Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin reprezintă principala cauză de deces prin cancer în rândul
femeilor din România.

Cel mai important agent cauzal în dezvoltarea cancerului de col uterin este infecția cu
HPV, acesta are tropism pentru celulele scuamoase imature din zona de transformare, principale
serotipuri cu risc înalt sunt:16 si 18 care determina aproximativ 70& din cazuri, având o
capacitate mare de a se integra in genomul celulei gazda, pe de alta parte, tulpinile HPV cu risc
redus: 6 si 11, se asociază cu dezvoltarea condiloamelor tractului genital inferior și nu se
integrează în genomul gazdei, rămânând mai frecvent sub formă de ADN viral epizomal liber.

Cele mai frecvente carcinoame de col uterin sunt cele scuamo-celulare, urmate de
adenocarcinoame și de carcinoame mixte adeno- scuamoase, dar și de carcinoame
neuroendocrine cu celule mici, acestea din urmă fiind foarte rare.

Un rol foarte important în aceasta patologie îl are prevenția, aceasta poate fi primară,
secundară, terțiară.

Prevenția primară are ca scop preîntâmpinarea apariției bolii prin intermediul unor
măsuri aplicate asupra individului sau mediului. In acestă patologie, prevenția primara este
reprezentată de:

 Vaccinarea fetițelor cu vaccin anti HPV

- Vaccinul HPV este recomandat fetițelor intre 9 si 11 ani, dovedindu-se că inocularea la

aceasta vârsta protejează cel mai bine împotriva leziunilor precanceroase și canceroase
la nivelul colului uterin. Odată apărută infecția HPV însă, eficacitatea vaccinului scade
vertiginos. Totuși exista cazuri in care se poate administra vaccinul chiar după o infecție,
în funcție de fiecare caz în parte. Medicul poate da mai multe informații în aceasta
privință.
 - Există 2 vaccinuri împotriva HPV: Gardasil împotriva serotipurilor 6,11,16,18 și
cervarix pentru serotipurile 16 și 18.

- Administrarea cuprinde trei doze. A doua doză se administrează la 2 luni de la prima,

iar a treia la 6 luni de la prima. Nefiind introdus de mult timp în studii, nu se știe exact
nivelul optim de anticorpi care protejează împotriva unei eventuale infecții. Totuși s-a
observat ca nivelul anticorpilor creste semnificativ după fiecare administrare, scăzând
progresiv odată cu trecerea timpului. De aceea se începe administrarea cu trei doze,
urmând ca studiile viitoare să hotărască daca se poate renunța la una din cele 3 inoculări
sau dacă mai este nevoie de un rapel după mai mulți ani.

- Ca orice vaccin, și acesta are parte de efecte secundare, însă nimic deosebit față de altele
(vaccinul contra gripei spre exemplu). Cele mai frecvente efecte au fost iritarea la
nivelul injecției, dureri de cap, subfebră sau stare gripala tranzitorie. Uneori poate să
apară amețeala sau leșin imediat după administrare, de aceea se recomandă repaus în
poziția șezând pentru 15 minute de la injecție. Alte efecte secundare pot include greața,
voma, sindrom diareic. De asemenea, au fost semnalate evenimente mai serioase,
precum răspuns alergic sever (soc anafilactic), edem cerebral, paralizie, tromboză
venoasă cu trombembolism.

 Utilizarea prezervativului poate reduce semnificativ transmiterea infecției cu

HPV la femeile tinere după debutul activității sexuale, atunci când partenerii
acestora au utilizat prezervativele corect și frecvent. Cu toate acestea singura
metodă care oferă siguranță de 100% în prevenirea infectării cu HPV este
abținerea de la activitatea sexuală.

Prevenția secundara are ca rol depistarea precoce a unei afecțiuni, aceasta se realizează
prin screening, acesta trebuie sa îndeplinească anumite condiții pentru a se realiza: trebuie să
aibă sensibilitate și specificitate mare, să fie ieftin și să se poate aplica pe o masă mare de
populație. In cancerul de col uterin avem ca metodă de screening testul Babeș-Papanicolau,
testul identifica de timpuriu celulele cu potențial malign din colul uterin, chiar înainte ca ele să
ajungă în acest stadiu. Este o analiză care poate realmente salva vieți, fiind știut faptul că, din
păcate, cancerul de col uterin este una din patologiile des întâlnite în ultima vreme. Tot cu
ajutorul testului Babeș Papanicolau se identifică infecțiile genitale, fiind, de fapt, primul pas
către vindecarea acestora.

Nu este o analiza complicată pentru femeie, pregătirea de dinaintea acesteia este însă
importanta, pentru ca de ea tine acuratețea rezultatului. De aceea, este nevoie ca înainte cu 48
de ore de efectuarea testului să fie evitate orice fel de spălaturi intravaginale, contactul sexual,
precum și orice fel de medicație administrată local. Este recomandat să nu se efectueze testul
în timpul menstruației. Cele mai bune zile pentru recoltare pentru test sunt între ziua 10 și 20 a
ciclului menstrual, unde ziua 1 este prima zi de sângerare.

In general, rezultatul unui test Babeș Papanicolau poate fi:

- Normal
- Inflamator – este prezenta o ușoară inflamație la nivelul colului uterin, ce este cauzata cel
mai probabil de o infecție.
- Prezente anomalii: celule anormale, care pot semnifica prezenta unor celule pre-canceroase

ASCUS - modificări ale celulelor epiteliului scuamos; in peste 50 % din cazuri este prezenta o
infecție cu HPV (Human Papilloma Virus) cu risc înalt oncogen. Acest rezultat este foarte
comun, iar recomandarea medicului poate consta fie în repetarea testului după 4-6 luni, fie
examinarea mai atenta a cervixului, cu ajutorul colposcopiei. Un test HPV poate fi, de
asemenea, recomandat în acest caz.

L- SIL (leziune intraepitelială scuamoasă de grad scăzut) - modificări ale epiteliului scuamos
situate in 1/3 a grosimii epiteliului scuamos de acoperire. Necesita repetarea testului Babes-
Papanicolau la 6 - 9 luni si colposcopie în cazul în care L-SIL apare și după repetarea la maxim
9 luni.

H-SIL (leziune intraepiteliala scuamoasa de grad înalt) - modificări ale epiteliului scuamos
situate in 2/3 superioara a grosimii epiteliului scuamos de acoperire. Recomandarea în acest caz
este de colposcopie si biopsie si examen histopatologic.

AGC - anomalii ale epiteliului glandular. Necesita chiuretaj de endocol și examen

histopatologic.

Prevenția terțiară are ca scop prevenirea apariției complicațiilor.

 Persoanele cu cancer de col uterin ar trebui să beneficieze de îngrijire din partea unei
echipe multidisciplinare, o echipă de specialiști care lucrează împreună pentru a oferi cel mai
bun tratament. Toți aceștia formează Comisia Oncologică.

Tratamentele principale pentru cancerul de col uterin sunt:

 Intervenția chirurgicală
 Radioterapia
 Chimioterapia

Comisia Oncologică recomandă un plan de tratament în funcție de stadiul cancerului de col

uterin. Poate fi unul dintre tratamente sau o combinație a acestora:

 Pentru stadiul zero al cancerului de col uterin (neoplazie cervicală intraepitelială) –

celulele anormale sunt îndepărtate, procedură care poate fi efectuată prin diferite
metode, inclusiv prin utilizarea unor lasere pentru „a arde” celulele sau printr-un
instrument care le îndepărtează prin îngheț.
 Pentru stadiul I incipient de cancer de col uterin – se utilizează intervenția chirurgicală
prin care este înlăturat un segment sau întregul uter.
 Pentru stadiul I avansat și pentru stadiul II de cancer – se utilizează intervenția
chirurgicală sau radioterapia; uneori, intervenția chirurgicală este urmată de o sesiune
de radioterapie.
 Pentru stadiul III și pentru stadiul IV incipient de cancer – radioterapia se folosește
în combinație cu chimioterapia.
 Pentru stadiul IV avansat de cancer – chimioterapia, radioterapia și posibil
intervenția chirurgicală sunt folosite pentru a oferi un tratament paliativ.