L.P.

5 DETERMINAREA DENSITĂŢII SUBSTANŢELOR

Una dintre proprietăţile fizice fundamentale, caracteristice pentru o

substanţă dată este densitatea ei. Se numeşte densitatea, sau masa
specifică, masa unităţii de volum a unei substanţe. Ea se exprimă prin
raportul dintre masa substanţei date “m” şi volumul ei “V”.
m
ρ= [Kg/m3]
V
Raportul între greutatea G şi volumul V al unei substanţe reprezintă
G
greutatea specifică, γ = [Kgf/m3]. Dacă masa unui corp se exprimă în
V
kilograme, iar greutatea în Kgf, atunci densitatea, ρ şi greutatea specifică, g
au aceeaşi valoare numerică. La o temperatură şi presiune determinată,
densitatea este o mărime caracteristică pentru o substanţă dată. Modificarea
celor 2 parametri determină schimbarea valorii densităţii deoarece V=f(T, p).
Variaţia densităţii care se produce la creşterea temperaturii cu 1 oC se
numeşte coeficient de temperatură a densităţii. Pentru substanţele solide şi
lichide se poate admite uneori ca, în limite înguste de temperatură, densitatea
rămâne constantă, dar la gaze variaţia este foarte mare. Influenţa presiunii
asupra valorii densităţii depinde de coeficientul de compresibilitate a
substanţei. Pentru corpurile solide şi lichide modificarea presiunii cu o
atmosferă produce variaţia valorii densităţii la a 5-a sau a 6-a zecimală,
datorită compresibilităţii lor relative mici. În cazul substanţelor gazoase, a
căror compresibilitate este foarte mare, trebuie să se ţină cont atât de variaţia
presiunii, cât şi a temperaturii. În afară de temperatură şi de presiune,
densitatea unei substanţe este influenţată în mare măsură de prezenţa
impurităţilor. Numai substanţa chimic pură are o densitate caracteristică şi
reproductibilă. În măsurători precise de densitate, greutatea determinată
trebuie redusă la greutatea substanţei în vid.
În practică se foloseşte de obicei compararea densităţii substanţei
cercetate cu densitatea unei substanţe luate ca etalon. Un astfel de etalon este
apa, a cărei densitate la temperatura de 4 0C (3,98 0C) este de 1g/ml.
(1kg/dm3, 1000 kg/m3).
Măsurarea densităţii se poate face prin compararea masei unui volum
anumit din substanţa dată, la temperatura de t 0C, cu masa unui volum egal
de apă la temperatura de 4 0C:
m/V m
ρ t4 = = , în care:
mo / V mo
 m = masa substanţei cercetate;
m0 = masa apei la 3,98 0C;
V = volumul apei, egal cu volumul substanţei cercetate.
Observaţie: În acest caz valoarea densităţii este adimensională, fiind
vorba despre o densitate relativă (faţă de apă).
Deseori se determină densitatea unei substanţe date la temperatura de t
0
C în raport cu apa la aceeaşi temperatură. Valoarea obţinută în acest caz se
notează cu simbolul ρ tt şi se numeşte densitatea relativă. Valorile ρ tt pot fi
transformate în valori ρ t4 folosind în acest scop tabela cu densitatea apei la
diverse temperaturi şi aplicând relaţia:

ρ t4 = ρ tt ⋅ ρ apa

Determinarea raportului între masa unui corp şi volumul său se poate

efectua determinând fie masa corpului cu volumul cunoscut, fie volumul
corpului cu masa precisă cunoscută, fie determinând atât volumul cât şi
masa corpului.

1. Determinarea densităţii lichidelor cu picnometrul

Determinarea densităţii lichidelor cu ajutorul picnometrelor - este
metoda cel mai des folosită, în principiu bazându-se pe determinarea masei
unui volum exact măsurat din lichidul cercetat. Câteva tipuri de picnometre
uzuale sunt reprezentate schematic în figura 5.1.

Figura 5.1. Diferite tipuri de picnometre.

Tipul cel mai simplu, (a) din figura 5.1, ce va fi utilizat şi în lucrarea
de laborator, are forma unui balonaş cotat cu gât îngust şi dop şlefuit. În
mijlocul dopului se găseşte o deschidere capilară. Înălţimea de ridicare a
lichidului în capilară, după astuparea picnometrului cu dopul respectiv,
permite măsurarea precisă a volumului. Acest picnometru se foloseşte de
obicei pentru determinarea densităţii la temperatura camerei. Anumite
picnometre sunt prevăzute şi cu termometre ce permit citirea temperaturii
lichidului.

MODUL DE LUCRU
Înainte de începerea lucrării, picnometrul trebuie spălat şi uscat.
Spălarea se execută cu amestec sulfo-cromic şi apoi cu apă şi apă distilată,
alcool şi eter şi se usucă într-un exsicator de vid.
După operaţiile de spălare şi uscare urmează etalonarea picnometrului
pentru determinarea precisă a volumului picnometrului. Pentru determinarea
precisă a volumului picnometrului se foloseşte apa bidistilată sau mercur.
Înainte de umplerea cu apă, picnometrul uscat se cântăreşte la balanţa
analitică cu precizie de ± 0,1 mg. Deoarece picnometrul uscat absoarbe
vapori de apă din mediul ambiant şi îşi măreşte astfel greutatea cu câteva
mg, el trebuie lăsat 15 - 20 minute.
După cântărirea precisă a picnometrului gol, acesta se umple cu apă
bidistilată, apoi se închide cu dopul respectiv. Trebuie să se acorde o
deosebită atenţie ca pe pereţi sau sub dopul picnometrului să nu rămână bule
de aer. Pentru a se preveni formarea acestor bule, apa bidistilată se fierbe şi
se răceşte în prealabil, pentru degazare. Pentru umplerea picnometrului cu
apă el se introduce într-un termostat încălzit până la temperatura dorită.
Temperatura la care s-a umplut în prealabil picnometrul cu lichid
trebuie să fie cel puţin cu 1 0C mai mică decât cea a termostatului, astfel
încât după egalizarea temperaturii o parte din lichid să iasă din picnometru.
După o jumătate de oră înălţimea lichidului din capilară se aduce la semn cu
ajutorul unei benzi de hârtie de filtru (prin îmbibare).
Se scoate apoi picnometrul din baia termostatului, se şterge bine cu
hârtie de filtru uscată, după care cu piele de căprioară, şi se cântăreşte.
Diferenţa în masa picnometrului umplut cu apă ma şi a picnometrului gol
m0, reprezintă masa apei la temperatura de lucru, t 0C. Pe baza tabelelor care
dau relaţia dintre densitatea apei şi temperatură se calculează volumul apei
cântărite, deci volumul Vm al picnometrului.

ma − mo
Vm =
ρ apa

Se procedează în continuare în mod analog cu lichidul cercetat.

Observaţie: Greutatea picnometrului uscat trebuie determinată de
fiecare dată când se schimbă tipul determinării.
 MODUL DE CALCUL
Din volumul cunoscut al picnometrului şi din masa determinată a
lichidului se calculează densitatea aplicând una din formulele:

mx − mo mx − mo
ρ t4 = = ⋅ ρ apa
V ma − mo
m − mo
ρ tt = x
ma − mo
unde: mx - masa picnometrului umplut cu lichidul cercetat.

2. Determinarea densităţii lichidelor cu areometrul

Areometrul este un plutitor în forma unui tub de sticlă subţire lărgit la
partea mijlocie, iar în partea inferioară, în formă de sferă, conţine mercur sau
alice de plumb pentru a îngreuna instrumentul, figura 5.2.

Determinarea densităţii cu ajutorul unui

areometru se bazează pe legea lui
Arhimede. Prin imersia areometrului în
lichid el se cufundă până la o adâncime la
care greutatea lui aparentă devine egală cu
greutatea lichidului dezlocuit. În afară de
temperatură, valoarea citirilor este
influenţată şi de meniscul concav format în
jurul gâtului areometrului, ca rezultat al
tensiunii superficiale a lichidului.
Fig. 5.2. Areometru.
Pentru a obţine valori reproductibile suprafaţa tubului trebuie să fie
foarte curată, iar areometrul trebuie introdus foarte lent în lichid astfel încât
partea gradată a gâtului să nu se cufunde la o adâncime mai mare decât cea
la care se stabileşte echilibrul.
Există trei tipuri de areometre: areometre a căror scală dă direct
valoarea densităţii, areometre care dau conţinutul procentual al unui
component într-o soluţie determinată (alcoolmetre, zaharimetre, ş.a) şi
areometre a căror scală este divizată în grade convenţionale (ex. grade
Baumé).
 MODUL DE LUCRU
Areometrul se spală bine cu soluţie alcoolică de săpun, se clăteşte cu
multă apă şi se lăsă să se usuce sau se şterge cu o cârpă curată. În timpul
manipulării areometrul este ţinut de capătul superior al tubului.
Se umple un cilindru curat cu lichidul cercetat şi se introduce într-o
baie de termostatare, la temperatura de etalonare a areometrului. După
aceea se scufundă areometrul lent în lichid. După 2 – 3 min., când
areometrul a încetat să oscileze, se citeşte diviziunea în planul suprafeţei
lichidului. În cazul lichidelor colorate se citeşte diviziunea la care ajunge
meniscul.
În timpul citirii ochiul trebuie să se găsească la aceeaşi înălţime cu
nivelul lichidului.
Se vor determina cu ajutorul areometrului densităţile unor soluţii
apoase de NaCl de concentraţie cunoscută. Se trasează graficul ρ = f (C) şi
apoi se determină concentraţiile necunoscute pentru două soluţii.

3. Determinarea densităţii solidelor cu picnometrul

Se foloseşte picnometrul descris anterior, căruia i se determină
volumul.

MODUL DE LUCRU
Pentru efectuarea lucrării se cântăreşte la început picnometrul gol,
apoi acelaşi picnometru în care s-a introdus apă distilată şi la sfârşit
picnometrul cu substanţa solidă, umplut până la semn cu lichidul de imersie
folosit pentru etalonare (apă distilată).
Dacă lichidul de imersie este apa, atunci densitatea substanţei solide
se calculează cu relaţia:
ms
ρ tt = unde m s = m x − m 0
m a + m s − m ax
în care:
ρ tt = densitatea substanţei solide, la temperatura t;
m0 = masa picnometrului gol;
mx = masa picnometrului cu substanţa solidă – cercetată;
max = masa picnometrului cu substanţa solidă şi umplut cu apă;
ma = masa picnometrului umplut numai cu apă.
În acest mod se determină masa substanţelor solide pulverulente sau
în bucăţi mici.
Se va executa această lucrare pentru determinarea densităţii pentru
şpan de aluminiu pur şi a unei piese de masă plastică.
 PREZENTAREA REZULTATELOR

Determinarea densităţii lichidelor cu picnometrul:

Studenţii vor prezenta graficele ρ = f (C) şi modul de calcul a
concentraţiei celor două soluţii.
A CNaCl =
B CNaCl =

Determinarea densităţii lichidelor cu areometrul:

Studenţii vor prezenta valorile densităţii, măsurate cu areometrul,
pentru soluţiile A şi B.

Determinarea densităţii solidelor cu picnometrul:

Datele experimentale se trec în tabelul:
Substanţa m0 mx max ma ρ Observaţi
i
Al
Masă
plastică