Sunteți pe pagina 1din 74

CAPITOLUL 4

Relaţiile economice ale Republicii Moldova cu ţările din


Comunitatea Statelor Independente

4.1. Relaţiile multilaterale din cadrul


Comunităţii Statelor Independente1

4.1.1. Înfiinţarea CSI

Criza puterii, căderea economică, dorinţa oamenilor de a avea libertate, dar şi


imposibilitatea regimului dictatorial de a asigura populaţia cu strictul necesar bunului trai au
determinat, practic, incapacitatea conducerii Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS)
de a menţine existenţa unui stat unitar, asigurându-i continuitatea socio-economică viabilă la
nivel global.
La 8 decembrie 1991, în reşedinţa prezidenţială Visculi din Belarus, şefii republicilor
unionale Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina au semnat Acordul cu privire la crearea
Comunităţii Statelor Independente (CSI). Prin acest acord îşi încetează activitatea de drept
URSS, care a fost înfiinţată în 1922 prin semnarea Tratatului Unional.
La 21 decembrie 1991, la Alma-Ata în Kazahstan, a fost semnat Protocolul referitor la
Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente din 8.12.1991, de către
următoarele state independente: Republica Azerbaidjan, Republica Armenia, Republica
Belarus, Republica Kazahstan, Republica Kârgâstan, Republica Moldova, Federaţia Rusă,
Republica Tadjikistan, Republica Uzbekistan, Turkmenistan şi Ucraina. Acordul privind
crearea CSI şi Protocolul la acest acord au intrat în vigoare pentru fiecare ţară în parte din

1
Analiza din capitolul acesta este făcută în baza informaţiilor din publicaţiile „Sodrujestvo” şi a paginii oficiale
de internet a CSI-ului www.csi.minsk.by , „Tratate Internaţionale”, Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

132
momentul ratificării1. Se admitea ca în momentul ratificării să se facă anumite menţiuni care
vor fi luate în considerare pe viitor, la semnarea acordurilor din cadrul Comunităţii.
Ţările sus numite au semnat Declaraţia de la Alma-Ata, în care se menţiona:
- Colaborarea membrilor Comunităţii va fi efectuată pe principiul de egalitate prin
instituţiile de coordonare, formate în baza principiului de paritate şi va funcţiona în baza
acordurilor între membrii Comunităţii, care nu este nici stat şi nici instituţie suprastatală.
- CSI este deschisă aderării tuturor ţărilor fostei URSS şi de asemenea pentru alte state, care
urmăresc aceleaşi scopuri şi principii.
- Ţările membre ale Comunităţii garantează, în concordanţă cu propriile proceduri
constituţionale, îndeplinirea obligaţiunilor internaţionale reieşind din tratele şi acordurile
fostei URSS.
- Ţările membre ale Comunităţii se obligă să respecte cu stricteţe principiile Declaraţiei de
la Alma-Ata.
La 8 octombrie 1993, Georgia a depus cererea de aderare la CSI, iar la 3 decembrie a
ratificat Acordul privind crearea CSI şi Protocolul la acest Acord. La 23-24 decembrie 1993,
Georgia participa ca membru al CSI la şedinţa Consiliului şefilor de stat şi a Consiliului
şefilor de parlament care a avut loc la Aşhabat în Turkmenistan.
În ceea ce priveşte Republica Moldova, a fost elaborată Hotărârea Comunităţii, din 24
decembrie 1993, cu privire la prelungirea termenului de ratificare pentru Republica Moldova
a documentelor de fondare a Comunităţii Statelor Independente. Conform acestei hotărâri se
admitea ratificarea documentelor până la 22 aprilie 1994. Prin urmare, Acordul cu privire la
crearea Comunităţii Statelor Independente a fost ratificat la 8 aprilie 1994 prin Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova nr.40-XIII. Statutul CSI a fost semnat în cadrul întrunirii
Consiliului şefilor de stat, de la 15 aprilie 1994, care a avut loc la Moscova, şi ratificat la 26
aprilie 1994 prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.76-XIII, cu menţiunea că
Republica Moldova nu va participa la problemele securităţii şi colaborării politico-militare din
cadrul Comunităţii.

În cadrul Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente sunt indicate


sfera activităţii lor comune, promovate în baza egalităţii în drepturi prin intermediul
instituţiilor comune coordonatoare ale Comunităţii, acestea fiind:
- coordonarea activităţii de politică externă;
1
Republica Azerbaidjan (24 septembrie 1993), Republica Armenia (18 februarie 1992), Republica Belarus (10
decembrie 1991), Republica Georgia (3 decembrie 1993), Republica Kazahstan (23 decembrie 1991), Republica
Kârgâstan (6 martie 1992), Federaţia Rusă (12 decembrie 1991), Republica Tadjikistan (25 decembrie 1991),
Republica Uzbekistan (4 ianuarie 1992), Turkmenistan (26 decembrie 1991) şi Ucraina (10 decembrie 1991).
Sursa: Hotărârea Tribunalului Economic Nr.01/94.

133
- colaborarea în domeniul formării şi dezvoltării spaţiului economic comun;
- colaborarea în domeniul dezvoltării reţelelor de transporturi şi comunicaţii;
- colaborarea în domeniul ocrotirii mediului înconjurător;
- problemele politicii de migraţie;
- lupta contra crimei organizate.
Ţările membre garantează transparenţa frontierelor, libertatea deplasării cetăţenilor şi
a transmiterii informaţiei în cadrul Comunităţii.
De asemenea se menţionează, în articolul 6, că statele membre ale Comunităţii vor
colabora pentru asigurarea păcii şi securităţii internaţionale, pentru realizarea unor măsuri
eficiente de reducere a armamentelor şi cheltuielilor militare şi vor recunoaşte dorinţa
reciprocă spre atingerea statutului de zonă denuclearizată şi stat neutru.
Odată cu semnarea Acordului privind înfiinţarea CSI, organele fostei URSS îşi
încetează activitatea pe întregul teritoriu al tuturor republicilor unionale.

În Acordul cu privire la instituţiile coordonatoare ale Comunităţii Statelor


Independente din, 30 decembrie 1991, se menţionează crearea instituţiilor comune
(“Consiliului Şefilor de State” precum şi “Consiliului Şefilor de Guvern”) care să reprezinte
organul suprem al Comunităţii şi care să soluţioneze problemele ce ţin de coordonarea
activităţii statelor.
În ce priveşte structura organizatorică şi direcţiile de activitate sunt descrise mai
detaliat în Statutul CSI. Direcţiile din acest acord au devenit capitole în statut şi în cadrul
fiecărui capitol sunt date mai detaliat direcţiile de activitate. În ce priveşte activitatea
economică şi anume crearea spaţiului economic comun – este definit şi dat în Tratatul privind
crearea Uniunii Economice. Etapele de formare şi activitatea lor vor fi prezentate mai detaliat
în punctul 4.1.4.

4.1.2. Statutul CSI

Dorind perfecţionarea mecanismului de colaborare în cadrul Comunităţii, ţările


membre au hotărât adoptarea Statutului CSI, care a fost semnat la 22 ianuarie 1993 la Minsk.
Statutul a intrat în vigoare după ratificarea sa de către toate statele timp de un an de la
semnarea sa; până atunci CSI a funcţionat în baza acordurilor încheiate şi hotărârilor adoptate
în cadrul sau. Conform statutului, Comunitatea nu este un stat şi nu posedă împuterniciri
supranaţionale. Organul suprem al Comunităţii este Consiliului şefilor de stat. Hotărârile

134
Consiliului şefilor de stat şi ale Consiliului şefilor de parlament se iau prin consens. Orice ţară
poate să-şi declare necointeresarea sa în orice problemă, şi aceasta nu trebuie privită ca un
obstacol în luarea hotărârilor (Art. 23).
Statutul CSI conţine următoarele secţiuni: I – scopuri şi principii; II – calitatea de
membru; III – securitatea colectivă şi colaborarea politico-militară; IV – preîntâmpinarea
conflictelor şi soluţionarea diferendelor; V – colaborarea în domeniul economic, social şi
juridic; VI – organele comunităţii; VII – colaborarea interparlamentară.
Scopurile Comunităţii sunt:
- înfăptuirea colaborării în domeniile politic, economic, ecologic, umanitar, cultural etc.;
- dezvoltarea multilaterală şi echilibrată economic şi socială a statelor membre în cadrul
spaţiului economic comun, cooperarea şi integrarea interstatală;
- asigurarea drepturilor şi principiile libertăţii omului în concordanţă cu principiile şi
normele general acceptate ale dreptului internaţional şi ale documentelor OSCE;
- colaborarea între statele membre etc.
Relaţiile interstatale între ţările membre în cadrul Comunităţii se desfăşoară în baza
acordurilor bilaterale şi multilaterale în diferite ramuri, cu respectarea scopului şi principiilor
Statutului CSI.
Toate cele 12 ţări membre ale CSI se consideră ţări fondatoare ale Comunităţii;
aceasta însemnă că ele au semnat şi ratificat Acordul cu privire la crearea CSI, din 8
decembrie 1991, şi Protocolul la acest Acord, din 21 decembrie 1991, până la momentul
adoptării Statutului.
În acelaşi timp, în statut se menţionează, că membru al Comunităţii poate deveni
orice stat, care împărtăşeşte scopurile şi principiile Comunităţii şi îşi asumă angajamentele
enumerate în Statut, aderând la el cu acordul tuturor statelor membre.
În calitate de membru asociat, poate adera orice stat care doreşte să participe la
anumite tipuri de activitate ale ei, în condiţiile determinate de Acordul cu privire la membrul
asociat.
Cât priveşte retragerea din CSI, articolul 9 din Statut precizează că orice parte
contractantă are dreptul de a se retrage din Statut (Comunitate), atunci când doreşte acest
lucru, cu condiţia să înştiinţeze în scris despre aceasta Depozitarul Statutului (Arhiva).
Cererea de retragere întră în vigoare după expirarea a 12 luni de la depunerea ei. În ce priveşte
angajamentele luate faţă de celelalte state ale CSI, în perioada de membru, se vor duce la bun
sfârşit.
În conformitate cu secţiunea III a statutului, securitatea colectivă şi colaborarea
politico-militară este coordonată de Consiliul Şefilor de Stat, iar organul suprem pentru

135
problemele apărării şi pazei frontierelor externe ale statelor membre ale Comunităţii este
Consiliul Şefilor de State. Conlucrarea statelor membre în domeniul realizării acordurilor
internaţionale şi soluţionării altor probleme din domeniul securităţii şi dezarmării se va realiza
prin consultări reciproce.
În cadrul secţiunii V, a Statutului CSI sunt indicate direcţiile economice şi sociale de
colaborare între ţările membre. Acestea sunt:
- formarea Spaţiului economic comun în baza relaţiilor de piaţă şi a liberei circulaţii a
mărfurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă;
- coordonarea politici sociale, elaborarea programelor şi a măsurilor sociale comune cu
privire la scăderea tensiunii sociale legate de reformele economice;
- dezvoltarea sistemului de transport şi comunicaţii şi, de asemenea, a sistemului energetic;
- coordonarea politicii financiar-bancar;
- sprijinirea dezvoltării legăturilor comerciale şi economice ale ţărilor membre;
- stimularea şi protejarea reciprocă a investiţiilor;
- coordonarea standardizării şi certificării de mărfuri şi producţie;
- protejarea dreptului intelectual;
- sprijinirea dezvoltării spaţiului informaţional comun;
- realizarea proiectelor şi programelor comune în domeniul ştiinţei şi tehnicii,
învăţământului, sănătăţii, culturii şi sportului.
De asemenea, se menţionează că, Statele membre vor colabora în domeniul dreptului,
mai ales încheind tratatele multilaterale şi bilaterale de asistenţă juridică, şi vor contribui la
apropierea legislaţiilor lor naţionale.
În cazul apariţiei unor contradicţii între normele legislaţiilor naţionale ale statelor
membre, care reglementează relaţiile din sferele activităţii lor comune, statele membre vor
iniţia consultări şi tratative în scopul elaborării unor propuneri de înlăturare a contradicţiilor.
În secţiunea VI sunt date şi definite organele coordonatoare ale CSI-ului; aceste sunt:
Consiliul Şefilor de State, Consiliul Şefilor de Guverne, Consiliul Miniştrilor Afacerilor
Externe, Comitetul Executiv, Consiliul Miniştrilor Apărării (Comandantul Suprem al Forţelor
Armate Unite), Consiliul Comandanţilor de Grăniceri, Tribunalul Economic şi Organele
Colaborării pe ramuri. Structura şi funcţiile fiecărui organ al CSI-ului sunt descrise în punctul
4.1.3.
Relaţiile interstatale între ţările membre în cadrul Comunităţii se desfăşoară în baza
acordurile bilaterale şi multilaterale în diferite ramuri, cu respectarea scopului şi principiilor
Statutului CSI.

136
Comunitatea Statelor Independente a obţinut statut de observator pe lângă Adunarea
Generală ONU la 24 martie 1994, iar la 3 august 1994 a fost înregistrat Statutul CSI de către
Secretariatul ONU, ca Acord internaţional multilateral, conform art.102 din Statutul ONU.

4.1.3. Structura organizatorică a CSI

Primul acord referitor la înfiinţarea structurii organizatorice a CSI a fost Acordul cu


privire la instituţiile coordonatoare ale Comunităţii statelor Independente din 30 decembrie
1991, în care se stabileşte că CSI va fi coordonat de două instituţii principale: Consiliul
Şefilor de Stat (CŞS) şi Consiliul Şefilor de Guvern (CŞG), iar la 15.05.1992 a fost aprobat
Acordul cu privire la Regulile provizorii de procedură ale CŞS şi CŞG ale statelor membre ale
CSI.
În prezent activitatea Consiliu Şefilor de Stat şi Consiliu Şefilor de Guvern este
reglementat de Acordul privind crearea Comunităţii Statelor Independente din 8 decembrie
1991, Statutul CSI din 22 ianuarie 1993, precum şi de Regulile de procedură ale Consiliului
Şefilor de State şi Consiliului Şefilor de Guvern ale CSI, aprobate prin Hotărârea Consiliul
şefilor de Stat din 17 mai 1996.
- Consiliul Şefilor de Stat reprezintă organul principal al CSI care discută şi
rezolvă orice problemă ce vizează interesele comune ale statelor participante. Se întruneşte de
2 ori pe an în şedinţe ordinare şi în şedinţe extraordinare la cererea unuia din membri.
- Consiliul Şefilor de Guverne coordonează colaborarea organelor puterii
executive ale statelor membre în domeniile economiei, social şi în alte sfere de interes comun.
Se întruneşte de 4 ori pe an.
Consiliile sunt abilitate să ia în discuţie şi să adopte hotărâri privind problemele
interne şi externe ale CSI-ului.
Fiecare stat membru al Consiliului dispune de un singur vot. Hotărârile Consiliilor se
adoptă prin consens. Orice stat poate declara dezinteresul său pentru o problemă sau alta, sau
să o aprobe cu anumite menţiuni, ceea ce nu constituie un obstacol în calea adoptării hotărârii.
Prin decizia Consiliului Şefilor de State şi Consiliului Şefilor de Guverne ale statelor
Comunităţii se pot crea organe de lucru auxiliare atât cu caracter permanent, cât şi provizoriu.
Aceste organe se formează din reprezentanţii statelor membre, cărora li se vor delega
împuternicirile respective. Limba de lucru în cadrul organelor de conducere ale CSI-ului este
limba rusă. La 2 aprilie 1999 a fost aprobată Hotărârea privind delimitarea împuternicirilor

137
între CŞS şi CŞG al CSI. Astfel, Consiliul Şefilor de State este responsabil pentru următoarele
probleme:
- efectuarea modificărilor în Statutul CSI;
- efectuarea restructurărilor, modificărilor şi crearea noilor organe de conducere ale CSI-
ului;
- prezentarea dărilor de seamă privind activitatea organelor CSI;
- numirea şi confirmarea conducătorilor organelor care se subordonează CŞS;
- stabilirea drepturilor şi domeniilor de activitate ale organelor din subordinea sa.
Consiliul Şefilor de Guvern iau următoarele hotărâri:
- îndeplinirea dispoziţiilor date de CŞS către CŞG;
- realizarea obiectivelor stipulate în Tratatul privind Crearea Uniunii Economice, precum şi
problemele referitore la funcţionarea Zonei de Comerţ Liber;
- adoptarea programelor comune privind dezvoltarea industriei, agriculturii şi a altor ramuri
ale economiei, precum şi finanţarea acestor programe;
- dezvoltarea sistemelor de transport, comunicare şi a sistemului energetic;
- colaborarea în domeniul financiar, politicii tarifare şi politicii de impozitare;
- elaborarea mecanismelor cu privire la formarea spaţiului tehnico-ştiinţific;
- crearea organelor din subordine;
- numirea şi confirmarea conducătorilor organelor care se subordonează CŞG;
- gestionarea financiară a organelor Comunităţii.
Consiliul Şefilor de State şi Consiliul Şefilor de Guverne pot ţine şedinţe comune.

Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe al CSI a fost creat conform Hotărârii


Consiliului Şefilor de state al Comunităţii din 24 septembrie 1993.
Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe (CMAE) reprezintă organul executiv principal
care asigură cooperarea în domeniul activităţii politicii externe a ţărilor membre ale CSI,
inclusiv în cadrul organismelor internaţionale, şi iniţiază consultări în problemele de politică
globală de interes comun. Adoptă decizii în perioada dintre şedinţele Consiliul Şefilor de
State şi Consiliul Şefilor de Guverne. Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe îşi
reglementează activitatea conform Regulamentului adoptat de Consiliul Şefilor de State.
Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe se ocupă de următoarele probleme:
• îndeplinirea deciziilor luate de Consiliului Şefilor de State şi Consiliul Şefilor de
Guverne;
• influenţarea dezvoltării cooperării statelor-membre ale Comunităţii în domeniul
politicii externe, inclusiv misiunile diplomatice;

138
• influenţarea dezvoltării umanitare şi a cooperării statelor-membre ale
Comunităţii;
• influenţarea întăririi relaţiilor de prietenie, relaţiilor de vecinătate şi a cooperării
internaţionale;
• examinează chestiunile legate de organizarea funcţionării relaţiilor reciproce ale
ţărilor-membre ale CSI în cadrul ONU şi în alte forumuri internaţionale, incluzând şi
posibilitatea de înaintare a unor iniţiative comune;
O mare atenţie CMAE acordă problematicii activităţii de pace. În comun cu Consiliul
Miniştrilor Apărării a fost elaborată Instrucţiunea cu privire la puterile colective pentru
menţinerea păcii în CSI şi Concepţia de lichidare şi rezolvare a conflictelor pe teritoriul
statelor-membre ale CSI şi un şir de alte documente.
CMAE, în activitatea sa, se conduce conform principiilor Statutului ONU şi OSCE,
cele mai de bază documente ale CSI, hotărâri adoptate în cadrul Comunităţii şi în cadrul
Consiliului Şefilor de State şi Consiliului Şefilor de Guverne.

Consiliul Miniştrilor Apărării (CMA) a fost înfiinţat prin Hotărârea Consiliului Şefilor
Statelor CSI din 14 februarie 1992.
Consiliul Miniştrilor Apărării este organul Consiliului Şefilor de State responsabil
pentru politica militară şi industria militară a statelor participante din cadrul CSI. Angajaţii
acestuia coordonează cooperarea militară a ţărilor membre, organizează activitatea
observatorilor militari şi forţelor colective pentru menţinerea păcii în CSI.
Consiliul Miniştrilor apărării este comandamentul suprem al Forţelor Armate Unite.
Comandamentul suprem al Forţelor Armate Unite înfăptuieşte conducerea Forţelor Armate
Unite, precum şi a grupelor de observatori militari şi a forţelor colective de menţinere a păcii
în Comunitate.
Consiliul miniştrilor apărării şi Comandamentul suprem al Forţelor Armate Unite îşi
desfăşoară activitatea în baza Regulamentului respectiv adoptat de Consiliul Şefilor de State.
Membri ai CMA sunt miniştrii statelor membre ale CSI; excepţie de la aceasta fac ţările:
Republica Moldova, Turkmenistan şi Ucraina.
Consiliul Miniştrilor Apărării are ca principale atribuţii:
• examinează concepţiile privind politica militară şi a construcţiei militare a statelor-
membre ale Comunităţii şi, în caz de necesitate, face propunerea pentru examinarea acesteia
de către Consiliul Şefilor de State a CSI;
• înfăptuieşte coordonarea colaborării militare a statelor-membre ale Comunităţii;

139
• elaborează propuneri pentru coordonarea puterilor statelor-membre ale
Comunităţii, îndreptate spre lichidarea conflictelor armate pe teritoriul statelor-membre ale
Comunităţii şi a graniţelor externe;
• pentru apropierea actelor normative a statelor-membre ale Comunităţii în domeniul
construcţiilor militare şi a apărării sociale a militarilor, persoanelor eliberate din serviciul
militar şi a membrilor familiilor lor;
• înfăptuieşte organizarea activităţii grupurilor militare de observatori şi a puterilor
colective pentru menţinerea păcii în CSI.
Şedinţele CMA se desfăşoară în funcţie de necesităţi, dar, ca regulă, nu mai rar decât o
dată la trei luni.

Consiliul Comandanţilor Trupelor de Grăniceri (CCTG) a fost creat la 6 iunie 1992.


CCTG reprezintă organul Consiliului Şefilor de State responsabil pentru securitatea
frontierelor externe ale Comunităţii şi zonelor libere ale ţărilor membre ale CSI. Membrii
acestui Consiliu sunt Comandanţii Trupelor de Grăniceri ai ţărilor membre ale CSI; excepţie
fac ţările: Republica Azerbaidjan, Republica Moldova şi Ucraina.
Consiliul comandanţilor Trupelor de Grăniceri îşi desfăşoară activitatea în baza
Regulamentului adoptat de Consiliul Şefilor de State. Şedinţele CCTG au loc nu mai rar de o
dată pe trimestru.

Tribunalului Economic al Comunităţii Statelor Independente a fost creat conform


articolului 5 al Acordului Consiliului Şefilor de State al Comunităţii Statelor Independente
privind măsurile de asigurare a îmbunătăţirii decontărilor reciproce între agenţii economici ai
statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente, din 15 mai 1992. Acordul privind
statutul Tribunalului Economic al CSI a fost semnat la Moscova la 6 iulie 1992. Republica
Moldova a ratificat acest acord la 2 noiembrie 1994, care a intrat în vigoare pentru Republica
Moldova la 20 martie 1995.
Tribunalului Economic are funcţia de a asigura angajamentele economice ale statelor
membre în cadrul CSI. De competenţa Tribunalului Economic ţin:
- soluţionarea litigiilor care pot apărea în cadrul îndeplinirii angajamentelor economice;
- interpretarea dispoziţiilor acordurilor şi ale altor acte ale Comunităţii ce vizează
problemele economice.
- soluţionarea litigiilor apărute în urma semnării acordurilor între statele membre.

140
Tribunalul Economic îşi desfăşoară activitatea conform Acordului referitor la Statutul
Tribunalului Economic şi Regulamentului respectiv adoptat de Consiliul Şefilor de State.
Sediul Tribunalului Economic are sediul în oraşul Minsk.

Comitetul Economic Interstatal al Uniunii Economice (CEI) a fost creat cu scopul


formării şi asigurării activităţii eficiente a Uniunii Economice, dezvoltării raţionale a
proceselor integraţioniste în cadrul Comunităţii Statelor Independente. CEI realiza funcţia de
control şi de dispoziţie în limitele împuternicirilor delegate de statele membre ale Tratatului
cu privire la crearea Uniunii Economice.
În activitatea sa, CEI era răspunzător în faţa Consiliului Şefilor de State şi Consiliului
Şefilor de Guverne ale CSI. CEI îşi desfăşura activitatea conform Statutului CSI, Tratatului cu
privire la crearea Uniunii Economice, hotărârilor CŞS şi CŞG ale CSI, Acordului cu privire la
crearea Comitetului Economic Interstatal al Uniunii Economice, semnat la 21 octombrie
1994, şi Regulamentului său adoptat de Consiliul Şefilor de State. Acordul cu privire la
crearea CEI al Uniunii Economice a fost ratificat de Republica Moldova la 6 iunie 1995 şi a
intrat în vigoare la 27 octombrie 1995.
La 2 aprilie 1999, Consiliul Şefilor de State ale CSI a luat hotărârea de a reorganiza
Consiliul Economic Interstatal al Uniunii Economice. Astfel, la 25 ianuarie 2000 a fost
adoptată Hotărârea privind Regulamentul Consiliul Economic al CSI.
Consiliul Economic reprezintă principalul organ executiv care asigură implementarea
deciziilor Consiliului Şefilor de State şi Consiliului Şefilor de Guverne ale CSI în realizarea
Acordurilor cu privire la crearea zonei de liber schimb şi alte activităţi de cooperare socio-
economice. Consiliul adoptă decizii în baza competenţei sale şi la ordinele Consiliului Şefilor
de State şi Consiliului Şefilor de Guverne ale CSI. Consiliul economic e format din
reprezentanţii guvernelor statelor membre ale CSI.
Domeniile de activitate ale Consiliului Economic sunt:
- contribuirea la adâncirea colaborării economice multilaterale în cadrul CSI, a creării şi
funcţionării zonei de comerţ libere şi trecerea la etapele superioare ale integrării
economice;
- elaborarea proiectelor privind colaborarea din sectorului privat, din sectorul financiar-
bancar, societăţilor de asigurări, întreprinderilor mixte, formarea infrastructurii pieţei,
stabilirea legăturilor directe între diferite forme de proprietate şi stabilirea colaborării
investiţionale;

141
- elaborarea programelor şi proiectelor comune de dezvoltare ale părţilor cointeresate în
domeniul industriei, agriculturii, transporturilor, valorificării rezervelor resurselor
minerale şi rezolvarea problemelor privind tranzitarea resurselor minerale.
- extinderea colaborării în domeniile ştiinţei, învăţământului, culturii, asistenţei şi protecţiei
sociale.
Consiliul Economic se subordonează Consiliului Şefilor de State şi Consiliului Şefilor
de Guverne.

Adunarea Interparlamentară a statelor-membre ale CSI a fost înfiinţată la 27 martie


1992 de către şefii parlamentelor Republicii Armenia, Republicii Belarus, Republicii
Kazahstan, Republicii Kârgâstan, Federaţiei Ruse, Republicii Tadjikistan şi Uzbekistan, în
baza Acordului de la Alma-Ata. În anii 1993-1995 membri ai Adunării Interparlamentare au
devenit Republica Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova, iar în 1999 a aderat Ucraina.
La 26 mai 1995 şefii satelor R. Azerbaidjan, R. Armenia, R. Belarus, Georgia, R.
Kazahstan, R. Kârgâstan, Federaţiei Ruse şi R. Tadjikistan au semnat Convenţia cu privire la
Adunarea Interparlamentară a statelor-membre ale Comunităţii Statelor Independente, care a
intrat în vigoare la 16 ianuarie 1996. Republica Moldova a semnat Convenţia la 23 octombrie
1997, a ratificat-o prin Hotărârea Parlamentului nr.1605-XII din 17 martie 1998 şi a intrat în
vigoare la 2 iunie 1998.
În conformitate cu această Convenţie, Adunarea este recunoscută ca organ interstatal
şi ocupă un loc de bază în sistemul organelor CSI. Adunarea îndeplineşte funcţia de instituţie
consultativă în discutarea problemelor cooperării parlamentare. Adunarea e formată din
delegaţii parlamentare ale ţărilor membre ale CSI. Activităţile Adunării sunt conduse de către
Consiliul Adunării format din liderii delegaţiilor parlamentare, care se întrunesc de patru ori
pe an. Secretariatul Adunării, condus de Secretarul General destinat pentru asigurarea
activităţii Adunării Interparlamentare, Consiliului şi Comisiilor acesteia. Problemele de
procedură ale activităţii Adunării Interparlamentare sunt reglementate de Regulamentul ei.
În cadrul Adunării Interparlamentare există zece Comisii permanente de lucru în
domeniile: dreptului, economic şi financiar, politicii sociale şi drepturile omului, ecologie şi
resursele naturale, apărării şi securităţii, ştiinţei şi învăţământului, culturii, informaticii,
turismului şi sportului, politicii externe, administrării publice şi controlului bugetar.
Comisiile se ocupă cu:
- armonizarea legislaţiei ţărilor CSI;
- elaborarea acordurilor de cooperare;

142
- recomandarea privind sincronizarea procedurilor de ratificare a acordurilor de către
parlamentele ţărilor membre ale CSI;
- propunerea acordurilor de tip model pentru legislaţia internă a ţărilor-membre CSI, în
elaborarea acestor modele luându-se în considerare acordurilor internaţionale la care
ţările membre ale CSI fac parte.
Sediul Adunării Interparlamentare se află în oraşul Sankt-Petersburg.

În baza acordurilor statelor-membre referitoare la colaborarea în domeniile economic,


social etc. pot fi constituite organe ale colaborării în diverse domenii care se ocupă de
elaborarea principiilor şi regulilor referitor la activitatea lor. Organele colaborării în diverse
domenii, în limitele competenţei lor, adoptă recomandări, iar în cazurile necesare vin cu
propuneri de examinare a unor probleme în cadrul Consiliului Şefilor de Guverne.
Comitetul Executiv este organul executiv, administrativ şi coordonator care
funcţionează permanent din 16 ianuarie 1992, organizează activităţile Consiliului Şefilor de
State, Consiliului Şefilor de Guverne, Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe, Consiliului
Economic etc., pregăteşte propuneri în ceea ce priveşte extinderea cooperării economice în
cadrul CSI, crearea şi funcţionarea zonei libere de comerţ, asigurarea condiţiilor favorabile de
trecere la o etapă superioară de integrare economică, împreună cu alte state membre şi organe
ale CSI, înaintează propuneri şi schiţează documente în scopul dezvoltării ţărilor participante
în domeniile politic, economic, social etc. Sediul Comitetului Executiv se află în oraşul
Minsk.

La 23 decembrie 1993 şefii statelor CSI au adoptat Hotărârea privind preşedinţia în


organele statutare ale Comunităţii Statelor Independente. Conform acestei Hotărâri,
preşedinţia în toate organele statutare CSI este exercitată de un singur stat membru al
Comunităţii timp de şase luni. S-a hotărât ca Federaţia Rusă să deţină preşedinţia în organele
statutare ale CSI în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 1994. Preşedintele Consiliului Şefilor de
State a fost ales Preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin.
În a doua jumătate a anului 1994 Consiliul Şefilor de State şi Consiliul Şefilor de
Guverne au avut şedinţe separate, iar adunarea comună a avut loc abia în februarie 1995 unde
s-a luat Hotărârea privind prelungirea preşedinţiei Federaţiei Ruse în organele statutare ale
CSI până la 31 decembrie 1995.
În şedinţa Consiliului Şefilor de State din 19 ianuarie 1996 şi din 28 martie 1997 s-a
votat în unanimitate prelungirea deţinerii preşedinţiei Consiliului Şefilor de State de către
Preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, şi respectiv deţinerea în continuare de către

143
Federaţia Rusă a preşedinţiei în celelalte organe statutare ale CSI până la 31 decembrie 1996
şi respectiv până la 31 decembrie 1997.
În perioada 27-28 mai 1997 – 25 ianuarie 2000 au avut loc două şedinţe a Consiliului
Şefilor de State (29 aprilie 1998 şi 1-2 aprilie 1999), în toată perioada aceasta Federaţia Rusă
păstrându-şi preşedinţia în organele statutare ale CSI.
În conformitate cu Hotărârea Consiliului Şefilor de state din 25 ianuarie 2000
Preşedintele Consiliului Şefilor de state ale CSI a fost confirmat preşedintele Federaţiei Ruse,
V. V. Putin. La summitul din Minsk al CSI din 1 iunie 2001, şefii statelor au decis de a
prelungi candidatura lui V. V. Putin.
Reprezentanţii Federaţiei Ruse sunt preşedinţi şi în alte organe ale CSI-ului: Consiliul
Miniştrilor Afacerilor Externe, Consiliul Miniştrilor Apărării, Consiliul Comandanţi Forţelor
de Grăniceri.
Începând cu anul 2000 preşedinţia Consiliului Şefilor de Guverne au deţinut-o prin
rotaţie ţările Belarus, Georgia şi Ucraina.

În conformitate cu Regulamentele Consiliului Şefilor de State, Consiliului Şefilor de


Guverne, Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe şi Consiliului Economic deciziile se
adoptă prin consens.
Documentele de constituire, inclusiv Statutul CSI, presupun că participarea statelor
membre la cooperare în cadrul CSI nu afectează obligaţiunile lor internaţionale, inclusiv
raporturile sale cu alte state. Orice stat membru poate declara lipsa sa de interes într-o anumită
problemă, dar acest lucru nu constituie o piedică pentru adoptarea deciziei respective.
Deciziile sunt obligatorii numai pentru statele care au participat la adoptarea lor. În momentul
semnării, ratificării, adoptării sau aprobării acordurilor multilaterale, statele membre pot
formula rezerve. În baza acestui principiu, unele state pot adopta decizii privind cooperarea
lor mai strânsă, cu un grad mai înalt de integrare, iar acest fapt, aparent, nu afectează statele
membre în alte domenii. De exemplu, doar 9 state membre (fără Republica Moldova, Ucraina
şi Turkmenistan) au fost parte la Tratatul privind securitatea colectivă, iar din 1998
Uzbekistan, Azerbaidjan şi Georgia au sistat participarea lor la acest Tratat. În acest caz,
precum şi în altele asemănătoare, neparticiparea a jumătate din statele membre nu este un
impediment pentru ca un şir întreg de astfel de acorduri să fie în vigoare şi să se numească…
“ale statelor membre ale CSI”.
Există o serie întreagă de domenii de cooperare, unde statele membre ale Comunităţii
au poziţii foarte diferite. De exemplu, Republica Moldova, Ucraina, Republica Azerbaidjan,
Turkmenistan nu participă la cooperarea politico-militară, la activitatea Consiliului Miniştrilor

144
Apărării. Aşa cum s-a arătat mai sus, mai multe ţări nu sunt participante la Acordul privind
securitatea colectivă, unele state (Turkmenistan, iar până în 1999 – şi Ucraina) nu participau
la activitatea Adunării Interparlamentare a CSI. Ucraina, Uzbekistan şi Turkmenistan nu
participă la activitatea Tribunalului Economic al CSI, etc.
Până în anul 1997, în activitatea Comunităţii s-a constatat o stagnare, iar necoincidenţa
poziţiilor, uneori chiar contradictorii, au devenit atât de acute, încât la reuniunea Consiliului
Şefilor de Stat din 23 octombrie 1997 de la Chişinău s-a hotărât ca la următoarea reuniune să
se facă propuneri concrete privind restructurarea CSI-ului. Astfel, la reuniunea Consiliului
Şefilor de State din 29 aprilie 1998 s-a luat Hotărârea cu privire la desfăşurarea lucrărilor
Forului special pentru perfecţionarea activităţii şi restructurării CSI-ului. Acest For şi-a
desfăşurat lucrările pe parcursul anului 1998. La reuniunea de la 2 aprilie 1999 au fost
adoptate Protocolul privind introducerea unor modificări şi completări la Acordul privind
crearea zonei de comerţ liber şi hotărâri care prevedeau restructurarea organizatorică a CSI-
ului.
Această reformare ţine, însă, doar de restructurarea internă, care şi-a găsit expresie în
“rebotezarea” unor organe executive, separarea mai clară a funcţiilor Consiliului Şefilor de
State şi Guverne, delegarea unor funcţii Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe şi
Consiliului Economic. Reformarea nu a adus schimbări de esenţă în activitatea CSI. Nu s-au
găsit puncte de interes comun pentru toate cele 12 state. Din această cauză, CSI rămâne în
continuare, şi după reformă, o structură amorfă şi ineficientă.
Nici scurta aflare în funcţia de secretar executiv al CSI al cunoscutului om de afaceri
Boris Berezovskii, care, precum se credea, va folosi energia şi autoritatea sa pentru
dinamizarea activităţii CSI, n-a schimbat starea de lucruri. La începutul anului 1999 Boris
Berezovskii, care s-a compromis definitiv prin aventurile sale în viaţa politică a Federaţiei
Ruse şi prin tentativele insistente de a deveni “un al 13 egal” alături de ceilalţi 12 şefi de state,
a fost înlocuit cu Iurii Iarov, ex-vicepriministru al Guvernului Federaţiei Ruse1.
Activitatea multilaterală în cadrul CSI pe parcursul existenţei întâmpină un şir de
probleme serioase de implementare în practică a tratatelor şi a acordurilor semnate şi
nesistematizarea acestora. La 2 aprilie 1999 Consiliul Şefilor de State au luat Hotărârea
privind inventarierea acordurilor şi hotărârilor semnate în cadrul CSI. La 1 decembrie 2000
CŞS a semnat Hotărârea cu privire la abrogarea unui şir de acorduri multilaterale semnate în
cadrul CSI. Au fost abrogate 41 de acorduri multilaterale şi 122 de hotărâri semnate de
Consiliul Şefilor de State.

1
„Moldova şi integrarea europeană” Institutul de Politici Publice, Chişinău 2001, pag.81.

145
În pofida încercărilor întreprinse pe parcursul ultimilor ani de a modifica structura şi
funcţiile CSI ca organizaţie, până în prezent se resimte absenţa unei definiri clare a domeniilor
prioritare de colaborare în cadrul Comunităţii.

4.1.4. Grupări integraţioniste din cadrul CSI

În cadrul CSI s-au format mai multe grupări integraţioniste. Una din cauzele apariţiei
grupărilor subregionale este propunerea Federaţiei Ruse de la reuniunea din Bişkek
(Kârgâstan) din 9 octombrie 1992: „A merge înainte – asta înseamnă, că cei care sunt pentru
CSI nu au de gând să-i aştepte pe acei care tărăgănează şi se tem ca de ciumă de reconstruirea
structurilor care reamintesc de URSS. Tocmai de aceea, conducerea Rusiei a propus ideea de
a construi Comunitatea “cu viteze diferite”, adică fostelor republici unionale li se propun
diferite forme de participare în cadrul CSI-uliu în calitate de membru cu drepturi depline,
asociat şi observator.”1
În baza acestui principiu, unele state pot adopta decizii privind cooperarea lor mai
strânsă, cu un grad mai înalt sau mai mic de integrare . Principiul “integrării cu viteze
diferite”, posibilitatea de a nu semna sau ratifica toate acordurile sau a ratifica cu anumite
rezerve, neînţelegerile politice şi economice, unele divergenţe mai vechi care se trag din
timpul existenţei URSS sau chiar de mai înainte – au fost factorii care au dus la crearea
diferitor grupări subregionale în cadrul CSI.
În cadrul CSI există următoarele organisme economice interstatale:
1. Uniunea Central-Asiatică, din care fac parte Kazahstan, Kârgâstan, Uzbekistan şi
Tadjikistan;
2. Uniunea Economică Euroasiatică (Federaţia Rusă, Belarus, Kazahstan, Kârgâstan şi
Tadjikistan);
3. Uniunea Rusia - Belarus;
4. GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Republica Moldova);
5. Spaţiului Economic Unic, semnat 18 septembrie 2003 la Ialta, de către Federaţia Rusă,
Republica Belarus, Republica Kazahstan şi Ucraina.

1
„Sodrujestvo. Informaţionâi vestnic Soveta Glav Gosudarstv i Soveta Glav Pravitelstv SNG”, ediţia a şaptea,
Minsk 1992, pag. 7.

146
1. Şefii statelor Republicii Kazahstan, Republicii Kârgâstan şi Republicii Uzbekistan,
luând în considerare problemele lor comune economice, sociale şi ecologice, au semnat la 30
aprilie 1994, Tratatul cu privire la crearea Spaţiului Economic Comun. Acest tratat a fost
ratificat de toate ţările, prin aceasta punându-se baza unei colaborări economice mai strânse
între ţările Central-Asiatice. Republica Tadjikistan a aderat la Tratat în martie 1998.
La reuniunea din 8 iulie 1994, din oraşul Alma-Ata, şefii statelor au înfiinţat
Consiliului Interstatal şi Comitetului Executiv Interstatal (CEI) pentru buna funcţionare a
Tratatului. CEI reprezintă organul permanent de lucru şi are toate atributele unei organizaţii
internaţionale: steag, stemă, imunitate, etc. CEI îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură cu
Comitetul executiv al CSI şi cu Comitetul de Integrare a Tratatului (Belarus, Kazahstan,
Kârgâstan, Rusia şi Tadjikistan). Sediul CEI se află în oraşul Bişkek (Kârgâstan).
2. Tratatul între Republica Belarus, Republica Kazahstan, Republica Kârgâstan şi
Federaţia Rusă cu privire la adâncirea integrării în domeniile economic şi socio-uman a fost
semnat la 29 martie 1996. În februarie 1999 la Tratat a aderat şi Republica Tadjikistan.
Tratatul din 29 martie 1996 a fost încheiat cu scopul creării ulterioare a Comunităţii
Statelor Integrate. Ţările au hotărât să-şi îndrepte eforturile în direcţia adâncirii pe etape a
integrării în domeniile economiei, ştiinţei, învăţământului, culturii, sferei sociale şi în alte
domenii, în acelaşi timp respectându-şi suveranitatea, principiului egalităţii, neamestecul în
treburile interne şi păstrarea graniţelor prezentate care există între ţări.
Organul suprem al Tratatului este Consiliul Interstatal, în componenţa căruia intră şefii
statelor, şefii de guvern, miniştrii afacerilor externe şi preşedintele Comitetului de Integrare.
Consiliul Interstatal a fost înfiinţat la 16 mai 1996. Sediul Comitetului de Integrare se află în
oraşul Alma-Ata (Republica Kazahstan).
3. În interesul progresului socio-economic, în aprilie 1996, a fost semnat Tratatul cu
privire la formarea Comunităţii Belarus şi Rusia. Tratatul din 2 aprilie 1996 prevedea
adâncirea integrării politice şi economice, valorificarea potenţialului intelectual şi crearea
condiţiilor creşterii nivelului de trai.
La 8 decembrie 1999, la Moscova, şefii statelor au semnat Tratatul cu privire la
crearea Uniunii Statelor Rusia şi Belarus. Prin Tratat se stabileşte că, pentru realizarea
scopului Uniunii Statale se creează următoarele structuri organizatorice: Comitetul suprem de
stat, Parlamentul, Comitetul Miniştrilor, Tribunalul şi Camera de plăţi. Prin tratat se stabileşte
introducerea pe etape a monedei unice şi concomitent crearea unui centru de emitere. De
asemenea, se stabileşte că, în scopul creării spaţiului economic comun, ţările-membre iau
măsuri de comun acord privind uniformizarea politicii macroeconomice.

147
Tratatul nu conţine crearea unei formaţiuni militare, dar se menţionează doar formarea
grupărilor militare regionale. Fiecare stat îşi păstrează suveranitatea, independenţa,
integritatea teritorială, structura statală, Constituţia, drapelul, stema şi alte atribute
constituţionale ale statului.
4. Uniunea Interstatală GUUAM.
La 10 octombrie, la Strasburg, şefii statelor Georgiei, Ucrainei, Azerbaidjan şi
Republicii Moldova au semnat crearea Uniunii Interstatale GUAM. La 24 aprilie 1999, la
Washington, a aderat şi Uzbekistan; astfel au devenit 5 ţări membre, iar denumirea s-a
schimbat în GUUAM. Tot la Washington a fost semnată Declaraţia în care se specifică
direcţiile principale de colaborare între ţările respective. Unele din aceste direcţii sunt: crearea
coridorului de transport transeuroasiatic; asigurarea livrărilor resurselor energetice, etc.
GUUAM nu are structuri organizatorice şi deocamdată nu funcţionează.
5. Federaţia Rusă, R. Belarus, R. Kazahstan şi Ucraina au semnat la 18 septembrie
2003 la Ialta, formarea Spaţiului Economic Unic, care are ca scop crearea zonei de comerţ
liber, inclusiv a uniunii vamale, uniunii politice, fiscale şi sociale şi introducerea monedei
unice pentru anul 2010. Această uniune este deschisă pentru aderarea celorlalte ţări membre
ale CSI. Se prevede ca, pe viitor, să adere la această uniune şi celelalte ţări membre CSI, fapt
care va duce la o etapă superioară de integrare economică. Astfel se caută o ieşire din impas şi
de a evita problemele care sunt în prezent în cadrul relaţiilor economice între ţările membre
ale CSI.
Activitatea acestor grupări nu are nimic comun cu structurile CSI, deşi scopurile lor,
modalităţile şi domeniile de cooperare, în principiu, se suprapun. Statele membre ale acestor
grupări sunt în căutarea unor puncte de tangenţă în cadrul unor grupări de state mai mici decât
CSI. Existenţa acestor grupări şi procesul continuu de reformare a CSI atestă perpetuarea
crizei interne, în această organizaţie.

4.1.5. Integrarea economică din cadrul ţărilor CSI

Ţările CSI au hotărât să formeze o Uniune Economică pentru accelerarea reformelor


economice şi ridicarea nivelului de trai şi care să asigure libera circulaţie a mărfurilor,
serviciilor, capitalurilor şi a forţei de muncă, precum şi o politică monetară, financiară,
bugetară, fiscală, a preţurilor, economică, vamală şi valutară comună, o legislaţie economică
armonizată, şi realizarea unei baze statistice comune. Această Uniune a fost creată în baza

148
participării de bună voie, cu respectarea suveranităţii, integrităţii teritoriale, egalităţii în
drepturi, precum şi respectarea reciprocă a Părţilor.
Ideea creării Uniunii Economice în cadrul CSI a fost adoptată prin Hotărârea privind
măsurile de creare a Uniunii Economice ale ţărilor membre ale CSI, la 14 mai 1993, în care se
menţionează că Comitetul Consultativ-coordonator trebuie să elaboreze proiectul Tratatului
privind crearea Uniunii Economice şi toate Acordurile necesare pentru punerea în funcţiune a
Tratatului.
Tratatul cu privire la crearea Uniunii Economice a fost semnat la Moscova la 24
septembrie 1993, pe un termen de 10 ani, cu prelungire automată pe următoarele perioade de
câte 5 ani, până când una dintre Părţi îşi va declara retragerea. Tratatul privind crearea Uniunii
Economice a intrat în vigoare temporar din data semnării, până când toate ţările vor ratifica şi
trece toate procedurile interne de punerea în aplicare. Tratatul se consideră în vigoare din 14
ianuarie 19941.
Cu toate că Tratatul a fost încheiat pe o perioadă de 10 ani, atât termeni concreţi
pentru îndeplinirea etapelor formării Uniunii Economice2, mecanismele, criteriile şi instituţiile
responsabile pentru realizarea lor, cât şi sistemul pentru sancţionarea acestora n-au fost
indicate în Tratat. Ordinea formării, funcţionării şi finanţării instituţiilor Uniunii Economice,
coordonarea activităţii lor cu activitatea organismelor economice ale C.S.I, se reglementează
prin acorduri aparte.
Relaţiile economice dintre ţări se reglementează prin Tratatul cu privire la crearea
Uniunii Economice, de acorduri bilaterale şi multilaterale, de normele dreptului internaţional
şi legislaţia naţională. În cazul în care Tratatul stabileşte alte norme şi reguli decât cele
prevăzute de legislaţia naţională, se vor aplica regulile şi normele dreptului internaţional şi ale
Tratatului.
În ce privesc relaţiile economice, în art. 9 se menţionează că Părţile Contractante pot,
pe baze bi- sau multilaterale, aplica, în conformitate cu practica internaţională, măsuri de
protecţie, temporare sau de alt ordin, din considerente de securitate naţională. În cadrul
comerţului reciproc se vor aplica preţuri contractuale.
În Tratat este prevăzut crearea unui mediu prielnic de dezvoltare pentru antreprenoriat
şi investiţii printr-un regim juridic naţional propice activităţii subiecţilor economici rezidenţi
ai statelor participante la prezentul Tratat pe teritoriile lor. Părţile Contractante îşi vor
1
Tratatul a intrat în vigoare pentru Azerbaidjan, Belarus şi Georgia la 14.01.1994, pentru Kârgâstan la
18.02.1994, pentru Turkmenistan la 23.02.1994, pentru Republica Moldova la 10.05.1994, pentru Kazahstan la
19.05.1994, pentru Uzbekistan la 22.06.1994, pentru Armenia la 26.07.1994, pentru Tadjikistan la 20.12.1994,
pentru Federaţia Rusă la 28.03.1995. Ucraina este membru asociat conform art. 30 din Tratat privind crearea
Uniunii Economice.
2
Etapele formării Uniunii Economice sunt: crearea zonei de comerţ liber, apoi a uniunii vamale, formarea pieţei
comune a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă, uniunea monetară.

149
coordona politica investiţională, inclusiv cea de atragere a investiţiilor şi creditelor străine în
domeniile de interes reciproc, vor înfăptui alocări de capital comune, inclusiv pe bază de
compensări. Vor contribui la crearea întreprinderilor mixte, asociaţiilor de producţie
transnaţionale, reţelei de instituţii şi organizaţii comerciale şi financiar-bancare.
În acest sens, a fost semnat Acordul multilateral privind colaborarea în domeniul
activităţii investiţionale, la Aşhabat, la 24 decembrie 1993. Investitori pot fi persoanele
juridice, fizice şi ţările-participante la Acord. Investiţii se consideră toate formele de
proprietate (financiare, intelectuale), care au fost efectuate de investitorii proveniţi din ţările
semnatare cu scopul obţinerii veniturilor sau cu obţinerea unui efect social. Investiţiile pot fi
realizate sub formă de: construcţii pe loc gol, procurarea întreprinderilor, clădirilor, utilajelor,
pachetelor de acţiuni, obligaţiuni în conformitatea cu legislaţia internă a ţării.
Atribuind o importanţă deosebită folosirii formelor moderne de interacţiune în
domeniul activităţii de producţie, de cercetări ştiinţifice, investiţionale, comerciale si
financiar-creditare, îndreptate spre restabilirea şi lărgirea legăturilor integraţioniste,
tehnologice şi de cooperare nemijlocită între întreprinderile şi organizaţiile cu diverse forme
de proprietate, şi intensificării în această bază a schimbului reciproc de mărfuri, ţările CSI au
semnat, la 15 aprilie 1994, „Acord privind sprijinul la crearea şi dezvoltarea asociaţiilor
transnaţionale de producţie, comerciale, financiare şi de credit, de asigurare şi mixte”.
(Acordul privind crearea şi dezvoltarea societăţilor transnaţionale în domeniul industrial,
comercial, financiar-creditar şi de asigurări).
Ţările vor contribui la crearea unor condiţii favorabile pentru:
- dezvoltarea cooperării în cadrul asociaţiilor transnaţionale, colaborării
întreprinderilor cu diferite forme de proprietate, care se bazează în activitatea lor pe strânse
legături tehnologice, specializare si cooperare a producţiei, realizarea programelor
interstatale, proiectelor de producţie şi celor economice;
- crearea organizaţiilor comerciale mixte, care au drept scop dezvoltarea multilaterală
a relaţiilor comercial-economice directe dintre subiecţii economici;
- asigurarea deservirii financiare şi de creditare eficientă a întreprinderilor, care fac
parte din asociaţiile transnaţionale, pentru realizarea activităţii lor de producere şi a operaţiilor
de comerţ exterior;
- emiterea şi plasarea de către asociaţiile transnaţionale a acţiunilor şi altor hârtii de
valoare;
- participarea la proiecte investiţionale comune;
- constituirea companiilor de asigurare comune.

150
Asociaţiile transnaţionale pot fi create atât în baza acordurilor interguvernamentale,
cât şi prin încheierea unor contracte nemijlocit între subiecţii economici cu diferite forme de
proprietate, în conformitate cu legislaţia naţională.
Ţările participante la Uniunea Economică îşi asumă asigurarea regimului deplasării
fără vize al cetăţenilor, coordonarea politicii în domeniul relaţiilor de muncă, încheierea
acordurilor speciale pentru reglementarea migraţiei forţei de muncă şi angajamentelor
reciproce în domeniul asigurării sociale, asigurării cu pensii a cetăţenilor.
Şefii statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente au semnat la 9 octombrie
1992, la Bişkek, Acordul cu privire la călătoria fără vize a cetăţenilor statelor Comunităţii
Statelor Independente pe teritoriul membrilor acesteia. În baza acestui acord cetăţenii din
ţările CSI au dreptul să intre, să iasă şi să circule pe teritoriul ţărilor CSI fără vize.

Şefii Statelor CSI au convenit să aducă legislaţia naţională în conformitate cu normele


din Tratat. În acest scop s-a hotărât:
- să elaboreze acte model de reglementare a relaţiilor economice reciproce;
- să lucreze în vederea coordonării şi apropierii legislaţiei naţionale în vigoare în
baza proiectelor model şi a normelor dreptului internaţional în scopul înlăturării eventualelor
contradicţii;
- să pună în concordanţă adoptarea unor noi acte legislative naţionale în probleme de
ordin economic;
- să înfăptuiască expertiza prealabilă a proiectelor de acte normative care vor asigura
concordanţa acestor acte cu normele dreptului internaţional, Tratatului cu privire la crearea
Uniunii Economice, acordurilor bilaterale şi multilaterale.
În scopul asigurării activităţii Uniunii Economice , Părţile Contractante vor folosi
instituţiile executive şi coordonatoare comune existente şi vor crea altele noi.
Hotărârile Consiliului Şefilor de State şi Consiliului Şefilor de Guverne în problemele
funcţionării Uniunii Economice se vor adopta prin consens. Orice stat îşi va putea declara
lipsa de interes pentru o problemă sau alta, lucru care nu va fi interpretat drept barieră în calea
adoptării hotărârii. (art.27)
Calitatea, de membru al Uniunii Economice presupune asumarea întregului volum de
obligaţiuni şi intrarea în toate drepturile prevăzute de prezentul Tratat şi nu prezintă o barieră
în calea menţinerii legăturilor economice cu statele nemembre ale lui, precum şi cu grupări şi
comunităţi economice, dacă aceasta nu contravine intereselor Uniunii Economice (art.29).

151
La 21 octombrie 1994 a fost semnat Acordul cu privire la crearea Comitetului
Economic Interstatal al Uniunii Economice. Comitetul a fost înfiinţat ca un organ permanent
care să se ocupe de coordonarea şi îndeplinirea punerii în funcţiune a prevederilor din Tratat.
Comitetul asigură desfăşurarea lucrărilor din cadrul Consiliului şefilor de parlament şi,
coordonează problemele social-economice şi de integrare economică, care sunt adoptate de
către Consiliul Şefilor de Stat şi Consiliul şefilor de parlament ai Comunităţii.

Reieşind din succesiunea etapelor formării Uniunii Economice, ţările CSI au semnat
Acordul privind crearea Zonei de comerţ liber, la 15 aprilie 1994, la Moscova. Acest acord a
fost ratificat doar de către 6 ţări (Moldova, Kazahstan, Uzbekistan la 30 decembrie 1994,
Kârgâstan la 28 decembrie 1995, Azerbaidjan la 18 decembrie 1996, Tadjikistan la 7 mai
1996) până la reuniunea de la Chişinău din 1997 când s-a discutat semnarea unui nou acord de
comerţ liber. Astfel, la 2 aprilie 1999, la Moscova, a fost semnat Protocolul privind
introducerea unor modificări şi completări la Acordul privind crearea zonei de comerţ liber.
Noul Protocol s-a semnat cu scopul ca, de data aceasta, să fie ratificat de către toate ţările CSI.
Acordul se aplică cu titlu provizoriu din ziua semnării şi intră în vigoare din ziua
transmiterii depozitarului a celei de-a treia notificări despre îndeplinirea a tuturor procedurilor
interne necesare. Protocolul întră în vigoare după ratificare. Depozitarul Acordului şi
Protocolului este Republica Belarus. Protocolul n-a fost semnat de Turkmenistan. Republica
Azerbaidjan a semnat cu remarca „toate prevederile din Acord şi Protocol nu se referă la
Republica Armenia”. Până în prezent Acordul şi Protocolul n-au fost ratificate de Georgia şi
Federaţia Rusă.
Pentru atingerea scopul acordului de a crea zona de comerţ liber, ţările semnatare vor
asigura colaborarea în soluţionarea sarcinilor concrete ale primei etape a creării Uniunii
Economice, îndreptate spre:
- desfiinţarea treptată a taxelor vamale, impozitelor şi plăţilor echivalente şi restricţiilor
cantitative în comerţul reciproc;
- înlăturarea altor bariere din calea circulaţiei libere a mărfurilor şi serviciilor;
- crearea şi dezvoltarea unui sistem eficient de decontări reciproce în operaţiunile
comerciale si alte operaţiuni;
- coordonarea politicii comerciale în relaţiile cu statele membre ale Acordului;
- sprijinirea colaborării tehnico-ştiinţifice;
- armonizării şi/sau unificării legislaţiei pentru obţinerea funcţionării eficiente a zonei
de comerţ liber.

152
În acord este prevăzut ca ţările semnatare să nu-şi aplice uneia alteia tarife vamale,
impozite şi plăţi echivalente, precum şi restricţii cantitative la intrarea şi/sau ieşirea
mărfurilor. Excepţiile în relaţiile dintre ţări, se vor aplica conform acordurilor bilaterale
privind comerţul liber şi protocoalele privind excepţiile de la acest regim.
In Protocol, în art.3 aliniat 2, se menţionează, că din momentul intrării în vigoare a
Protocolului în comerţul între ţări nu se vor introduce taxe vamale. În ce priveşte, excluderea
mărfurilor din regimul de comerţul liber, care au fost prevăzute în acordurile bilaterale până la
semnarea Protocolului, să fie eliminate treptat timp de 12 luni din momentul intrării în
vigoare a Protocolului.
Cu toate acestea, în realitate, are loc procesul invers de mărirea numărul poziţiilor
scoase din regimul de comerţ liber. Dacă la 2 aprilie 1999 erau excluse din comerţul liber 76
de poziţii din Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, la 1 octombrie 1999
erau 185 de poziţii, la 1 februarie 2000 – 204 poziţii, iar la 1 aprilie 2000 – 224 poziţii.
Din ţările CSI, doar Armenia, Georgia, Kârgâstan şi Republica Moldova nu au
excluderi din regimul de comerţ liber.
Originea mărfii este determinat în conformitate cu Hotărârea Consiliului Şefilor de
Guvern al Comunităţii Statelor Independente din 30 noiembrie 2000 „Cu privire la Regulile
de stabilire a ţării de origine a mărfii”1. Pentru confirmarea originii mărfii, se prezintă
organelor vamale „Declaraţia privind certificatul de origine a mărfii”, completată conform
formularul CT-1, care este valabil pentru toate ţările membre ale Acordului cu privire la
crearea zonei de comerţ liber.

În domeniul unificării şi/sau armonizării procedurilor vamale la 15 aprilie 1994 a fost


semnat Acordul privind colaborarea şi ajutorul reciproc în probleme vamale. Conform
Acordului, serviciile de resort i-au măsuri în vederea simplificării maxime şi unificării
formalităţilor vamale, in special prin introducerea formelor unice ale actelor vamale de
însoţire a mărfurilor, orientându-se conform acordurilor internaţionale in vigoare. Serviciile
vamale se informează permanent despre modificările apărute în legislaţia procedurilor
vamale.
Organul care reglementează armonizarea procedurilor vamale este Comitetul
conducătorilor serviciilor vamale ale ţărilor-membre ale CSI, care a fost creat la 23 decembrie
1993.

1
Hotărârea Consiliului Şefilor de Guvern a Comunităţii Statelor Independente din 24 septembrie 1993 „Cu
privire la Regulile de stabilire a ţării de origine a mărfii” a fost abrogată la 30 noiembrie 2000 când a intrat în
vigoare noua Hotărâre.

153
„Hotărârea privind principiile de bază ale legislaţiei vamale”, semnat la 10 februarie
1995, conţine modelul Codului vamal pentru ţările CSI. Republica Moldova a aprobat acest
Cod vamal prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova, nr.1149-XIV din 20.07.2000,
care se aplică începând cu 1 ianuarie 2001.
În baza Hotărârii ţărilor membre ale CSI din 10 februarie 1995 au fost semnate
acordurile multilaterale:
- „Acordul privind procedurile şi controlul în vamă a mărfurilor care traversează hotarele
ţărilor membre ale Acordului privind crearea zonei de comerţ liber”, a fost semnat la
Ialta, la 8 octombrie 1999. Acordul prevede simplificarea procedurilor vamale şi
uniformizarea formularelor.
- „Acordul privind procedurile tranzitului pe teritoriul ţărilor-membre ale Comunităţii
Statelor Independente”, semnat la Minsk, la 4 iunie 19991. În acord este prevăzut ca
mărfurile care tranzitează teritoriul ţărilor membre ale CSI să fie scutite de plata taxelor
vamale şi de impozitele pe transport şi marfă.
Reexportul mărfurilor se reglementa prin Acordul cu privire la reexportul mărfurilor şi
modul de eliberare a autorizaţiilor pentru reexport, semnat de către şefii de guverne ale
statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente la 15 aprilie 1994. În Acordul cu
privire la reexportul mărfurilor al Comunităţii se menţionează că reexportul mărfurilor poate
să se efectueze numai în cazul în care există o scrisoare recomandată, care este eliberată de
instituţia împuternicită a ţării din care provine marfa. Aceste prevederi nu se extind asupra
mărfurilor specifice (armament, droguri, preparate medicinale, metale preţioase şi pietre
scumpe etc.), al căror reexport se efectuează prin proceduri speciale.

În art.7 al Acordului de comerţ liber din, 15 aprilie 1994, se menţionează, că la


realizarea măsurilor de reglementare tarifară şi netarifară, de ţinere a evidenţei statistice şi
schimb de informaţie statistică, precum şi pentru controlul vamal şi perfectarea formalităţilor
vamale, Părţile Contractante vor utiliza nomenclatoarele de mărfuri ale activităţii economice
externe, bazate pe Sistemul armonizat de descriere si codificare a mărfurilor.
Pentru asigurarea compatibilităţii metodologice a datelor statistice a fost semnat la
Alma-Ata, la 10 februarie 1995, „Acord privind compatibilitatea metodologică şi crearea
bazei statistice comune a Uniunii Economice”.
Metodologia şi ordinea de acumulare a informaţiei pentru baza statistică comună a
Uniunii Economice este elaborată de Comitetul Statistic al Comunităţii Statelor Independente

1
„Acordul privind procedurile tranzitului, semnat la Moscova, la 8 februarie 1992, a fost abrogat prin Hotărârea
Consiliul Şefilor de Guvern a CSI din 1 decembrie 2000.

154
în comun cu serviciile statistice ale statelor membre ale Comunităţii şi se aprobă de către
Consiliul conducătorilor serviciilor statistice ale statelor membre ale Comunităţi. Astfel, a fost
semnat „Acordul privind nomenclatorul unic de mărfuri al activităţii economice externe în
cadrul Comunităţii Statelor Independente”, la Moscova, la 03 noiembrie 1995. În acest cadru
s-a adoptat Nomenclatorul unic de mărfuri al activităţii economice externe al Comunităţii
Statelor Independente (NUM AEE al CSI), care se bazează pe Sistemul armonizat al descrierii
şi codificării mărfurilor al Organizaţiei Mondiale a Comerţului .

Mărfurile şi serviciile provenite din ţările CSI sunt impozitate conform „Acordului
privind principiile perceperii impozitelor indirecte la exportul şi importul mărfurilor
(lucrărilor, serviciile) dintre statele participante la Comunitatea Statelor Independente”,
semnat la Moscova, la 25 noiembrie 1998. În acord se stabileşte că impozitele indirecte (prin
acesta înţelegându-se taxa pe valoarea adăugată (TVA) şi accizele), se vor aplica conform
principiului ţării de destinaţie. Aceasta însemnează că mărfurile (lucrările) exportate sunt
scutite de plata TVA şi accize, care se plătesc la importul pe teritoriul ţării importatoare,
conform legislaţiei fiscale şi vamale a acestei ţări.
Trecerea impozitării cu TVA a mărfurilor importate de la principiul „ţării de origine”
la principiul „ţării de destinaţie” trebuia efectuat până la 1 ianuarie 2000, ceea ce nu s-a
realizat.
Începând cu 1 iulie 2001, Federaţia Rusă aplică impozitul TVA conform principiul
„ţării de destinaţie” în comerţul cu ţările CSI, excepţie făcând produsele minerale: petrolul,
gazul natural şi gazul lichefiat.
La 30 noiembrie 2000, la Minsk, a fost semnat Protocolul privind regulile de licenţiere
a importurilor a ţărilor membre la Acordul cu privire la crearea zonei de comerţ liber. Acest
protocol se referă la informarea Părţilor Contractante cu privire la introducerea licenţelor de
import. Părţile se obligă să înştiinţeze în timp de 60 de zile, din ziua publicării, cu privire la
aplicarea licenţelor de import Comitetul Executiv al CSI. Se va comunica tipul de licenţă
aplicat automat sau global, din ce cauză şi la ce produse se aplică. Acest protocol nu a fost
semnat de Republica Moldova , Republica Uzbekistan şi Tadjikistan.

În baza Acordului privind schimbul de informaţie în domeniul activităţii economice


externe, din 24.09.1993, ţările CSI efectuează schimb reciproc de informaţie în domeniul
activităţii economice externe referitoare la operaţiunile de export-import (inclusiv statistica
vamală) şi de informaţie normativ-juridică.

155
Acord privind schimbul de informaţie juridică, semnat la Moscova, la 21 octombrie
1994, a intrat în vigoare din ziua semnării. În scopul realizării eficiente a acordurilor bi- şi
multilaterale dintre statele membre ale Comunităţii, creării unui spaţiu informaţional unic si
dezvoltării cooperării în sfera dreptului, ţările CSI au căzut de acord să efectueze schimburi de
informaţii juridice în limitele Listei tematice a actelor normativ-juridice (deschise spre
publicare), supuse schimbului interstatal (vezi anexa 4.1.).
Ţările au convenit ca Secretariatul Comitetului Executiv al Comunităţii Statelor
Independente să organizeze baza de date integrată a acordurilor multilaterale ale statelor
membre ale Comunităţii, hotărârilor Consiliului Şefilor de State, Consiliului Şefilor de
Guverne, Comitetului Consultativ Coordonator al Comunităţii. Secretariatul Comitetului
Executiv va prezenta informaţii pentru schimb tuturor ţărilor CSI.
În scopul creării Uniunii Economice a fost semnat „Acordul cu privire crearea Uniunii
de plăţi a statelor membre CSI”, la 21 octombrie 1994, având ca scop asigurarea neîntreruptă
a plăţilor în baza reciprocităţii convertibilităţii monedelor naţionale. În calitate de monedă de
plată în comerţul exterior pot fi folosite atât monedele naţionale ale ţărilor membre ale
Uniunii de Plăţi, cât şi alte valute convertibile.

La momentul semnării Tratatului cu privire la crearea Uniunii Economice, în cadrul


ţărilor CSI funcţionau, în mare parte încă, vechile legislaţii ale URSS. În momentul
introducerii de către ţările CSI a legislaţiei interne noi, cu tendinţe de trecere la economia de
piaţă, au început să apară divergenţe între ţări, în ce priveşte punerea în funcţiune a
Acordurilor care prevede crearea zonei de comerţ liber.
Protocolul privind modificările la Acordul de Comerţ Liber, în art.3 aliniat 2, prevede
că în timp de 12 luni să fie eliminate toate barierele tarifare şi netarifare în relaţiile bilaterale
şi multilaterale. Asta însemnă că la 2 aprilie 2000 să funcţioneze Zona de Liber Schimb în
formă perfectă. În realitate totul s-a întâmplat invers, în sensul că din anul 1999 a început să
se mărească vertiginos numărul de excluderi din zona de comerţ liber a unor produse şi grupe
de produse din motive legate de protejarea pieţei interne de concurenţa străină.
Tratatul şi Acordurile care prevăd integrarea economică din cadrul ţărilor CSI s-a
făcut după modelul CEE / UE, o parte din ele fiind preluate, fără să se facă analiza situaţiei
existente între ţările CSI.
Există însă o diferinţă destul de mare între formarea Comunităţii Economice Europene
(CEE) şi a Comunităţii Statelor Independente (CSI).
CEE s-a înfiinţat după al II război mondial când economia celor 6 ţări era distrusă şi
slăbită, dar înainte de război şi după război exista un singur sistem economic capitalist,

156
respectiv Tratatele sau negociat în baza acestui principiu. În cazul CSI-uliu situaţia diferă
destul de mult de ceea ce a stat la baza formării CEE. CSI este format din ţări care înainte au
fost unite într-un singur stat timp de 45-70 de ani, timp în care sau integrat destul de tare dar
au apărut şi divergenţe între ele, din diferite motive politice, culturale, economice, teritoriale,
fapt ce s-a caracterizat prin izbucnirea manifestărilor de la sfârşitul anilor ’80 începutul anilor
’90.
Acordurile din cadrul CEE au fost alcătuite pentru un sistem capitalist deja bine
format, iar în cazul CSI-ului avem un sistem de tranziţie de la economia planificată la cea de
piaţă, respectiv Acordurile au fost preluate dar nu s-au putu aplica, de aici rezultă
nefuncţionalitatea lor. Înainte de a semna şi promulga un acord, trebuie efectuată analiza
situaţiei reale din ţările membre ale CSI.

4.1.6. Piaţa Agrară Comună a ţărilor membre ale


Comunităţii Statelor Independente

Recunoscând necesitatea păstrării şi dezvoltării relaţiilor economice în domeniul


agriculturii, conducătorii sectorului complexului agroindustrial din ţările membre ale CSI
(excepţie Turkmenistan) au hotărât semnarea la 29 martie 1993, la Akmola, Kazahstan, a
Acordului cu privire la relaţiile interstatale în problemele complexului agroindustrial. Acordul
a intrat în vigoare din data semnării. Pentru reglementarea prevederilor din acord a fost
constituit Consiliul Interguvernamental pentru problemele complexului agroindustrial1.
Consiliului are sarcina de a coordona:
- schimbul de resurse de materii prime pentru necesităţile ramurilor industriei alimentare şi
de prelucrare;
- dezvoltarea cooperării investiţionale, tehnico-ştiinţifice şi informaţionale;
- rezolvarea problemelor legate de plăţi reciproce;
- soluţionarea problemelor legate de asigurarea tehnico-materială a complexului
agroindustrial, de standardizare şi certificare, deservirea agrochimică şi veterinară,
protecţia realizărilor în selecţia culturilor de seminţe selecţionate, supravegherea de
carantină, folosirea complexă a resurselor acvatice la obiectele de importanţă interstatală şi
soluţionarea problemelor de ordin ecologic;

1
Noul Regulament al Consiliul Interguvernamental pentru problemele complexului agroindustrial a fost semnat
la 30 noiembrie 2000, la Moscova, excepţie Republica Azerbaidjan, Turkmenistan şi Republica Uzbekistan.

157
- crearea întreprinderilor mixte şi dezvoltarea legăturilor comercial-economice între
gospodăriile şi întreprinderile situate pe teritoriile statelor semnatare.
Obiectivul principal al Consiliului este formarea pe etape a pieţei agricole comune,
care să asigure libera circulaţie a produselor agroindustriale.
În acest sens, la 6 martie 1998, a fost semnat „Acordul privind Piaţa Agrară Comună a
ţărilor membre ale Comunităţii Statelor Independente”1. Acordul face parte din prevederile
formării Uniunii Economice. În prima etapă a formării Pieţei Agrare Comune se va crea
cadrul juridic şi instituţional. În următoarele etape, se prevăd următoarele: trecerea la libera
circulaţie a mărfurilor în cadrul Uniunii Vamale, realizarea diferitor programe comune privind
dezvoltarea complexelor agro-industriale, iar părţile cointeresate să formeze fonduri comune.
La 30 mai 2002, a fost semnat, la Moscova, Hotărârea privind Concepţia de
coordonare a politicii agricole a ţărilor membre ale CSI2. În această Hotărâre se menţionează
ca ţările membre ale CSI, în timpul elaborării politicii agrare interne, să i-a în considerare
prevederile acestei concepţii. În concepţie sunt arătate doar direcţiile de dezvoltare şi de
coordonare a politicii agricole între ţările membre CSI.
Piaţa agrară comună se formează pe etape după formarea zonei de comerţ libere şi
uniunii vamale, cu includerea concomitent şi treptat în circulaţie a anumitor gupe de produse
agricole (în primul rând se referă la cereale şi zahăr).
Se prevede ca în următorii 5-7 ani să fie formată infrastructura pieţei agrare, incluzând
sistemul informaţional, bursa de mărfuri şi piaţa en-gros, sistemul de asigurare a operaţiunilor
comerciale şi alte instrumente ale economiei de piaţă.
Principalele probleme cu care se confruntă producătorii agricoli sunt legate în primul
rând de lipsa mijloacelor financiare. Micşorarea comerţului cu produse agricole între ţările
membre CSI a fost influenţată de:
- scăderea puterii de cumpărare a populaţiei;
- micşorarea producţiei interne;
- competitivitatea relativ scăzută a produselor agricole din ţările CSI comparativ cu cele din
import;
- criza financiară din 1998 şi problemele legate din sistemul de plăţi din cadrul ţărilor CSI;
- incoerenţa în realizarea proceselor integraţioniste, legat de instabilitatea economică din
ţările Comunităţii.

1
“Acordul privind Piaţa Agrară Comună a ţărilor membre ale CSI” n-a fast semnat de Republica Azerbaidjan şi
Turkmenistan. Republica Moldova încă n-a ratificat acest acord.
2
Hotărârea n-a fost semnată de Republica Azerbaidjan, Turkmenistan şi Republica Uzbekistan. Republica
Moldova a semnat cu menţiunea „Republica Moldova lasă după sine dreptul de neaplicare a mecanismului de
stabilire a preţurilor, dacă ele vor fi în contradicţie cu alte acorduri internaţionale înainte semnate, inclusiv cu
principiile economiei de piaţă”.

158
Cu toate greutăţile enumerate mai sus, piaţa agrară a CSI se formează şi în perspectivă
poate să devină una din cele mai mari pieţe regionale din lume. Pentru aceasta trebuie să fie
efectuate mai multe investiţii, prin care să crească competitivitatea producţiei agricole. Un
element important este că produsele sunt cunoscute de consumatori şi corespund standardelor
ţărilor membre.
Deocamdată au fost stabilite doar principiile politicii agricole comunitare, măsurile
concrete nu au fost încă luate. Coordonarea politicii agricole va fi posibilă numai în cazul în
care toate ţările cointeresate vor crea un mecanism real de funcţionare.

4.1.7. Cooperarea în domeniul industriei

Cooperarea economică internaţională poate fi definită ca o formă superioară de relaţii


bilaterale sau multilaterale dintre agenţii economici din diferite state (ţări), sau dintre statele
naţionale, care au drept scop principal realizarea prin eforturi conjugate şi pe baza unor
înţelegeri contractuale a unor obiective sau activităţi conexe, fie ele de producţie, fie de
cercetare, comerciale sau de servicii, eşalonate în timp, în scopul obţinerii unor profituri care
să fie oricum mai mari decât suma profiturilor ce ar fi fost obţinute de către fiecare parte
acţionând separat.1
Un factor important în dezvoltarea cooperării îl reprezintă crearea cadrului
instituţional şi juridic la nivel interguvernamental, cu scopul de a avea efecte pozitive asupra
cooperării la nivel de firmă.
În cadrul ţărilor CSI există “Acordul cu privire la condiţiile generale şi mecanismul de
susţinere a dezvoltării cooperării în producţie a întreprinderilor şi ramurilor statelor membre
ale Comunităţii Statelor Independente”, semnat la 23 decembrie 1993, în oraşul Aşhabat din
Tadjikistan, pe un termen nelimitat. Scopul acestui Acord constă în adoptarea măsurilor
eficiente din partea statelor, pentru susţinerea realizării şi dezvoltării cooperării în baza
legăturilor directe între diferite complexe pe ramuri şi interramuri, extinzându-se asupra
întreprinderilor şi asociaţiilor, indiferent de forma lor de proprietate. La 15 aprilie 1994 a fost
aprobat Proiectul privind mecanismul de realizare a acestui Acord.
Republica Moldova a adoptat Hotărârea Guvernamentală nr.369, din 5 iunie 1995, cu
privire la măsurile de realizare a Acordului cu privire la condiţiile generale şi mecanismul de

1
C. Enescu “Modele şi analize de activităţi de comerţ exterior”, Bucureşti 1993, pag. 51.
159
susţinere a dezvoltării cooperării în producţie a întreprinderilor şi ramurilor statelor membre
ale Comunităţii Statelor Independente şi Protocolului privind mecanismul acestui Acord.
Scopul acestei Hotărâri este asigurarea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea
cooperării reciproc avantajoase între întreprinderile şi ramurile Republicii Moldova şi ale altor
state membre ale Comunităţii Statelor Independente.

Hotărârea conţine Regulamentul cu privire la modul de livrare a mărfurilor (bunurilor,


serviciilor) în cadrul cooperării şi specializării în producţie între întreprinderile şi ramurile
Republicilor Moldova şi ale altor state membre ale CSI.
Regulamentul stabileşte modul de livrare a mărfurilor şi prestarea serviciilor în cadrul
cooperării şi specializării producţiei întreprinderilor şi ramurilor, inclusiv asociaţiilor,
întreprinderilor mixte, grupurilor financiare-industriale, organizaţiilor din Republica Moldova
cu întreprinderile, ramurile şi structurile similare ale altor state membre ale CSI în
conformitate cu Acordul şi Protocolul.
Prin livrarea mărfurilor în cadrul cooperării şi specializării producţiei se înţelege
livrarea de materie primă, materiale, ansambluri, detalii, piese de schimb, piese brute,
semifabricate, articole de asamblare şi alte articole pentru ramuri şi interramuri, necesare
pentru producţiile tehnologice interconexe şi fabricarea în comun a producţiei finite. Prin
prestarea de servicii se înţelege o serie de lucrări de proiectare, reparaţie, construcţie,
deservire tehnică şi operaţii tehnologice.
Decontările şi plăţile între întreprinderi pentru mărfurile livrate şi serviciile prestate,
conform contractelor încheiate în baza Acordului, se efectuează prin intermediul Băncilor
Naţionale (Băncile Centrale) sau al Băncilor Comerciale ale ţărilor CSI, împuternicite de
Băncile Naţionale (Băncile Centrale). Ţările au convenit să se abţină de la obligarea efectuării
plăţilor în valută liber convertibilă pentru mărfurile (lucrările, serviciile) realizate, ele putând
fi făcute şi în monede naţionale.
Hotărârea mai conţine şi Regulamentul cu privire la modul deplasării mărfurilor peste
frontiera vamală a Republicii Moldova.
Deplasarea mărfurilor se efectuează în concordanţă cu contractele încheiate între
întreprinderile din Republica Moldova şi întreprinderile din statele membre ale CSI în baza
acordurilor pe ramură (interramură) privind cooperarea în producţie. Acordurile pe ramuri se
încheie de către organele centrale de specialitate desemnate ale statului1 şi organele similare
centrale de specialitate ale statelor membre ale CSI.

1
Organele centrale ale statului sunt: Ministerului Industriei, Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei,
Ministerului Comunicaţiei şi Informaţiei, Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor, Departamentului

160
Exporturile în terţe ţări ale materiei prime, materialelor şi articolelor de completare,
livrate în cadrul acordurilor pe ramuri, nu pot fi efectuate fără consimţământul scris al
organului împuternicit al statului, din teritoriul vamal al căruia au fost exportate.
Mărfurile, transportate peste frontieră în cadrul acordurilor pe ramuri, se plasează sub
regimul vamal de export şi sub regimul vamal de import al Republicii Moldova, fără plata
taxelor vamale şi a altor impozite.
În anexa Protocolului din 15 aprilie 1994 este dat modelul de Acord pe ramuri de
cooperare, modelul fiind unic pentru toate ţările CSI.
Prin Acordul pe ramuri de cooperare, ţările se obligă să menţină cooperarea,
statornicită pe baze reciproc avantajoase, precum şi cooperarea tehnico-ştiinţifică şi de
producere în domeniul elaborării, fabricării şi coordonării desfacerii producţiei, prestării
serviciilor destinate ramurilor şi cooperării livrărilor de materie primă, materiale,
semifabricate, articole de completare necesare în acest scop.
Acordul include listele întreprinderilor, asociaţiilor şi organizaţiilor ce îşi menţin
specializarea în producţie şi participă la cooperare în scopul producerii mărfurilor şi prestării
serviciilor, nomenclatorul şi volumele livrărilor celor mai importante tipuri de producţie
fabricate de ele, serviciilor prestate.
În baza acestui Acord şi a listelor anexate la el, agenţii economici încheie contracte de
livrare ce rezultă din cooperare a mărfurilor şi de prestarea serviciilor. La încheierea
contractelor, agenţii economici ai ţărilor contractante vor preciza nomenclatorul şi volumele
livrărilor reciproce, în cazul producţiei necontingentate şi exceptate de plata taxei vamale.
În cazul în care exercitarea unor funcţii pentru realizarea acordului pe ramuri este
atribuită câtorva persoane împuternicite, volumul total al mărfii, indicate în listele fiecărei
persoane împuternicite, nu trebuie să depăşească volumul indicat în lista mărfurilor din
acordul pe ramuri.
Părţile vor contribui la încheierea contractelor bilaterale pentru livrările de mărfuri,
prestarea serviciilor, colaborarea tehnico-ştiinţifică. Răspunderea pentru executarea
contractelor o poartă agenţii economici care le-au încheiat.
În baza modelului Acordului pe ramuri de cooperare au fost încheiate „Acordul între
Ministerul Industriei şi Comerţului al Republicii Moldova şi Ministerul Politicii Industriale al
Ucrainei privind păstrarea specializării întreprinderilor şi livrărilor reciproce prin cooperare”,
la 13 februarie 1998, „Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei
Ruse privind cooperarea de producţie”, la 30 octombrie 1998. Conform Acordurilor

Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil, Departamentului Comerţului, Concernului republican de


producţie “Inmacom”, Asociaţia “Moldova - Construcţie”.

161
menţionate, anual se semnează de către ambele părţi listele mărfurilor care urmează a fi
livrate reciproc prin cooperare. „Acordul de colaborare între Ministerul Industriei şi
Comerţului al Republicii Moldova şi Ministerul Industriei al Republicii Belarus” a fost
semnat la Minsk, în anul 1996, dar partea belarusă nu acceptă semnarea anuală a anexelor la
Acordul nominalizat şi insistă numai asupra relaţiilor directe între agenţii economici ai
ambelor ţări, având ca suport livrarea reciprocă de mărfuri pe baze echivalente.
Deşi au fost semnate Acorduri similare şi cu alte ţări membre ale CSI, Azerbaidjan,
Uzbekistan, Kârgâstan, ele n-au fost realizate dat fiind că atât întreprinderile moldave cât şi
întreprinderile celorlalte ţări membre ale CSI solicită volume neesenţiale de producţie finită,
articole de completare etc., iar transportarea producţiei la distanţe mari provoacă cheltuieli
enorme, activitatea în cauză devenind nerentabilă.
În domeniul cooperării industriale cu Federaţia Rusă au existat două acorduri care au
fost semnate la 7 mai 1993 în Oraşul Chişinău:
“Acordul între Comitetul Industriei constructoare de maşini al Federaţiei Ruse şi
Ministerul Industriei al Republicii Moldova cu privire la colaborarea în domeniul industriei
constructoare de maşini”, care a fost valabil pe parcursul anului 1993;
“Acordul între Comitetul Industriei constructoare de maşini al Federaţiei Ruse şi
Ministerul Industriei al Republicii Moldova cu privire la menţinerea specializărilor
întreprinderilor din ramura industriei”, care a fost valabil pe parcursul a cinci ani.
În prezent mai există “Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul
Federaţiei Ruse privind cooperarea tehnico-ştiinţifică şi de producţie a întreprinderilor din
ramura industriei de apărare”, care a fost semnat la 18.02.1994, în oraşul Moscova. Anual se
semnează anexele la Acordul nominalizat. Pe parcursul anului 1999 şi 2000 au existat
probleme ce ţin de achitarea datoriilor de către întreprinderile din Federaţia Rusă pentru
producţia specială solicitată. Ca urmare, la depozitele întreprinderilor au fost stocate articole
în sumă 10 mil. $, produse în conformitate cu stipulările din cele 330 de contracte.
În sectorul electroenergetic, cu Ucraina, sunt încheiate două acorduri:
Acordul de colaborare între Ministerul Energeticii al Ucrainei şi fostul Departament al
Energeticii, Resurse Energetice şi Combustibil al Republicii Moldova, semnat la Chişinău, la
21 octombrie 1998. Conform Acordului menţionat continuă livrările de energie electrică din
Ucraina către Republica Moldova.
Acordul General între Ministerul Energeticii al Ucrainei, S.A. "Ucrinterenergo" şi S.A.
"Moldtranselectro", semnat la 19 august 1998 la Kiev. Acordul prevede continuarea
funcţionării în paralel a sistemelor electroenergetice şi metodele de achitare pentru energia
electrică.

162
4.1.8. Etapele dezvoltării a Comunităţii Statelor Independente

Reformele de la sfârşitul anilor 80 din fosta URSS, care s-au aplicat parţial şi
fragmentat prin aşa numita ‘perestroika’ au subminat sistemul centralizat de planificare şi
aceasta a dus la deteriorarea situaţiei economice, ceea ce a făcut pe specialişti în anii 1989-
1990 să accepte ideea că întreg sistemul de planificare centralizat trebuie abandonat. La
evenimentele economice s-au mai adăugat şi tensiunile politice din toate republicile. Toate
acestea au dus la destrămarea URSS. Destrămarea haotica a URSS a fost oprita prin
înfiinţarea Comunităţii Statelor Independente.
Procesul de dezvoltare a Comunităţii (CSI) poate fi divizat în următoarele etape.
I etapă – 8 decembrie 1991 – 22 ianuarie 1993 – etapa de formare a structurilor CSI, baza
formării CSI.
II etapă – 22 ianuarie 1993 – 23 octombrie 1997, până la întrunirea de la Chişinău. Aceasta
este perioada in care s-au semnat Tratate, Acorduri, Hotărâri.
III etapă – 23 octombrie 1997 – 2 aprilie 1999 – perioada de impas în care s-au formulat
modificările atât ale structurii organizatorice a CSI, cât si în cadrul unor legi în primul
rând asupra Acordului de formare a Zonei de Liber Schimb. In aceşti 2 ani s-a făcut
analiza din ce cauză n-au fost ratificate acordurile şi din ce cauza nu funcţionează.
IV etapă – 2 aprilie 1999 – prezent – etapă de revigorare a CSI, perioada în care s-au pus
întrebări şi s-au luat anumite măsuri mai concrete în ce priveşte evoluţia CSI. Cu toate
masurile luate nici pana in prezent nu s-au definit clar viitoarele relaţii din cadrul
tarilor CSI.

În cadrul CSI au fost elaborate şi adoptate un număr mare de acorduri, hotărâri şi


tratate. Neîndeplinirea sau parţiala neîndeplinirea a prevederilor din acordurile economice de
integrare se datorează unor cauze, dintre care remarcăm următoarele:
♦ Acordurile interguvernamentale aveau deseori caracter general, iar pentru realizarea lor nu
se elaborau mecanismele necesare; de asemenea, nu se menţionau nici termenii, criteriile
şi nici instituţia care să poarte răspunderea îndeplinirii lor.
♦ Problema principală care a apărut a constat în aceea că majoritatea acordurilor, hotărârilor
şi a tratatelor, luate în acea perioadă, conţineau iniţial elementul neobligatoriu de
îndeplinire; de asemenea, lipsea baza normativă de coordonare între ele. Multe dintre ele

163
aveau caracter declarativ, de recomandare, şi nu conţineau sancţiunile legate de
neîndeplinirea lor. Toate acestea au dus la faptul că Acordurile interguvernamentale, în
marea lor majoritatea, nu au fost semnate de către toate ţările membre ale CSI, iar o serie
de ţări le-au adoptate cu anumite rezerve.
♦ Acordurile interguvernamentale, ca regulă, erau elaborate fără a se face studii şi expertize
ştiinţifice, ceea ce ducea la scăderea eficienţei lor.
♦ Organele interstatale şi interguvernamentale, care răspundeau de îndeplinirea acordurilor,
n-au putut să coordoneze în totalitate problemele apărute în urma tendinţei dezintegrării.
Au existat cauze atât obiective cât şi subiective. Cauzele obiective erau legate de
neajunsul împuternicirii; nu erau determinate structurile organizatorice şi nici finanţarea
lor. Cauzele subiective erau determinate de nesistematizarea, dar şi de neorganizarea
corespunzătoare a întrunirilor interstatale şi interguvernamentale, care se ocupau cu
rezolvarea problemelor de moment, dar nu şi de cele de viitor.
Unele ţări membre ale CSI încă nu s-au hotărât la ce organisme economice să adere.
Aceasta a dus la faptul că unele acorduri sau tratate n-au fost ratificate de anumite ţări, ca
urmare a schimbării viziunii lor asupra documentului semnat. Acordurile interguvernamentale
deseori nu erau preluate în programele naţionale de dezvoltare social-economică a ţărilor
semnatare. Fiecare ţară membră a CSI adoptă anual un număr mare de acte legislative interne,
prin ele îndepărtându-se de la sistemul unic de acte şi normative care a existat până în 1990. O
problemă importantă privitoare la elaborarea şi realizarea proiectelor comune o reprezintă
neconcordanţa între legislaţiile interne ale ţărilor membre.
In anii 1991-1994 în cadrul ţărilor CSI au avut loc doua direcţii contradictorii: prima -
s-au semnat o serie de acorduri multilaterale care prevedeau o integrare economica a tarilor
CSI pana la nivelul 4 “uniunea monetară”1, acorduri care erau elaborate in baza legislaţiei
vechi; a doua – paralel cu aceasta in cadrul ţarilor membre au avut loc modificările privind
legislaţiile interne. Cu toate ca s-au luat anumite masuri privind uniformizarea noii legislaţii,
prin adoptarea acordurilor model la nivel multilateral (liberalizarea preţurilor, stabilirea taxei
pe valoare adăugată in mărime de 20%, introducerea monedelor naţionale2 etc.), au început să
apară diferenţe economice de dezvoltare intre tarile respective. Anii 1994 – 1999 pot fi numiţi
1
Conform etapelor formării Uniunii Economice: crearea zonei de comerţ liber, apoi a uniunii vamale, formarea
pieţei comune a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă, uniunea monetară.
2
Azerbaidjan – manat de la 1 ianuarie 1994; Armenia – dram de la 22 noiembrie 1993; Georgia – lari de la 22
noiembrie 1995; Belarus – rubla belorusă de la 26 iulie 1993; Kazahstan – tenghe de la 15 noiembrie 1993;
Moldova – leu de la 29 noiembrie 1993; Rusia – rubla; Tadjikistan – rubla tadjică de la 10 mai 1995;
Turkmenistan – manat de la 1993; Uzbekistan – cum-cupon de la 16 noiembrie 1992, cum de la 2 septembrie
1996; Ucraina – karbovaneţ de la 16 noiembrie 1992; grivna de la 2 septembrie 1996.

164
ani de stagnare, timp în care se pun bazele legislaţiei interne bazate pe economia de piaţă.
Acest fapt a dus la aceea ca in anii 1997 – 1999 sa fie revăzute acordurile multilaterale
semnate si sa fie introduse o serie de modificări. Paralel cu formarea zonei de comerţ liber,
unele tari din cadrul CSI pun bazele unor uniuni vamale sau chiar unor etape superioare de
integrare.
Până în 1994 au existau vechile legi ale fostei URSS şi în baza lor nu se puteau lua
hotărâri privind dezvoltarea mai departe, ci trebuia mai întâi să fie adoptate legile care să
creeze premizele funcţionării economiei de piaţă şi în baza lor să se poată lua masuri privind
procesul de integrare de mai departe.
Obiectivul principal pe care îl au ţările membre ale CSI este îmbunătăţirea situaţiei
economice. Integrarea economică dintre aceste ţării nu poate fi realizată fără ajutorul din
exterior, deoarece neajunsurile care există în cadrul ţărilor membre sunt de acelaşi fel,
izolarea din perioada sovietică a făcut ca şi în prezent să existe multe lipsuri de acelaşi gen.
Ieşirea din criza economică a ţărilor CSI poate fi realizată numai prin cooperarea economică,
atât internă cât şi externă şi în primul rând cu ţările dezvoltate, care pot mări fluxul de
investiţii străine către aceste ţări.
In urma faptului că pe plan mondial are loc procesul de integrare economică care se
amplifică, faptul acesta impune ţările membre CSI să-şi analizeze mai bine mişcările,
direcţiile de integrare, luând în considerare noile direcţii de pe plan mondial, dar si situaţia
economică, politică şi chiar culturală internă. Noua integrare trebuie să fie bazată pe
democraţie, în baza unei economii de piaţă.

165
4.2. Relaţiile bilaterale cu ţările membre ale CSI

4.2.1. Relaţiile economice ale Republicii Moldova cu


Federaţia Rusă

4.2.1.1. Cadrul juridic al relaţiilor comerciale

În momentul în care Republica Moldova şi Federaţia Rusă au devenit state


independente, a apărut şi necesitatea de a pune bazele unui nou cadru legislativ al relaţiilor
bilaterale. După o politică de protecţionism dusă de ambele ţări în anii 1991-1993, s-a căutat
eliminarea barierelor tarifare şi netarifare prin semnarea Acordului între Guvernul Republicii
Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind comerţul liber, semnat la Moscova, la 9
februarie 1993, care a intrat în vigoare la 30 martie 1993, odată cu Protocolul cu privire la
acest Acord, care a fost semnat la 15 februarie 1993.
Fiind state suverane, fiecare ţară îşi va promova politica sa economică externă.
Acordul nu va afecta funcţionarea altor acorduri încheiate de către cele două state cu terţe ţări.
Conform acestui Acord, părţile vor contribui la crearea unei pieţe comune a mărfurilor,
serviciilor, capitalului şi a forţei de muncă, prin eliminarea taxelor vamale, şi a altor taxe şi
impozite, ce au o acţiune echivalentă asupra exportului şi/sau importului de mărfuri, provenite
din teritoriul vamal al uneia din părţi şi destinate teritoriului vamal al celeilalte părţi.
Pe parcursul anului 1992 a funcţionat Acordul cu privire la principiile colaborării
economice şi comerciale între Federaţia Rusă şi Republica Moldova, care a fost semnat la 12
august 1991. Începând cu anul 1993 şi până în 1997, între Guvernul Republicii Moldova şi
Guvernul Federaţiei Ruse au fost încheiate anual Acorduri privind colaborarea economică şi
comercială. Acordul din 1993, a fost semnat la 9 februarie 1993, odată cu Acordul de liber
schimb. Textul acestor Acorduri de colaborare nu diferă mult unul de altul. În continuare ne
vom referi la ultima variantă, cea pentru anii 1996-1997, care a fost semnată la 12 aprilie
1996, la Moscova, şi a intrat în vigoare la 6 iunie 1996.
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse, la elaborarea Acordului de
colaborare, s-au orientat după: Tratatul cu privirea la crearea Uniunii Economice din 24
septembrie 1993 şi acordurile încheiate cu privire la etapele realizării acestuia şi Acordul între
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la comerţul liber, din 9
februarie 1993.

166
Scopul Acordului consta în realizarea colaborării economice şi comerciale prin
interacţiunea directă pe baze contractuale a agenţilor economici, indiferent de forma lor de
proprietate şi de subordonare, precum şi a organelor de stat, organizaţiilor şi organelor
teritoriale de administraţie, cu respectarea legislaţiilor naţionale ale ambelor state. Pentru
realizarea acestui scop, au fost luate măsuri în vederea intensificării circulaţiei reciproce de
mărfuri, realizării pe teritoriul statelor a regimului de comerţ liber, prin interacţiunea
promovării reformelor economice, a politicii structurale, financiare, monetare, valutare,
fiscale şi sociale, creării unor condiţii suplimentare pentru trecerea treptată la circulaţia liberă
a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi a forţei de muncă între cele două state.
Reexportul mărfurilor, livrate în cadrul Acordului de colaborare, se reglementa prin
Acordul cu privire la reexportul mărfurilor şi modul de eliberare a autorizaţiilor pentru
reexport, semnat de către şefii de guverne ale statelor membre ale Comunităţii Statelor
Independente la 15 aprilie 1994. În acest Acord se menţionează că reexportul mărfurilor poate
să se efectueze numai în cazul în care există o scrisoare recomandată, care este eliberată de
instituţia împuternicită a ţării din care provine marfa. Aceste prevederi nu se extind asupra
mărfurilor specifice (armament, droguri, preparate medicinale, metale preţioase şi pietre
scumpe etc.), al căror reexport se efectuează prin proceduri speciale.
În Acordul de liber schimb, din 9 februarie 1993, în articolul 3, punctul 3, este
menţionat faptul că pot fi stabilite contingente de import cu asentimentul reciproc al Părţilor
contractante şi incluse în acordurile bilaterale. Astfel, în fiecare Acord de colaborare se anexa
lista mărfurilor şi cantitatea admisă pentru exportul şi importul dintre Părţi la cele mai
importante tipuri de produse. Volumul livrărilor menţionate putea fi precizat de agenţii
economici în timpul încheierii contractelor directe de către acestea în limita cantităţii stabilite.
De exemplu, cu prilejul stabilirii contingentelor de import în Federaţia Rusă şi a
producţiei de alcool pentru anul 1996, Partea Rusă a stabilit pentru livrările din Republica
Moldova următoarele cantităţi: vin din struguri – 10 mil. dal, coniac – 0,52 mil. dal, băuturi
tari naţionale – 0,5 mil. dal, şi, suplimentar, s-a examinat volumul pentru rachiu şi produsele
spirtoase.
Părţile au convenit ca livrările reciproce ale celor mai importante tipuri de produse, pe
bază de echivalenţă, să se efectueze din partea Republicii Moldova de către concernul
republican “Moldresurse” şi firma comercială de producţie “Nistru”, iar din partea Federaţiei
Ruse de către societatea pe acţiuni “Roscontract”. Lista mărfurilor şi cantităţile lor erau
trecute în anexă la Acord, în baza căruia acestea încheiau un Contract general. Nomenclatorul,
volumului şi preţurile la aceste produse erau precizate în contractele încheiate între acestea.
Nerespectarea de către organizaţiile menţionate a echivalenţei în livrările reciproce

167
trimestriale de producţie se considera ca o acordare de credite sub forma de mărfuri uneia
dintre ele, care necesita o compensare conform Contractului general încheiat între acestea.
Livrările de produse realizate conform anexei din Acord nu erau supuse taxelor vamale de
import şi export.
Decontările dintre ceilalţi agenţii economici pentru livrările de producţie se efectuau în
baza preţurilor contractuale sau la preţurile stabilite printr-un acord interguvernamental
separat. Pentru asigurarea convertibilităţii reciproce a monedelor naţionale, ţările luau măsuri
comune, în concordanţă cu legislaţia naţională a ambelor state.

Republica Moldova şi Federaţia Rusă, fiind parteneri economici tradiţionali, au dus pe


parcursul anilor 1997-1998 tratative pentru semnarea unui acord de lungă durată. Aceste
tratative s-au finalizat prin semnarea la 2 octombrie 1999, în oraşul Moscova, a Tratatului
între Republica Moldova şi Federaţia Rusă privind colaborarea economică pentru anii 1999-
2008. Tratatul conţine “Programul de lungă durată”, care a fost aprobat de către Guvernul
Republicii Moldova prin Hotărârea Nr.234 din 10 martie 2000. Tratatul a fost ratificat prin
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1067- XII din 16 ianuarie 2000. Tratatul este
în vigoare până la 31 decembrie 2008. Fiecare dintre Părţile Contractante poate sista acţiunea
prezentului Tratat pe calea notificării în scris a celeilalte Părţi Contractante. În acest caz,
Tratatul îşi pierde puterea juridică după şase luni din data unei astfel de notificări.
Colaborarea economică dintre ţări se desfăşoară pe calea interacţiunii dintre agenţii
economici ai ambelor state, indiferent de formele lor de proprietate şi subordine, cu
respectarea normelor general cunoscute ale dreptului internaţional şi legislaţiei naţionale.
Republica Moldova şi Federaţia Rusă vor desfăşura o politică coordonată în domeniul
transformărilor social-economice, efectuate de către state prin perfecţionarea bazelor
normative şi de drept care reglementează activitatea economică externă, şi dezvoltarea
cooperării şi creării structurilor de producţie mixte.
Din cadrul acestui Tratat face parte Programul de colaborare economică dintre
Republica Moldova şi Federaţia Rusă pentru anii 1999-2008.
Scopul şi sarcinile Programului constau în efectuarea de către Republica Moldova şi
Federaţia Rusă a unor măsuri coordonate cu privire la susţinerea dezvoltării relaţiilor
economice şi tehnico-ştiinţifice, extinderea cooperării dintre anumite ramuri ale economiilor
naţionale şi prin aceasta creşterea schimburilor reciproce de mărfuri.
În procesul realizării Programului se preconizează soluţionarea următoarelor sarcini:
− ajustarea bazelor normativ-juridice naţionale în domeniul reglementării activităţii
economice externe şi a sistemului fiscal;

168
− elaborarea anumitor proiecte şi programe interstatale de colaborare economică,
precum şi crearea întreprinderilor mixte de diferite forme şi tipuri, în primul rând în
complexul agroindustrial;
− dezvoltarea relaţiilor tehnologice şi de producţie dintre întreprinderi;
− modernizarea şi asigurarea funcţionării continue a sistemului de transportare al
resurselor energetice;
− utilizarea eficientă şi dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii;
− perfecţionarea relaţiilor de plată-achitare şi financiar-creditoare.
Programul prevede realizarea apropierii principalelor direcţii de efectuare a reformelor
de piaţă în Republica Moldova şi Federaţia Rusă, în scopul obţinerii unei sincronizări mai
mari a condiţiilor de activitate a agenţilor economici ai statelor, care va servi drept bază a
dezvoltării în continuare a proceselor de integrare economică.
Dezvoltarea şi aprofundarea colaborării comerciale între Republica Moldova şi
Federaţia Rusă va fi efectuată în baza perfecţionării în continuare a regimului de comerţ liber
stabilit între cele două state şi înlăturării treptate a limitărilor netarifare existente.
În domeniul armonizării legislaţiei vamale în vigoare în Republica Moldova şi
Federaţia Rusă urmează pe măsura posibilităţilor, unificarea regulilor şi procedurilor vamale,
asigurând totodată cooperarea strânsă dintre organele vamale şi alte organe în baza
documentelor bilaterale de reglementare.
Comisia Interguvernamentală de colaborare economică între Republica Moldova şi
Federaţia Rusă a fost înfiinţată în baza Hotărârii Guvernului nr. 686 din 12 septembrie 1994,
având caracter permanent de activitate, întrunindu-se alternativ la Chişinău şi Moscova şi
înglobând următoarele aspecte de funcţionare: comercial şi economice, tehnico-ştiinţifice,
colaborarea în cadrul domeniului socio-uman, se ocupă şi cu analizarea problemelor legate de
mersul realizării Programului din cadrul Tratatului de lungă durată şi, în caz de necesitate,
introducerea în el a completărilor şi concretizărilor corespunzătoare, cu excepţia domeniului
ce vizează problematica relaţiilor politice şi militare. Această comisie a avut 7 întruniri,
ultima fiind la Chişinău, la 27 iunie 2003.
Începând cu anul 1998, la iniţiativa Federaţiei Ruse, s-au dus tratative privind
excluderea în comerţul bilateral a unor mărfuri din regimul de comerţ liber. Tratativele s-au
încheiat prin semnarea la Chişinău, la 29 mai 2001, a „Protocolului privind introducerea
modificărilor şi completărilor în Protocolul la Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi
Guvernul Federaţiei Ruse privind comerţul liber, din 9 februarie 1993, semnat la 15 februarie
1993”.

169
În Protocolul la Acord s-a făcut următoarea modificare: art.1 se completează cu
punctul 3: „Mărfurile, introduse în teritoriul vamal al Federaţiei Ruse din Republica Moldova,
şi mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova din Federaţia Rusă, indicate în
Anexa nr. l şi nr. 2 la prezentul Protocol sunt excluse din regimul de comerţ liber.”
Iniţial, Federaţia Rusă propunea să fie excluse din regimul de comerţ liber 14 poziţii,
conform sistemului armonizat de descrierea şi codificarea mărfurilor. În urma tratativelor, în
protocol au fost trecute 5 poziţii1. Republica Moldova nu a introdus nici o excepţie tarifară de
la regimul de comerţ liber.
Pentru anul 2001, a fost încheiat un Protocol bilateral în care se stipula că Republica
Moldova va exporta în Federaţia Rusă 35 mii tone de zahăr alb scutit de taxe.
La 27 iunie 2003 a fost semnat „Protocolul între Guvernul Republicii Moldova şi
Guvernul Federaţiei Ruse privind anularea pe etape a excluderii din comerţul liber”, referitor
la produsele trecute în anexa din Protocolul semnat la 29 mai 2001.
În Protocolul din 27 iunie 2003, se menţionează, că „partea Rusă va aloca pentru anul
2004 contingente la import în Federaţia Rusă din Republica Moldova a zahărului alb, produs
din sfecla de zahăr, cu condiţia depăşirii producerii lui în Republica Moldova, asupra
volumului consumului intern, precum şi lipsa importului preferenţiat în Republica Moldova a
zahărului brut, zahărului alb, produselor care conţin zahăr şi siropuri.”
Anularea pe etape a excluderii din comerţul liber să se efectueze la votcă şi ţigări până
la 1 ianuarie 2004, la zahăr până la 1 ianuarie 2005, la alcoolul etilic nedenaturat, cu
concentraţia de alcool de 80% până la 1 ianuarie 2012.

Guvernul Republicii Moldova a încheiat Acorduri de colaborare comercial-economică


cu diferite regiuni din Federaţia Rusă: Administraţia Districtului Autonom Komi-Permiak,
Guvernul Republicii Tatarstan, Administraţia Regiunii Tiumeni, Guvernul Republicii
Başkortostan, Administraţia Ţinutului Altai, Administraţia Regiunii Moscova, Administraţia
Ţinutului Krasnodar, Administraţia Regiunii Murmansk, Administraţia Regiunii Kostroma.
Pe lângă aceste acorduri s-au mai semnat:
1) Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind evitarea
dublei impuneri pe venit şi pe proprietate şi prevenirea evaziunii fiscale, semnat la
Moscova la 28.04.1996 şi intrat în vigoare la 6.06.1997.

1
1701 99 100 - Zahăr alb; 2207 - Alcool etilic nedenaturat, cu o concentraţie de alcool de cel puţin 80% din
volum; alcool etilic şi alte rachiuri, denaturate, cu orice concentraţie; 2208 60 - Vodcă; 220890910-2208 90 990
- Alcool etilic nedenaturat, cu o concentraţie de alcool de până la 80%, din volum livrat în recipiente cu
capacitatea de până la 2 litre şi peste 2 litre; 2402 - Ţigări de foi (inclusiv cele cu capetele tăiate), trabucuri
(ţigări fine) şi ţigări din tutun şi înlocuitori ai lui.

170
2) Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la
promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor de capital, semnat la Moscova la
17.03.1998. Acest acord încă n-a fost ratificat.
Pentru o mai bună desfăşurare a relaţiilor economice a fost semnat Acordul între
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la instituirea reciprocă
de reprezentanţe comerciale, semnat la Moscova, la 9.02.1993 şi intrat în vigoare din ziua
semnării acestuia. Cu toate acestea, până în prezent, din cauza lipsei mijloacelor financiare, nu
au fost deschise astfel de reprezentanţe.

În domeniului gazului natural şi metan a existat “Acordul între Guvernul Federaţiei


Ruse şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la dezvoltarea colaborării industriei
petrolului şi a gazului din Rusia”, semnat 12 noiembrie 1993, pe o perioadă nelimitată. În
acord era stabilit preţul de 80 $ pentru consumul de 1000 m3 de gaz pentru R. Moldova, iar
pentru gazul care tranzitează teritoriul Republicii Moldova spre România era stabilit preţul de
1,5 $ pentru 1000 m3 la fiecare 100 km distanţă.
În prezent este în vigoare „Acord între Guvernul Federaţiei Ruse şi Guvernul
Republicii Moldova cu privire la cooperarea în domeniul gazului, livrării gazului natural
rusesc şi tranzitarea lui spre ţările europene”, semnat la 29 noiembrie 2001. Preţurile în noul
Acord au rămas neschimbate. Plata pentru consumul de gaz se va face eşalonat. În primii trei
ani se va plăti 60$ pentru 1000 m3, diferenţa de 20 $ se va plăti peste 3 ani cu o dobândă de
7% anual.

În ceea ce privesc relaţiile bilaterale în domeniul agriculturii există un singur acord


regional semnat între Departamentul produselor alimentare al Consiliului Moscovei şi
Ministerul Economiei şi Reformelor al Republicii Moldova cu privire la livrarea produselor
agricole şi producţiei alimentare în oraşul Moscova. Acest acord a fost semnat la 23 iulie
1997 în oraşul Moscova.
La nivel ministerial, la 2 septembrie 1999, la Moscova, a fost semnat “Acordul între
Ministerul Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare al Republicii Moldova şi Ministerul
Agriculturii şi Alimentaţiei al Federaţiei Ruse privind colaborarea economică şi tehnico-
ştiinţifică în domeniul complexului agroindustrial”, care reglementează o serie de acţiuni
normative privind acordarea de ajutor şi sprijinirea participării la colaborarea economică şi
tehnico-ştiinţifică ai fiecărei ţări. Colaborarea economică, tehnico-ştiinţifică şi de producţie
între Părţi va fi efectuată în fitotehnie, zootehnie, biotehnie, mecanizarea şi automatizarea în
domeniul producţiei agricole şi industriei alimentare etc., iar principalele forme de colaborare

171
vor fi cooperarea tehnico-ştiinţifică şi de producţie, prestarea de servicii consultative, schimb
de informaţie tehnico-ştiinţifică etc.
Dat fiind faptul că aceste acorduri ce ţin de domeniul agricol, dar şi cele care vizează
aria industrială şi domeniul ştiinţei şi tehnicii, nu depăşesc limita unor deziderate teoretice
fără aplicabilitatea practică – din motivul lipsei mijloacelor financiare ce ar permite
implementarea acestora în activitatea sectoarelor economice respective – este greu de realizat
un studiu de caz ce s-ar dori concludent. Oricum, dorim să exemplificăm această stare de
lucruri prin examinarea statutului de existenţă şi performanţă economică al celor 10 fabrici de
vin moldoveneşti amplasate pe teritoriul Federaţiei Ruse, a căror situaţie este precară, având
datorii mari, deoarece în prezent îşi desfăşoară activitatea la o capacitate de 20-40%. Pentru a
înregistra, însă, venit, ele trebuie să activeze la o capacitate de 70-80%. Mai mult, aceste
fabrici s-au reprofilat pe producţia de alcool, utilizând materia primă de pe piaţa Federaţiei
Ruse, renunţând la importul de vin neprelucrat din Moldova, acest din urmă aspect datorându-
se plăţii accizelor ce trebuie efectuate pe teritoriul Republicii Moldova, iar la importul în
Federaţia Rusă şi în cazul produsului finit. În consecinţă, preţul produsului creşte,
determinând necompetitivitatea sa pe piaţă.

În relaţiile bilaterale există “Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul


Federaţiei Ruse cu privire la colaborarea tehnico-ştiinţifică”, semnat la 8 octombrie 1996, în
oraşul Moscova, pe un termen de cinci ani. Acest Acord are la bază “Acordul cu privire la
colaborarea tehnico-ştiinţifică în cadrul statelor membre ale Comunităţii Statelor
Independente” din 13 martie 1992 şi “Acordul cu privire la crearea spaţiului ştiinţific şi
tehnologic unic al statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente” din 3 noiembrie
1995.
Ţinând cont de relaţiile tehnico-ştiinţifice tradiţionale între Republica Moldova şi
Federaţia Rusă, părţile vor susţine în continuare colaborarea tehnico-ştiinţifică ce se va realiza
de către ministere, departamente, instituţiile de cercetări ştiinţifice, organizaţiile şi societăţile
ştiinţifice, instituţiile de învăţământ superior, întreprinderi, precum şi de grupurile financiar-
industriale moldo-ruse. Conţinutul colaborării, condiţiile economice şi organizatorice ale
acestora vor fi coordonate nemijlocit de către organizaţiile ce colaborează pe baza unor
acorduri, contracte şi înţelegeri separate.

172
4.2.1.2. Dinamica, volumul comerţului exterior şi evoluţia
balanţei comerciale

Rusia rămâne în continuare partenerul numărul unu printre ţările cu care Republica
Moldova are relaţii comerciale, chiar şi în condiţiile crizei actuale, a reducerii esenţiale a
volumelor atât la export cât şi la import.

Tabelul 4.1: Evoluţia comerţului exterior al Republicii Moldova cu Federaţia Rusă în


perioada 1992 –2002
mil. USD
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Total comerţ exterior
cu Federaţia Rusă 429,4 393,7 598,5 638,1 750,5 842,2 569,8 329,9 329,4 392,4 392,4
în % din valoarea totală 38,7 35,4 48,9 40,2 40,2 41,2 34,3 29,8 26,4 26,9 23,3
a comerţ exterior
- în % din valoarea
comerţului cu ţările CSI
56,2 52,6 67,9 61,6 62,8 69,4 65,5 66,5 61,5 52,7 51,7
Export (FOB) 164,0 172,0 289,2 360,1 429,1 508,8 336,8 191,2 210,0 248,4 238,9
în % din valoarea totală 34,9 35,6 51,1 48,3 54,0 58,2 52,9 40,7 44,5 43,7 37,1
a comerţ exterior
- în % din valoarea 54,0 56,4 71,3 77,1 79,0 83,6 78,5 75,4 76,1 71,7 68,2
comerţului cu ţările CSI
Import (CIF) 265,4 221,7 309,3 278,0 321,4 333,2 233,0 138,7 119,4 144,0 153,5
în % din valoarea totală 41,5 36,3 46,9 37,1 30,0 28,4 21,7 20,8 23,7 16,1 14,8
a comerţ exterior
- în % din valoarea 57,6 49,9 65,0 48,9 49,2 55,1 52,9 57,3 46,0 42,3 37,5
comerţului cu ţările CSI
Soldul balanţei
comerciale
-101,4 -49,6 -20,1 82,1 107,7 175,6 103,8 52,5 90,6 104,4 85,4
Gradul de acoperire al
exporturilor cu 61,8 77,6 93,5 129,5 133,5 152,7 144,5 137,9 175,9 172,5 155,6
importuri (%)
Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova 1993-2000;
Moldova în cifre. Culegere succintă de informaţii statistice, 2003.

Evoluţia comerţului exterior al Republicii Moldova cu Federaţia Rusă poate fi


împărţită în două perioade:
I perioadă – din 1992 până în 1997 – s-a caracterizat printr-o creştere continuă a volumului
comerţului exterior, datorită triplării volumului exportului de la 164 mil.$ până la
508,8 mil.$, iar volumul importului a înregistrat o fluctuaţie între 221,7 mil.$ şi 321,4
mil.$. Soldul balanţei comerciale a înregistrat o îmbunătăţire continuă, de la un deficit
de 101,4 mil.$ în 1992 până la un excedent de 175,6 mil.$ în 1997.
II perioadă – din 1998 până în 1999 – s-a caracterizat printr-o reducerea a volumului
comerţului exterior, de la 842,2 mil.$ în 1997 până la 329,9 mil. $ în 1999, reducere
cauzată de criza financiară din Federaţia Rusă, care a avut loc în august 1998.
Volumul exportului a scăzut cu 317,6 mil.$, iar volumul importului cu 194,5 mil.$. În

175
aceşti doi ani soldul balanţei comerciale a rămas excedentar, dar cu o reducere de până
la 123,1 mil. $.
III perioadă – din 2000 – s-a caracterizat printr-o creştere moderată, exporturile crescând cu
47,7 mil. $, iar importurile cu 14,8 mil. $ în 2002 faţă de 1999. În primul semestru al
anului 2003 valoarea comerţului exterior a fost de 207 mil. $, în creştere cu 13,2% faţă
de aceeaşi perioadă a anului 2002; exporturile au crescut cu 17,5% fiind de 128,1 mil.
$, iar importurile s-au majorat cu 6,9%, înregistrând valoarea de 78,9 mil. $.

Ponderea Rusiei din totalul comerţul exterior al Moldovei s-a menţinut la cca. 40% în
perioada din 1992 până în 1997, după care a scăzut la 23,3% în 2002. Ponderea exportului în
anii 1992 şi 1993 a fost de circa 35%, iar în perioada 1994-1998 a avut o fluctuaţie de la 48%
până la 58%, în scădere până la 37,1% în 2002. Ponderea importului a înregistrat o scădere
continuă, cu mici excepţii, de la 41,5% în 1992 până la 14,8% în 2002. Soldul balanţei
comerciale a fost deficitar în anii 1992-1994, în ceilalţi ani înregistrându-se un sold
excedentar.
În ceea ce priveşte ponderea Rusiei din volumul comerţului Republicii Moldova cu
ţările CSI, s-a situat între 51,7% şi 69,4% pe parcursul întregii perioade analizate. Ponderea
exportului a fost în creştere de la 54,0% în anul 1992 la 83,6% în anul 1997, după care a
scăzut la 68,2 în anul 2002, ponderea importului în anii 1992-1999 a înregistrat oscilaţii între
49% şi 65%, în anii 2000-2002 fiind în scădere până la 37,5%
Criza financiară din august 1998 a influenţat nu numai agenţii economici din Rusia,
dar şi agenţii economici din Moldova, având de suferit mai ales cei care erau orientaţi numai
spre piaţă rusească. Urmările acestui eveniment vor dura câţiva ani, deoarece mulţi dintre
agenţii economici în acea perioadă au dat faliment.

4.2.1.3. Structura comerţului pe grupe de mărfuri


4.2.3.1 Structura exportului

În exportul Republicii Moldova către Federaţia Rusă predomină produsele agro-


industriale, în cadrul acestor produse întră primele patru secţiuni din Sistemul Armonizat de
Descriere şi Codificare a Mărfurilor. Ponderea produselor agro-industriale în perioada 1995 -
2002 a fost de cca. 85%. Cea mai mare parte din acestă grupă revine secţiunii a IV – a
produsele alimentare, băutrile alcoolice, tutunul şi articolele din acestea. Dacă în 1994
ponderea acestei secţiuni era de 45,9%, în 2002 ea a fost de 77,9% din volumul total al
176
exportului. În perioada 1995-1997, volumul valoric al acestei secţiuni a avut o tendinţă de
creştere, de la 227,2 mil.$ până la 354,4 mil.$, pentru ca apoi să scadă la 142,4 mil.$ în 1999
şi să se majoreze la 183,1 mil.$ în 2002. În primul semestru al anului 2003 s-au exportat
produse în valoare de 103,3 mil. $, fiind în creştere cu 13,6 mil. $ faţă de aceeaşi perioadă a
anului precedent. Principalele produse exportate din cadrul acestei secţiuni sunt: vinurile,
băuturile alcoolice tari, zahărul, conservele din legume, sucurile, tutunul şi articole din
acestea.
În perioada 1994 – 1997 cantitatea de vinuri exportate a crescut de la 7112,9 mii dal
până la 17321,6 mii dal, iar în 1998 a scăzut la 10138,2 mil dal. Valoarea vinurilor exportate
s-a majorat de la 61443,9 mii $ în 1995 până la 179265,1 mii $ în 1997, iar în 1998 s-a redus
la 156841,9 mii $. Ponderea acestui produs a înregistrat o creştere continuă, ajungând în 1998
să fie de 46,6% din valoarea totală a exportului. Vinurile exportate în Rusia deţineau 95% din
valoarea exportului total al acestui produs. De asemenea, în perioada 1995 - 1997, au
înregistrat creşteri atât cantitative, cât şi valorice: vinurile spumante (de la 16104,5 mii $ la
27054,9 mii $) şi materialul vinicol (de la 8948,9 mii $ la 26110,7 mii $).
Guvernul Federaţiei Ruse a luat măsuri în domeniul politicii fiscale şi bugetare,
întroducând Legea federală a Federaţiei Ruse, nr.192-F3 din 29 decembrie 19981, prin care se
măreşte cota accizelor pentru producţia de alcool întrodusă pe teritoriul Rusiei. O altă
problemă care stă în calea exporturilor de vinuri şi a vinurilor spumante este legată de modul
de eliberare a timbrelor de acciză. Plata preventivă (aşa numitul depozit valutar), care a fost
majorată până la nivelul accizei şi trebuie achitată până la importul mărfurilor în ţară, a creat
condiţii dure pentru vinificatorii moldoveni. De plata depozitului valutar au fost scutite 3
firme ruseşti (“Dionis Club”, “Alfa Eco”).
În anul 1999 s-a înregistrat creşterea cantităţii de vin exportat cu 0,47 mil dal faţă de
1998, iar valoarea exportului s-a micşorat cu 90,6 mil. $. Aceasta se explică prin faptul că a
scăzut exportul vinului îmbuteliat şi a crescut cel al vinului în vrac. Trebuie menţionat faptul
că în urma micşorării accizelor la export al materialului vinicol, valoarea acestuia a crescut de
5,2 ori faţă de 1998 (de la 6,8 mil. $ la 28,8 mil. $), iar cantitatea s-a majorat de la 1,297 mil
dal până la 6,94 mil dal.
În anul 2002 s-au exportat vinuri în valoare de 135,1 mil. $, în cantitate de 19,1 mil.
dal, ceea ce reprezintă 72,6% din valoarea exportului acestei secţiuni, iar în primul semestru
al anului 2003 s-au exportat 10,1 mil. dal în valoare de 76,4 mil. $, ceea ce reprezintă 74% din
valoarea exportului acestei secţiuni.

1
Date de la Ministerul Economiei şi Reformei.

177
Cantitatea de zahăr exportat în Rusia a crescut de la 14,6 mii tone în 1994 până la
62,6mii tone în 1997, iar în următorii doi ani a scăzut brusc până la 5,3 mii tone în 1998 şi
1,1mii tone în 1999. Această micşorare a fost influenţată de introducerea Hotărârii nr.783 a
Guvernului Federaţiei Ruse din 17 iulie 1998 “Despre măsurile temproale pentru protejarea
complexului rusesc al sfeclei de zahăr”, care presupune introducerea unei taxe speciale
(suprataxă) la zahărul alb importat pe teritoriul vamal al Federaţiei Ruse în mărime de 20%
din valoarea sa vamală. Luând în consideraţie faptul că Guvernul Federaţiei Ruse, la 11
aprilie 1997, a adoptat Hotărârea nr. 417 “Despre măsurile de susţinere a industriei de zahăr
autohton”, ce prevede introducerea de la 15 mai 1997 a unei cote de tarif vamal comun pentru
zahărul alb importat în mărime de 25% din valoarea sa vamală, ceea ce cotravine condiţiilor
Acordului sus menţionat de la 9 februarie 1993. Problema exportului zahărului în Rusia a fost
soluţionată prin semnarea Protocolului din 29 mai 2001.

TABELUL 4.3: Structura exportului pe grupe de mărfuri a Republicii Moldova cu


Federaţia Rusă*

Ianuarie- Ianuarie-
cod 2001 2002
SA Denumirea grupelor de mărfuri iunie 2002 iunie 2003
% mil. $ % mil. $ % mil. $ % mil. $
TOTAL din care: 100 248,4 100 238,9 100 109,0 100 128,1
1 Animale vii şi produse animale 2,9 7,2 3,0 7,1 2,8 3,1 5,4 6,9
4 Produse alimentare, băuturi şi tutun 75,8 188,2 77,9 186,1 82,3 89,7 80,6 103,3
16 Maşini, aparate şi echipamente electrice 6,6 16,3 3,1 7,4 3,5 3,8 4,8 6,1
* - continuarea Tabelului 4.2.
Sursa: Notă informativă, de la Ministerul Economiei, privind comerţul exterior al Republicii Moldova cu
Federaţia Rusă în anii 2001, 2002 şi ianuarie-iunie 2003.

O altă gamă de produse care până în 1996 se exportau în cantităţi mari erau băuturile
tari. Scăderea exportului acestor produse s-a datorat intrării în vigoare a “Legii cu privire la
accize” din Federaţia Rusă, care prevedea introducerea accizelor la băuturile tari. În 1995 s-au
exportat 937,3 mii dal (26,2 mil. $) de “rachiuri, lichioruri şi alte băuturi tari” şi 290,7 mii dal
(27,1 mil. $) de “coniac”, în 1997 volumul exportului a fost de 10 mii dal (0,6 mil. $) şi
respectiv de 85,6 mii dal (11,1 mil. $), iar în 1999 de numai 1,5 mii dal (0,2 mil. $) şi
respectiv de 41,5 mil. dal (3,2 mil. $). În anul 2002 cantitatea exportată de băuturi alcoolice
tari a fost de 2,5 mil. dal alcool pur în valoare de 18,3 mil. $. În primul semestru al anului
2003 exportul de băuturi alcoolice tari în valoare de 7,2 mil. $, în cantitate de 99 mii dal
alcool pur, ceea ce reprezintă 7% din valoarea exportului acestei secţiuni.
Gemuri, jeleuri, compoturi şi sucuri din fructe, pe parcursul perioadei analizate, s-a
menţinut cu o pondere de cca. 11% din valoarea totală a exportului către Rusia. În anii 1996 –
1998 cantitatea de sucuri exportate a fost de cca. 30 mii tone în valoare de 19 mil. $ anual, în

178
anii 1999 – 2002 cantitatea exportului a fost de cca. 15 mii tone în valoare de cca. 5 mil. $.
Micşorarea exportului a fost influenţată de scăderea producţiei interne de sucuri. Din cadrul
sucurilor, 50% reprezintă sucul de mere.
Vloarea “tutunurilor brute sau neprelucrate” înregistrat o creştere continuă de la
5,5 mil. $ în 1995 până la 29,6 mil. $ în 1999, apoi în scădere la 106 mil. $ în 2002. În ceea ce
priveşte exportul de “ţigări”, acesta a crescut în anii 1995 – 1997 de la 2,5 mil. $ la 7,9 mil. $,
după care a scăzut brusc în 1998 până la 1,95 mil. $, ca în 1999 expotrul aproape să înceteze.
Aceasta s-a datorat introducerii plăţii suplimentare la ţigări, după criteriul conţinutului de
nicotină.
Secţiunea I “animale vii şi produse ale regnului animal”. În cadrul acestei secţiuni
predomină exportul de carne neprelucrată. Ponderea cărnii de porcine şi de bovine a
înregistrat o creştere continuă de la 51,8% în 1995 la 89% în 2002 din valoarea acestei
secţiuni. Aceasta s-a datorat atât creşterii cantitităţii cât şi a preţurilor; dacă în 1995 s-au
exportat 3731,4 tone (5765,3 mii $) de carene de porcine şi 2374,5 tone (2929,7 mii $) de
carne de bovine, atunci în 1997 ele au crescut la 12204,2 tone (25150,4 mii $) şi respectiv
12970,2 tone (19882,1 mii $). În urma crizei financiare din Rusia, în anul 1998 cantitatea
exportată a cărnii de porcine s-a micşorat de 2,1 ori, iar a cărnii de bovie de 6,9 ori. În anul
1999 situaţia s-a ameliorat un pic exportându-se carne de porcine în cantitate de 6,0 mii tone
în valoare de 6,0 mil. $, iar carnea de bovine în cantitate de 6,9 mii tone în valoare de 7,8 mil.
$. În primul semestru al anului 2003 s-a exportat 4 mii tone de carne de bovine, în valoare de
5,8 mil. $, ceea ce reprezintă 84,1% din valoarea acestei secţiuni.
În cadrul acestei secţiuni se mai exportă: carne de ovine şi caprine, carne şi organe
comestibile ale păsărilor, lapte praf, unt, ouă, dar în cantităţi nesemnificative.
Secţiunea II “produse ale regnului vegetal”. Ponderea acestei secţiuni în totalul
exportului a scăzut de la 20,5% în 1994 la 4,0% în 2000; aceasta s-a datorat micşorării
cantităţii exportate a tuturor produselor din această secţiune. De exmplu: “mere, pere şi gutui,
proaspete” – de la 82,1 mii tone la 2,4 mii tone; “caise, cireşe, vişine, piersici şi prune” – de la
8,7 mii tone la 0,8 mii tone; “tomate proaspete” – de la 5,3 mii tone la 0,4 mii tone; “legume
în stare proaspătă” – de la 3986,7 tone la 75,2 tone; “fructe uscate” – de la 962 tone în 1994 la
54,9 tone.
Ponderea secţiunii XI “textile şi articole din textile” a scăzut de cca. 3 ori în 2000 faţă
de 1994; de asemenea a scăzut valoarea acestei secţiuni de la 9,3 mil $ în 1995 la 3,4 mil. $ în
2000. În cadrul acestei secţiuni predomină exportul de: “covoare şi alte produse similare”,
“articole şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate sau croşetate”, “articole şi accesorii de
îmbrăcăminte altele decât cele tricotate sau croşetate”, care constituie aproape 90% din

179
valoarea exportului acestei secţiuni. Valoarea exportului de “covoare şi alte produse similare”
s-a menţinut pe parcursul acestor ani la cca. 4 mil. $, iar ponderea a crescut continuu de la
45,5% în 1995 la 74,3% în 2000. În perioada 1995 – 2000, valoarea “articolelor şi accesoriilor
de îmbrăcăminte tricotate sau croşetate” s-a micşorat cu 1887,1 mii $, ajungând la 531,4 mii $
în 2000, iar a “articolelor şi accesoriilor de îmbrăcăminte, altele decât cele tricotate sau
croşetate”, a scăzut cu 1407,4 mii $, fiind de 312,5 mii $ în 2000.
Secţiunea XII “articole din piatră, ipsos, ciment, azbest, ceramică, sticlă şi din alte
materiale similare” are o pondere nu prea mare, între 1-3%, excepţie fiind anul 1996 - cu
5,4%. Din cadrul acestei secţiuni se exportă “damigene, sticle, baloane, borcane, căni,
ambalaje tubulare şi alte recipiente din sticlă” care constituie peste 90% din exportul acestei
grupe.
Secţiunea XVI “maşini, aparate şi echipamente electrice”; volumul valoric al acestei
secţiuni a fost în scădere de la 24,2 mil. $ în 1995 la 8,6 mil. $ în 2002. Această descreştere s-
a datorat în cea mai mare parte ruperii legăturilor între întreprinderile fostei Uniuni Sovietice.
Singurul produs care mai are piaţă de desfacere sunt “pompele”, care pe parcursul anilor
analizaţi au deţinut o pondere de 40-70% din valoarea acestei secţiuni. Se mai exportă:
“maşini de spălat”, “motoare şi generatoare electrice”. La “televizoare” a scăzut exportul de la
76270 bucăţi în 1994 la 3172 bucăţi în anul 1998, iar numărul “frigiderelor şi
congelatoarelor” s-a redus drastic de la 9823 bucăţi în 1995 la 2 bucăţi în 1998. În 2002 s-au
exportat 258 de maşini agricole, 45,7 tone de cabluri şi 2,3 mii bucăţi de pompe. În primul
semestru al anului 2003 s-au exportat pompe în cantitate de 1,5 mii bucăţi, reprezentând
34,4% din valoarea secţiunii, piese pentru strunguri în cantitate de 19,8 tone, reprezentând 9%
din valoarea secţiunii.
Secţiunea XX “mărfuri şi produse diverse”; ponderea acestei secţiuni a înregistrat o
scădere continuă de la 3,5% în 1994 la 1,1% în 2000, evidenţiindu-se exportul de: “mobilier şi
părţi ale acestuia”, “aparate de iluminat şi părţi ale acestuia”.

1.3.2. Structura importului

Structura importului n-a suferit schimbări esenţiale în perioada analizată, produsele


minerale deţinând poderea cea mai mare, de 63% - 79%, urmată la mare distanţă, de: maşini,
aparate şi echipamente electrice, vehicole, aeronave, metale comune, materiale plastice,
cauciuc, hârtie, carton, lemn şi produse din lemn, care au o pondere între 1% şi 7%. Volumul
valoric al importului în anii 1994-1997 s-a menţinut la cca. 300 mil. $, în scădere până la

180
119,4 mil. $ în 2000. Această scăderea a fost cauzată de devalorizarea monedei naţionale şi
scădrea puterii de cumpărare a populaţiei. În următorii doi ani situaţia importului s-a
ameliorat puţin, înregistrându-se 144 mil. $ în anul 2001 şi 153,5 mil. $ în anul 2002. În
primul semestru al anului 2003 valoarea importului a fost de 78,9 mil. $, în creştere cu 5,1
mil. $ faţă de aceeaşi perioadă a anului 2002.

TABELUL 4.5: Structura importului pe grupe de mărfuri a Republicii Moldova cu


Federaţia Rusă*

Ianuarie- Ianuarie-
cod 2001 2002
SA Denumirea grupelor de mărfuri iunie 2002 iunie 2003
% Mil. $ % mil. $ % mil. $ % mil. $
TOTAL din care: 100 144,0 100 153,5 100 73,8 100 78,9
5 Produse minerale 65,0 93,6 55,4 85,0 66,4 49,0 44,0 34,7
10 Pastă din lemn, hârtie şi carton 2,8 4,0 5,9 9,1 4,6 3,4 8,5 6,7
* - continuarea Tabelului 4.4.
Sursa: Notă informativă, de la Ministerul Economiei, privind comerţul exterior al Republicii Moldova cu
Federaţia Rusă în anii 2001, 2002 şi ianuarie-iunie 2003.

Din cadrul secţiunii V “produse minerale” – gazul natural deţine cea mai mare cu o
pondere în creştere de la 36,8%, în 1995-1997, până la cca. 55-65% din importului secţiunii,
în anii 1999 - 2002. În ceea ce priveşte valoarea importului în anii 1995 - 1997 s-a menţinut la
cca. 118 mil.$, în următorii ani înregistrându-se valoarea de cca. 80 mil.$. Importul gazului
natural se face în baza Acordului încheiat între Guvernul Federaţiei Ruse şi Guvernul
Republicii Moldova cu privire la preţul gazului natural şi tariful pentru tranzitarea lui, care a
fost încheiat la 23.11.1993 şi este valabil până la închierea unui nou Acord între Guvenele
ambelor ţări. Conform acestui Acord este stabilit preţul la importul gazului natural în valoare
de 80$ pentru 1000 m3, iar pentru tranzitarea lui spre România în valoare de 1,5 $ pentru 1000
m3 pe o distanţă de 100 km.
În fiecare an s-au înregistrat datorii pentru achitarea gazului consumat. Achitarea
acestora se reglementa prin semanarea acordurilor şi convenţiilor.
La 9 martie 1995 a fost semnată o Convenţie privind modul de achitare a datoriei
Republicii Moldova pentru gazul livrat de “Gazprom” în anii 1993-1994 şi plăţile curente în
1995. Părţile au convenit ca ordinea de achitare a datoriilor să fie realizată prin cedarea
acţiunilor întreprinderilor care aparţin Republicii Moldova. În acest sens a fost înfiinţată o
întreprindere mixtă, cu partenerul “Gazprom” din Rusia, căreia i s-a cedat 51% din costul
conductelor magistrale de gaz ce trec pe teritoriul republicii.
În decembrie 1999 s-au dus tratative la Moscova privind închierea unui “Acord între
Republica Moldova şi S.A. “Gazprom” privind reglementarea datoriilor pentru gazele livrate
în anul 1996”, care a fost semnat la 24 martie 2000. În acest Acord se prevede ca datoria de

181
90 mil.$ se va restitui timp de 7 ani cu o perioadă de graţie de 2 ani, la o rată a dobânzii de
7,5% anual. Asigurarea reglementării datoriei în sumă de 90 mil.$ se va face prin emiterea de
cambii (ca obligaţiune de plată de două tipuri: tipul “A” va reprezenta suma preconizată la
modul general cu scadenţa în perioada 2002–2006; tipul “B” va reprezenta dobânda pe toată
perioada, cu scadenţa în perioada 2000-2006). Lichidarea acestor cambii va fi efectuată prin
acceptarea de către Moldova a utilizării acestora ca modalitate de plată a datoriilor la buget,
numai în anul cu scadenţă, nicidecum anticipat.. Aceste hârtii vor fi depuse în custodie la
Gazprombank, care reprezintă agentul de plată pe teritoriul Federaţiei Ruse, iar în cazul în
care deţinătorii vor fi agenţii economici din Moldova, banca agent va fi reprezentată de către
Banca Socială.
Gradul de dependenţă de importul produselor minerale de pe piaţa rusească este de:
100% - la gazul natural, 60-80% - la gaul lichifiat, la benzină auto în scădere de la 58,9% în
1991 la 8,3% în 2000, la motorină a oscilat între 15% şi 64%, la păcură a fost de cca. 60%, la
cărbune în scădere de la 18,1% la 8,3% în anii 1991-2000.
Cantitatea cărbunelui importat a scăzut de la 695 mii tone în 1991 la 40,1 mii tone în
2000. Preţul pentru o tonă importată a crescut continuu. Micşorarea importului de cărbune se
explică prin înlocuirea lui cu alte produse minerale în industrie.
De asemenea s-a înregistrat scăderea importului şi la celelalte produse minerale. Una
dintre cauze este că în anii 1990-1994 au crescut preţurile la produsele minerale de pe piaţa
rusescă, egalându-se cu cele mondiale, ceea ce a dus la diversificarea pieţelor de import.
Secţiunea I “Animale vii şi produse ale regnului animal”. În anii 1995 – 2002
volumul valoric al acestei secţiuni a înregistrat fluctuaţii între 2,6 mil.$ şi 0,5 mil.$, excepţie
fiind anul 1996 cu o valoare de 7,7 mil. $; la import predomină: peştele congelat, proaspăt,
uscat, sărat şi afumat, care deţine peste 90% din valoarea acestei secţiuni.
Secţiunea VI “Produse ale industriei chimice şi conexe”; valoarea importului s-a
menţinut la cca. 10 mil.$, dintre care: “medicamente” au crescut de la 1 mil. $ în anii 1995 –
1999 la 2 mil. $ în 2000 – 2002; “carbonaţi, carbonat de amoniu comercial”, “lacuri, vopsele
şi pigmenţi pentru prelucrarea peilor”- în descreştere de la 1 mil.$ în 1995 la 270mii$ în 2002,
“îngrăşăminte minerale sau chimice”, care au înregistrat o creştere de la 100 mii $ în 1995,
1996 până la 1000 mii $ în 1997, 1998 şi la cca. 3000 mii $ în anii 2001 şi 2002.
Secţiunea VII "Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea" a înregistrat o
valoare de cca. 10 mil.$ în anii 1995-1998 în scădere până la 3,2 mil.$ în 2000. Cea mai mare
pondere din cadrul acestei secţiuni, de cca. 70% în ultimii doi ani, o au "anvelopele
pneumatice". De asemenea se mai importă: "polimeri de etilenă", "cauciuc sintetic", "benzi de
transport sau de transmisie din cauciuc vulcanizat".

182
Secţiunea IX "Lemn, produse din lemn, plută şi împletituri din nuiele". Importul
acestei secţiuni a scăzut de la 6,5 mil. $ în 1996 la 0,9 mil. $ 2000. Mai mult de jumătate din
valoarea importului deţine "lemnul tăiat sau cioplit longitudional, spintecat, cojit sau şlefuit".
Importul de "lăzi, coşuri şi ambalaje similare din lemn" a înregistrat o scădere de la 446755
tone în 1994 la 911 tone în 1998, în următorii ani nu s-a mai importat Aceasta se explică prin
faptul că se trece la folosirea industrială a ambalajului din mase plastice, hârtie, carton.
Secţiunea X "Hârtie, carton şi articole din acestea" a înregistrat o oscilaţie între
2,5% şi 5,4% în perioada 1994-1998, în anii 1999 – 2000 fiind de doar cca. 0,9%. Produsele
importate sunt: hârtie şi cartoane pentru scris, ambalaj; hârtie şi cartoane în rulouri sau în foi.
Valoarea importului la "etichete din hârtie sau carton" a crescut de la 215mii $ în 1997 la
1401mii $ în 1998, ca apoi să scadă la 28,5 mii $ în 1999.
Secţiunea XI "Textile şi articole din textile"; în anii 1995 – 1998 valoarea importului
a oscilat între 5,6 mil. $ şi 7,7 mil. $ după care a scăzut la cca. 1,5 mil. $ în anii 1999 - 2002.
Produsele importate sunt: ţesături din bumbac, ţesături din lână cardată sau din păr fin de
animale cardată, lână necardată, neprelucrată, sfori, corzi şi frânghii.
Secţiunea XV "Metale comune şi articole din metale comune"; valoarea importului
în anii 1995-1998 a fost de cca. 11 mil. $, pentru ca apoi să scadă la 1,6 mil. $ în 2000. Din
cadrul acestei secţiuni se evidenţiază: "aluminiul şi articole din aluminiu" – cu o valoare de
cca. 2 mil.$, "deşeuri şi resturi de cupru" în creştere de la 91,9 mii $ în 1995 până la 1618 mii
$, "produsele laminate plate din fier sau din oţeluri" s-au menţinut la cca. 1,7 mil.$.
Ponderea secţiunii XIV "Maşini, aparate şi echipamente electrice" a înregistrat
fluctuaţii între 4,1% în 7,0% în anii 1994-2000. Gama produselor importate este relativ
variată, fiecare înregistrând valori nesemnificative, cu fluctuaţii nu prea mari. Produsele cu o
valoare de cca. 1 mil.$ sunt: "cazane (boilere), generatoare de aburi, altele decât cazanele
pentru încălzirea centrală", "acumulatoare electrice", "părţi destinate motoarelor".
În cadrul secţiunii XVII "Vehicole, aeronave, vase şi echipamente de transport" se
evidenţiază importul de: "autovehicole şi autoturisme pentru transportul de persoane",
"autovehicole pentrul transportul mărfurilor" şi "părţi şi accesorii de autovehicole şi
autoturisme". Importul acestei secţiuni va scădea, deoarece cererea la autovehicole ruseşti este
în scădere, la aceasta adaugându-se şi scăderea puterii de cumpărare a populaţiei.

4.2.1.4. Concluzii privind dezvoltarea schimburilor economice între


Republica Moldova şi Federaţia Rusă

În funcţie de factorii istorici şi aşezarea geografică, unul dintre principalii parteneri


economici ai Republicii Moldova rămâne a fi Federaţia Rusă. Exportul produselor

183
moldoveneşti pe piaţa Rusiei reprezintă cca. 40 - 50% din valoarea totală a exportului, dintre
care 80% sunt produsele agro-alimentare. La import predomină produsele minerale, dar mai
ales gazul natural, care este un produs de primă necesitate pentru Republica Moldova,
deoarece, pe lângă consumul lui în industrie şi la nivel de uz casnic, acesta este folosit de
către Centralele Electrice şi Termice nr. 1 şi 2 din Chişinău pentru producerea energiei
electrice. Aceste două Centrale asigură 15% din necesarul total al Moldovei.
În prezent, cel mai greu este de a promova pe piaţa rusă produsele industriale
autohtone, pentru motivul că tot nomenclatorul de produse pe care le fabrică Moldova le
produce şi Rusia. Dependenţa de cca. 40 - 50% de o singură piaţă de desfacere este foarte
periculoasă, evenimentele economice din această ţară influenţând direct situaţia economică
din Moldova. La aceasta se mai adaugă şi gama produselor exportate foarte restrânsă şi
dependentă de condiţiile climaterice. În mod ideal, Moldova ar trebuie să exporte pe această
piaţă cca. 30% din mărfuri, dar în acelaşi timp ar trebui să menţină poziţiile de pe piaţa
Rusiei. În anii 1993-1995, Moldova a cedat deja poziţiile cele mai bune de pe această piaţă, în
special în oraşele Moscova şi Sankt-Petersburg, acolo unde consumatorii au o capacitate de
cumpărare mai înaltă. Exportatorii din Republica Moldova au fost înlăturaţi atunci de cei din
Vest.
Toate acordurile încheiate la nivel bilateral şi multilateral sunt menite să contribuie la
promovarea comerţului între ţările noastre şi, după cum am menţionat deja, la retragerea
barierelor comerciale, a impozitării mărfurilor la import, etc. Totuşi nerespectarea riguroasă a
prevederilor acestora pe parcurs a dus la apariţia unor probleme ce împiedică desfăşurarea
normală a relaţiilor comerciale cu Rusia.
De asemenea, Federaţia Rusă face parte printre ţările care nu respectă în totalitate
legile CSI. Până în prezent Acordul de Comerţ Liber şi Protocolul la acest Acord din 2 aprilie
1999 n-au fost ratificate de Federaţia Rusă, ceea ce-i permite să introducă diferite restricţii la
import. Rusia vrea să excludă din regimul comerţului liber 89 de poziţii din Sistemul
Armonizat de Descriere şi Codificare a mărfurilor faţă de ţările Azerbaidjan, Armenia,
Georgia, Turkmenistan, Uzbekistan, Ucraina şi Moldova. În ceea ce priveşte Republica
Moldova, acest fapt a afectat 5 poziţii (vezi pag. 170) din Sistemul Armonizat. Faţă de Rusia,
însă, Moldova nu poate întreprinde măsuri similare, dat fiind faptul că mărfurile importate
sunt de primă necesitate pentru noi.
În ciuda dependenţei poate prea mari de piaţa rusă şi a necesităţii raţionale a unei
reorientări, în viitorul apropiat menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale cu Rusia încă
vor rămâne prioritare pentru Republica Moldova.

184
4.2.2. Relaţiile economice
ale Republicii Moldova cu Ucraina

4.2.2.1. Cadrul juridic al relaţiilor comerciale

La 23 octombrie 1992 Republica Moldova şi Ucraina au semnat Acordul cu privire la


buna vecinătate, prietenie şi colaborare, prin acest acord punându-se baza unor relaţii noi a
ţărilor independente. Bazele colaborării comercial-economice au fost puse prin semnarea
Acordului comercial între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei, la Chişinău, la
20 martie 1993; acordul a intrat în vigoare din data semnării pe un termen nelimitat.
Se stabileşte că comerţul se va derula conform contractelor încheiate între persoanele
juridice şi fizice din R. Moldova şi Ucraina. De asemenea, Părţile contractante au convenit
asupra tranzitului liber a teritoriilor celor două ţări.
Evidenţa statistică se va ţine conform Sistemului de armonizare descriere şi codificare
a mărfurilor. Achitările şi plăţile în cadrul relaţiilor comerciale între ţări, se va efectua în
concordanţă cu acordul privind plăţile. În caz dacă una din ţări va introduce moneda
naţională, plăţile se vor face în baza Acordului multilateral a ţărilor CSI „Cu privire la
protejarea intereselor ţărilor din zona rublei în cazul introducerii de unele ţări a monedei
naţionale”, semnat la 6 iulie 1992 la Moscova.
Ţările au convenit să înfiinţeze Comisia comună moldo-ucraineană, de câte ori este
nevoie.
La 13 decembrie 1993, la Chişinău, a fost semnat „Acordul între Guvernul Republicii
Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la colaborarea comercial-economică în anul 1994”.
În anexa acordului au fost întocmită lista mărfurilor şi cantităţile care s-au derulat conform
livrărilor reciproce în anul 1994. În ce privesc plăţile şi achitările, s-a menţionat, că se vor
stabili într-un acord separat.
In scopul consolidării şi dezvoltării pe mai departe a relaţiilor comerciale, Guvernul
Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei au semnat la 9 decembrie 1994, la Moscova,
Acordul privind colaborarea economică şi comercială. Acordul a intrat în vigoare de la 1
ianuarie 1995, pe un termen de 5 ani.
Colaborarea economica şi comercială se bazează pe principiile egalităţii in drepturi,
avantajului reciproc si se efectuează prin încheierea contractelor intre organele administraţiei,
de stat şi, nemijlocit, între agenţii economici, indiferent de forma de proprietate şi

187
subordonarea lor organizatorica, respectându-se legislaţia in vigoare ale ambelor state. Fiecare
ţară se abţine de la acţiuni ce pot aduce prejudicii intereselor economice celeilalte ţări.
În anexele 1 şi 2 ale acordului sunt stabilite denumirea şi cantitatea produselor care fac
parte din livrările reciproce. Anexele se vor întocmi anual de către ministerele şi
departamentele responsabile pentru asigurarea reglementărilor de stat a livrărilor indicate, în
corespundere cu modul stabilit în fiecare dintre state. Ministerele şi departamentele vor acorda
ajutor la încheierea contractelor intre agenţii economici ai ambelor state pentru livrarea
tipurilor de producţie determinata în anexele anuale. Răspunderea pentru realizarea
contractelor o poarta agenţii economici care le-au încheiat.
S-a stabilit, ca în relaţiile de comerţ dintre ţări sa nu se aplice restricţii vamale sub
forma de taxe pentru exportul şi importul producţiei conform nomenclatorului şi in volumele
indicate in anexele anuale 1 şi 2.
Decontările pentru livrările de produse dintre agenţii economici se vor efectua la
preţuri contractuale, orientate spre nivelul preţurilor mondiale, cu excepţia decontărilor pentru
livrările unor tipuri speciale de produse şi mărfuri care se vor efectua în conformitate cu
acordurile interguvernamentale (interdepartamentale) speciale.
Intenţionând să contribuie la extinderea şi dinamizarea armonioasă a comerţului
reciproc avantajos şi la înlăturarea obstacolelor, Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul
Ucrainei au semnat la 29 august 1995, la Chişinău, Acordul cu privire la comerţul liber.
Părţile contractante nu vor aplica taxele vamale, impozitele şi plăţile, ce au o acţiune
echivalentă, asupra exportului şi/sau importului de mărfuri, provenite din teritoriul vamal al
unei Părţi contractante şi destinate teritoriului vamal al celeilalte Părţi contractante.
Acordul de comerţ liber conţine două Protocoale.
1. Protocolul cu privire la Regulile de stabilire a ţării de provenienţă a mărfurilor, în care
se stabileşte, că pentru determinarea ţării de provenienţă a mărfurilor în scopul
realizării Acordului, Părţile contractante adoptă Regulile de stabilire a ţării de
provenienţă a mărfurilor, aprobate prin Decizia Consiliului şefilor de guverne ale
ţărilor din Comunitatea Statelor Independente din 24 septembrie 1993.
2. Protocolul cu privire la reexportul mărfurilor şi modul de eliberare a autorizaţiilor de
reexport, în care se menţionează, că soluţionarea problemelor se va efectua conform
Acordului cu privire la reexportul mărfurilor şi modul de eliberare a autorizaţiei de
reexport din 15 aprilie 1994, semnat de şefii de guverne ale ţărilor din Comunitatea
Statelor Independente.
Încasările şi plăţile în cadrul relaţiilor comerciale între Republica Moldova şi Ucraina
se efectua în concordanţă cu Acordul încheiat între Banca Naţională a Moldovei şi Banca

188
Naţională a Ucrainei privind organizarea decontărilor interbancare, semnat la 17 aprilie 1997,
în vigoare din ziua semnării.
Conform acestui Acord, decontările şi plăţile dintre agenţii economici-rezidenţi
(persoane juridice şi fizice) ai Republicii Moldova şi ai Ucrainei se efectuează în monedele
naţionale ale Republicii Moldova şi Ucrainei, în valută liber convertibilă, precum şi în
valutele statelor CSI, în conformitate cu legislaţia în vigoare pe teritoriul fiecărui stat. Valuta
de plată şi forma decontărilor se determină de către subiecţii activităţii externe pe bază
contractuală.

Acordând o importanţă majoră armonizării desfăşurării reformelor economice, creării


condiţiilor pentru trecerea pe etape la circulaţia liberă a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi
forţei de muncă, la 23 octombrie 1998, la Chişinău a fost semnat Acordul dintre Republica
Moldova şi Ucraina privind colaborarea economică pe anii 1998-2007, ratificat prin Hotărârea
Parlamentului nr.433-XIV din 10 iunie 1999.
Acordul conţine Programul interstatal de colaborare economică de lungă durată şi
Măsurile pentru realizarea Programului. Scopul Programului constă în efectuarea unui
complex de măsuri coordonate de lungă durată, inclusiv juridico-normative, pentru acordarea
sprijinului în dezvoltarea relaţiilor economice şi tehnico-ştiinţifice reciproc avantajoase între
cele două ţări. Pentru realizarea acestor scopuri, Programul prevede colaborarea dintre
organele de stat ale Republicii Moldova şi Ucrainei, în următoarele direcţii principale:
- căutarea în comun a căilor ce asigură dezvoltarea colaborării economice, orientate spre
relansarea economiilor ambelor state în scopul ridicării nivelului de trai al populaţiei;
- crearea stimulentelor pentru agenţii economici cu scopul creşterii producţiei, alocarea
investiţiilor în sfera productivă, implementarea realizărilor ştiinţifice în domeniul ştiinţei
şi tehnologiilor de vârf, ridicarea calităţii şi competitivităţii producţiei fabricate;
- prevenirea, limitarea şi suspendarea activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale a
agenţilor economici, în cazul când aceste acţiuni duc la limitarea concurenţei;
- colaborarea în domeniul soluţionării eficiente a problemelor economice şi tehnico-
ştiinţifice prin aplicarea tehnologiilor moderne;
- dezvoltarea colaborării în domeniul standardizării, metrologiei, certificării, acreditării şi
simplificării procedurilor de recunoaştere reciprocă a rezultatelor lucrărilor de certificare
şi verificare.
În procesul realizării Programului se preconizează soluţionarea, următoarelor sarcini:

189
- ajustarea bazei normativ-juridice naţionale în domeniul reglementării activităţii
economice externe şi a sistemului fiscal, efectuarea măsurilor de protecţie reciprocă a
producătorilor autohtoni;
- utilizarea eficientă şi dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii,
- perfecţionarea relaţiilor de plăţi şi financiar-creditare;
- crearea condiţiilor pentru dezvoltarea cooperării în producţie, investirea reciprocă şi
crearea grupurilor financiar-industriale multinaţionale, întreprinderilor mixte, dezvoltarea
colaborării economice în zonele de frontieră;
- crearea unui sistem puternic de asigurare reciprocă a riscurilor comerciale, creditare şi
investiţionale;
- crearea condiţiilor pentru întreprinderile şi organizaţiile de diverse forme de proprietate
întru desfăşurarea contactelor de afaceri;
- formarea euroregiunilor "Prutul de sus" si "Dunărea de jos"
- crearea zonei economice libere Reni (Ucraina) – Giurgiuleşti (Moldova) – Galaţi
(România);
- tranzitul gazului natural din Rusia în Bulgaria şi România.

Programul prevede efectuarea apropierii principalelor direcţii de promovare a


reformelor de piaţă în Republica Moldova şi Ucraina în scopul sincronizării condiţiilor de
activitate economică şi punerii temeliei pentru dezvoltarea în continuare a proceselor de
integrare în economie.
Părţile contractante, apreciind necesitatea formării şi dezvoltării pe etape a spaţiului
economic comun, vor crea condiţii benefice pentru coordonarea principalelor direcţii ale
transformărilor social-economice, apropierea bazei normativ-legislative în domeniul activităţii
economice externe, politicii tarifar-vamale şi fiscale, reglementării antimonopol, elaborarea
de proiecte şi programe, acordarea sprijinului necesar pentru dezvoltarea cooperaţiei, crearea
structurilor comune de producţie, participarea reciprocă la privatizare în conformitate cu
legislaţia naţională.
În cadrul realizării coordonării direcţiilor prioritare ale modificărilor structurale în
economii se prevede efectuarea coordonării modalităţilor conceptuale faţă de Programele pe
termen lung de modificare structurală a economiei, elaborate în ambele state.
Principalele obiective strategice se consideră: obţinerea stabilizării în sfera productivă
şi a creşterii economice, ridicarea competitivităţii producţiei, dezvoltarea potenţialului de
export al Părţilor.

190
Transformările care urmează să fie efectuate în Republica Moldova şi Ucraina în
cadrul promovării unei politici structurale coordonate sânt legate de transformarea profundă şi
calitativă a potenţialului existent de producţie şi ating interesele ambelor state.
În acest context, Părţile vor examina propunerile privind crearea în comun şi
dezvoltarea întreprinderilor care formează structura producţiei, căile şi formele de participare
activă la asigurarea acestor întreprinderi cu resursele necesare, păstrarea profilului de
producţie al întreprinderilor care au o importanţă deosebită în asigurarea securităţii economice
a Republicii Moldova şi Ucrainei.
Din asemenea sectoarele producţie fac parte, în primul rând, construcţia de maşini
agricole, complexele metalurgic, energetic şi de combustibil, industria chimică şi alimentară.
Este necesar de a dezvolta şi aprofunda în continuare colaborarea privind livrarea
agenţilor energetici, produselor industriei constructoare de maşini, industriei chimice şi
metalurgice şi produselor alimentare.

În scopul ridicării competitivităţii producţiei fabricate de întreprinderile din aceste


ramuri se preconizează examinarea posibilităţilor de menţinere şi dezvoltare a celor mai
preţioase elemente ale potenţialului acumulat şi folosirea lui în interesele dezvoltării
economiei ambelor state, crearea pentru producătorii de mărfuri autohtoni a condiţiilor
prioritare pentru producerea şi realizarea producţiei pe pieţele Republicii Moldova şi ale
Ucrainei, acordarea ajutorului în creşterea cererii solvabile la producţia fabricată de
întreprinderile ambelor state, protecţia spaţiului comercial comun contra concurenţei neloiale.
Un mecanism de importanţă majoră pentru promovarea transformărilor structurale
coordonate în economia Republicii Moldova şi a Ucrainei va fi crearea unor structuri comune
moldo-ucrainene. Formarea acestor structuri, în primul rând în ramurile prioritare şi
complexele industriale (industria constructoare de maşini, energetică, transporturi,
telecomunicaţie şi informatică, agricultură), creează premise pentru investirea eficientă a
capitalului, formarea şi dezvoltarea unor relaţii raţionale de colaborare, accelerarea
progresului tehnico-ştiinţific, creşterea potenţialului de export, realizarea transformărilor
structurale progresive în economie.
În procesul realizării Programului vor fi întreprinse măsuri eficiente pentru
consolidarea şi dezvoltarea cooperării în sfera producţiei reciproc avantajoase şi legăturilor
directe între întreprinderile Republicii Moldova şi ale Ucrainei, orientate spre creşterea
fabricării celor mai progresive tipuri de utilizare eficientă şi complexă a resurselor de materie
primă.

191
Programul prevede colaborarea în sfera socială şi, în primul rând, în domeniul
protecţiei sociale şi ocrotirii sănătăţii.
În perioada prevăzută pentru realizarea Programului se va efectua coordonarea
eforturilor în dezvoltarea colaborării reciproc avantajoase în domeniul ocrotirii sănătăţii şi
îmbunătăţirii situaţiei sanitaro-epidemiologice, producerii preparatelor şi tehnicii medicale, în
sfera pregătirii cadrelor de înaltă calificare pentru diverse ramuri şi schimbului de specialişti,
savanţi, doctoranzi, stagiari şi studenţi, precum şi în .domeniul culturii şi artei, culturii fizice
şi sportului, sanitaro-balnear şi turismului.
Dezvoltarea colaborării în domeniul turismului prevede îmbunătăţirea spaţiului comun
turistic, introducerea standardelor unice de deservire, impozitului unic turistic şi preţurilor
identice la serviciile turistice, simplificarea şi unificarea procedurilor de frontieră şi vamală.
O dezvoltare continuă va fi obţinută în colaborarea în domeniul protecţiei şi
îmbunătăţirii stării mediului înconjurător, preîntâmpinării poluărilor transfrontaliere, folosirii
raţionale a naturii, a resurselor naturale şi conservării lor, protecţiei şi păstrării monumentelor
istorice culturale şi de arhitectură în oraşele de frontieră, legate de istoria comună a
popoarelor Moldovei şi Ucrainei.

Dezvoltarea şi aprofundarea colaborării comerciale între Republica Moldova şi


Ucraina va fi efectuată cu liberalizarea ulterioară a regimului comerţului liber stabilit între
state, trecerea la principiile unice de încasare a impozitelor indirecte în comerţul reciproc,
perfecţionarea sistemului de decontări, crearea unui climat de încredere reciprocă faţă de
activitatea economică externă în ansamblu.
În domeniul promovării unei politici vamale coordonate pe măsura creării Uniunii
vamale, unificării legislaţiei vamale, asigurării cooperării dintre toate organele de control la
hotarele comune, creării condiţiilor favorabile pentru circulaţia mijloacelor de transport, a
mărfurilor şi pasagerilor, optimizării controlului vamal va avea loc dezvoltarea treptată şi
consecventă a cooperării organelor vamale, de drept, de frontieră si altor organe, pe baza
documentelor bilaterale de reglementare in direcţia:
• asigurării libertăţii şi condiţiilor nediscriminatorii a tranzitului de mărfuri;
• ridicării eficienţei controlului vamal la transporturile în tranzit;
• perfecţionarea modului de asigurare cu programe a necesităţilor vamale;
• introducerea modalităţilor unice de organizare a controlului vamal asupra dislocării
mărfurilor supuse plăţii de accize;
• perfecţionarea controlului vamal în cazul livrărilor producţiei în cadrul cooperării în
producţie a agenţilor economici;

192
• perfecţionarea controlului vamal privind obiectele proprietăţii intelectuale şi industriale;
• elaborarea şi promovarea măsurilor coordonate la hotarele comune, orientate spre
accelerarea şi simplificarea operaţiilor de perfectare a documentelor vamale.
Organizarea şi efectuarea relaţiilor comerciale între state presupune un schimb energic
de informaţii statistice necesare, în primul rând, pentru compararea datelor privind comerţul
exterior. Se prevede schimbul de anuare şi publicaţii statistice, precum şi de experienţă în
organizarea observaţiilor statistice, recensămintelor, cercetărilor, coordonarea principiilor de
formare a statisticii comerţului exterior.
O dezvoltare continuă trebuie să capete colaborarea interregională în zonele de
frontieră ale Republicii Moldova şi Ucrainei, obiectivele principale urmărite fiind crearea
condiţiilor favorabile pentru relansarea social-economică a acestor teritorii, ţinându-se cont de
relaţiile economice tradiţionale, păstrarea obiceiurilor şi valorilor spirituale ale populaţiei
locale.
Totodată se are în vedere şi exploatarea comună a porturilor dunărene – Reni şi Izmail;
precum şi a portului de la Marea Neagră – Bielgorod - Dnestrovsk, construcţia în comun a
automagistralelor şi a magistralelor feroviare, în special dezvoltarea "Coridorului-crit nr.7" de
transport internaţional, a reţelelor auto şi feroviare în cadrul "Coridorului.crit nr.9", pentru
tranzitul mărfurilor din ţările Baltice, Federaţia Rusă şi Belarus.
În scopul îndeplinirii prezentului Program în cadrul Comisiei interguvernamentale
moldo-ucrainene mixte pentru problemele colaborării comercial-economice se creează un
Consiliu coordonator responsabil de realizarea Programului şi grupuri de lucru pe
compartimentele principale ale Programului.

4.2.2.2. Dinamica, volumul comerţului exterior şi structura comerţului


pe grupe de mărfuri

Ucraina este al doilea partener comercial din cadrul comerţului exterior al Republicii
Moldova. Evoluţia dinamicii comerţului exterior cu Ucraina este dat în tabelul 4.6.

193
Tabelul 4.6 Evoluţia comerţului exterior al Republicii Moldova cu Ucraina
în perioada 1992-2002
mil. USD
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Total comerţ exterior
cu Ucraina 175,5 192,5 191,2 287,4 308,4 260,7 200,2 111,7 140,1 209,8 265,0
în % din valoarea totală
a comerţ exterior 15,8 17,3 15,6 18,1 16,5 12,7 12,1 10,6 11,2 14,4 15,8
- în % din valoarea
comerţului cu ţările CSI 23,0 25,7 21,7 27,7 25,8 21,5 23,0 22,5 26,1 30,6 34,9
Export (FOB) 81,5 62,9 68,5 58,9 46,5 49,4 48,7 32,6 35,5 57,2 61,4
în % din valoarea totală
a comerţ exterior 17,3 13,0 12,1 7,9 5,8 5,7 7,7 7,1 7,5 10,1 9,5
- în % din valoarea
comerţului cu ţările CSI 26,9 20,6 16,9 12,6 8,6 8,1 11,4 13,0 12,9 16,5 17,5
Import (CIF) 94,0 129,6 122,7 228,5 261,9 211,3 151,5 79,1 104,6 152,6 203,6
în % din valoarea totală
a comerţ exterior 14,7 20,6 18,6 27,2 24,4 18,0 14,8 13,5 13,5 17,1 19,6
- în % din valoarea
comerţului cu ţările CSI 20,4 29,2 25,8 40,2 40,1 35,0 34,4 32,7 40,3 44,8 49,8
Soldul balanţei
comerciale
-12,5 -66,7 -54,2 -169,6 -215,4 -161,9 -102,8 -46,5 -69,1 -95,4 -142,2
Gradul de acoperire al
exporturilor cu 86,7 48,5 55,8 25,8 17,8 23,4 32,1 41,2 33,9 37,5 30,2
importuri (%)
Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova 1993-2000;
Moldova în cifre. Culegere succintă de informaţii statistice, 2003.

Valoarea comerţului cu Ucraina a înregistrat creştere de la 175,5 mil. $ în 1992 la


308,4 mil. $ în 1996, a urmat o scădere până la 11,7 mil. $ în 1999, ca apoi să crească la 265,0
mil. $ în anul 2002. Ponderea Ucrainei din totalul comerţului exterior a înregistrat fluctuaţie
între 10,6% (în 1999) şi 18,1% (în 1995), iar ponderea din comerţul cu ţările CSI s-a situat
între 21,5% şi 26,1% în anii 1992-2000, în creştere în ultimii doi ani până la 34,1% în 2002.
Valoarea exportului s-a redus de la 8,5 mil. $ în anul 1992 la 32,6 mil. $ în 1999, înregistrând
creştere mai accelerată în ultimii doi ani ajungând la valoarea de 61,4 mil. $ în anul 2002.
Valoarea importurilor a înregistrat oscilaţii între 104,6 mil. $ (în anul 2000) şi 261,9 mil. $ (în
anul 1996), excepţie fiind anii 1999 cu o valoare de 79,1 mil. $ şi 94,0 mil. $ în 1992. Soldul
balanţei comerciale cu Ucraina este cronic deficitar, având un grad de acoperire al
exporturilor cu importuri de doar 17,8% în anul 1996 şi 86,7% în anul 1992.
În primul semestru al anului 2003 valoarea comerţului exterior cu Ucraina a fost de
188,8 mil. $ în creştere cu 62,9 mil. $ faţă de aceeaşi perioadă a anului 2002; exporturile s-au
micşorat cu 2,6 mil. $, iar importurile s-au majorat cu 65,5 mil. $ sau cu 171,7%, ceea ce a
dus la mărirea deficitului balanţei comerciale de la 56,7 mil. $ la 124,8 mil. $.
În structura exportului pe grupe de mărfuri cu Ucraina se evidenţiază secţiunile 2, 4,
11, 13 şi 16, conform sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, ponderea
cărora în perioada analizată a fost de cca. 76-79%.

194
TABELUL 4.8: Structura exportului pe grupe de mărfuri a Republicii Moldova cu
Ucraina*

Co Ianuarie- Ianuarie-
2001 2002
d Denumirea grupelor de mărfuri iunie 2002 iunie 2003
SA % mil. $ % mil. $ % mil. $ % mil. $
TOTAL din care: 100 57,2 100 61,4 100 34,6 100 32,0
4 Produse alimentare, băuturi şi tutun 31,6 18,1 38,6 23,7 33,2 11,5 31,6 10,1
16 Maşini, aparate şi echipamente electrice 7,2 4,1 9,3 5,7 13,9 4,8 14,1 4,5
* - continuarea Tabelului 4.7.
Sursa: Notă informativă, de la Ministerul Economiei, privind comerţul exterior al Republicii Moldova cu
Ucraina în anii 2001, 2002 şi ianuarie-iunie 2003.

În anii 1995-2002 volumul valoric al secţiunii 2 „produse ale regnului vegetal” a


înregistrat oscilaţii între 3,0 mil. $ şi 14,3 mil. $, iar ponderea s-a situat între 6,1% şi 25%.
Aceste fluctuaţii ale exporturilor sunt influenţate de recolta anuală obţinută în Republica
Moldova.
Ponderea secţiunii 4 „produse alimentare, băuturi alcoolice, tutunul şi articole din
acestea”, în anii 1995-2002, a înregistrat oscilaţii între 17% şi 38% cu valori între 6,2 mil. $ şi
23,7 mil. $. Scăderea exportului, în anul 2000, a fost influenţată de majorarea accizelor la
importul băuturilor alcoolice în Ucraina şi aplicarea interdicţiei la import de zahăr.
Principalele produse exportate sunt: băuturile alcoolice tari, vinurile, sucurile naturale, zahărul
şi tutun.
Ponderea secţiunii 11 „materiale textile şi articole din acestea” a înregistrat o scădere
bruscă de la 21,2% în 1991 la 2,7% în 1993, aceasta scădere a fost determinată de ruperea
vechilor legături economice între întreprinderile acestei ramuri. În anii 1995 – 2002, ponderea
s-a situat între 2,3% şi 5,5%, iar valoarea exporturilor a înregistrat oscilaţii între 1,0 mil. $ şi
2,7 mil. $. Principalele produse exportate sunt: covoare, îmbrăcăminte şi lenjerie de pat.
Valoarea secţiunii 13 „articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi din
materiale similare” a înregistrat creştere de la 0,6-0,4 mil. $ în anii 1996-1997 la 4,7 mil. $ în
2002. Principalele produse exportate sunt recipientele din sticlă care reprezintă 98% din
valoarea exportului acestei secţiuni.
Secţiunea 16 „maşini, aparate şi echipamente electrice”; volumul valoric al acestei
secţiuni a crescut de la 7,9 mil. $ în 1995 la 10,0 mil. $ în 1998, după care a scăzut până la 3,4
mil. $ în 2000, ca apoi să crească la 5,7 mil. $ în 2002. În primul semestru al anului 2003 s-au
exportat mărfuri în valoare de 4,5 mil. $, în scădere cu 0,3 mil. $, faţă de aceeaşi perioadă a
anului 2002. Principalele produse exportate sunt: pompele, maşinile de spălat şi acumulatoare
electrice.
În structura importului pe grupe de mărfuri cu Ucraina se evidenţiază secţiunile 5, 6
şi 15, conform sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, ponderea cărora în
perioada analizată a fost de cca. 70-75%.

195
TABELUL 4.10: Structura importului pe grupe de mărfuri a Republicii Moldova cu
Ucraina*

Ianuarie- Ianuarie-
Cod 2001 2002
SA Denumirea grupelor de mărfuri iunie 2002 iunie 2003
% mil. $ % mil. $ % mil. $ % mil. $
TOTAL din care: 100 152,6 100 203,6 100 91,3 100 156,8
5 Produse minerale 48,6 74,1 44,5 90,6 30,1 27,5 34,9 54,8
6 Produse chimice 6,9 10,6 6,5 13,3 6,6 6,0 3,9 6,1
* - continuarea Tabelului 4.9.
Sursa: Notă informativă, de la Ministerul Economiei, privind comerţul exterior al Republicii Moldova cu
Ucraina în anii 2001, 2002 şi ianuarie-iunie 2003.

Pe primul loc la import se situează „produsele minerale” valoarea cărora s-a micşorat
de la 161,2 mil. $ în anul 1995 la 49,6 mil. mil. $ în 1999, după care a crescut până la 90, 6
mil. mil. $ în 2002. ponderea acestei secţiuni a înregistrat oscilaţii între 32% şi 70% din
valoarea totală a importului. Produsele importate sunt: energia electrică, cărbune, motorină şi
benzină.
Ponderea relativ mare deţin „produsele industriei chimice”, cu o fluctuaţie între 6,3%
şi 8,9% în anii 1996-2002. Valoarea importului a scăzut de la 16,6 mil.$ în anul 1996 la 6,5
mil.$ în 1999, după care a crescut până la 13,3 mil.$ în 2002. Principalele produse importate
sunt: medicamentele, îngrăşămintele minerale, lacurile şi vopselele.
Importul „metalelor comune şi articolelor din acestea” a scăzut de la 24,3 mil.$ în
1996 la 5,9 mil.$ în 1999, după care a crescut la 18,2 mil.$ în 2002. Din cadrul acestei
secţiuni se importă bare, tije, produse laminate plate din fier sau din oţeluri nealiate, aluminiu,
folii şi benzi subţiri din cupru.
În concluzie, modificările radicale care au avut loc în economia Republicii Moldova şi
a Ucrainei, după declararea independenţei de către ambele state, stabilirea unor noi
mecanisme de piaţă în condiţiile de destrămare a relaţiilor de cooperare tradiţionale,
instabilitatea sistemelor bancare naţionale şi agravarea situaţiei financiare a întreprinderilor,
imperfecţiunea sistemelor de decontări reciproce, lipsa simetriei sistemelor de impozitare, au
fost însoţite de înrăutăţirea relaţiilor economice şi de cooperare, agravarea structurii circulaţiei
de mărfuri şi creşterea operaţiilor de import-export tip barter.
În ultimii ani s-a dezvoltat insuficient una dintre cele mai importante direcţii a
colaborării Republicii Moldova cu Ucraina în sfera economică, şi anume - crearea unor
structuri mixte de producţie, în primul rând în domeniul prelucrării produselor agricole, ceea
ce va contribui la restabilirea şi dezvoltarea relaţiilor tehnologice şi de cooperare a
întreprinderilor şi ramurilor, menţinerea şi utilizarea mai eficientă a specializării formate
anterior în cadrul întreprinderilor.
Între Republica Moldova şi Ucraina nu au fost pe deplin reglementate problemele
legate de proprietate; de asemenea, sunt insuficient folosite posibilităţile de colaborare
reciproc avantajoasă în domeniul navigaţiei comerciale şi creării întreprinderilor mixte.

196
4.2.3. Relaţiile economice ale Republicii Moldova cu
Republica Belarus

4.2.3.1. Cadrul juridic al relaţiilor comerciale

Republica Moldova şi Republica Belarus, devenind ţări independente, au creat un


cadru juridic nou. Pentru buna desfăşurarea a relaţiilor a fost semnat la Chişinău, la 21
decembrie 1992, Tratatul cu privire la relaţiile de prietenie şi colaborare între Republica
Moldova şi Republica Belarus, în vigoare din 10 august 1994.
Tratatul prevede ca între ţări să se dezvolte relaţii de prietenie pe baza principiilor
egalităţii în drepturi, respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor, neamestecul în
treburile interne, colaborării reciproc avantajoasă şi a bunei înţelegeri, precum şi îndeplinirii
cu bună-credinţă a obligaţiilor prevăzute de dreptul internaţional. De asemenea, sunt
menţionate domeniile de colaborare, urmând ulterior să fie semnate alte acorduri bilaterale pe
fiecare domeniu de activitate în parte.
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Belarus dorind să-şi dezvolte
relaţiile comercial-economice pe bază de egalitate, conducându-se de principiile dreptului
internaţional şi ţinând cont de relaţiile de prietenie existente au semnat la 29 octombrie 1991,
Acordul privind principiile de colaborare comercial-economică. Acordul a intrat în vigoare la
1 ianuarie 1992, pe un termen nelimitat, din acel moment încetând valabilitatea Acordului
privind dezvoltarea relaţiilor de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică între R.S.S.
Moldovenească şi R.S.S. Belarus din 31 mai 1990.
Acord din 29 octombrie 1991, permite efectuarea atât a comerţului la comandă cât şi
încheierea noilor relaţii între agenţii economici pe baza economiei de piaţă, prin aceasta
liberalizându-se relaţiile economice externe.
La nivel de guverne se va realiza reglementarea operaţiunilor de livrare a celor mai
importante tipuri de producţie. Aceste volume de producţii, privind livrările reciproce stabilite
de către ministere, se trec anual în Protocol (anii 1992, 1993 şi 1998 până în prezent) şi în
Acorduri bilaterale anuale (anii 1994-1997).
Au existat Acorduri privind colaborarea comercial-economică, anuale pentru anii
1994-1997, iar acordul din 1998 este încheiat pe cinci ani. Textul acestor acordurilor este
aproximativ aceleaşi.
Scopul acordurilor rezidă în acordarea unei mai mari importanţe consolidării şi
dezvoltării relaţiilor reciproce de producţie şi tehnologice dintre întreprinderile, organizaţiile

199
şi agenţii economici din Republica Moldova şi Republica Belarus, inclusiv luarea măsurilor
necesare pentru asigurarea dezvoltării diverselor forme de colaborare economică. În ce
priveşte responsabilitatea pentru realizarea contractelor, aceasta o poartă agenţii economici
care au încheiat aceste contracte. Pentru agenţii economici ale căror întreprinderi se bazează
pe ciclul tehnologic comun se vor crea condiţii favorabile pentru menţinerea relaţiilor
economice şi de cooperare create şi formarea unor relaţii noi în scopul livrării producţiei şi
mărfurilor, materialelor şi pieselor de completare.
Acordurile aveau Anexe, care conţineau lista mărfurilor şi cantitatea lor ce urmau să
fie realizate în baza livrărilor reciproce. De efectuarea acestor livrări erau responsabili
„Moldresurse”, din partea Republicii Moldova şi „Belcontract”, din partea Republicii Belarus.
Reieşind din dreptul suveran al fiecărui stat de a promova o politică economică
externă independentă, Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Belarus au
semnat la Minsk la 16 iunie 1993 Acordul cu privire la comerţul liber. Conform acordului
sunt scutite de plata taxelor vamale mărfurile provenite de pe teritoriul acestor ţări. Se permite
introducerea pe o perioadă determinată de timp a restricţiilor cantitative de export în cazul
lipsei mărfii date pe piaţa internă şi introducerea anumitor taxe vamale la import, în cazul
deficitului balanţei comerciale.
Toate încasările şi plăţile în cadrul colaborării economico-comerciale între Republica
Moldova şi Republica Belarus se efectuau în concordanţă cu Acordul încheiat între Banca
Naţională a Moldovei şi Banca Naţională a Republicii Belarus privind organizarea
decontărilor interbancare, semnat la 9 decembrie 19981, în vigoare din ziua semnării.
Conform acestui Acord, decontările şi plăţile dintre agenţii economici-rezidenţi
(persoane juridice şi fizice) ai Republicii Moldova şi ai Republicii Belarus se efectuează în
monedele naţionale ale celor două ţări, în valută liber convertibilă, precum şi în valutele
statelor CSI, în conformitate cu legislaţia în vigoare pe teritoriul fiecărui stat. Valuta de plată
şi forma decontărilor se determină de către subiecţii activităţii externe pe bază contractuală.

În Acordul din 29 octombrie 1991, se menţionează, că Republica Moldova trebuie să-


şi deschidă reprezentanţă comercială în Republica Belarus, iar Republica Belarus să-şi
deschidă reprezentanţa sa în Republica Moldova. Camerele de comerţ au fost deschise abia în
aprilie – mai 2000.

1
Acordul între Guvernul Republicii Moldova, Banca Naţională a Moldovei şi Cabinetul Miniştrilor al Republicii
Belarus, Banca Naţională a Republicii Belarus cu privire la reglementarea decontărilor între agenţii economici ai
Republicii Moldova şi Republicii Belarus, semnat la Chişinău, la 23 decembrie 1994, în vigoare din ziua
semnării şi a fost valabil până la 9 decembrie 1998.

200
De asemenea, s-a convenit că ministerele şi departamentele celor două republici vor
încheia tratate, vor semna acorduri sau protocoale în alte domenii de colaborare economică,
tehnico-ştiinţifică şi culturală ce prezintă interes reciproc.
La Chişinău, la 11 septembrie 1995, a fost semnat Acordul între Ministerul
Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Agriculturi şi Alimentaţiei al
Republicii Belarus privind colaborarea economică şi tehnico-ştiinţifică. Acordul a intrat în
vigoare din data semnării pe un termen de 5 ani. Scopul acordului consta în promovarea
relaţiilor comerciale, legăturilor economice şi tehnico-ştiinţifice în domeniul agriculturii,
industriei alimentare şi de prelucrare a produselor agricole între agenţii economici şi centre
ştiinţifice în conformitate cu legislaţia în vigoare a fiecărui stat. Prevederile acestui acord au
rămas nişte deziderate pe hârtie; în practică nu sa reuşit obţinerea unor relaţii fructuoase în
domeniul cooperării, din cauza lipsei mijloacelor financiare. În prezent nu există acord
bilateral privind cooperarea în domeniul agriculturii.
Colaborarea în domeniul industriei se efectuează în baza acordului multilateral al
ţărilor CSI „Cu privire la condiţiile generale şi mecanismul de susţinere a dezvoltării
cooperării în producţie a întreprinderilor şi ramurilor statelor membre ale Comunităţii Statelor
Independente”, semnat la 23 decembrie 1993.
În domeniul standardizării a fost încheiat Acordul între Departamentul Standarde,
Metrologie şi supraveghere Tehnică al Republicii Moldova şi Ministerul Ştiinţei şi
Învăţământului al Republicii Belarus privind colaborarea în domeniul recunoaşterii reciproce
a lucrărilor de certificare. Acordul a fost semnat la Chişinău, la 11 septembrie 1995. Conform
acestui acord sunt recunoscute certificatele de conformitate, eliberate de sistemele naţionale
de certificare: certificatul de conformitate SNC RM şi certificatul de conformitate Bel CT.

Pentru mai buna desfăşurare a relaţiilor comercial-economice, a fost încheiat Acordul


între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Belarus privind principiile
perceperii impozitelor indirecte la exportul şi importul mărfurilor (lucrărilor), semnat la
Minsk, la 11 februarie 1999, în vigoare din 28 iunie 1999. În acord se stabileşte că impozitele
indirecte (prin acesta înţelegându-se taxa pe valoarea adăugată (TVA) şi accizele), se vor
aplica conform principiului ţării de destinaţie. Adică mărfurile (lucrările) exportate sunt
scutite de plata TVA şi accize, care se plătesc la importul pe teritoriul ţări-importatoare,
conform legislaţiei fiscale şi vamale a acestei ţări.
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Belarus au semnat la 29 iunie
2000, Acordul privind livrările reciproce de mărfuri pe baze echivalente. În cadrul acordului,
s-a convenit, să fie scutite de plata impozitelor pe valoarea adăugată şi accize mărfurile

201
exportate de către întreprinderile producătoare, indiferent de forma de plată. Ministerul
Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare, Ministerul Industriei şi Energeticii şi Concernul
„Moldresurse” ale Republicii Moldova, în comun cu Concernul „Belresursî” al Republicii
Belarus au fost împuterniciţi să realizeze prevederile Acordului, prin semnarea în fiecare an a
protocoalelor de coordonare a nomenclatorului, volumelor şi preţurilor la mărfurile livrate
reciproc pe bază echivalentă, care vor constitui parte componentă a Acordului.
La 29 iunie 2000, la Minsk, a fost semnat Tratatul între Republica Moldova şi
Republica Belarus privind colaborarea economică în anii 2000-2009. Scopul Tratatului constă
în realizarea unui complex de măsuri coordonate privind actele normative şi de drept, pentru
acordarea sprijinului de către stat în dezvoltarea relaţiilor economice şi tehnico-ştiinţifice
reciproc avantajoasă între cele două ţări.
Pentru realizarea acestor scopuri se prevede colaborarea dintre organele de stat ale
Republicii Moldova şi Republicii Belarus în următoarele direcţii de bază:
- căutarea comună a unor căi, ce să asigure dezvoltarea colaborării economice,
orientate spre relansarea economiilor ambelor state în scopul ridicării nivelului de trai al
populaţiei;
- crearea stimulentelor pentru agenţii economici în scopul relansării nivelului de
producţie, alocării investiţiilor în sfera de producere, implementarea realizărilor ştiinţifice în
domeniul tehnologiilor avansate ridicarea calităţii şi competitivităţii producţiei fabricate;
- prevenirea, limitarea şi suspendarea activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale a
agenţilor economici, în cazul când aceste acţiuni duc la limitarea concurenţei;
- dezvoltarea colaborării în domeniul standardizării, metrologiei, certificării,
acreditării şi simplificării procedurilor de recunoaştere reciprocă a rezultatelor lucrărilor de
certificare şi verificare.
Ţările vor contribui la armonizarea bazei normative şi de drept, creând condiţii
reciproc avantajoase pentru agenţii economici ai ambelor state, în primul rând referitoare la:
- convenirea modului unic de efectuare a livrărilor prin cooperare a producţiei,
inclusiv aplicarea impozitelor indirecte;
- apropierea bazei normative şi de drept a ambelor state în domeniul creării grupurilor
financiar-industriale şi altor structuri comune;
- apropierea şi armonizarea bazei normative de drept în sistemul activităţii financiar-
bancare.
Principalele obiective strategice (adică a direcţiilor prioritare ale modificărilor
structurale) se consideră a fi următoarele:
- obţinerea stabilizării în sfera productivă şi a creşterii economice;

202
- ridicarea competitivităţii producţiei şi dezvoltarea potenţialului de export al Părţilor.
Extinderea şi aprofundarea colaborării comerciale între Republica Moldova şi
Republica Belarus va fi efectuată prin liberalizarea ulterioară a regimului comerţului liber
existent între state şi trecerii pe etape la principiile şi regulile Organizaţiei Mondiale a
Comerţului (OMC), trecerea la principiile unice de încasare a impozitelor indirecte în
comerţul reciproc, perfecţionarea sistemului de decontări, crearea unui climat de încredere
reciprocă faţă de activitatea economică externă în ansamblu.
Pentru realizarea scopurilor şi elaborarea recomandărilor în vederea perfecţionării
colaborării economico-comerciale între cele două ţări a fost creată Comisia moldo-belarusă.
Până în prezent au avut loc 7 întruniri de lucru a Comisiei, ultima având loc în trimestru doi al
anului 2002.

4.2.3.2. Dinamica, volumul comerţului exterior şi structura comerţului


pe grupe de mărfuri

Schimburile comerciale intre Republica Moldova si Republica Belarus s-au menţinut


relativ la aceiaşi valoare.

Tabelul 4.11: Evoluţia comerţului exterior al Republicii Moldova cu Belarus


în perioada 1992-2002
mil. USD
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Total comerţ exterior
cu Belarus 80,6 49,8 43,8 77,2 91,3 84,0 82,5 44,5 53,7 69,1 79,9
în % din valoarea totală
a comerţ exterior 7,3 4,5 3,6 4,9 4,9 4,1 5,0 4,2 4,3 4,7 4,7
- în % din valoarea
comerţului cu ţările CSI 10,5 6,6 5,0 7,5 7,6 7,0 9,5 9,0 10,0 10,1 10,5
Export (FOB) 18,2 17,3 23,7 26,5 33,6 35,4 31,9 21,8 21,8 30,2 39,0
în % din valoarea totală
a comerţ exterior 3,9 3,6 4,2 3,6 4,2 4,0 5,0 4,7 4,6 5,3 6,1
- în % din valoarea
comerţului cu ţările CSI 6,0 5,7 5,8 5,7 6,2 5,8 7,4 8,6 7,9 8,7 11,1
Import (CIF) 62,4 32,5 20,1 50,7 57,7 48,6 50,6 22,7 31,9 38,9 40,9
în % din valoarea totală
a comerţ exterior 9,8 5,2 3,0 6,0 5,4 4,1 4,9 3,9 4,1 4,4 3,9
- în % din valoarea
comerţului cu ţările CSI 13,5 7,3 4,2 8,9 8,8 8,0 11,5 9,4 12,3 11,4 10,0
Soldul balanţei
comerciale
-44,2 -15,2 +3,6 -24,2 -24,1 -13,2 -18,7 -0,9 -10,1 -8,7 -1,9
Gradul de acoperire al
exporturilor cu 29,2 53,2 117,9 52,3 58,2 72,8 63,0 96,0 68,3 77,6 95,4
importuri (%)
Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova 1993-2000;
Moldova în cifre. Culegere succintă de informaţii statistice, 2003.

203
Ponderea Belarus in comerţul exterior al Moldova s-au menţinut la cca. 4,5%, excepţie
fiind anul 1992 cu 7,3%. Din valoarea comerţului cu tarile CSI, ponderea Belarus a crescut de
la 5.0% in 1994 la 10.5% in 2002. Valoarea schimburilor comerciale a înregistrat oscilaţii
intre 45,8 mil. USD si 84,0 mil. USD in perioada analizata. Valoarea exporturilor a înregistrat
fluctuaţii intre 17,3 mil. USD si 35,4 mil. USD, cu o pondere de cca. 4,5%, in creştere in anul
2002 la 6,1% din valoarea totala a comerţului exterior. Valoarea importurilor a scăzut de la
62,4 mil. USD in anul 1992 la 20,1 mil. USD in 1994, in următorii ani a crescut la 57,7 mil.
USD, ca să scadă din nou la 22,7 mil. USD in anul 1999, iar in anii 2000 – 2002 sa
înregistreze o creştere moderata pana la 40,9 mil. USD. Soldul balanţei comerciale a fost
cronic deficitar, excepţie fiind anul 1994 când s-a înregistrat un sold excedentar de +3,6%
mil. USD. Gradul de acoperire al exporturilor cu importuri a variat intre 52,3% si 96%,
excepţie fiind anul 1992 cu un grad de acoperire de 29,2% si anul 1994 cu un grad de
acoperire de 117,9%.
In structura exportului pe grupe de mărfuri cu Belarus se evidenţiază secţiunile 2, 4,
6 si 16, confirm sistemului armonizat de descriere si codificare a mărfurilor, ponderea cărora
a crescut de la 70,8% in 1991 la 97,2% in 2000, iar in anul 2002 secţiunile 2 si 4 deţineau
94,4%.
TABELUL 4.13: Structura exportului pe grupe de mărfuri a Republicii Moldova cu
Republica Belarus*
Ianuarie- Ianuarie-
Cod 2001 2002
SA Denumirea grupelor de mărfuri iunie 2002 iunie 2003
% mil. $ % mil. $ % mil. $ % mil. $
TOTAL din care: 100 30,2 100 39,0 100 26,9 100 22,2
2 Produse vegetale 29,1 8,8 33,1 12,9 46,5 12,5 45,5 10,1
4 Produse alimentare, băuturi şi tutun 63,9 19,3 57,4 22,4 37,5 10,1 36,5 8,1
* - continuarea Tabelului 4.12.
Sursa: Notă informativă, de la Ministerul Economiei, privind comerţul exterior al Republicii Moldova cu
Republica Belarus în anii 2001, 2002 şi ianuarie-iunie 2003.

Ponderea secţiunii 2 “produse vegetale” a înregistrat fluctuaţii cu tendinţa de creştere


intre 13,1% si 44,5% in anii 1991 – 2002. Valoarea exporturilor situându-se intre 6,9 mil.
USD (in 1994) si 13,1 mil. USD (in 2002). Principalele produse exportate sunt: roşiile, ceapa,
ardei graşi, struguri, mere, cireşe si porumb.
Ponderea secţiunii 4 “produse alimentare, băuturi alcoolice si tutun” s-a situat intre
31,7% si 53,1% in anii 1991 – 2000, cu valori intre 9,9 mil. USD si 18,8%. In anul 2002 s-au
exportat produse in valoare de 23,7 mil. USD (60,8%), in creştere cu 4,3 mil. USD fata de
anul 2001. In perioada analizata exportul de vinuri si băuturi alcoolice tari a crescut de la 39%
in anul 1994 la 69% in anul 2002, din valoarea acestei secţiuni. Alte produse care se
evidenţiază la export sunt: conserve din legume, sucuri din fructe, ţigări si zahar.
Valoarea „produselor chimice” a fost de cca. 0,5-1,6 mil. $, deţinând o pondere de 1,5-
6,4%. Principalul produs exportat reprezintă medicamentele care deţin cca. 50% din valoarea
exportului acestei secţiuni.

204
Valoarea exporturilor de „maşini, aparate şi echipament” a crescut de la 1,4 mil. $ în
1995 la 3 mil. $ în 1997, ca apoi să scadă până la 0,6 mil. $ în 2001. Până în anul 1999 s-au
exportat maşini de spălat, acumulatoare. În prezent se exportă în cantităţi nesemnificative
întrerupătoare, lămpi şi cabluri. Principalul produs exportat sunt pompele.
În structura importurilor pe grupe de mărfuri cu Belarus se evidenţiază secţiunile 5,
6, 16 şi 17, conform sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, ponderea
cărora a crescut de la 46,5% în anul 1991 la 80,8% în anul 2000.
TABELUL 4.15: Structura importului pe grupe de mărfuri a Republicii Moldova cu
Republica Belarus*
Ianuarie- Ianuarie-
Cod 2001 2002
SA Denumirea grupelor de mărfuri iunie 2002 iunie 2003
% mil. $ % mil. $ % mil. $ % mil. $
TOTAL din care: 100 30,2 100 39,0 100 26,9 100 22,2
5 Produse minerale 29,1 8,8 33,1 12,9 46,5 12,5 45,5 10,1
17 Mijloace şi materiale de transport 63,9 19,3 57,4 22,4 37,5 10,1 36,5 8,1
* - continuarea Tabelului 4.14.
Sursa: Notă informativă, de la Ministerul Economiei, privind comerţul exterior al Republicii Moldova cu
Republica Belarus în anii 2001, 2002 şi ianuarie-iunie 2003.

Ponderea cea mai mare, cu o fluctuaţie între 25,9% (în anul 1997) şi 63,6% (în anul
2000), o au la import „produsele minerale”. Valoarea importurilor a oscilat între 9,8 mil. $ (în
anul 1999) şi 24,4 mil. $ (în anul 2001). Produsele importate sunt motorina şi benzina cu o
pondere de cca. 80-90% din valoarea acestei secţiuni.
Produsele chimice au înregistrat o pondere de cca. 5-7%, cu o valoare a importurilor
de 2,6-3,3 mil. $ în anii 1995-1998, în scădere la 1,7-1,5 mil. $ în anii 1999-2002. principalele
produse importate sunt vopsele, lacuri, medicamente şi chibrituri.
Valoarea secţiunii „mijloace şi materiale de transport”, după menţinerea la cca. 5-6
mil. $ în anii 1995-1998, după care s-a micşorat la 1,8 mil. $ în 1999, această reducere a fost
influenţată de micşorarea importurilor de motoare şi alte piese pentru tractoare şi frigiderelor.
În anii 2000-2002 valoarea importurilor a înregistrat o creştere moderată până la 3,5 mil. $. Pe
viitor se prevede creşterea acestei secţiuni, ca urmare a reluării livrărilor pieselor pentru
tractoare de la Uzina de tractoare din Minsk.
Principalele produse importate din cadrul secţiunii „mijloace şi materiale de transport”
sunt tractoarele MTZ-80, MTZ-82, semănătoare, etc. În anul 2002 sau importate 401 tractoare
în valoare de 4,6 mil. $, din valoarea comerţului.
În concluzie, menţionăm că, înrăutăţirea relaţiilor economice şi de cooperare au fost
influenţate de schimbările ce au avut loc în ultimii ani în economia Republicii Moldova şi a
Republicii Belarus, stabilirea unor noi mecanisme de piaţă în condiţiile instabilităţii
sistemelor monedelor naţionale şi agravării situaţiei financiare a întreprinderilor,
imperfecţiunii sistemelor de decontări reciproc asimetrici sistemelor de impozitare.

205
Încheiere

Republica Moldova este un stat european tânăr, care şi-a dobândit independenţa la 27
august 1991. Anul 1991 a fost un an de cotitură şi a marcat trecerea Republicii Moldova la
crearea treptată a unui stat democratic şi a unei economii de piaţă. Situaţia social-economică a
Republicii Moldova, după anul 1991, a înregistrat o deteriorare considerabilă, ceea ce a avut ca
efect scăderea capacităţii economiei naţionale de a concura cu alte economii.
Perioada analizată poate fi împărţită în trei etape. Prima etapă 1991-1994 – denumită
etapa “declinului brusc” în economie, în care PIB-ul s-a diminuat anual în medie cu 20%. A
doua etapă 1995-1999 – denumită etapa de “stabilizare depresivă”, cu ritmuri mai lente de
scădere a PIB-ului. A treia etapă, începută în anul 2000, am putea s-o numim “relansarea
economică”, în care are loc o dezvoltare treptată a economiei şi o creştere anuală a PIB-ului între
2 – 7%.
Micşorarea volumului producţiei industriale s-a remarcat în toate sectoarele îndeosebi
datorită unor factori, precum: pierderea pieţei de desfacere în urma modificării structurii ca
urmare a liberalizării peţii în ţările fostei Uniuni Sovietice, insuficienţa resurselor de producţie şi
întreruperea livrărilor cauzate de ruperea legăturilor cu întreprinderile ramurilor înrudite, cu
furnizorii şi beneficiarii producţiei.
Evenimentele din 1991-1992 au avut un impact nefavorabil asupra întregii industrii
cauzând efecte negative, din care nici până în prezent nu s-a găsit ieşire din situaţie. Cauzele
externe au fost: ruperea vechilor legături influenţate de apariţia barierelor vamale şi a
dificultăţilor financiar-bancare; dependenţa de importul de materii prime; deconectările repetate
la gaze şi energia electrică, egalarea preţurilor la resursele minerale cu cele mondiale. La acestea
se mai adaugă cauzele interne: necompetitivitatea produselor autohtone, uzura mare a fondurilor
fixe şi utilizarea în continuare a tehnologiilor vechi la cca. 80% din întreprinderi, care au dus la
degradarea continuă a potenţialului industrial; incapacitatea producătorilor de a lucra în regim
concurenţial, deteriorarea potenţialului de cercetare şi inovare. Efectele negative au dus la:
apariţia datoriilor şi insolvabilitatea agenţilor economici, precum şi diminuarea puterii de
cumpărare a populaţiei. Acestea au fost obstacole principale în dezvoltarea economică şi
adâncirea crizei în industrie.
Revitalizarea industriei este posibilă doar în condiţiile unui aflux masiv de resurse
investiţionale. Aceasta însă poate avea loc numai odată cu finalizarea privatizării şi în cazul
modificării legislaţiei în domeniul respectiv.
La scăderea producţiei agricole au influenţat nu numai condiţiile climaterice nefavorabile
şi degradarea continuă a solului, dar şi creşterea preţurilor la importul resurselor energetice,

206
nutreţurilor, pesticidelor, îngrăşămintelor, dezechilibrul parităţii preţurilor la producţia agricolă
şi cea industrială, lipsa banilor lichizi. La dezorganizarea agriculturii a influenţat de asemenea
reforma agrară care nu a fost însoţită de măsuri necesare vizând organizarea pieţelor, pregătirea
şi adaptarea agricultorilor la noile condiţii de piaţă, dotarea lor cu echipamente şi materiale
necesare. Volumul producţiei agricole s-a micşorat în perioada 1990-2002 cu 45,8%. La scăderea
producţiei agricole a influenţat mai mult reducerea producţiei animale care a scăzut cu 61,3%, iar
producţia vegetală cu 37,3%.

Nivelul de trai al populaţiei este strâns legat de evoluţia economică a ţării. Stoparea
producţiei şi închiderea întreprinderilor a dus la scăderea numărului salariaţilor, fapt care a dus la
migrarea oamenilor peste hotare. Estimările experţilor independenţi presupun că numărul
oamenilor plecaţi peste hotare este de cca. 600 - 800 mii persoane; cu părere de rău, printre ei se
numără şi oamenii de ştiinţă. O ţară prosperă numai prin inovaţie şi ştiinţă bine coordonată,
folosită şi implementată la momentul potrivit. Pentru aceasta statul ar trebui să realizeze o
legătură mai strânsă între cercetare şi necesităţile ţării pentru dezvoltare. Acestea s-ar putea
obţine prin:
¾ cooperarea ştiinţifică între diferite centre universitare şi între ţări diferite;
¾ elaborarea anumitor legi prin care să se stimuleze producătorii să susţină
cercetarea în deosebi legată de ramura lor de activitate şi prin această metodă să crească
productivitatea şi calitatea produselor;
¾ proiectele câştigate de la diferite organizaţii internaţionale să fie orientate,
îndeosebi, spre producţia mărfurilor care au cerere pe piaţă;
¾ inovaţiile descoperite să fie implementate în ţară şi nu peste hotare.
Aceste măsuri trebuie luate cât mai urgent deoarece situaţia în domeniul investiţional este
destul de dezastruoasă. Paralel cu aceasta trebuie să se determine ramurile de specializare a ţării.
Factorii care influenţează alegerea domeniilor de specializare sunt: tradiţia, inovaţiile şi cererea
pieţei. Pentru Republica Moldova domeniile prioritare ar putea fi: produsele agricole, textilele,
covoarele, industria, cu accentul pe industria agricolă, farmaceutica, electronica, cibernetica etc.
Este bine cunoscut faptul, pentru a cuceri o piaţă poţi doar cu produse noi şi cu o calitate
mai bună decât cele precedente, iar din punct de vedere economic să fie dezvoltată economia de
scară.1 Republica Moldova, fiind o ţară mică şi cu o piaţă mică de desfacere, depinde într-o
măsură mare atât de importul cât şi de exportul mărfurilor. Dacă ne referim la procesul de
producere şi în special la procesul investiţional, trebuie de la bun început să se ia în considerare

1
Economia de scară reprezintă micşorarea cheltuielilor pe unitate de produs concomitent cu creşterea volumului
producţiei. – Paul R. Krugman, Maurice Obstfeld “International Economics”, pag. 140.

207
ca marfa produsă să fie competitivă nu numai pe piaţa internă dar şi pe piaţa internaţională sau
cel puţin să corespundă standardelor şi să aibă cerere pe piaţa regională.
Astfel, dacă va funcţiona producerea bine productivă, se vor crea locuri de muncă, iar
aceasta va duce la micşorarea şomajului şi în consecinţă la creşterea nivelului de trai.

Republica Moldova, fiind o ţară cu o piaţă internă mică, este dependentă într-o mare
măsură, de comerţul exterior, al cărei volum valoric a crescut de la 1110 mil. USD în 1992 până
la 2046 mil. USD în 1997. În urma crizei economice regionale din 1998, comerţul exterior a
înregistrat o scădere bruscă în următorii doi ani, ajungând la o valoare de 1050,9 mil. USD în
anul 1999. Eforturile depuse atât din partea statului, cât şi din partea sectorului privat au dus la o
creştere a comerţului exterior cu 631,6 mil. USD în anul 2002 faţă de anul 1999.
Dacă ne referim la structura exportului şi importului, atunci constatăm că comerţul
exterior pe grupe de mărfuri este derulat cu un număr restrâns de produse. La export predomină
produsele agro-industriale, în proporţie de cca. 70% din valoarea exporturilor, iar primele 10
mărfuri exportate deţin o pondere de cca. 50 - 65% din total.
Începând cu anul 1996, s-a înregistrat o creştere continuă a secţiunii “textile şi articole
din textile”, atât la import, cât şi la export, datorându-se cooperării cu ţările Uniunii Europene în
baza contractelor de prelucrare în lohn.
Referindu-ne la import, una din principalele probleme este asigurarea economiei
naţionale şi a populaţiei cu produse minerale, deoarece Moldova importă 98% din necesarul său.
Această grupă deţine o pondere de cca. 30-40% din totalul importurilor.
După importurile energetice şi de combustibil, importul bunurilor de larg consum
continuă să domine. Reducerea competitivităţii mărfurilor autohtone pe pieţele externe, pe de o
parte, iar pe de altă parte, existenţa în Moldova a unui mediu stimulator pentru bunurile de
consum final a dus la creşterea continuă a importurilor.
Referitor la exportul de “maşini şi aparate electrice” aceasta a cunoscut o descreştere de
la 21% în 1992 la 2,1% în 2002 din totalul exporturilor. Dacă luăm în considerare că, după
ponderea acestor produse, se determină nivelul de industrializare a ţării, atunci se observă că în
ultimii 10 ani a avut loc o dezindustrializare a republicii cu paşi galopanţi. Scăderea producţiei
interne a fost cauzată de ruperea vechilor relaţii economice, de uzura tehnică a utilajelor care a
dus la scăderea productivităţii. De asemenea, în această perioadă au scăzut investiţiile în capital
fix, care reprezentau în anul 2002 doar 14% din valoarea lor din 1990. În concluzie, volumul
importului de maşini şi utilaje trebuie mărit considerabil, deoarece poate contribui la
intensificarea industrializării ţării, la reutilarea şi retehnologizarea industriei. Trebuie înlăturat
decalajul faţă de ţările dezvoltate cu care tindem să ne integrăm, deoarece fără modernizarea

208
industriei acest lucru este imposibil de realizat. Politica internă trebuie să fie mult mai fermă în
ceea ce priveşte modernizarea industriei şi determinarea ramurilor prioritare în economie.
În ceea ce priveşte cadrul legislativ, acordurile încheiate privind cooperarea economică şi
tehnico-ştiinţifică sunt deja încheiate atât acorduri bilaterale, cât şi acorduri multilaterale cu ţările
CSI, UE, ţările din Europa Centrală şi de Est. Cea mai mare parte a comerţului exterior este
derulat cu ţările CSI cu care avem şi cele mai multe acorduri încheiate, dar, cu părere de rău, din
cauza insuficienţei mijloacelor financiare, situaţiei economice precare, atât în ţara noastră cât şi
în ţările din CSI, aceste măsuri şi intenţii de multe ori rămân doar pe hârtie.
În acest context ne permitem să formulăm unele propuneri şi idei care să ne ajute să ieşim
din impas cum ar fi:
- atragerea de mijloace financiare care să fie cât mai eficient folosite;
- atragerea investiţiilor străine, mai ales ale Societăţilor Transnaţionale, iar cu
ajutorul lor să fie retehnologizate diferite ramuri ale industriei;
- promovarea electronicii, construcţiei de maşini agricole, construcţiei de mine
fabrici (mici) agricole, producţiei chimice şi farmaceutice şi nu în ultimul rând a produselor
agricole ecologice, fiindcă la ora actuală, sectorul agricol este cel mai rău înzestrat cu
echipament de producţie;
- sporirea competitivităţii producţiei moldoveneşti care este calea spre supravieţuire
în cadrul pieţei externe. Aceasta s-ar putea obţine prin construirea de mini fabrici de prelucrarea
producţiei agricole amplasate chiar în sate, înzestrate cu tehnologii moderne de prelucrare care ar
duce la micşorarea pierderilor în procesul de producţie, la creşterea calităţii produselor agricole
şi la crearea de noi locuri de muncă;
- utilizarea mai profundă a informaticii. În prezent, lupta cea mai mare se duce
pentru cucerirea pieţelor de “soft”, iar noi am putea dezvolta o piaţă proprie de “soft”, ca mai
apoi să ieşim cu aceste produse chiar pe piaţă externă.
La prima vedere, economia Republicii Moldova pare puternic integrată în economia
mondială, ponderea exportului şi importului de bunuri fiind de cca. 90-110% din PIB. În realitate
însă această economie apare ca una de subzistenţă, având un export cu un caracter mai degrabă
rezidual, cu puţine produse competitive şi aceasta în sectorul agro-industrial şi cel textil, tot mai
afectate de protecţionism. Problema de fond care se impune de mai mulţi ani şi în domeniul
căreia s-a făcut foarte puţin până în prezent este acea a restructurării economiei şi a dezvoltării
unor sectoare economice competitive la export. Această restructurare trebuie să ţină seama de
factorii de producţie care, priviţi în dinamică, favorizează în perspectivă o integrare eficientă în
economia mondială şi în circuitul pieţei internaţionale. Din partea statului ar trebui să se ia
măsuri mai concrete şi concomitente în ceea ce priveşte creşterea investiţiilor în producţia

209
internă, dar şi acordarea, pe lângă măsuri promoţionale, a unor măsuri de stimulare a
exporturilor.

Republica Moldova este membră a Comunităţii Statelor Independente. CSI reprezintă


organizaţie interstatală, în cadrul căreia până în prezent au loc frământări politic, etnice,
economice etc. Direcţiile de integrare economică ale CSI nici până în prezent nu au fost definite
clar. În perioada anilor 1991-2002 în cadrul CSI au fost elaborate şi adoptate un număr mare de
acorduri, hotărâri şi tratate. Neîndeplinirea sau parţiala neîndeplinirea a prevederilor din
acordurile economice de integrare se datorează unor cauze, dintre care remarcăm următoarele:
♦ Acordurile interguvernamentale aveau deseori caracter general, iar pentru realizarea lor nu se
elaborau mecanismele necesare; de asemenea, nu se menţionau nici termenii, criteriile şi nici
instituţia care să poarte răspunderea îndeplinirii lor.
♦ Problema principală care a apărut a constat în aceea că majoritatea acordurilor, hotărârilor şi
a tratatelor, luate în acea perioadă, conţineau iniţial elementul neobligatoriu de îndeplinire;
de asemenea, lipsea baza normativă de coordonare între ele. Multe dintre ele aveau caracter
declarativ, de recomandare, şi nu conţineau sancţiunile legate de neîndeplinirea lor. Toate
acestea au dus la faptul că Acordurile interguvernamentale, în marea lor majoritatea, nu au
fost semnate de către toate ţările membre ale CSI, iar o serie de ţări le-au adoptate cu anumite
rezerve.
♦ Acordurile interguvernamentale, ca regulă, erau elaborate fără a se face studii şi expertize
ştiinţifice, ceea ce ducea la scăderea eficienţei lor.
♦ Organele interstatale şi interguvernamentale, care răspundeau de îndeplinirea acordurilor, n-
au putut să coordoneze în totalitate problemele apărute în urma tendinţei dezintegrării. Au
existat cauze atât obiective cât şi subiective. Cauzele obiective erau legate de neajunsul
împuternicirii; nu erau determinate structurile organizatorice şi nici finanţarea lor. Cauzele
subiective erau determinate de nesistematizarea, dar şi de neorganizarea corespunzătoare a
întrunirilor interstatale şi interguvernamentale, care se ocupau cu rezolvarea problemelor de
moment, dar nu şi de cele de viitor.
Unele ţări membre ale CSI încă nu s-au hotărât la ce organisme economice să adere.
Aceasta a dus la faptul că unele acorduri sau tratate n-au fost ratificate de anumite ţări, ca urmare
a schimbării viziunii lor asupra documentului semnat. Acordurile interguvernamentale deseori nu
erau preluate în programele naţionale de dezvoltare social-economică a ţărilor semnatare. Fiecare
ţară membră a CSI adoptă anual un număr mare de acte legislative interne, prin ele îndepărtându-
se de la sistemul unic de acte şi normative care a existat până în 1990. O problemă importantă

210
privitoare la elaborarea şi realizarea proiectelor comune o reprezintă neconcordanţa între
legislaţiile interne ale ţărilor membre.
De asemenea, în cadrul CSI au fost create mai multe grupări integraţioniste: Uniunea
Central-Asiatică, Uniunea Economică Euroasiatică, Uniunea Rusia-Belarus; GUUAM.
Activitatea acestor grupări nu are nimic comun cu structurile CSI, deşi scopurile lor, modalităţile
şi domeniile de cooperare, în principiu, se suprapun. Statele membre ale acestor grupări sunt în
căutarea unor puncte de tangenţă în cadrul unor grupări de state mai mici decât CSI. Existenţa
acestor grupări şi procesul continuu de reformare a CSI atestă perpetuarea crizei interne, în
această organizaţie.
Federaţia Rusă, R. Belarus, R. Kazahstan şi Ucraina au semnat la 18 septembrie 2003 la
Ialta, formarea Spaţiului Economic Unic, care are ca scop crearea zonei de comerţ liber, inclusiv
a uniunii vamale, uniunii politice, fiscale şi sociale şi introducerea monedei unice pentru anul
2010. Această uniune este deschisă pentru aderarea celorlalte ţări membre ale CSI. Se prevede
ca, pe viitor, să adere la această uniune şi celelalte ţări membre CSI, fapt care va duce la o etapă
superioară de integrare economică. Astfel se caută o ieşire din impas şi de a evita problemele
care sunt în prezent în cadrul relaţiilor economice între ţările membre ale CSI.

Obiectivul principal pe care îl au ţările membre ale CSI este îmbunătăţirea situaţiei
economice. Integrarea economică dintre aceste ţării nu poate fi realizată fără ajutorul din
exterior, deoarece neajunsurile care există în cadrul ţărilor membre sunt de acelaşi fel, izolarea
din perioada sovietică a făcut ca şi în prezent să existe multe lipsuri de acelaşi gen. Ieşirea din
criza economică a ţărilor CSI poate fi realizată numai prin cooperarea economică, atât internă cât
şi externă şi în primul rând cu ţările dezvoltate, care pot mări fluxul de investiţii străine către
aceste ţări.
In urma faptului că pe plan mondial are loc procesul de integrare economică care se
amplifică, faptul acesta impune ţările membre CSI să-şi analizeze mai bine mişcările, direcţiile
de integrare, luând în considerare noile direcţii de pe plan mondial, dar si situaţia economică,
politică şi chiar culturală internă. Noua integrare trebuie să fie bazată pe democraţie, în baza unei
economii de piaţă.

211