EXPRESIONISMUL

Expresionismul a fost un curent artistic modernist, inițial prezent în poezie și pictură, care
s-a manifestat în Germania la începutul secolului al XX-lea. În literatură, expresionismul este
adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului.

Denumirea mişcării artistice porneşte de la caracterizarea unor tablouri ca fiind

"expresionisme" de un pictor francez, Julien Auguste Herve. Termenul i-a mai fost atribuit lui
Louis Vauxelles, cronicarul de artă plastică de la celebrul ziar Le Figaro, care a definit picturile
lui Matisse drept "expresioniste".Arta plastică expresionistă păstrează temele tradiţionale pe care
le expune într-o formulă nouă, prin excesul de culoare, cromatica stridentă, contrastantă, linii
frânte şi curbe.
Aceasta estetică se răsfrânge şi asupra literaturii, care cultivă cu precădere trăirii
corvârşitoare, deci stridente, aspiraţia eului spre absolut. Eul liric se reîntoarce la origini, spre
paradigma mitică, spre timpurile primordiale, când fiinţa se contopea cu cosmicului, formând un
întreg. Astfel, apare negarea oraşului, poetul căutând refugii în mituri, credinţe, ritualuri
străvechi. Crezul artistic reprezintă o întoarcere în timp, în zonele arhetipale ale culturii şi ale
omenirii, în general. Trăirile sufleteşti, sentimentul inutilităţii, subiectivitatea apar constant în
poezia expresionistă. Salvarea vine prin reîntoarcerea eului la originar, la timpurile mitice,
primordiale.

Filosofia lui Nietzsche influenţează tehnica expresionistă prin frenezia dionisiacă a

sentimentelor, potenţarea ideii de destin implacabil, de dezlănţuire, de eliberare a eului.

Lucian Blaga, poate cel mai valoros expresionist roman, surprinde esenţa acestui curent
literar: "De câte ori un lucru e astfel redat încât puterea, tensiunea sa interioară, îl întrece, îl
transcendeaza, trădând relaţiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un
produs artistic expresionist." (L. Blaga, "Filosofia stilului").

Elementele definitorii ale expresionismului sunt:

 permanenţa nevoie de absolut, aspiraţia spre ideal;
 anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva decât să surprindă
realităţile factice, logice ale vieţii, în favoarea căutării unei realităţi spirituale;
 căutarea originalului, a increatului, a ineditului;
 reîntoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic;
 tragismul existenţial surprins şi depăşit odată ce fiinţă reuşeşte să atingă absolutul, prin
spiritualizarea trăirilor, acestea devenind cosmice, metafizice;
 teme şi motive predilecte: tristeţea şi neliniştea metafizică, disperarea, absenţa, neantul,
moartea, dezagregarea eului, natura halucinantă;
 categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul
 imaginile poetice sunt vii, stranii, contrastante, asemenea picturilor expresioniste;
 limbajul este uneori violent, şocant.

În literatura universală, reprezentanţii expresionismului sunt: Gottfried Bienn, Georg

Heym, Georg Kaiser (Germania), Georg Trakl, Franz Werfel, Franz Kafka, Theodor Daubler
(Austria), August Strindberg (Suedia).
 În literatura română, pot fi remarcate semne expresioniste în operele semnate de Lucian
Blaga, Al. Philippide, T. Arghezi, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu. În manifestaţiile artistice
ale acestor scriitori sunt cultivate elemente specifice expresionismului precum grotescul, miticul,
cosmicul, originarul.
Cum era de aşteptat, influenţele scriitorilor germani expresionişti au fost adaptate realităţilor
autohtone, în special în Transilvania, unde vechea apartenenţa la imperiul austro-ungar a facilitat
infiltrarea acestui curent literar. Totodată, are loc o hipertrofiere a eului, recrearea lumii prin
cuvânt, aspiraţia spre absolut, spre ideal, angoasa existenţială.
În opera lui Lucian Balga se fac simţite influenţe ale mai multor curente literare. Totuşi,
primele două volume de poezii, "Poemele luminii" şi "Paşii profetului", stau clar sub semnul
expresionismului. Începând însă cu volumul "La cumpăna apelor", influenta expresionista începe
să pălească pe măsură ce se dezvoltă sentimentul echilibrului, al împăcării eului poetic cu lumea.
Revenind la crezurile expresioniste, în poezia lui Blaga asistăm la o contopire cu universul, la
o transcendentă metafizică a eului liric către cosmic. Lucian Blaga anulează realităţile imediate
ale realismului şi naturalismului, mutând lirica într-o altă realitate, cea a misterului cosmic, care
trebuie ocrotit.
În arta poetică "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", care deschide volumul "Poemele
luminii", se remarcă încă din titlul prezenta subliniată a poetului. Tot din titlul uriaşă corola
alcătuită din mistere (taine) anunţă realitatea misterului cosmic, care trebuie protejată. Eul şi
universul plin de taine este legat de verbul "nu strivesc", care subliniază atitudinea meditativă şi
protectoare a poetului. Metafora corolei de floare relevă perfecţiunea universului. Aşadar, titlul
este încărcat de accente expresioniste.
Aşadar, expresioniste sunt, în creaţia lui L. Blaga, sentimentul metafizic, imaginea
contemplativă a lumii şi a cosmosului, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivităţii, al
arhaicului şi originalului.