STUDIU DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI

PROIECTAREA UNEI FERME SOLAR-EOLIENE ÎN JUDEȚUL MARAMUREȘ

ENERGIA SOLARĂ

Soarele este cea mai curată şi sigură sursă de energie de care putem dispune,
acesta revărsând pe planetă o cantitate de energie de 15.000 de ori mai mare
decât necesarul mondial. Satisfacerea nevoii energetice tot mai mari va trebui să
fie asigurată respectând cu stricteţe ecosistemul iar, dintre diversele energii
curate, cea fotovoltaică este cu siguranţă cea care oferă cele mai multe beneficii
ambientale.

Tehnicile de captare a energiei solare permit transformarea acesteia în energie

electrică sau termică în funcţie de necesitate şi de aplicaţiile folosite.

Principalele metode de captare a energie solare sunt folosirea celulelor

fotovoltaice sau incalzirea unui fluid utilizarea acestuia pentru obţinerea energiei
termice.
Poziţia geografica a judeţului Maramureş este favorabilă utilizarii energiei
solare, putându-se utiliza sistemele de captare eficient tot timpul anului. În figura
de mai jos este prezentată distribuţia iradiaţiei globale şi potenţialului de energiei
electrică solară pentru România, la înclinare optimă a modulelor fotovoltaice.
Conform acestor valori rezultate din Programul PVGIS al centrului "Joint and
Research Center" JRC al Comisiei Europene, pe teritoriul judeţului Maramureş se
poate valorifica eficient energia solară.
Utilizarea energiei solare este o soluţie de viitor, nepoluantă, independentă de
creşterea preţului produselor petroliere, o soluţie la îndemâna oricui.
Radiaţia solară anuală pe teritoriul României

Pentru judeţul Maramureş, care se întinde pe o suprafaţă de 6.304,4 km2 din care
suprafaţă ocupată de localităţi urbane este de 254,8 km2, valorile radiaţiei globale
anuale la înclinaţie optimă exprimate în kWh/m2, sunt prezentate în tabelul 1, iar
producţia de energie electrică estimată a fi obţinută anual la o putere instalată a
panourilor fotovoltaice de 1 kWp este prezentată în tabelul 2.
Tabel 1 Tabel 2

Radiaţia globală anuală Producţie anuală energie electrică

(kWh/m2) (kWh/1kWp) la înclinaţie optimă

minimă 1.362 minimă 998

medie 1.467 medie 1.096

maximă 1.525 maximă 1.139

În figura de mai jos este prezentată intensitatea radiaţiei globale pentru zona
Maramureş.

Radiaţia globală la nivelul judeţulului Maramureş

Radiaţia solară corespunzătoare pentru fiecare zonă/localitate a judeţului este
prezentată valoric în tabelul de mai jos şi grafic, în figura următoare.

Nr. crt. Zona kWh/mp/an

1 Ardusat 1430
2 Ariniş 1470
3 Asuaju de Sus 1440
4 Baia Mare 1450
5 Baia Sprie 1460
6 Baiţa de sub Codru 1460
7 Băiuţ 1450
8 Bârsana 1460
9 Băsesti 1480
10 Bicaz 1490
11 Bistra 1460
12 Bocicoiul Mare 1360
13 Bogdan Vodă 1480
14 Boiu Mare 1450
15 Borşa 1480
16 Botiza 1460
17 Budeşti 1540
18 Călineşti 1480
19 Câmpulung la Tisa 1410
20 Cavnic 1460
21 Cerneşti 1490
22 Circârlău 1420
23 Coaş 1470
24 Coltău 1460
25 Copalnic Mănăstur 1490
26 Coroieni 1520
27 Cupşeni 1480
28 Deseşti 1460
29 Dragomireşti 1490
30 Dumbrăviţa 1560
31 Fărcaşa 1560
32 Gârdani 1450
33 Giuleşti 1460
34 Groşi 1490
35 Groşii Tiblesului 1500
36 Ieud 1480
37 Lăpuş 1440
38 Leordina 1440

39 Mireşu Mare 1470

40 Moisei 1480
41 Oarţa de Jos 1480
42 Ocna Şugatag 1460
43 Onceşti 1460
44 Petrova 1450
45 Poienile de sub Munte 1460
46 Poienile Izei 1470
47 Recea 1450
48 Remetea Chioarului 1480
49 Remeţi pe Someş 1470
50 Repedea 1410
51 Rona de Jos 1450
52 Rona de Sus 1450
53 Rozavlea 1470
54 Ruscova 1450
55 Săcălăşeni 1470
56 Săcel 1490
57 Sălistea de Sus 1470
58 Sălsig 1460
59 Săpânţa 1390
60 Sarasău 1420
61 Satulung 1460
62 Seini 1400
63 Şieu 1470
64 Sighetul Marmatiei 1440
65 Şişeşti 1470
66 Şomcuta Mare 1480
67 Strâmtura 1510
68 Suciu de Sus 1500
69 Târgu Lăpuş 1500
70 Tăuţii Măgherauş 1440
71 Ulmeni 1480
72 Vadul Izei 1450
73 Valea Chioarului 1480
74 Vima Mică 1490
75 Vişeu de Jos 1480
76 Vişeu de Sus 1470
1.1 Energia fotovoltaică

Fotovoltaicele (FV) sau celulele solare cum sunt adesea numite, sunt dispozitive
semiconductoare care transformă lumina solară în curent electric. Grupele de
fotovoltaice sunt configurate electric în module şi matrice, care pot fi folosite la
încărcarea bateriilor, funcţionarea motoarelor, si pentru a alimenta sarcini
electrice. Cu echipamentul adecvat de transformare a puterii, sistemele
fotovoltaice pot produce curent alternativ (CA) care este compatibil cu orice
aparat convenţional, şi operează în paralel şi interconectat la grila de utilitate.

Componentele principale ale panourilor solare sunt celulele solare (fotovoltaice).

Celulele fotovoltaice permit transformarea directă a radiaţiei solare în energie
electrică, exploatând aşa-numitul “efect voltaic” care se bazează pe proprietatea
anumitor metale conductoare tratate corespunzător (ex. siliciul – foarte răspândit
în natură) de a genera direct energia electrică atunci când sunt atinse de radiaţia
solară.

Principiul de funcţionare al panourilor fotovoltaice

Panourile fotovoltaice pot fi considerate ca fiind generatoare de curent continuu,

alimentate de lumina solară (figura de mai sus). Când fotonii, având o cantitate
suficientă de energie, ciocnesc o celulă solară, aceştia eliberează electroni în
structura cristalină şi îi forţează printr-un circuit extern (baterie sau sarcină de
curent continuu). Celulele fotovoltaice au în general o formă pătrată, cu o
suprafaţă de cca. 250 cm2 şi se comportă ca o baterie minusculă, producând în
condiţii tipice de expunere la soare o putere care reprezintă, la stadiul actual al
tehnologiei, aproximativ 20% din radiaţia solară. Fiecare celulă solară constituie
dispozitivul care stă la baza unui modul fotovoltaic. Modulul fotovoltaic este
format dintr-un sistem de celule conectate între ele astfel încât să furnizeze o
putere electrică cuprinsă între 50 şi 300 W. Pentru a creşte puterea trebuie
conectate între ele mai multe module: mai multe module în serie formează o
bandă, mai multe benzi formează un câmp fotovoltaic (foto de mai jos).
Câmp fotovoltaic

Modulele fotovoltaice schimbă energia luminoasă în energie electrică în “timp

real”, adică producţia de energie electrică este simultană captării solare. Acesta
este motivul pentru care, într-o instalaţie fotovoltaică, în afară de generatorul
fotovoltaic (modulele) mai sunt necesare şi alte componente electrice, în vederea
racordării la reţea SEN.

Modul de calcul utilizat la fişele energetice ale localităţilor, pentru estimarea

potenţialului solar fotovoltaic

Pentru determinarea potenţialului fotovoltaic realizabil la nivel de unitate

teritorială a judeţului s-a pornit de la inventarierea terenurilor care prezintă
condiţiile de aplicabilitate ale acestor sisteme. Deoarece s-a avut în vedere
determinarea potenţialului realizabil pentru domeniul public, s-au luat în
considerare numai terenurile aflate în inventarul bunurilor din domeniul public al
fiecarei unităţi teritoriale, iar din acestea s-au selectat suprafeţele de teren care
îndeplinesc condiţiile de bază şi anume: orientare sudică şi acces la LEA 20kV.
Determinarea potenţialului anual s-a făcut prin metode de calcul ţinând cont de
mai mulţi parametri care influenţează producţia de energie electrică din energia
solară, astfel făcându-se particularizarea producţiei de energie pentru fiecare
localitate în parte.

Pentru producerea de energie electrică prin module fotovoltaice s-au luat în calcul
şi suprafeţele acoperişurilor din domeniul public. Deoarece nu au fost furnizate
informaţii suficiente pentru calculul exact al suprafeţelor de acoperişuri cu
orientare sudică, utilizabile pentru exploatarea resursei solare, s-au luat în calcul
30% din suprafaţa construită ca fiind utilă pentru determinarea producţiei anuale
de energie electrică prin module fotovoltaice.

Modul de calcul pentru producţia anuală de energie electrică obţinută prin

montarea panourilor fotovoltaice pe acoperişurile clădirilor din domeniul public a
ţinut cont de diferiţi parametri care influenţează producţia de energie electrică
din energia solară, astfel făcându-se particularizarea producţiei de energie pentru
fiecare localitate în parte.

Pentru determinarea potenţialului fotovoltaic la nivelul domeniului public al

judeţului Maramureş s-au însumat valorile obţinute pentru fiecare localitate în
parte.

1.2 Energia termosolară

Energia solară incidentă pe suprafaţa pământului în timpul unui an este variabilă,

acest lucru reprezintă un impediment pentru captarea şi utilizarea acesteia în
sisteme autonome.

Pentru a elimina aceste neajunsuri, lanţurile energetice termosolare conţin un

segment destinat acumulării şi stocării energiei termice furnizate de colectorul
solar. Metoda cea mai folosită pentru acumularea şi stocarea energiei termice
este cea a căldurii sensibile.
Transformarea, sau conversia energiei solare în energie termică, este realizată în
captatori solari, având funcţionarea bazată pe diverse principii constructive.

Indiferent de tipul captatorilor solari, pentru ca randamentul conversiei solare în

energie termică să fie ridicat, este important ca orientarea captatorilor spre
Soare, să fie cât mai corectă.

Poziţia captatorilor solari este definită prin două unghiuri şi anume, unghiul de
înclinare faţă de orizontală, notat cu α, respectiv unghiul azimutului, reprezentând
orientarea faţă de direcţia sudului, reprezentate în figura următoare.

Unghiul de înclinare a captatorilor solari faţă Unghiul azimutului (orientarea

de orizontală faţă de direcţia S)

Orientarea captatorilor solari

Captarea energiei solare se realizează la nivelul panourilor termosolare, instalate

cel mai adesea pe acoperişul clădirii pe care urmează să o deservească. Panourile
sunt alcătuite din tuburi care captează radiaţia solară şi o transformă în energie
termică, utilizată în producerea apei calde menajere şi ca aport la sistemul de
încălzire.
Componenţa unui sistem de captare a energiei termosolare

Pe lânga panourile termosolare, instalaţia mai conţine: vas de acumulare/stocare

apă caldă (boiler), grupuri de pompare, schimbătoare de caldură, vas de
expansiune, conducte de circulaţie, sistem de automatizare, senzori, conectori,
s.a. (figura de mai sus).

Un amestec de apă şi lichid de protecţie contra îngheţului este pompat în boiler

prin intermediul unui circuit închis, şi încălzit cu ajutorul energiei solare. Dacă
temperatura din panou depăşeşte cu 5 grade temperatura din partea de jos a
boilerului, staţia de pompare solară va fi pusă în funcţiune, pompând astfel
amestecul înapoi în boiler, unde predă energia acumulată. În acest fel se
încălzeşte apa din boiler, în timp ce amestecul menţionat anterior este din nou
pompat în colector.

Instalaţiile combinate pentru apă caldă menajeră şi încălzire asigură aportul

necesar de energie în perioada de trecere (primăvară-toamnă). Cea mai bună
premisă pentru un aport eficient la căldură este o construcţie ergonomică unde
instalaţiile de încălzire reuşesc să facă faţă fiind reglate la intensitate minimă.
IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI A ENERGIEI SOLAREV

Utilizarea terenurilor

Pentru sistemele fotovoltaice care folosesc un unghi de înclinare al modulelor de

aproximativ 35°, valoare optimă pentru latitudini de 46° ca și în cazul României,
aria proiectată pe sol a unui sistem fotovoltaic de 1 kWp este cuprinsă între 6.6 și
8.2 m2 în funcție de radiația solară și de tipul panourilor fotovoltaice. Această
valoare are un caracter pur teoretic, pentru că între fiecare din șirurile de panouri
fotovoltaice trebuie prevăzută o distanță minimă pentru a se evita umbrirea
reciprocă. Această distanță poate fi determinată fie cu ajutorul informațiilor din
literatura de specialitate, fie cu ajutorul unor simulări detaliate, realizate cu
ajutorul programelor de calcul. Făcând trecerea de la module la sistemul
fotovoltaic, se poate concluziona că aria întregului sistem va fi de aproximativ
două ori mai mare decât valoarea teoretică a modulelor exprimată în funcție de
putere. În funcție de energia produsă de sistemul fotovoltaic această suprafață
are valori cuprinse între 28 și 42 m2/MWh în funcție de valorile radiației solare și
de unghiul de înclinare al panourilor fotovoltaice din sistem. Trebuie menționat
faptul că, dintre toate sistemele energetice, cele fotovoltaice utilizează cele mai
mari suprafețe de teren raportat la cantitatea de energie produsă. În cazul
sistemelor fotovoltaice care sunt amplasate pe clădiri, gradul de utilizare a solului
este irelevant, pentru că sunt incluse în amprenta la sol a clădiri, de aceea primul
pas care trebuie făcut înaintea construirii unor parcuri fotovoltaice de mari
dimensiuni și mari „consumatoare de teren” este utilizarea într-o proporție cât
mai mare a zonelor disponibile de pe anvelopele clădirilor pentru amplasarea de
sisteme fotovoltaice.

Reducerea terenului cultivabil

Sistemele solare de capacitate medie și mare, amplasate direct pe sol, pot

reprezenta nu numai o sursă importantă de utilizare a terenului, ci și o cauză a
reducerii terenurilor cultivabile, dacă în prealabil terenul pe care este amplasat
parcul fotovoltaic era utilizat în agricultură. Prin urmare, producția de energie
electrică cu ajutorul unor astfel de sisteme poate intra în competiție cu producția
de alimente, la fel cum s-a întâmplat în cazul cultivării plantelor folosite direct la
producția de energie. Cercetătorul italian D. Russi a realizat un studiu cu privire la
această problemă, evidențiind faptul că beneficiile generate de o unitate mare de
producție a biodieselului în Italia nu depășesc costurile necesare raportate la
suprafața de teren ocupată care ar fi scoasă astfel din circuitul agricol, ceea ce
implică o creștere considerabilă a importului de produse alimentare și probleme
de mediu în sectorul agricol. Pe baza acestor considerente se poate spune că
realizarea unor parcuri fotovoltaice de mare putere, amplasate direct pe sol
trebuie luată în considerare numai în cazul în care instalațiile PV care întră în
structura clădirilor nu sunt rentabile din punct de vedere economic sau
energetic.

ENERGIA EOLIANĂ

Vântul reprezintă mişcarea aerului datorată maselor de aer cu temperaturi

diferite. Temperaturile diferite sunt cauzate de masele de apă şi pâmânt care
absorb diferit căldura soarelui.

La scară globală mişcările masive de aer sunt cauzate de diferenţa de temperatură

între Ecuator şi Poli. Energia vântului este utilizată pentru generarea de curent
electric.

Pentru valorificarea energiei eoliene, la nivel de România s-au realizat estimări

pentru determinarea potenţialului eolian. Aceste estimări s-au concretizat în
realizarea unei hărţi al potenţialului eolian la nivelul ţării. Pentru determinarea
potenţialului eolian la nivelul judeţului Maramureş s-a folosit această hartă.
Pentru ca instalarea unei turbine eoliene să fie rentabilă, zona prevăzută trebuie
să înregistreze viteze medii anuale ale vântului de peste 4m/s. Măsurătorile
anemometrice care duc la aceste valori trebuie să fie efectuate pe o perioadă de
cel puţin un an la înălţimea de 50 m (figura de mai jos).

Distribuţia vitezei medii anuale a vântului pentru înălţimea de 50 m

În România, cu excepţia zonelor montane, unde condiţiile meteorologice dificile

fac groaie instalarea şi întreţinerea agregatelor eoliene, viteze egale sau
superioare nivelului de 4 m/s se regăsesc în Podişul Central Moldovenesc şi în
Dobrogea. Litoralul prezintă şi el potenţial energetic deoarece în această parte a
ţării viteza medie anuală a vântului întrece pragul de 4 m/s. În zona litoralului, pe
termen scurt şi mediu, potenţialul energetic eolian amenajabil este de circa 2.000
MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4.500 GWh/an.

Pe baza evaluării şi interpretării datelor înregistrate, în România se pot monta

instalaţii eoliene cu o capacitate de până la 14.000 MW, ceea ce înseamnă un
aport de energie electrică de aproape 23000 GWh/an.

Principiul de funcţionare a unei turbine eoliene

Turbinele eoliene curente funcţionează pe acelaşi principiu ca şi morile de vânt

din antichitate: palele unei elice adună energia cinetică a vântului pe care o
transformă în electricitate prin intermediul unui generator.

Există două configuraţii generale de bază ale turbinelor eoliene (figura de mai jos):

 turbine de vânt cu ax vertical, la care axa de rotaţie este perpendiculară pe

direcţia vântului;

 turbine de vânt cu ax orizontal, la care axa de rotaţie este paralelă pe

direcţia vântului.

Configuraţii de bază ale turbinelor de vânt

Cele mai utilizate turbine eoliene sunt cele cu ax orizontal. Dimensiunile acestora
variază în funcţie de zona de amplasare, respectiv de puterea instalată. (figura de
mai jos).
Puterea debitată funcţie de diametrul rotorului

Conform hărţii distribuţiei potenţialului eolian la nivelul României, pe suprafaţa

administrativă a judeţului Maramureş se identifică unele zone care ar avea un
potenţial eolian teoretic valorificabil. Pentru determinarea potenţialului real sunt
necesare măsurători anemometrice de specialitate, la nivelul de amplasare a
turbinei eoliene şi pe o perioadă de minim un an calendaristic.

Energia solara si eoliana in AGRICULTURA

Incalzirea habitatului (apa menajera, spatii)

In activitatea de crestere a animalelor, o mare parte din energie se consuma la

incalzirea apei necesare echipamentelor de curatare. De exemplu, in fermele de
vite 40% din energia folosita este destinata incalzirii apei.
Energia electrica necesara diverselor aplicatii

Utilizarea panourilor solare este mult mai indicata in agricultura decat folosirea
generatoarelor sau a turbinelor eoliene in special datorita intretinerii(rezistenta la
intemperii, distantele mari fata de unitatile specializate, lipsa unui personal
calificat pt supraveghere).

Ventilatie

In fermele de pasari unde mentinerea temperaturii constante, in special vara, se

pot utiliza sisteme de panouri solare pentru aplicatiile de ventilare a aerului
(fotovoltaice)

Sisteme de pompare a apei/irigatii.

Este una dintre cele mai atractive aplicatii ale energiei solare.In perioadele
caniculare cand necesarul de apa este ridicat , panourile fotovoltaice au
randament maxim . Sistemele se pot proiecta in functie aplicatie.
Daca necesarul de apa trebuie acoperit permanent(zi/noapte , senin/noros) si nu
exista posibilitatea acumularii apei pentru acest interval , energia generata de
panourile fotovoltaice va fi acumulata in baterii(vezi solutii constructive).
Daca necesarul de apa poate fi acoperit prin depozitarea apei in bazine , sistemul
nu trebuie sa contina si bateriile pentru stocarea energiei.

Sisteme apa potabila pentru sate

Schema de functionare a acestui sistem este prezentata in Fig 1.Chiar daca
cererea de apa este oarecum constanta pe perioada anului,trebuie asigurata
capacitatea de depozitare a apei pe perioada zilelor innorate.
FIG.1-Sistem de asigurare a apei potabile pentru sate

Irigatii prin picatura

Solutiile de realizare a sistemelor de irigatii trebuie sa tina cont ca cererea nu este
constanta pe perioada anului.Cererea maxima in perioada de irigatii este in
general de doua ori mai mare decat media anuala si in aceasta perioada si nivelul
panzei de apa freatica este mai scazut ceea ce face ca sistemul sa fie
supradimensionat pentru toata perioada anului.
FIG2-aplicatie a tehnologiei solare pentru realizarea irigatiilor prin picatura

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI A ENERGIEI EOLIENE

IMPACTUL VIZUAL

Locul de amplasare al turbinelor eoliene şi mărimea acestora reprezintă un factor

cheie în ceea ce priveşte acceptarea lor de către public în unele ţări europene. În
anii de început al dezvoltării parcurilor eoliene au existat numeroase proteste ale
comunităţilor locale atunci când, în vecinătate, s-a încercat amplasarea de turbine
eoliene. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care s-au căutat cu precădere
locuri de amplasare izolate şi/sau care să nu afecteze vizual anumite peisaje
naturale deosebite. De asemenea, sub acelaşi pretext s-a început dezvoltarea de
parcuri eoliene offshore (în largul coastelor), dovedindu-se ulterior că în aceste
zone există avantaje legate de uniformitatea, intensitatea şi direcţia vântului.
Estetica acestor parcuri şi impresia lăsată de rotoarele de mari dimensiuni în
funcţionare constituie în prezent un punct de atracţie turistică. Mai mult decât
atât, datorită factorului educativ cu privire la sursele regenerabile de energie
propagat prin mijloacele media şi datorită semnalelor permanente ale oamenilor
de ştiinţă pe aceeaşi temă, un număr redus de turbine de vânt (de ex. până în 30)
este perceput ca benefic de diversele comunităţile locale, cu condiţia ca acestea
să nu se afle prea aproape de zonele rezidenţiale.

Există câţiva factori care influenţează în sens pozitiv acceptul publicului. Cel mai
important este proprietatea parţială sau chiar totală asupra sistemelor eoliene, cu
efecte precum costuri mai reduse şi/sau livrarea preferenţială a energiei pe plan
local. Un alt aspect care trebuie luat în considerare constă în colaborarea reală
dintre constructori şi liderii comunităţilor în faza de iniţiere şi planificare a
parcului eolian.

ZGOMOTUL

În procesul de proiectare al paletelor turbinelor, nivelul zgomotului produs în

timpul funcţionării este totdeauna luat în considerare, încercându-se minimizarea
lui. De-a lungul timpului au fost raportate efecte datorate zgomotului funcţionării
turbinelor, precum amețeala, anxietatea, durerile de cap și întreruperi ale
somnului. În acest scop, unele ţări au luat măsuri. De exemplu, în Ontario, Canada
nivelul de zgomot produs la o distanţă de 30 m de locuinţe sau de spaţiile de
campare nu trebuie să depăşească 40 dB. Alte ţări au stabilit distanţe minime
între turbine şi zonele locuite, distanţa tipică fiind de doi km.

S-a constatat ca zgomotul dominant, caracteristic funcţionării turbinelor, este

continuu şi are frecvenţe de peste 100 Hz, datorându-se în principal interacţiunii
paletelor cu turbulenţele atmosferice. În cazul turbinelor cu rotor în aval este
generat zgomot cu frecvenţe de 20-100 Hz şi impulsuri sonore, provocate la
intrarea paletelor în zonele cu curgere deficitară a curentului de aer în dreptul
turnului de susţinere. La toate acestea se adaugă zgomotul de origine mecanică
provocat de funcţionarea transmisiei, generatorului, echipamentelor hidraulice şi
auxiliare etc.

Printre tehnicile şi metodele de reducere a zgomotului cu frecvenţe de peste 100

Hz se află reducerea vitezei la vârf a paletei, valori mai mici ale unghiului de atac,
amplasarea configuraţiilor cu rotoare în amonte, implementarea soluţiilor cu
funcţionare la turaţii variabile ale rotorului, forme speciale pentru bordul de fugă
(muchia din spatele paletei) şi pentru vârful paletei. Zgomotul de natură mecanică
poate fi redus prin optimizarea componentelor mecanice şi a parametrilor de
funcţionare ai acestora, utilizarea deflectoarelor şi izolarea fonică a nacelei,
utilizarea amortizoarelor de vibraţii.

EMISIILE DE GAZE DE SERĂ

Întrucât nu există consum de combustibil pe parcursul funcţionării turbinelor

eoliene, nu pot fi asociate emisii de gaze de seră procesului de producţie a
energiei electrice. Cu toate acestea, amprenta de carbon poate fi asociată
fabricaţiei componentelor turbinelor şi construcţiei acestora, pe parcursul cărora
sunt utilizate şi transportate materiale precum oţelul, cuprul, betonul, aluminiul,
polimerii etc. Conform rapoartelor firmei Vestas, aceste emisii de gaze de seră
sunt compensate după aproximativ nouă luni de funcţionare a unei turbine de 2
MW în condiţii de vânt cu intensitate scăzută, prin comparaţie cu o centrală
standard pe bază de cărbune. Într-un studiu al Irish National Grid se raportează
faptul că reducerile de CO2 sunt cuprinse între 330 şi 590 t pentru fiecare GWh de
energie produsă de o turbină eoliană.

UTILIZAREA TERENULUI

Necesarul de teren pentru fiecare megawatt al capacităţii unei turbine este de 0,1
km2, ceea ce înseamnă că un parc eolian de 1 GW poate ocupa o suprafaţă de 100
km2. Distanţa dintre două turbine alăturate trebuie să fie suficient de mare
pentru ca acestea să nu se influenţeze reciproc prin turbulenţele pe care le
creează. Raportând suprafaţa respectivă la capacitate, rezultă ca se pot obţine 10
W pentru fiecare m2 de teren, în ipoteza în care vântul bate permanent cu viteză
constantă. Luând în considerare faptul că factorul de capacitate al turbinelor
moderne este de 2030%, capacitatea specifică se reduce la 2-3 W/m2. În zonele
favorabile din punct de vedere al capacităţii eoliene puterea specifică totală a
vântului este de aproximativ 500 W/m2. Deşi la prima vedere terenul este
impropriu utilizat întrucât turbinele eoliene valorifică doar 0,4-0,6% din această
energie, trebuie luat în calcul şi faptul că mai puţin de 1% din suprafaţa ocupată
de parcul eolian este scoasă efectiv din uz prin construcţia de fundaţii şi drumuri
de acces. Restul de 99% poate fi destinat altor activităţi generatoare de venituri,
în general activităţi agricole cum ar fi păşunatul şi înfiinţarea de culturi. De
asemenea, proprietarii de terenuri pot beneficia de chirii stabilite în funcţie de
numărul turbinelor şi capacitatea acestora28. Trebuie avut în vedere însă că
turbinele pot interfera cu anumite lucrări agricole, cum ar fi de exemplu
tratamentele efctuate cu avioane şi elicoptere utilitare, fiind stabilite distanţe
limită până la care acestora le este permis să se apropie de turbine.

EFECTE ASUPRA FAUNEI

Încă de la apariţia turbinelor eoliene de mare capacitate s-a manifestat

îngrijorare cu privire la impactul pe care îl au asupra păsărilor. Cercetările au
demonstrat faptul că rata de mortalitate a păsărilor este de aproximativ 0,4
pentru fiecare GWh de electricitate produsă, valoarea fiind de fapt comparabilă
cu cele raportate pentru orice altă structura artificială cu dimensiuni similare.
Cifra este neglijabilă în comparaţie cu rata de mortalitate cauzată de traficul auto,
vânătoare, clădirile înalte şi liniile de înaltă tensiune. Pe de altă parte s-a constatat
că păsările preferă să evite spaţiile ocupate de parcurile eoliene, ceea ce a condus
la o scădere a populaţiei acestora în zonele respective. Acest aspect a fost
semnalat de diverse organizaţii de profil, recomandându-se evitarea înfiinţării de
parcuri eoliene în proximitatea ariilor importante pentru anumite specii cum ar fi:
habitatele speciilor periclitate menţionate în IUCN29 Red List; traseele speciilor
migratoare; habitatele preferate de populaţiile de păsări; în apropierea
elementelor geografice care atrag speciile de răpitori. Alte recomandări
menţionează evitarea amplasării turbinelor în configuraţii care ar putea favoriza
creşterea ratei mortalităţii păsărilor, sau în zone care ar conduce la fragmentarea
unor habitate de mari dimensiuni populate de orice tip de faună.

Ca urmare a acestor recomandări şi a susţinerii lor de către societăţile de profil şi

de ONG-uri, au fost luate măsuri specifice inclusiv pentru parcurile eoliene
existente la data elaborării regulilor mai sus menţionate. De exemplu, parcul
eolian Penascal Wind Power din Texas, amplasat pe traseul păsărilor migratoare,
a implementat un sistem radar care are capacitatea de a detecta păsările de la o
distanţă de 6 km şi care poate determina dacă există posibilitatea ca păsările să
intre în zona de acţiune a palelor. În această eventualitate sistemul opreşte
automat turbinele şi le reporneşte după ce condiţiile de siguranţă pentru păsări se
restabilesc. Turbinele eoliene prezintă însă un pericol deosebit pentru speciile de
lilieci. În cadrul unui studiu efectuat în 2004 în Statele Unite, numărul liliecilor
ucişi de cele 63 de turbine ale unui parc eolian într-o perioadă de şase săptămâni
a fost de 2200. S-a recomandat ca turbinele eoliene să fie dotate cu emiţătoare de
microunde, care creează zone ce sunt evitate de lilieci ca urmare a faptului că
undele emise interferează cu sistemul lor de orientare.