limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei;
- codul trasului, respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de
identificare sau de înregistrare ale trasului;
- scadenţa;
- locul plăţii;
- data şi locul emiterii cambiei;
- semnătura celui care emite cambia (trăgător).
În lipsa vreunuia dintre aceste elemente, titlul nu are valoarea unei cambii, cu anumite
excepţii prevăzute de legiuitor.
Astfel, în lipsa indicării datei scadente, cambia va fi prezumată plătibilă la vedere. Locul
arătat lângă numele trasului este prezumat a fi loc de de plată şi loc al domiciliului trasului.
Cambia care nu indică locul emiterii, este prezumată a fi semnată în locul arătat lângă
numele trăgătorului. În ipoteza în care în cambie sunt indicate mai multe locuri de plată,
posesorul cambiei o poate prezenta pentru acceptare sau plată în oricare dintre aceste
locuri.
42 DREPT COMERCIAL
P
10.7. REZUMAT.
Definita drept înscrisul în baza căruia o persoană ce poartă denumirea de trăgător dă

ordin unei alte persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani, la o anumită scadenţă,
unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia, cambia face obiectul acestei
unitati de invatare. Dintre caracterele specifice cambiei, putem aminti faptul că este un titlu
de credit; poate avea ca obiect doar o sumă de bani, nu şi o altă prestaţie; este un titlu la
ordin, este un titlu abstract.
In privinta partilor raportului juridic cambial, acestea sunt trăgătorul, trasul şi
beneficiarul.
Printre functiile cambiei amintim – functia de instrument de schimb valutar, pe aceea
de instrument de plată si totodata de instrument de credit.
1.Enumerati si analizati caracterele cambiei.

2.Care sunt functiile cambiei?
3. Aratati conditiile de forma ale cambiei.
DREPT COMERCIAL 43
P
Unitatea de învăţare 11 –
CAMBIA – PARTEA A II A
11.1.Introducere....................................................................................................................................44
11.2.Competenţe.................................................................................................................................. 44
11.3.Transmiterea cambiei (girul)....................................................................................................44
11.4.Acceptarea cambiei................................................................................................................... 45
11.5.Avalul............................................................................................................................................. 45
11.6.Rezumat……................................................................................................................................. 46
11.7.Test de evaluare......................................................................................................................... 46
11.1. INTRODUCERE.
Cea de-a doua parte a analizei cambiei se axeaza pe aspecte privind transmiterea
cambiei sau girul, acceptarea cambiei, precum si avalul.
11.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul cambiei;
11.3. TRANSMITEREA CAMBIEI (GIRUL).
Girul desemnează „operaţiunea de transmitere a drepturilor rezultând din cambie, prin
care posesorul cambiei, în calitate de girant, transmite unei alte persoane, numită giratar,
printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe cambie şi prin predarea cambiei, toate drepturile
rezultând din cambie” [Ghe. Piperea, op. cit., p. 146].
După cum prevede art. 13 din Legea 58/1934, cambia, chiar dacă nu a fost expres trasă
la ordin, este transmisibilă prin gir.
Girul trebuie să îndeplinească condiţiile de fond generale ale actului juridic, precum şi
condiţiile speciale impuse de Legea 58/1934.
După cum prevede legiuitorul, girul trebuie să fie necondiţionat, în caz contrar orice
condiţie care ar afecta girul se va considera nescrisă.
De asemenea girul trebuie să privească întreaga creanţă, girul parţial fiind lovit de
nulitate.
Totodată, pentru a fi valabil, girul trebuie să îndeplinească şi anumite condiţii de formă
impuse de legiuitor.
“Girul complet denumit şi girul plin constă într-o declaraţie a girantului semnată de
acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plăti persoanei
indicate de girant suma de bani menţionată în cambie” [Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., p.
491].
Pentru a fi valabil sub aspect formal, girul trebuie scris pe cambie şi trebuie semnat de
girant.
Legiuitorul reglementează şi girul în alb, în cazul căruia singura condiţie de formă cerută
este prezenţa semnăturii girantului pe dosul cambiei.
Potrivit art. 16 din lege, dacă girul este în alb, posesorul este îndrituit:
- să-l completeze cu propriul său nume sau cu numele altei persoane;
- să gireze cambia din nou în alb sau în ordinul unei anumite persoane;
- să predea cambia unui terţ fără să completeze girul în alb şi fără să o gireze.
Legea prevede totodată şi girul la purtător pe care îl echivalează cu un gir în alb.
Deosebirea formală între cele două constă în aceea că, în timp ce girul în alb nu
conţine menţiuni în ceea ce îl priveşte pe giratar, în ipoteza girului la purtător, desemnarea
giratarului se face prin calitatea sa de posesor al cambiei.
44 DREPT COMERCIAL
P
11.4. ACCEPTAREA CAMBIEI.
Astfel după cum rezultă şi din definiţia cambiei, aceasta conţine ordinul pe care
trăgătorul îl dă trasului să plătească o anumită sumă de bani cuprinsă în titlu,
beneficiarului.
Obligaţia de plată a sumei de bani se naşte la momentul acceptării ordinului de către
tras, acesta devenind debitor cambial.
Potrivit art. 24 din lege, posesorul cambiei sau chiar şi un simplu deţinător, poate
prezenta trasului până la scadenţă, cambia spre acceptare, la domiciliul acestuia. Aşadar,
din formularea textului de lege, rezultă că, de regulă, prezentarea cambiei în vederea
acceptării are caracter facultativ.
Există însă, şi situaţii în care prezentarea cambiei pentru acceptare de către tras are
caracter obligatoriu.
Astfel, potrivit art. 26 din lege, cambia plătibilă la un anumit termen de la vedere, trebuie
prezentată spre acceptare în interval de un an, termen care va curge de la data emisiunii.
Legiuitorul mai prevede că acest termen poate fi redus sau prelungit de către trăgător
ori redus de giranţi.
O altă ipoteză în care prezentarea cambiei este obligatorie este cea prevăzută de art.
25 din lege care stabileşte că „în orice cambie trăgătorul poate stipula că ea va trebui să
fie prezentată spre acceptare, fixând sau nu un termen pentru prezentare”. Potrivit
aceluiaşi text de lege, cu excepţia cazului în care trăgătorul a interzis prezentarea spre
acceptare, oricare din giranţi poate stipula că va trebui să fie prezentată cambia spre
acceptare, fixând sau nu un termen pentru prezentare.
Mai precizăm totodată că trăgătorul poate interzice în cambie prezentarea spre
acceptare, cu excepţia cazului în care cambia este plătibilă unui terţ sau este plătibilă într-
o altă localitate decât cea a domiciliului trasului, sau atunci când este plătibilă la un anume
interval de la vedere. De asemenea, trăgătorul poate stipula că prezentarea în vederea
acceptării nu poate avea loc înaintea unei anumite date.
Potrivit art. 24 din lege, posesorul cambiei sau chiar şi un simplu deţinător al ei, poate
prezenta cambia spre acceptare, trasului, la domiciliul acestuia.
“Acceptarea cambiei este o manifestare de voinţă a trasului, în sensul că va plăti la
scadenţă suma de bani menţionată în titlu” [ibidem, p. 496].
Acceptarea se va scrie pe cambie şi se va exprima prin cuvântul “acceptat” sau altă
expresie echivalentă. Acceptarea va trebui semnată de tras. Legiuitorul prevede şi că
simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei este considerată acceptare.
Ca o condiţie de valabilitate, acceptarea cambiei trebuie să fie necondiţionată.
Orice altă modificare adusă cambiei prin acceptare se consideră refuz de acceptare,
acceptaantul rămânând totuşi ţinut în limitele acestei acceptări.
Ca efect al acceptării cambiei, trasul se obligă să plătească cambia la scadenţă. El îşi
asumă obligaţia cambială în raport cu toţi semnatarii titlului.
11.5. AVALUL.
Avalul a fost definit în doctrină ca reprezentând “actul juridic prin care o persoană,
numită avalist, se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali,
numit avalist” [ibidem, p. 500]. Calitatea de avalist poate aparţine unui terţ ori unui
semnatar al cambiei.
Potrivit art. 33 din lege, plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval, fie pentru
întreaga sumă, fie pentru o parte din aceasta.
Avalul se va scrie pe cambie ori pe adaos. Acesta se exprimă prin cuvintele „pentru
aval” sau printr-o altă formulă echivalentă şi trebuie semnat de avalist. Totodată, legiuitorul
a stabilit că avalul rezultă din simpla semnătură a avalistului de pe faţa cambiei.
Avalul trebuie să indice numele celui pentru care este dat, în lipsa unei astfel de
indicaţii, considerându-se a fi dat pentru trăgător.
DREPT COMERCIAL 45
P
Mai subliniem de asemenea că avalistul este ţinut în acelaşi mod ca cel pentru care a
garantat.
Potrivit legii când avalistul plăteşte cambia, dobândeşte drepturile ce rezultă din aceasta
împotriva celui garantat, precum şi împotriva celor ţinuţi de acesta din urmă, în temeiul
cambiei.
11.6. REZUMAT.
Primul aspect analizat in cadrul acestei unitati de invatare l-a reprezentat girul,
respectivoperaţiunea de transmitere a drepturilor rezultând din cambie, prin care
posesorul cambiei, în calitate de girant, transmite unei alte persoane, numită giratar,
printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe cambie şi prin predarea cambiei, toate drepturile
rezultând din cambie. Nu am omis din analiza noastra nici prezentarea conceptului de
aval, definit în doctrină ca reprezentând actul juridic prin care o persoană, numită
avalist, se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali, numit
avalist.
1. Definiti girul.
2. Care sunt conditiile avalului?
46 DREPT COMERCIAL
P
- Unitatea de învăţare 12 –
BILETUL LA ORDIN
12.1.Introducere....................................................................................................................................47
12.2.Competenţe.................................................................................................................................. 47
12.3.Definiţie şi sediul materiei....................................................................................................... 47
12.4.Condiţiile de formă ale biletului la ordin............................................................................. 47
12.5.Nerespectarea condiţiilor de formă - consecinţe............................................................... 48
12.6.Plata biletului la ordin.............................................................................................................. 48
12.7.Rezumat…….............................................................................................................................. 49
12.8.Test de evaluare....................................................................................................................... 49
12.1. INTRODUCERE.
Biletul la ordin definit drept un înscris prin care o persoană, numită emitent ori
subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane,
numită beneficiar, sau la ordinul acesteia, este analizat in cuprinsul prezentei unitati de
invatare prin prisma aspectelor vizand notiunile introductive, conditiile de forma ale
acestuia, consecintele nerespectarii conditiilor de forma, precum si problematica platii
biletului la ordin.
12.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul biletului de ordin;
12.3. DEFINIŢIE ŞI SEDIUL MATERIEI.
La fel ca şi în cazul cambiei, sediul materiei în ceea ce priveşte biletul la ordin este
Legea nr. 58/1934, care de altfel prevede în cuprinsul art. 106 faptul că, biletului la ordin îi
sunt aplicabile dispoziţiile relative la cambie, în măsura în care nu sunt incompatibile cu
natura acestui titlu.
Legiuitorul nu ne oferă o definiţie a biletului la ordin, această misiune revenindu-i
doctrinei. Aşadar, potrivit literaturii de specialitate, „biletul la ordin este un înscris prin care
o persoană, numită emitent ori subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la
scadenţă unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia” [ibidem, p. 509].
Din definiţie rezultă că părţile raporturilor juridice care iau naştere în cazul biletului la
ordin sunt emitentul şi beneficiarul.
Emitentul, numit şi subscriitor este partea care se obligă să plătească o sumă de bani la
scadenţă, având aşadar, calitatea de debitor.
Beneficiarul este cel în favoarea căruia se plăteşte suma de bani, calitatea sa fiind
aceea de creditor.
12.4. CONDIŢIILE DE FORMĂ ALE BILETULUI LA ORDIN.
Biletul la ordin îmbrăcă forma scrisă şi trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de

legiuitor în cuprsinsul art. 104 din lege. Acestea sunt:
a) Denumirea de bilet la ordin trecută în textul titlului şi exprimată în limba

întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu;
b) Promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată;
c) Scadenţa;
d) Indicarea locului unde se va face plata;
e) Numele celui căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata;
DREPT COMERCIAL 47
P
f) Indicarea datei şi a locului emiterii;
g) Semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice ce are
calitatea de emitent sau a reprezentantului legal ori a împuternicitului
emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel
de instrumente;
h) Numele emitentului, respectiv numele şi prenumele persoanei fizice sau
denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. Dacă numele
emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlul, se vor înscrie pe biletul la ordin
primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea emitentului,
în spaţiul alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea biletului la ordin;
i) Codul emitentului, respectiv un număr de identificare preluat din documentele de
identificare sau de înregistrare ale emitentului.
12.5. NERESPECTAREA CONDIŢIILOR DE FORMĂ - CONSECINŢE.
În lipsa unuia din elementele enumerate mai sus, titlul nu va fi considerat bilet la
ordin, excepţie făcând ipotezele la care vom face referire in cele ce urmează.
Astfel, dacă nu este indicată data scadenţei, biletul la ordin va fi considerat plătibil la
vedere.
Dacă nu se arată locul plăţii, aceasta urmează a se face la locul emiterii titlului,
considerat totodată şi loc al domiciliului emitentului,
Atunci când nu se arată locul emiterii biletului la ordin, acesta se consideră semnat în
locul de lângă numele emitentului.
12.6.PLATA BILETULUI LA ORDIN.
După cum am arătat şi la începutul analizei noastre, în măsura în care nu sunt

incompatibile cu natura biletului la ordin, dispoziţiile relative la cambie sunt aplicabile şi
acestui titlu, în materii precum girul, scadenţa, plata, acţiunea şi executarea cambială,
regresul în caz de neplată, protestul, prescripţia, acţiunea ce decurge din îmbogăţirea fără
cauză, anularea şi înlocuirea titlului, avalul etc.
Rezultă, aşadar că şi plata biletului la ordin este supusă aceloraşi reguli precum
cambia, fiind reglementată de dispoziţiile art. 41- 46 din lege.
Spre deosebire de cambie, însă, legiuitorul nu prevede necesitatea prezentării biletului
la ordin la acceptare. Acesta din urmă urmează a fi prezentat pentru plată, emitentului, la
data scadenţei.
Potrivit art. 107 din lege, emitentul unui bilet la ordin este ţinut în acelaşi mod ca
acceptantul unei cambii, urmând ca la data scadenţei să plătească suma prevăzută în titlu.
În cazul biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere, acesta trebuie prezentat
emitentului pentru viză în termen de un an de la data la care a fost emis titlul. Termenul de
la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. Refuzul
emitentului de a pune viza datată pe titlul se constată prin protest, data acestuia servind ca
punct de plecare pentru termenul de la vedere.
În caz de neplată a sumei prevăzute de biletul la ordin, la data scadenţei, posesorul
titlului poate exercita acţiunile directe sau de regres, putând totodată recurge la
executarea biletului la ordin.
48 DREPT COMERCIAL
P
12.7. REZUMAT.
Definit de doctrina drept înscrisul prin care o persoană, numită emitent ori subscriitor,
se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane, numită beneficiar,
sau la ordinul acesteia, biletul la ordin va trebui sa contina printre altele, promisiunea
necondiţionată de a plăti o sumă determinată; scadenţa; indicarea locului unde se va face
plata; numele celui căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata etc.
Cat priveste plata biletului la ordin, aceasta este supusă aceloraşi reguli precum
cambia, fiind reglementată de dispoziţiile art. 41- 46 din lege. Spre deosebire de cambie,
însă, legiuitorul nu prevede necesitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Acesta
din urmă urmează a fi prezentat pentru plată, emitentului, la data scadenţei.

1. Care sunt conditiile de forma ale biletului la ordin?
2. Cum se realizeaza plata biletului la ordin?
DREPT COMERCIAL 49
P
- Unitatea de învăţare 13–
CECUL – PARTEA I
13.1.Introducere....................................................................................................................................50
13.2.Competenţe.................................................................................................................................. 50
13.3.Reglementarea, definiţia şi caracterele cecului................................................................. 50
13.4.Condiţii de valabilitate ale cecului......................................................................................... 50
13.5.Plata cecului.............................................................................................................................. 51
13.6.Rezumat……............................................................................................................................... 51
13.7.Test de evaluare........................................................................................................................ 51
13.1. INTRODUCERE.
Cecul va face obiectului studiului nostru in cadrul acestei celei de-a treisprezecea
unitati de invatare. Ne vom ocupa mai intai de introducerea in aceasta materie, prin
analizarea definitiei, a caracterelor cecului, precum si a aspectelor legate de
reglementarea sa. Nu vom omite din analiza nici aspecte privind plata cecului sau
conditiile sale de valabilitate.
13.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul cecului;
13.3. REGLEMENTAREA, DEFINIŢIA ŞI CARACTERELE CECULUI.
Reglementarea legală a cecului o regăsim în Legea nr. 59/1934, care însă nu ne oferă
şi o definiţie a acestui instrument de plată. Potrivit doctrinei, “cecul este un înscris prin care
o persoană, numită trăgător, dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită
tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani unei alte persoane, numită
beneficiar” [Ghe. Piperea, op. cit., p. 154].
La fel ca şi în cazul cambiei, părţile cecului sunt trăgătorul, trasul şi beneficiarul.
Ca şi caractere ale cecului putem arăta că este un titlu la ordin, este formal şi complet,
încorporând obligaţia abstractă de plată la vedere a sumei indicate în titlu, plată ce
urmează a fi făcută de către bancă.
13.4. CONDIŢII DE VALABILITATE ALE CECULUI.

Cecul trebuie să îmbrace forma scrisă ca o condiţie ad validitatem şi să conţină
elementele indicate de art. 1 din lege, respectiv:
1. denumirea de cec trecută în textul titlului şi exprimată în limba întrebuiţată
pentru redactarea titlului;
2. ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani;
3. numele trasului;
4. indicarea locului unde se face plata;
5. indicarea datei şi a locului emiterii;
6. semnătura trăgătorului;
7. numele trăgătorului, respectiv numele şi prenumele persoanei fizice sau
denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă;
8. codul trăgătorului, respectiv un număr unic de identificare, preluat din
documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului.
Ca sancţiune a lipsei inserării unuia dintre elementele indicate mai sus, titlul nu va fi
considerat cec, cu anumite excepţii la care vom face referire în continuare.
50 DREPT COMERCIAL
P
În absenţa unei stipulaţii exprese, locul de plată va fi considerat cel indicat lângă
numele trasului. În ipoteza în care lângă numele trasului sunt indicate mai multe locuri,
cecul va fi plătibil la primul loc arătat.
În lipsa oricărora dintre aceste indicaţii, cecul va fi plătibil la locul unde trasul îşi are
principalul stabiliment.
Cecul care nu indică unde a fost emis, se consideră semnat la locul arătat lângă numele
trăgătorului.
13.5. PLATA CECULUI.
Fiind plătibil la vedere, cecul nu este supus acceptării din partea trasului, motiv pentru
care menţiunea de acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă, conform art. 4 din
lege.
Potrivit aceluiaşi text de lege orice menţiune, de certificare, vedere sau alta echivalentă,
scrisă pe titlu şi semnată de tras, are numai efectul confirmăriii existenţei disponibilului şi
împiedecă pe trăgător de a-l putea retrage înainte de a fi trecut termenul de prezentare.
În acord cu dispoziţiile are 29 din lege, cecul este plătibil la vedere, orice stipulaţie
contrară fiind considerată nescrisă.
Cât priveşte termenele de prezentare a cecului la plată, acestea sunt prevăzute de art.
30 din lege. Astfel, cecul emis şi plătibil în România trebuie prezentat la plată într-un
interval de 15 zile. În caz contrar, sancţiunea care intervine este pierderea dreptului de
regres împotriva giranţilor şi garanţilor.
Dacă cecul este emis într-o ţară străină şi este plătibil în România, trebuie prezentat la
plată în termen de 30 de zile. Atunci când este emis într-o ţară din afara Europei, termenul
este de 70 de zile.
Termenele încep să curgă din ziua indicată în cec ca dată a emiterii. Atunci când cecul
este plătibil în străinătate, termenul de prezentare este cel indicat de legea locului plăţii.
13.6. REZUMAT.
Definit ca un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin unei bănci la care
are un disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani
unei alte persoane, numită beneficiar, cecul se particularizeaza prin aceea ca este un titlu
la ordin, este formal şi complet, încorporând obligaţia abstractă de plată la vedere a sumei
indicate în titlu, plată ce urmează a fi făcută de către bancă.
Printre conditiile de valabilitate amintim faptul ca trebuie să îmbrace forma scrisă ca o
condiţie ad validitatem şi să conţină urmatoarele elementele: denumirea de cec trecută în
textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea titlului; ordinul
necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani; numele trasului; indicarea locului unde se
face plata; indicarea datei şi a locului emiterii; semnătura trăgătorului; numele trăgătorului,
respectiv numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a
entităţii care se obligă etc.
1. Care sunt conditiile de valabilitate ale cecului?

2. Cum se realizeaza plata cecului?
DREPT COMERCIAL 51
P
- Unitatea de învăţare 14–
CECUL – PARTEA A II A
14.1.Introducere....................................................................................................................................52
14.2.Competenţe.................................................................................................................................. 52
14.3.Plata cecului –regresul in caz de neplata............................................................................ 52
14.4.Tipuri de cecuri............................................................................................................................ 53
14.5.Rezumat……................................................................................................................................. 54
14.6.Test de evaluare......................................................................................................................... 54
14.1. INTRODUCERE.
Cea de-a doua parte a analizei cecului va urmari analiza aspectelor legate de
regresul in cazul neplatii cecului si a principalelor tipuri de cecuri. Dintre acestea putem
aminti cecul barat, cecul plătibil în cont, cecul netransmisibil, cecul de călătorie, cecul
circular.
14.2. COMPETENŢE.
introducerea cursanţilor în studiul cecului;
14.3. PLATA CECULUI – REGRESUL IN CAZ DE NEPLATA

În cazul în care cecul prezentat în termen util nu este plătit, posesorul poate exercita
dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi.
În vederea exercitării dreptului de regres, este necesar, conform art. 43 din lege ca
refuzul de plată să fie constatat:
1. fie printr-un act autentic (protest);
2. fie printr-o declaraţie a trasului datată şi scrisă pe cec, cuprinzând ziua când a fost
prezentat;
3. fie printr-o confirmare oficială datată a unei case de compensaţii, prin care se arată
că cecul a fost adus spre compensare în termen util, dar nu a fost plătit.
Rezultă aşadar că, beneficiarul cecului nu poate exercita o acţiune directă împotriva
trasului, urmând a acţiona doar pe calea acţiunilor de regres.
Chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timp util la plată sau nu s-a făcut protestul sau
constatarea echivalentă protestului, posesorul păstrează drepturile sale contra
trăgătorului.
Legiuitorul prevede totodată că, în ipoteza în care, după trecerea termenului de
prezentare, disponibilul nu mai există prin faptul trasului, posesorul cecului pierde aceste
drepturi în tot sau în limita sumei dispărute.
Având în vedere că toţi cei care s-au obligat prin cec sunt ţinuţi solidari către posesor,
acesta din urmă are drept de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi
ţinut să observe ordinea în care s-au obligat.
Potrivit art. 48 din lege, posesorul poate cere pe cale de regres:
1. suma arătată în cecul neplătit;
2. dobânda legală, calculată de la prezentare;
3. cheltuielile de protest sau cele ale constatării echivalente, acelea ale încunoştiinţării
făcute precum şi celelalte cheltuieli.
Precizăm că cecul constituie titlu executoriu atât în ceea ce priveşte capitalul cât şi
accesoriile prevăzute de art. 48 şi 49 din lege. Învestirea cu formulă executorie intră în
competenţa materială a judecătoriei, încheierea de învestire nefiind supusă apelului.
Cât priveşte cecul emis în străinătate, acesta are aceleaşi efecte executorii, cu condiţia
ca acestea să fie admise şi de legea locului unde a fost admis cecul.
52 DREPT COMERCIAL
P
În acord cu art. 73 din lege, acţiunile de regres ale posesorului împotriva giranţilor,
trăgătorului sau celorlalţi obligaţi, se prescriu într-un termen de 6 luni. Acesta începe să
curgă de la expirarea termenului de prezentare a cecului la plată.
Acţiunile de regres ale diferiţilor obligaţi la plata cecului, unii împotriva altora, se
prescriu în termen 6 luni, de la data la care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care
acţiunea în regres a fost pornită împotriva sa.
14.4. TIPURI DE CECURI.
Categoriile de cecuri pe care le regăsim reglementate de Legea nr. 59/1934 sunt cecul
barat, cecul plătibil în cont, cecul netransmisibil, cecul de călătorie şi cecul circular.
Cecul barat este înscrisul pe a cărui faţă se regăsesc două linii paralele, bararea fiind
făcută de trăgătorul sau posesorul cecului. După cum prevede legiuitorul, bararea poate fi
generală sau specială.
Dacă între cele două linii nu se indică nimic ori se face menţiunea societate bancară
sau alt termen echivalent, bararea este considerată generală.
În cazul în care între cele două linii se înscrie denumirea unei societăţi bancare, atunci
bararea va fi specială.
În timp ce bararea generală poate fi transformată în barare specială, reciproca nu este
valabilă, bararea specială neputând fi transformată în barare generală.
Cecul cu barare generală nu poate fi plătit de tras decât unei societăţi bancare sau unui
client al trasului.
Pe de altă parte, cecul cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât societăţii
bancare înscrise în cec sau, dacă aceasta este trasul, unui client al acestei societăţi
bancare. Societatea bancară indicată poate recurge la o altă societate bancară pentru
încasare.
Tăierea (ştergerea) liniilor sau denumirii societăţii bancare înscrise se consideră ca şi
cum nu ar fi fost făcută.
Trasul sau societatea bancară care nu respectă dispoziţiile privind cecul barat,
răspunde de paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului.
Cecul plătibil în cont se particularizează prin aceea că are inserate transversal pe faţa
cecului cuvintele „plătibil în cont“, „numai pentru virament“, sau altă sintagmă echivalentă.
Pe această cale, trăgătorul sau posesorul cecului interzic plata în numerar. Trasul va
realiza o operaţiune de scripte (credit în cont, virament sau compensaţiune), operaţiunea
echivalând cu plata.
În caz de ştergere a cuvintelor „plătibil în cont“, „numai pentru virament“, aceasta se
consideră ca şi când nu ar fi fost făcută. Legiuitorul mai prevede faptul că trasul care nu
respectă dispoziţiile legale privind cecul plătibil în cont, răspunde de paguba cauzată până
la concurenţa valorii cecului.
Cecul netransmisibil este cel care, potrivit art. 41 din lege, conţine clauza
netransmisibil, neputând fi plătit decât primitorului său, la cererea acestuia, să fie creditat
în contul său curent.
Primitorul nu va putea gira cecul decât unei societăţi bancare pentru încasare, aceasta
din urmă neputând să-l gireze mai departe. Girurile care încalcă această normă legală se
vor considera nescrise. La solicitarea clientului, clauza netransmisibil trebuie pusă de
societatea bancară. Această clauză poate fi pusă şi de un girant şi va produce aceleaşi
efecte.
Cecul de călătorie se particularizează prin aceea că trăgătorul subordonează plata

cecului existenţei pe titlu în momentul prezentării a unei a doua semnături la fel cu a
primitorului. “Înscrisul cuprinde ordinul băncii dat agentului său ori corespondentului său
dintr-o anumită localitate de a plăti suma de bani clientului (călătorului), a cărui semnătură
DREPT COMERCIAL 53
P
a fost depusă pe talon la eliberarea formularului de către bancă”[ Stanciu D. Cărpenaru,
op. cit., p. 529].
Cecul circular îşi găseşte reglementarea în cuprinsul art. 79-83 din lege, fiind definit de
legiuitor ca reprezentând un titlu de credit la ordin, emis de o societate bancară sau o altă
societate de credit, anume autorizate pentru sume ce le are disponibile de la primitorii
cecurilor în momentul emisiunii, plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent.
Potrivit aceluiaşi text de lege, societatea bancară sau altă societate de credit, autorizată
să emită cecuri circulare, trebuie să depună la Banca Naţională a României, cel mai târziu
a doua zi de la emitere, o cauţiune în titluri de stat, garantate de stat, sau lombardabile la
Banca Naţională a României, socotite la cursul zilei de 40% din valoarea cecurilor
circulare emise zilnic, cauţiune asupra căreia posesorii unor asemenea cecuri au un
privilegiu special.
Cecul circular cuprinde următoarele menţiuni: denumirea de „cec circular“ în cuprinsul
titlului; promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani; numele şi
prenumele primitorului; data şi locul emiterii cecului circular; semnătura societăţii bancare.
14.5. REZUMAT.
Prima chestiune analizata in cadrul acestei unitati de invatare a reprezentat-o dreptul de
regres pe care il poate exercita posesorul împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi
obligaţi in cazul în care cecul prezentat în termen util nu este plătit. Pentru exercitarea
acestui drept, se cere ca refuzul de plată să fie constatat: fie printr-un act autentic
(protest); fie printr-o declaraţie a trasului datată şi scrisă pe cec, cuprinzând ziua când a
fost prezentat; fie printr-o confirmare oficială datată a unei case de compensaţii, prin care
se arată că cecul a fost adus spre compensare în termen util, dar nu a fost plătit.
Cea de-a doua partea a acestei unitati de invatare a fost consacrata principalelor
tipuri de cecuri, respectiv cecul barat, cecul plătibil în cont, cecul netransmisibil, cecul de
călătorie, cecul circular.
1.Ce tipuri de cecuri cunoasteti? Exemplificati.

2.In ce consta dreptul de regres in caz de neplata a cecului?
54 DREPT COMERCIAL
P
– BIBLIOGRAFIE –
Codul civil.
Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin.
O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
Ghe. Piperea, Drept comercial, Vol. II, Ed. C..H.Beck, Bucureşti, 2009.
Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura Beck, 2000.
DREPT COMERCIAL 55
P
56 DREPT COMERCIAL

Drept Comercial II PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Comercial II PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

– DREPT COMERCIAL II –

Competenţele menite a fi dobândite prin parcurgerea prezentului curs vizează

1.4. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMISION ÎNTRE COMISIONAR ŞI COMITENT.

Principala obligaţie a comitentului este aceea de a-i plăti comisionarului remuneraţia ce

1.5. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMISION FAŢĂ DE TERŢI.

Reglementat de NCciv, contractul de comision de comision este o formă de mandat

1.7. TEST DE EVALUARE.

1.Definiţi contractul de comision şi indicaţi caracterele sale juridice.

Prezenta unitate de învăţare îşi propune analiza succintă a contractului de agenţie,

2.4. EXCLUSIVITATEA ŞI CLAUZA DE NECONCURENŢĂ.

După cum am văzut în definirea contractului de agen ie, agentul prime te

În cadrul contractului de agen ie, legiuitorul a găsit de cuviin ă să reglementeze i

2.6. TEST DE EVALUARE.

Prezenta unitate de invatare, aflata in stransa legatura cu cea precedenta cuprinde o

Pentru contractele încheiate urmare a intervenţiei sale, agentul este îndreptăţit la o

3.4. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE AGENŢIE.

În reglementarea contractului de agenţie, regăsim cazurile speciale de încetare a

Al doilea caz de încetare a contractului de agenţie, reglementat de legiuitor, îl reprezintă

3. Indemnizaţiile în caz de încetare a contractului

Legiuitorul a prevăzut şi dreptul agentului de a primi de la comitent o indemnizaţie la

3.6. TEST DE EVALUARE.

4.4. CONŢINUTUL CONTRACTULUI DE LEASING.

4.5. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR.

În ceea ce-l priveşte pe locatar/utilizator, legiuitorul a prevăzut următoarele obligaţii în

4.6. RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR ÎN CADRUL CONTRACTULUI DE LEASING.

Legiuitorul conferă locatarului/finanţatorului dreptul de a rezilia contractul de leasing cu

1.Definiţi contractul de leasing şi aratăţi obiectul acestuia.

5.4. RELAŢIILE PRECONTRACTUALE DINTRE PARTICIPANŢII LA FRANCIZĂ.

5.5. RELAŢIILE CONTRACTUALE DINTRE PARTICIPANŢII LA FRANCIZĂ.

Prin încheierea contractului de franciză se conferă beneficiarului franciza. În cuprinsul

Reglementată de O.G. nr. 52/1997, franciza este un sistem de comercializare bazat pe

5.7. TEST DE EVALUARE.

1. Definiţi contractul de franciză.

Prezenta unitate de invatare vine in continuarea celei precedente, urmarind

6.4. RELAŢIILE POSTCONTRACTUALE DINTRE PARTICIPANŢII LA FRANCIZĂ.

6.6. TEST DE EVALUARE.

1. Arătaţi conţinutul contractului de exclusivitate.

7.3. REGLEMENTARE, NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE

Sediul materiei în ceea ce priveşte contractul de consignaţie este reprezentat de art.

7.4. OBLIGAŢIILE CONSIGNANTULUI.

O primă obligaţie a consignantului este aceea de a remite consignatarului bunurile

7.5. OBLIGAŢIILE CONSIGNATARULUI.

O primă obligaţie a consignatarului este aceea de a primi şi păstra bunurile ca un bun

7.6. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONSIGNAŢIE.

Cauzele de încetare a contractului de consignaţie le regăsim reglementate în cuprinsul

Varietate a contractului de consignaţie, contractul de comision, reglementat de art.

7.8. TEST DE EVALUARE.

8.3. REGLEMENTARE ŞI NOŢIUNE.

8.4. EFECTELE CONTRACTULUI DE CONT CURENT.

Ca efect principal al contractului de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă

8.5. ÎNCHEIEREA CONTULUI.

8.6. APROBAREA CONTULUI.

8.7. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONT CURENT.

8.9. TEST DE EVALUARE.

1. Definiţi contractul de cont curent.

9.3. DEFINIŢIE ŞI REGLEMENTARE.

Sediul materiei contractului de report în regăsim în NCciv, în cuprinsul art. 1772-1776.

9.4. PĂRŢILE CONTRACTULUI DE REPORT.

9.5. CONDIŢIILE CONTRACTULUI DE REPORT.

Pentru a fi valabil contractul de report trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

9.6. EFECTELE CONTRACTULUI DE REPORT.

Principalul efect pe care îl generează contractul de report este transferul dreptului de

9.7. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE REPORT.