Tema 1: Indicatorii valorici ai productiei fabricate.

1)Producția marfă include:

• PM= Pf + Pc + Sev + Li + R + Ps
1. valoarea produselor finite destinate livrării, prin utilizarea materiei prime, materialelor proprii
sau achiziţionate (Pf );
2. valoarea prelucrării materiei prime şi a materialelor primite de la clienţi (Pc );
3. valoarea semifabricatelor din producţia proprie destinate livrării (Sev)
4. valoarea lucrărilor cu caracter industrial, executate pentru diferiţi clienţi din afară (Li);
5. valoarea reparaţiilor capitale terminate, executate pentru utilajele şi mijloacele de transport
proprii (R);
6. valoarea pieselor de schimb, executate de întreprindere, destinate a fi consumate pentru
reparaţii capitale (Ps ).

• Produsele finite reprezintă acele produse a căror prelucrare a fost terminată în întreprinderea
respectivă, care corespund actelor normative de reglementare a calităţii sau condiţiilor tehnice
impuse în contractele clienţilor şi sunt destinate livrării.
n
PF  Q
i 1
i  Pi ,

• Qi – cantitatea de produse din sortimentul „i”

• Pi – prețul unitar al produsului „i”
•
2)Producţia globală (PG)

PG  PM  S f  S i   N f  N t ,
• Sf, Si – stocurile de semifabricate, respectiv la finele şi la începutul perioadei de gestiune;
• Nf, Ni – stocurile de producţie neterminată, respectiv, la finele şi începutul perioadei de gestiune.
3)Producţia realizată

PR  PM  ( N epf  N epi )  (S df  S di ),
• Nepf, Nepi – producţia finită livrată beneficiarului, neplătită (adică nu s-a încheiat procesul de
decontare între beneficiar şi furnizor), respectiv la finele şi începutul anului;
• Sdf, Sdi – producţia finită ce nu a fost livrată şi se află la depozitul întreprinderii, respectiv la finele
şi începutul anului.
Valoarea adăugată
1)Metoda de producție
• VA = PG – CM
CM – cheltuieli materiale corespunzătoare producţiei globale pentru calculul valorii adăugate
Cheltuielile materiale (CM) conţin următoarele elemente de cheltuieli:
a) valoarea materiilor prime, a materialelor de bază şi auxiliare (din afară), din care se scade valoarea
materialelor recuperabile;
b) piese şi subansamble (din afară);
 c) combustibil, energia şi apă (din afară)
d) amortizarea mijloacelor fixe
e) alte cheltuieli materiale;

2)Metoda de repartiție
• VA = S +CAS + P + Av ,
S - salariile muncitorilor;
CAS - contribuţiile la asigurările sociale;
P - profitul;
Av - alte cheltuieli cu munca vie.

TEMA 2. PLANUL MUNCII ŞI AL SALARIZĂRII

1)Productivitatea muncii

 Iwa ≤ Iwz≤ Iwh

 Iwa – indicele creșterii productivității anuale a muncii;
 Iwz - indicele creșterii productivității zilnice a muncii
 Iwh – indicele creșterii productivității anuale a muncii

Etapele planificării productivității muncii

1. Se calculează numărul de personal pornind de la volumul planificat de producţie (Qp) şi productivitatea
muncii în anul de bază (W0), conform relaţiei:
Qp
Po  ;
Wo
2. Se calculează economia relativă de personal în urma influenţei măsurilor prevăzute în anul de plan:
 datorită modernizării şi perfecţionării utilajului (E1);
 datorită unor măsuri de îmbunătăţire a folosirii fondului de timp de lucru (E2), conform relaţiei:
Ftd  Fti
E2   Nm,
Fti
Ftd, Fti - fondul de timp de muncă al unui lucrător, respectiv după şi înainte de introducerea măsurilor de
îmbunătăţire
Nm - numărul total de muncitori.
 economia de personal datorită reducerii rebuturilor (E3), conform relaţiei:
 100  Pv 
E3   1    Nm,
 100  r 
în care:
Pv, r - ponderea valorică a rebuturilor, în procente, în costul producţiei marfă, respectiv în perioada de
bază şi cea de plan

3. Se calculează economia totală de personal:

Etot  E1  E2  E3  E4 ... En
4. Se determină numărul de personal în perioada de plan în condiţiile anului de plan
P1  P  E tot
5. Se calculează productivitatea muncii planificată, conform relaţiei
Qp
Wp 
P1
6. Se calculează ritmul (indicile) creşterii productivităţii muncii în anul de plan în procente faţă de anul de
bază
Wp
iw   100
W0
Creşterea productivităţii muncii ca urmare a economiei de personal

Etot
Cw   100%
P1  Etot

TEMA 3. Planificarea necesarului de personal

Metode de planificare
1)Metoda calculului grupa I
în care:
• Nm - numărul de muncitori care execută lucrări normate;
• Qpl - valoarea producţiei marfă planificată sau volumul planificat al producţiei în unităţi fizice;
• Wpl - productivitatea muncii planificată pe muncitor în unităţi valorice sau fizice
2)Metoda calculului grupa II

Ft
Nm  ,
k  Ftp

Ft - fondul total de timp de muncă necesar îndeplinirii sarcinilor de producţie planificate în ore-om;
k - indicele planificat de îndeplinire a normelor;
Ftp - fondul de timp de muncă efectiv pe o persoană (ore-om/an)
Qpl  nt
Nm  ,
Btl  Ki
• Qpl - volumul producţiei planificate în unităţi fizice;
• nt - norma de timp pentru o unitate de produs;
• Ki - procentul planificat de îndeplinire a normelor;
• Btl - balanţa timpului de muncă planificat pe o persoană.
•
3.3. Planificarea necesarului de muncitori care execută activităţi nenormate
METODA DE CALCUL

No  ns
Nm  ,
nd  Ktl
 • Nm - numărul muncitorilor care execută activităţi nenormate;
• No - numărul obiectelor deservite;
• ns - numărul de schimburi lucrătoare;
• nd - norma de deservire;
• Ktl - coeficientul de folosire a timpului de lucru.

Coeficientul de folosire a timpului de lucru

Btl
Ktl  .
Tn
• Tn- Timpul nominal, care reprezintă numărul de zile maxim disponibile din perioadă,
• Btl – balanța timpului de lucru

Planificarea necesarului de personal tehnic, economic, de altă specialitate, administrativ

Metoda analitică a statelor de funcţiuni

t Q
N  ,
Ft
N - necesarul de personal TESA;
t - timpul normat pentru executarea unei anumite lucrări;
Q - volumul de lucrări ce trebuie efectuate în perioada de plan, exprimat în unităţi de lucrări;
Ft - fondul de timp efectiv al unui lucrător în perioada de plan.

TEMA 4. Planificarea fondului de remunerare a muncii

Metoda retribuţiei medii

Frp  Npp  Rep  n lp,

Frp - fondul de retribuire planificat pe perioadă, mii lei;
Npp- numărul mediu de personal planificat;
Rep- retribuţia medie lunară planificată, lei;
nlp - numărul lunilor din perioada de plan.

Planificarea fondului de remunerare pentru muncitorii ce lucrează în acord

n
Fvma   Qi  tfi,
i 1 Qi - cantităţile planificate din fiecare sortiment i (i=1,...N)
O tfi - tariful de acord pe bucată, lei.
 TEMA 5. PLANIFICAREA APROVIZIONĂRII TEHNICO–MATERIALĂ –
COMPONENTĂ A ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII
a)Dimensionarea stocului curent
Scr=Cmz X t,
• Cmz - consumul mediu zilnic din materialul respectiv,
• t - intervalul mediu între două reaprovizionări succesive, care este prevăzut în contractele de
aprovizionare cu furnizorii.

b)Dimensionarea stocului de siguranță

Ssig=Cmz(t1+t2+t3), în care

• t1 - timpul necesar stabilirii legăturii cu furnizorii şi pregătirii de către ei a unui lot de livrare,
zile
• t2 - timpul necesar transportării materialelor de la furnizor la beneficiar, zile
• t3 - timpul necesar pentru descărcarea, recepţionarea şi înmagazinarea materialelor, zile.
c)Stoc de pregătire sau de condiţionare.

S pr  C mz  t pr ,
 tpr – timpul de pregătire (condiţionare) pentru acel material, zile.
d).Stocuri sezoniere

S sez  Cmz  t 2 ,
t2 – timpul de întreruperi, în zile calendaristice, în aprovizionarea cu materialul respectiv

Structura normei de consum

Nc= Cu+Pt+Pnt;
• consumul net sau util (Cu), care reprezintă cantitatea de materiale ce poate fi regăsită în
produsul finit sau a participat efectiv la realizarea lui
• pierderile tehnologice (Pt) sunt partea de material ce se pierde în mod firesc ca urmare a
desfăşurării procesului tehnologic
• pierderile netehnologice (Pnt) sunt cele provocate de cauze tehnico-organizatorice
 INDICATORI
• coeficientul de utilizare a materialelor (Ku) caracterizează proporţia în care materialul consumat
se regăseşte în produsul finit.

Cu
Ku 
Nc
• coeficientul de consum de materiale (Kc) indică cu cât se consumă mai mult material faţă de
consumul util al produsului.

Nc
Kc 
Cu
Metode de calcul a necesarului de aprovizionat
1)Metoda de calcul direct
n
N   Qi  Net
i 1

N - necesarul dintr-un anumit timp de materiale

Qi - cantitatea de produse planificată din produsul de tip "i"
Net - norma de consum specific de aprovizionare la materialul ce se consumă dintr-un produs de tip "i"
i=1…n - tipuri de produse ce folosesc materialul respectiv.
2. Metoda calculului prin analogie
N=Q  Nca  K
Q - volumul de producţie planificat dintr-un anumit tip de produs
K - coeficientul de corecţie ce reflectă deosebirile existente între cele două tipuri de produse
Nca - norma de consum de aprovizionare pentru materialul respectiv la produsul analog

3. Metoda de calcul pe baza sortimentului tip

b
N   Qi  Ncst
i 1

Qi - volumul de producţie din sortimentul de tipul i (i=1, sortimente)

Ncst - norma de consum la sortimentul tip
Sortimentul tip reprezintă acel sortiment, a cărui normă de consum este cea mai apropiată de norma de
consum medie ponderată, calculată pentru întreaga gamă de sortimente

4. Metoda coeficienţilor dinamici.

100  pr
N  Cr  K 
100
 • Cr - consumul total efectiv de materiale înregistrat în perioada de bază
• K - coeficientul care exprimă modificarea volumului de producţie în perioada următoare
(Qpl) faţă de cea de bază (Qro).
• pr – procentul planificat de reducere a normei de consum

Tema 6: COSTURILE DE PRODUCŢIE AL UNITĂŢII ECONOMICE

REPARTIZAREA COSTURILOR (CHELTUIELILOR) INDIRECTE

Cheltuielile administrative = costul secției pe unitate de produs x cheia de repartiție

Cheltuielile de distribuire = CA x cheia de repartiție

PLANUL COSTULUI UNITAR AL PRODUSULUI

1.Consumuri de materiale
2.Costul deşeurilor recuperabile (se scad).
3.Consumuri privind retribuirea muncii.
4.Contribuţii pentru asigurări sociale și contribuții pentru asigurări medicale obligatorii
5. Consumuri indirecte de producție
6. Costul secţiei
7.Cheltuieli generale şi administrative.
8.Costul de uzină.
9.Cheltuieli comerciale.
10.Costul complet.

Indicatorii reducerii costului de producţie

1. Cheltuieli la un leu producţie-marfă.
n n

 qib  Cpib  qip  Cpip

Chb  i 1
n
, Ch p  i 1
n
,
 qib  Pib
i 1
 qip  Pip
i 1

• Chb, Chp – reprezintă cheltuielile la un leu producţie marfă în perioada de bază şi respectiv de
plan;
• qib, qip – cantitatea de producţie pentru un produs „i” în perioada de bază şi respectiv de plan;
• Pib, Pip – preţul unitar pentru produsul „i” pentru perioada de bază şi respectiv de plan;
2.Reducerea în expresie absolută a cheltuielilor la 1 leu producţie-marfă în perioada de plan, faţă
de perioada de bază (Rach).
Rach = Chpl - Chb
 3. Reducerea procentuală a cheltuielilor la un leu producţie-marfă în perioada de plan faţă de
perioada de bază (Rpc).
𝑅𝑎
Rpc= 𝐶ℎ𝑐ℎ x100% ,
𝑏

𝐶ℎ𝑝𝑙 −𝐶ℎ𝑏
Rpc= 𝐶ℎ𝑏
x100%

TEMA 7. Profitul şi rentabilitatea activităţii unităţii economice

Formarea profitului net
Nr.
Indicatorii Modul de calcul
d/o
1. Vânzări nete (lei)
2. Costul vânzărilor
3. Profitul brut (pierdere globală) r.1 – r.2
4. Alte venituri operaţionale
5. Cheltuieli comerciale
6. Cheltuieli generale şi administrative
7. Alte cheltuieli operaţionale
8. Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere) r.3 + r.4 – r.5 – r.6 – r.7

9. Venituri din activitatea de investiţii

10. Cheltuieli ale activităţii de investiţii

11. Rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere) r.9 – r.10

12. Venituri din activitatea financiară
13. Cheltuieli ale activităţii financiare
14. Rezultatul activităţii financiare: profit (pierdere) r.12 – r.13
15. Rezultatul din activitatea economico-financiară r.8 + r.11 + r.14
16. Venituri excepţionale
17. Pierderi excepţionale r.16 – r.17
18. Rezultatul excepţional: profit (pierdere)
Profitul (pierdere) perioadei de gestiune până la
19. r.15 + r.18
impozitare
20. Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit
r.19 – r.20
21. Profit net (pierdere netă)

Rentabilitatea
𝑬𝒇𝒆𝒄𝒕
R= x100%
𝑬𝒇𝒐𝒓𝒕

Tipuri de rentabilitate
1. Rentabilitatea producţiei realizate se determină ca raport procentual dintre profitul de la
realizarea producţiei (Ppr) şi costul producţiei realizate (Cpr), conform relaţiei:

Ppr
Rpr  100%
Cpr
 2. Rentabilitatea generală (rata rentabilității fondurilor avansate) se determină ca raport
procentual între suma profitului brut (Pt) şi mărimea mijloacelor fixe (Mf) şi mijloacele
circulante, (Mcir) conform relaţiei:
Pt
Rgen  100%
Mf  Mcir

3. Rentabilitatea pe unitate de produs se determină ca raport procentual între profitul obţinut pe

unitatea de produs şi costul unitar complet al produsului:

Pun
Run  100%
Cun
Pragul de rentabilitate
f
Pr 
pv

f- costuri fixe, lei

v – costuri variabile pe unitate de produs, lei
p – preț unitar, lei

Tema 8. PLANIFICAREA CALITĂȚII PRODUCȚIEI

Indicatori de măsurare a rebuturilor și a pierderilor din rebuturi:
a) valoarea producţiei rebutate (Rv)

Rv   qrd  c   qrm  Crm

în care:
qrd – reprezintă cantitatea de producţie rebutată definitiv;
c – costul unitar al produsului;
qrm – cantitatea de rebuturi remaniată;
Crm – costul unitar al remanierii.

b) procentul de producţie rebutată;

q – cantitatea de produse bine fabricate.

c) pierderile valorice înregistrate din rebutarea producţiei (Pr):
Pr  Rv  Srec
Srec – sumele recuperate de întreprindere;
d)procentul de pierderi din producţia rebutată.