Titlu: Retrieval-induced Forgetting in Eyewitness Memory: Forgetting as a Consequence of

Remembering

Autori: Malcolm Macleod

Publicație: APPLIED COGNITIVE PSYCHOLOGY Appl. Cognit. Psychol. 16: 135–149

(2002) Published online in Wiley InterScience 11 February 2002
(www.interscience.wiley.com) DOI: 10.1002/acp.782

Adresa web:

https://www.researchgate.net/profile/Malcolm_Macleod2/publication/227605041_Retrieval-
induced_forgetting_in_eyewitness_memory_Forgetting_as_a_consequence_of_remembering/
links/53e890170cf25d674ea83d5d.pdf

Introducere

În dorința lor de a investiga efectele factorilor sistemului de justiție penală asupra memoriei
martorilor oculari, uneori nu apreciază faptul că martorii oculari sunt, de asemenea, supuși
acelorași procese fundamentale cognitive care afectează memoria aproape în toate aspectele
vieții noastre. Într-adevăr, indiferent de cât de motivați am fi să ne amintim detaliile
particulare ale unui eveniment sau cât de importante pot fi aceste informații pentru
investigațiile poliției sau urmăririle penale, uneori nu reușim să ne amintim detaliile pe care
dorim să ni le putem aminti. Procesele cognitive de bază influențează memoria martorilor
oculari. Când ne confruntăm cu eșecuri în amintirea unor elemente, astfel de pierderi de
memorie sunt atribuite unui set de factori. Mai întâi, traseul de memorie pentru articol poate fi
pur și simplu degradat în timp. În al doilea rând, elementul poate fi codificat, dar nu este
disponibil pentru o inspecție conștientă deoarece au fost folosite indicii inadecvate de
recuperare. În al treilea rând, indicațiile de recuperare ar fi putut fi insuficient specificate,
dând naștere unei concurențe pentru recuperare între elementul-țintă și elementele conexe. O
serie de reprezentări mentale pot împărtăși aceleași repere de recuperare ca și amintirile
dorite. Cu alte cuvinte, în loc să accesăm numai informațiile pe care dorim să le preluăm din
memorie, indicațiile de recuperare pe care le folosim pot accesa de asemenea informații
înrudite, dar nedorite. Aceste elemente, la rândul lor, concurează cu recuperarea informațiilor
pe care dorim să ni le reamintim. Problema și soluția sa sunt rezolvate prin prisma acestui
articol. O modalitate prin care se consideră că memoria se ocupă de interferența reprezentată
de elementele conexe din memorie este de a uita temporar astfel de informații concurente. La
prima inspecție, aceasta pare o noțiune contra-intuitivă și, cel puțin, ironică. Este posibil să
uităm pentru a ne putea aminti? În cazul în care are loc o concurență, nu avem nicio garanție
că accesul la memoria dorită va fi posibilă.

Experimentul 1

Metodă

32 de studenți (cu vârsta cuprinsă între 17 și 22 de ani) la Universitatea St. Andrews s-au
oferit voluntari să participe la acest experiment. Experimentul a avut un singur factor în
cadrul proiectării subiecților.

Un total de 16 obiecte țintă au fost folosite. Fiecare casă cuprindea patru obiecte electrice și
patru obiecte neelectrice. Toate obiectele au fost fotografiate folosind filme cu diapozitive și
proiectate pe un ecran în timpul fazei de prezentare a experimentului. În plus față de cele 16
obiecte țintă, participanților li s-au furnizat trei diapozitive pentru fiecare scenă. A fost
stabilită amploarea oricăror legături semantice între elemente și s-au confirmat relevanța celor
două categorii de elemente utilizate în prezentul experiment.

Rezultate

Acest studiu reprezintă prima demonstrație clară că uitarea indusă de regăsire poate să apară
pentru stimuli semnificativi asemănători cu aceia care ar putea fi experimentați în anumite
condiții de martori oculari, rezultatul primului experiment fiind unul pozitiv. În loc să
furnizeze liste artificiale de categorii și exemplare care au o relevanță redusă pentru viața
oamenilor, participanților li s-au prezentat reprezentări vizuale semnificative ale obiectelor
găsite în mod obișnuit în casele oamenilor. Participanții au avut dificultăți mai mari în a
reaminti articolele nepractizate din setul țintă. Studiul de față furnizează, de asemenea, dovezi
clare că efectele observate nu pot fi explicate de interferențele de ieșire.

Experimentul 2

Chiar dacă studiul 1 a demonstrat că uitarea cauzată de regăsire poate apărea în situațiile
martorilor oculari, o critică care ar putea fi impusă împotriva acestui studiu este aceea că
atenția participanților a fost atrasă asupra obiectelor particulare pentru codificare și, prin
urmare, nu a imitat în mod real aceste condiții întâlnite în situațiile martorilor oculari. Ar
putea exista condiții în care, în absența unor informații explicite din categorie, sunt încă
posibile efecte de uitare la regăsire? Modul în care materialul este organizat în memorie este
în mod clar vital pentru ca suprimarea activă să aibă loc. Numai acele elemente care sunt
puternic taxonomice (adică acolo unde există legături semantice puternice între elementele
sunt susceptibile de a concura pentru recuperare cu materialul care trebuie reținut. Rezultatele
acestu experiment venind în completarea și confirmarea celor din primul studiu.

Discuţie generală

Participanții adoptă strategii în jurul cărora stimulii pot fi organizați în mod semnificativ
implicați în cadrul evenimentului martor de interviu care ar putea reduce la minimum gradul
de uitare provocat de recuperare. O serie de întrebări importante rămân în privința uitării
induse de recuperare în memoria oculară. În special, cât timp durează inhibarea articolelor
conexe? Intervalul de timp dintre practica de recuperare și finalul rechemării în studiile de
față a fost scurt. Cu toate acestea, martori oculari reali ar putea fi interogați cu mai multe luni
înainte de a fi în întregime rugați să-și prezinte contul incidentului martor în instanță. Ar fi
aspectele nepractice ale incidentului să rămână inhibate după o perioadă atât de lungă de
timp?