Cainele

Primul animal domesticit a fost cainele. Probabil ca omul a intalnit stramosul cainelui cu
17-18 mii de ani in urma. Resturile din prada vanatoare omului. In ciuda modului similar de
procurare a hranei, omul si cainele nu sunt rivali, dimpotriva, au devenit asociati. Cu 14-15 ani
i.e.n se poate spune ca existau deja caini domesticiti, deoarece perioada coincide cu trecerea
omului la viata sedentara. O data cu aceasta, nevoia de a avea caini s-a «specializat» conform
diverselor utilizari: de vanatoare, de paza, de lupta, de lux. Prin domesticire, aspectul si
conportamentul cainelui s-a modificat; neamaivorbind despre deosebirile pregnante care exista
intre caini din cele aroape 400 de rase s-ar parea ca nu sunt indivizi de aceleasi specii. Cainele
este un animal de talie medie, dar exista deosebiri foarte mari intre numeroasele rase de
caini(0,9-70kg). Corpul este acoperit cu par de diferite culori si dimensiuni. Membrele se termina
cu labe prevazute cu gheare. Exista deosebiri mari in ceea ce priveste forma capului si a
urechilor. Dentitia de lapte este inlociuta cu cea definitiva, formata din incisivi necesari pentru
prinderea prazii, caninii si molarii necesari pentru taierea si roaderea hranei. Varsta unui caine se
poate stabili dupa dentitie. Organele de simt, indeosebi simrul mirosului, sunt foarte bine
dezvoltate. Este carnivor dar, pentru o viata sanatoasa are nevoie si de hrana de origine vegetala.
Cu exceptia cainelui de vanatoare, aproape toti cainii de casa s-au dezobisnuit de vanatoaresi
primesc hrana de la om. Printr-o reproducere dirijata s-au creat rase de caini prin urmasii
proveniti din aceesi rasa, care sunt caini de rasa pura si, in caz contrar, corcituri. Femela, cateaua,
este o mama grijulie si iubitoare. Isi alapteaza puii mai multe luni. Pe langa rasele profitabile si
de ajutor pentru om primesc o importanta tot mai mare indivizii tinuti de placere. Cainii
dalmatieni si cocherii spaniel sunt in mod deosebit, jucausi si iubitori de copii. Cainii sunt
renumiti pentru capacitatea lor de a invata si pentru disciplina lor. Din acesr motiv pot fi
intrebiuntati cainii dresati in mod special penttru conducerea orbilor. Acest fapt dovedeste ca un
caine poate fi deosebit de credincios si atasat fata de om, chiar «prieten». Se zice ca stapanul si
cainele seamana intre ei. Asemanarea exterioara este doare o intamplare in schimb cainele
oglindeste caracterul stapanului. Omul alege cainele conform caracterului sau, iar cainele cu
timpul, se apropie tot mai mult de cel al stapanului, de exemplu ii poate imita schiopatatul.
Proprieterii de caini sustin la unison ca se poate trai fara caine, dar ca nu merita.