Studiu de Evaluare Adecvata Pentru Puz Parc Energetic Fotovoltaic Hosman

STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ
PENTRU
PLANUL URBANISTIC ZONAL
„PARC ENERGETIC FOTOVOLTAIC”,
LOCALITATEA HOSMAN, COMUNA NOCRICH,
JUDEŢUL SIBIU,
BENEFICIAR S.C. SIFEE PV ENERGY S.R.L.
Expert evaluator de mediu:

Ecolog PETRESCU Mihai-Ciprian
Iulie 2011
Studiu de evaluare adecvată pentru Planul Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”, 2
localitatea Hosman, comuna Nocrich, judeţul Sibiu, beneficiar S.C. SIFEE PV ENERGY S.R.L.
COMISIA DE ÎNREGISTRARE REGISTRUL NAŢIONAL

AL ELABORATORILOR DE STUDII PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI
*** EXTRAS ***
Nr. Nume şi date de contact ale Localitatea Judeţul Data susţinerii Tipul de studii Tipul
Crt. PERSOANEI JURIDICE/ interviului şi pentru protectia Certificatului
PERSOANEI FIZICE înscrierii în mediului pentru de
Registrul National/ care este înregistrare
Reînnoire certificat înregistrată emis şi
persoana valabilitatea
fizică/persoana acestuia
juridică RM , RIM,
BM, RA, RS, EA
381. PETRESCU MIHAI-CIPRIAN Sibiu Sibiu 14.04.2011 RM, RIM, EA Certificat de

Str. Oasa nr. 6, sc. C, et. 3, ap. 9 înregistrare
Tel 0742 843 351 valabil 5 ani
Fax -
Email petrescu.pfa@gmail.com
PETRESCU MIHAI-CIPRIAN P.F.A. SIBIU, str. Ogorului nr. 28, bl. 2, sc. A, ap. 4
CIF: 26172620, Nr. ORC: F32/1368/30.10.2009 E-mail: petrescu.pfa@gmail.com
Tel.: 0742/84.33.51
CUPRINS
Introducere........................................................................................................................ 4
Capitolul I – Informaţii privind planul supus avizării................................................. 10
I.1. Denumirea, scopul şi obiectivele planului.............................................................. 10
I.2. Descriere planului................................................................................................... 11
I.3. Localizarea geografică şi administrativă................................................................ 17
I.4. Modificări fizice ce decurg din implementarea planului........................................ 18
I.5. Resurse naturale necesare implementării planului................................................. 18
I.6. Resurse naturale ce vor fi exploatate în vederea implementării planului............... 19
I.7. Emisii şi deşeuri generate....................................................................................... 19
I.8. Cerinţe legate de utilizarea terenului...................................................................... 19
I.9. Servicii suplimentare solicitate de implementarea planului................................... 20
I.10. Perioada de implementare a planului..................................................................... 20
I.11. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării planului...................... 21
I.12. Caracteristicile planurilor şi proiectelor ce pot genera impact cumulativ.............. 22
Capitolul II – Informaţii privind ariile naturale protejate de interes comunitar
posibil a fi afectate de implementarea planului............................................................. 23
II.1. Date generale privind ariile naturale protejate de interes comunitar din zona
amplasamentului vizat de implementarea planului................................................ 23
II.2. Specii de interes comunitar prezente/potenţial prezente pe amplasamentul vizat
de implementarea planului sau în vecinătatea acestuia.......................................... 68
II.3. Specii de interes comunitar afectate/potenţial afectate de implementarea
planului................................................................................................................... 69
II.4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar.................... 70
II.5. Prognoza privind modificările induse de implementarea planului asupra
efectivelor populaţionale ale speciilor de interes comunitar şi asupra distribuţiei
acestora la nivelul ariilor naturale protejate de interes comunitar.......................... 71
II.6. Integritatea ariilor naturale protejate de interes comunitar..................................... 73
II.7. Obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate de interes comunitar........... 73
II.8. Descrierea stării actuale de conservare a ariilor protejate de interes comunitar.... 74
Capitolul III – Identificarea şi evaluarea impactului.................................................... 76
III.1. Analiza ecologică a amplasamentului vizat de implementarea planului................ 76
III.2. Identificarea şi evaluarea impactului direct şi indirect........................................... 81
III.3. Identificarea şi evaluarea impactului pe termen scurt şi lung................................ 83
III.4. Identificarea şi evaluarea impactului rezidual........................................................ 83
III.5. Identificarea şi evaluarea impactului cumulativ..................................................... 84
Capitolul IV – Măsuri de reducere a impactului 87
IV.1. Identificarea şi descrierea măsurilor de reducere a impactului.............................. 87
IV.2. Planificarea acţiunilor de monitorizare a aplicării măsurilor de reducere a
impactului............................................................................................................... 88
IV.3. Măsuri de menţinere şi/sau restaurare a statutului favorabil de conservare........... 88
Capitolul V – Metode utilizate pentru culegerea informaţiilor privind speciile şi
habitatele de interes comunitar afectate/potenţial afectate.......................................... 88
Concluzii............................................................................................................................ 89
Bibliografie selectivă........................................................................................................ 90
Tel.: 0742/84.33.51
INTRODUCERE
Asupra amplasamentului vizat de implementarea Planului Urbanistic Zonal ”Parc

energetic fotovoltaic”, localitatea Hosman, comuna Nocrich, judeţul Sibiu, beneficiar S.C.
SIFEE PV ENERGY S.R.L. se focalizează obiective ale politicilor Uniunii Europene în
domeniul conservării florei şi faunei sălbatice şi a habitatelor naturale, ameninţate în spaţiul
comunitar, precum şi în domeniul promovării energiei electrice produse din surse de energie
regenerabile.
În general, planurile/proiectele care propun producerea de energie electrică din surse
regenerabile se află într-o relaţie de antagonism cu managementul conservativ al siturilor
Natura 2000 (de exemplu restrângerea suprafeţelor de habitate de interes comunitar, reducerea
efectivelor populaţionale, restrângerea distribuţiei spaţiale a populaţiilor unor specii de plante
şi animale de interes comunitar etc. în cazul parcurilor energetice eoliene şi fotovoltaice şi a
microhidrocentralelor, mortalitate înregistrată în rândul avifaunei şi chiropterofaunei în cazul
parcurilor energetice eoliene). În acest sens se constată că producerea energiei electrice din
surse de energie regenerabilă nu este întocmai atât de „verde” pe cât pare la prima vedere.
„Medierea” acestui conflict existent între cele două politici UE, între prevederile
legislaţiei naţionale specifice prin care directivele comunitare în cele două domenii au fost
transpuse şi, până la urmă, între planuri şi proiecte de dezvoltare în domeniul energiei
regenerabile pe de o parte şi managementul conservativ al siturilor Natura 2000 pe de altă
parte, se realizează prin evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor
asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.
Conform prevederilor art. 28, alin. 2 din OUG nr. 57/2007, aprobată de Legea nr.
49/2011 „orice plan sau proiect care nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru
managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod
semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei
evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar,
avându-se în vedere obiectivele de conservare a acesteia”.
În prezent procedura de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe nu a
fost încă corelată cu procedura de evaluare adecvată, cu toate că Directivele UE privind
Tel.: 0742/84.33.51
conservarea capitalului natural prevăd această obligaţie pentru Statele Membre, iar la art. 28,
alin. 4 din OUG nr. 57/2007, aprobată de Legea nr. 49/2011 se stipulează că „în cazul
planurilor sau proiectelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra
mediului, evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes
comunitar este parte integrantă din acestea”.
Ca urmare a celor prezentate anterior, considerăm necesară realizarea prezentului studiu
de evaluare adecvată, în acord cu Ghidului metodologic privind evaluarea adecvata a efectelor
potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar
(Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010), precum şi includerea concluziilor,
măsurilor de diminuare a impactului etc. în raportul de mediu pentru Planul Urbanistic Zonal
„Parc energetic fotovoltaic”, localitatea Hosman, comuna Nocrich, judeţul Sibiu.
Aspecte privind politica UE în domeniul promovării utilizării resurselor

regenerabile de energie
În martie 2007 Uniunea Europeană a adoptat o noua politică în ceea ce priveşte energia
regenerabilă fixând ca ţintă obţinerea a minim 20% din necesarul energetic UE din surse
regenerabile pana în anul 2020. Pentru a atinge această ţintă Comisia Europeană a elaborat o
serie de noi directive ce vizează atât industria energetică cat şi regimul construcţiilor publice şi
private. În acest sens, obiectivele politicii energetice europene vizează, printre altele, producere
a minim 20% din necesarul de energie prin folosirea de resurse regenerabile
(http://www.energie-solara.com.ro/politici_europene.html).
Punctele de plecare ale statelor membre, potenţialele lor în ceea ce priveşte energia
regenerabilă și mixurile energetice de care acestea dispun variază. Prin urmare, este necesar ca
obiectivul comunitar de 20 % să fie transpus în obiective individuale pentru fiecare stat
membru, avându-se în vedere o alocare echitabilă şi adecvată care să ia în considerare
diferenţele privind punctele de plecare şi potenţialele statelor membre, inclusiv nivelul existent
al energiei din surse regenerabile şi al mixului energetic (Directiva 2009/28/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului).
Promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie (E -SRE)
reprezinta un imperativ al perioadei actuale motivat de: protectia mediului, cresterea
independentei energetice faţă de importuri prin diversificarea surselor de aprovizionare cu
energie, precum si motive de ordin economic si de coeziune socială.
Tel.: 0742/84.33.51
Directiva 2001/77/CE a Parlamentului şi Consiliului European privind promovarea

energiei electrice produse din surse de energie regenerabile pe piaţa internă, reprezinta prima
acţiune concretă a Uniunii Europene de atingere a obligaţiilor de reducere a emisiilor cu gaze
cu efect de seră la care s-au angajat prin ratificarea Protocolului de la Kyoto. Ulterior, politica
UE în domeniul energiei regenerabile s-a întărit în baza Directivei 2009/28/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului.
La nivel global UE deţine prima poziţie în ceea ce priveşte utilizarea energiei solare
asigurând 65% din producţia globală de energie de acest tip. Totuşi, trebuie sa ţinem cont de
faptul ca la nivel global mai puţin de 1% din energia folosită este de provenienţa solară în
special datorită costurilor mai ridicate şi a naturii sale intermitente comparativ cu energia
convenţională.
Dintre tarile UE Germania şi Spania sunt cele mai avansate în dezvoltarea şi utilizarea
energiei solare. Aceste ţări au investit masiv în dezvoltarea tehnologiilor solare şi au
implementat un sistem de subvenţii publice pentru stimularea producătorilor de energie solară.
Spre exemplu, Germania subvenţionează energia solară plătind pentru aceasta un preţ mai mare
decât preţul de comercializare pe piaţă. Aceasta politică se aplică inclusiv producătorilor
domestici care, prin instalarea de panouri fotovoltaice produc un surplus de energie ce este apoi
direcţionat către reţeaua energetică naţională.
Totuşi, datorită inovaţiilor tehnologice şi dezvoltării de „ferme solare” costul de
producţie a energiei solare a scăzut substanţial apreciindu-se ca pana în 2030 energia solară va
reprezenta 7% din consumul energetic global.
România a fost printre primele ţări candidate la Uniunea Europeana care a transpus în
legislatia proprie prevederile Directivei 2001/77/CE (HG nr. 443/2003, cu modificarea din HG
958/2005) şi a stabilit ţinta orientativă pentru anul 2012 de 33%, reprezentând ponderea
energiei electrice din surse regenerabile de energie (E-SRE) din consumul intern brut de
energie electrică. Ulterior, prin HG nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a
României pentru perioada 2007-2020, au fost stabilite tintele de 35% pentru anul 2015,
respectiv de 38% pentru anul 2020 reprezentând ponderea E-SRE din consumul intern brut de
energie electrică (Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei din Surse Regeneabile,
2010).
Tel.: 0742/84.33.51
Aspecte privind politica UE în domeniul conservării capitalului natural

Reţeaua Natura 2000 reprezintă principalul instrumentul al Uniunii Europene pentru
conservarea naturii în statele membre. Natura 2000 se materializează într-o reţea de zone
desemnate de pe teritoriul Uniunii Europene în cadrul căreia sunt conservate specii şi habitate
vulnerabile la nivelul întregului continent. Reţeaua Natura 2000 are la bază două Directive ale
Uniunii Europene, denumite generic Directiva Păsări şi Directiva Habitate, ce reglementează
modul de selectare şi desemnare a siturilor şi protecţia acestora, Statelor Membre revenindu-le
dreptul de a reglementa modalităţile de realizare practică şi de implementare a prevederilor
stipulate în aceste acte legislative comunitare.
Obiectivul principal al reţelei ecologice europene Natura 2000 este ca aceste zone să
asigure pe termen lung „statutul de conservare favorabilă” a habitatelor şi speciilor de interes
conservativ pentru care au fost desemnate siturile Natura 2000.
Directiva Habitate (92/43/CE) a fost elaborată în vederea conservării speciile de florei
şi faunei sălbatice, precum şi a habitatele naturale din Uniunea Europeană, prin înfiinţarea
Ariilor Speciale de Conservare. Toate acţiunile bazate pe această directivă sunt dedicate
menţinerii unui statut de conservare favorabil sau , după caz, reabilitării speciilor şi habitatelor
de interes comunitar.
Directiva Păsări (2009/147/CE) vizează conservarea speciilor de păsări care se găsesc
în mod natural în sălbăticie pe teritoriul european al statelor membre. Principalele obiective ale
acestei directive sunt protecţia, managementul şi controlul acestor specii şi stabilirea regulilor
pentru conservarea lor. Această directivă se aplică în cazul păsărilor, ouălor lor, cuiburilor si
habitatelor acestora.
Directivele UE focalizate pe conservarea speciilor şi habitatelor vulnerabile în speţiul
comunitar au transpuse în legislaţia naţională prin OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu
modificări de Legea nr. 49/2011.
Reţeaua ecologică Natura 2000, care ocupă în prezent o suprafaţă de peste 20% din
teritoriul UE, este formată din arii speciale de conservare (SAC – Special Areas of
Conservation) desemnate pentru protecţia speciilor şi habitatelor ameninţate în spaţiul
comunitar şi listate în anexele Directivei Habitate şi din arii de protecţie specială avifaunistică
(SPA - Special Protection Areas) desemnate pentru conservarea speciilor de păsări sălbatice în
Tel.: 0742/84.33.51
baza Directivei Păsări. Trebuie menţionat faptul că până la validarea ariilor speciale de
conservare, aceste zone propuse pentru reţeaua Natura 2000 sunt etichetate ca situri de
importanţă comunitară (SCI – Sites of Community Importance).
Siturile de importanţă comunitară şi ariile de protecţie specială avifaunistică incluse în
reţeaua ecologică Natura 2000 acoperă peste 17% din suprafaţa totală a României.
Desemnarea reţelei Natura 2000 în România s-a realizat în baza HG nr. 1284/2007
privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene Natura 2000 în România şi a Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării
durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de
importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în
România.
Aspecte privind avantajele utilizării radiaţiei solare ca resursă regenerabilă de

energie
Soarele este o sursa imensa de energie. Energia transmisa de acesta provine dintr-un
lant de reactii de fusiune nucleara. Aceste reactii creaza o radiatie cu o putere de 66 milioane
de W/m2 la suprafata soarelui. Trecand prin atmosfera Pamantului, o parte a radiatiei solare
este absorbita, incalzind aerul, o alta parte este imprastiata de moleculele aerului, vaporii de
apa, pulberile din atmosfera (constituind radiatia solara difuza), dar cea mai mare parte ajunge
pe suprafata Pamantului (constituind radiatia solara directa). Atmosfera reflecta aproximativ
30% si absoarbe 20% din radiatia solara; astfel, pe suprafata solului ajung doar 50% din ea. La
atingerea suprafetei pamantului aceasta radiatie are o putere de numai 1000 W/m2 Chiar si asa
aceasta cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decat productivitatea celor mai mari
centrale.
Cantitatea de energie radianta transmisa de soare variaza in spatiu si timp (odata cu
schimbarea anotimpurilor). Cantitatea de energie captata la orice locatie data depinde de
unghiul de elevatie (α) si de unghiul de azimut (Φ) din acel loc si din acel moment.
Intensitatea radiatiei solare este cantitatea de radiatie solara, ce cade pe o anumita
suprafata terestra in decursul unei perioade de timp si se determina cu ajutorul pirheliometrelor
si a radiometrelor. Spectrul si intensitatea radiatiei solare difuze depind de natura particulelor
intalnite. Cand atmosfera este curata sunt imprastiate indeosebi radiatiile cu lungimi de unda
mici, ceea ce explica albastrul cerului. Intensitatea radiatiei solare directe depinde de starea
Tel.: 0742/84.33.51
atmosferei si de pozitia pe glob, avand variatii zilnice si anuale in functie de miscarea globului
terestru, aceasta fiind cauza modificărilor de temperatura de la zi la noapte si de la un anotimp
la altul.
Energia solara este inepuizabila si este ecologica. Captarea energiei solare nu este
poluanta si nu are efecte nocive asupra atmosferei, dovedindu-se a fi o solutie foarte buna la
problema energetica globala.
UE s-a angajat sa lupte impotriva schimbarilor climatice, ratificand in acest sens
Protocolul de la Kyoto şi angajandu-se sa reduca emisiile anuale de gaze cu efect de sera.
In contextul actual, caracterizat de cresterea alarmanta a poluarii cauzate de producerea
energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce in ce mai importanta reducerea
dependentei de acesti combustibili.
Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu numai producerii de energie, dar prin
modul particular de generare reformuleaza şi modelul de dezvoltare, prin descentralizarea
resurselor.
Avantajele sistemelor bazate pe energie regenerabila solara sunt urmatoarele:
- Sursă de energie gratuita, inepuizabilă şi infinit regenerabila - reduce riscurile
asociate preţurilor volatile ale combustibililor fosili;
- Energie curata care ajută la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
- Nu există poluare în timpul funcţionării. Nu sunt emisii de gaze, deşeuri, risc de
accidente fizice;
- Modularitate - dimensiunea instalaţiei poate fi ajustată cu uşurinţă în conformitate
cu nevoile şi resursele disponibile. Echipamentul de producţie poate fi instalat în
apropierea locului de consum, evitându-se astfel pierderile de electricitate datorate
distribuţiei şi transportului;
- Durabilitate – grad de degradare scazut in timp, durata medie de utilizare de 25 – 30
ani;
- Intretinere facila – Activitaţile, costurile de întreţinere şi reparaţii sunt minime
deoarece nu există părţi în mişcare.
Tel.: 0742/84.33.51
CAPITOLUL I
Informaţii privind planul supus avizării
I.1. – Denumirea, scopul şi obiectivele planului
Denumirea planului: “Parc energetic fotovoltaic”;

Adresa de implementare a PUZ: Hosman, extravilan DJ106 la km 22+800;
Titularul planului: S.C. SIFEE PV ENERGY S.R.L., cu sediul social în localitatea
Şelimbăr, str. Mihai Viteazu nr. 11, judeţul Sibiu; persoană de contact: Tufiş Georgiana, tel.:
0740/030.399;
Elaboratorul PUZ-ului: Birou Individual de Arhitectura - Arh Stanciu Georgeta, cu
sediul în Sibiu, str. Anton Pann nr. 8A;
Fig. nr. 1 - Încadrarea în teritoriu a amplasamentului vizat de dezvoltarea planului
Tel.: 0742/84.33.51
Suprafaţa studiată prin PUZ: 117.000 mp;

Suprafaţa aferentă PUZ aflată în proprietatea titularului: 97.000 mp;
Data realizarii planului: februarie 2011;
Scopul planului: realizarea unui parc energetic fotovoltaic de o capacitate de 3 MW;
Obiectivul strategic: schimbarea destinatiei de folosinta a terenurilor prin scoatere din

circuitul agricol, pentru constituirea unui trup intravilan, in scopul construirii unui parc
energetic fotovoltaic de o capacitate de 3 MW;
Obiectivele specifice ale planului:

- O1: schimbarea folosintei terenului din teren agricol, in teren pentru constructii;
- O2 : introducerea terenului in intravilan, ca trup izolat;
- O3: asigurarea unui acces racordat la DJ106, petru parcul energetic fotovoltaic;
- O4: amplasarea repetitiva de panouri fotovoltatice in scopul producerii de energie
verde.
I.2. – Descriere planului
Durata de viaţă a astrului solar este de 5 miliarde de ani, ceea ce conduce la concluzia
că, pe scara noastră a timpului, el reprezintă o energie inepuizabilă şi deci regenerabilă.
Disponibilitatea acestei energii depinde de ciclul zi-noapte, de latitudinea locului unde este
captată, de anotimpuri şi de gradul de innorare. Energia solara este utilizata pentru producerea
energiei electrice cu panouri fotovoltaice, si pentru producerea de apa calda menajera din
locuintele individuale.
Prin iniţiativa titularului se doreste promovarea unei documentatii de urbanism, faza
PUZ, pentru un teren aflat in proprietatea acestuia: S.C. SIFEE PV ENERGY S.R.L., în
vederea schimbare a destinatiei terenului din arabil in teren pentru constructii si a constituirii
unui trup intravilan cu scopul realizării unui parc energetic fotovoltaic de o capacitate de 3
MW.
Initiativa realizarii acestui parc energetic fotovoltaic face parte dintr-o strategie mai
larga, de a transforma noile cunostinte in inovare tehnologica in scopul producerii de energie
Tel.: 0742/84.33.51
electrica din surse neconventionale. In urma implementarii acestor tehnologii se asigura surse
ieftine de energie alternativa aducand in acest sens un plus pentru protectia mediului, din
perspectiva accesarii unei surse de energie neconventionala, cat si din perspectiva echiparii
edilitare a zonei.
Oportunităţi ale implementării planului constă cel puţin în:
- amplasarea terenului faţă de drumul judetean DJ106 Sibiu - Agnita;
- existenţa liniei de joasa tensiune – LEA 20KV, în paralel şi aproape de rambleul
DJ106 Sibiu – Agnita (linia electrică se află în proprietatea S.C. Electrica S.A.);
- gradul ridicat de însorire al terenului (Fig. nr. 2).
Fig. nr. 2 - Radiaţia solară şi potenţialul de energie electrică fotovoltaică pentru România
(sursa informaţiei: PVGIS, 2008)
Tel.: 0742/84.33.51
Elaborarea acestui PUZ este determinata de intentia de inscriere in tendinta de

implementare a tehnologiilor pentru producerea energiilor nepoluante.
Parcul fotovoltaic are la baza o matrice repetitiva de panouri cu cristale de siliciu care
prin efectul lor fotovoltaic genereaza curent electric. Acestea se vor pozitiona in incinta, in
urma unui concurs de solutie, pentru a se obtine un grad cat mai mare de eficientizare a
investitiei.
Se vor utiliza instalatiile proprii electrice de transformare, care vor asigura ulterior
legarea la reteaua electrica existenta la marginea DJ106 (Sibiu-Agnita).
Se va urmari diminuarea pana la eliminare a surselor de poluare a solului si aerului,
specifice perioadei de executie, in care accidental,sunt posibile scurgeri de carburant de la
utilaje (sau pe parcursul exploatarii de la masinile de interventie) si limitarea extinderii prafului
prin montarea panourilor perimetrale santierului. Aceasta poluare este nesemnificativa si poate
fi inlaturata fara urmari.
Canalizarea pluviala va avea in vedere dirijarea apelor meteorice in emisari naturali
adiacenti zonei.
Suprafata destinata parcului fotovoltaic va fi o zona verde pe care panourile vor fi
amplasate pe suporti care vor permite cresterea vegetatiei.
După terminarea lucrarilor de infrastructura si de montarea a panourilor fotovoltaice se
va realiza o sistematizare verticala a zonei, se vor recupera terenurile degradate prin înlaturarea
resturilor materialelor de constructii, refacerea stratului vegetal, se va amenaja zona verde prin
inierbare cu specii locale.
Procentul de ocupare a terenului (POT) pentru zona exclusiv destinata parcului
fotovoltaic prezintă un grad de ocupare 85%. Coeficientul de utilizare a terenului se
preconizeaza a fi maxim 0,8.
Descrierea sistemului fotovoltaic

Celulele solare convertesc lumina soarelui direct în energie electrică. Celulele sunt
fabricate din materiale semiconductoare similare cu cele utilizate în computer la cipuri. Când
lumina este absorbită de aceste materiale, energia solara este transformata intr-un flux de
electroni care produce electricitate. Acest proces de conversie a luminii in energie electrică se
numeşte efect fotovoltaic. De aceea celulele fotovoltaice nu trebuiesc confundate cu alte
sisteme solare. Ele sunt marcate cu simbolul PV.
Tel.: 0742/84.33.51
Panourile solare fotovoltaice sunt, de obicei, combinarea în module care detin

aproximativ 40 de celule. Un număr mai mare din aceste module pot forma unităţi de câţiva
metri.
Etapele fabricarii panoului solar:
- Un geam (de cele mai multe ori geam securizat monostrat) de protecție pe fața
expusă la soare,
- Un strat transparent din material plastic (etilen vinil acetat, EVA sau cauciuc
siliconic) în care se fixează celulele solare,
- Celule solare monocristaline sau policristaline conectate între ele prin benzi de
cositor,
- Caserarea feței posterioare a panoului cu o folie stratificată din material plastic
rezistent la intemperii fluorura de poliviniliden (Tedlar) și Polyester,
- Priză de conectare prevăzută cu diodă de protecție respectiv diodă de scurtcircuitare
și racord,
- Ramă din profil de aluminiu pentru protejarea geamului la transport, manipulare și
montare, pentru fixare și rigidizarea legăturii.
Sistemul fotovoltaic este compus din:

1. Panouri fotovoltaice
Un modul fotovoltaic este format dintr-un sistem de celule solare conectate între ele
astfel încât să furnizeze o putere electrică (pe modul) în medie cuprinsă între 50 şi 300W.
Pentru a creşte puterea electrică trebuie conectate mai multe module: mai multe module în serie
formează o bandă iar mai multe benzi formează un câmp fotovoltaic. Mai multe panouri
interconectate pot furniza suficientă energie pentru uz casnic. Pentru utilajele electrice de mare
putere sau pentru aplicaţii industriale sau de utilitate publică sunt necesare sute de panouri ce
vor fi interconectate pentru a forma un singur, mare sistem PV.
2. Structuri de sustinere
Panourile solare sunt plate şi pot fi montate la un unghi de expunere sud - fix sau pot fi
montate pe un dispozitiv de urmărire a soarelui care să le permită să capteze lumina soarelui în
decursul unei zile.
Tel.: 0742/84.33.51
3. Invertor, ce tranforma curentul continuu DC in curent alternativ AC

Invertoarele sunt componente electronice ale sistemului fotovoltaic care transforma
curentul continuu obtinut cu ajutorul modulelor fotovoltaice in curent alternativ, curent care
este folosit de majoritatea componentelor electrice folosite in viata de zi cu zi. Invertoarele
monitorizeaza si controleaza intreaga instalatie fotovoltaica, asigura functionarea la capacitate
maxima si colecteaza datele specifice operarii. In cazul conectarii la retea a sistemelor
fotovoltaice, invertoarele asigura decontarea in mod automat de la aceasta atunci cand este
necesar.
4. Transformator
Transformatorul permite, transformarea unei tensiuni în altă tensiune, transformare
necesară pentru transportul (transferul) şi distribuţia cu pierderi minime de energie electrică în
curent alternativ.
5. Contor electric pentru a masura cantitatea de energie produsa si livrata in
retea
Grupul de masura este prevazut cu contor electronic de energie electrica (activ+reactiv)
cu curba de sarcina, modem inclus, dublu sens, alimentare de rezerva, interfata de comunicare
si intergabil in sistemul de telegestiune.
Amplasarea in teren a panourilor fotovoltaice, respecta anumite reguli pentru a se

obtine un randament maxim. In elaborarea schemei de amplasament se tine cont de
caracteristicile terenului, orientarea geografica a acestuia si alti factori (drumuri, linii electrice,
etc). În mod ideal, panourile ar trebui să fie orientate sudic, la un unghi de înclinare
aproximativ egal cu unghiul de latitudine, deşi ele vor funcţiona si atunci când sunt montate
orizontal (de fapt, in zile innorate acesta pozitionare este mai buna, intrucat lumina este difuză
şi reflectată). Un unghi de înclinare mai mare va spori randamentul în timpul lunilor de iarna,
în detrimentul unui randament mai redus în timpul verii. Cea mai buna solutie, care nu
presupune costuri ridicate sau efort, o constituie un sistem simplu în cadrul caruia unghiul
poate fi modificat manual de două ori pe an (primăvara şi toamna).
Tel.: 0742/84.33.51
La alegerea amplasamentului propus pentru s-au avut in vedere urmatoarele criterii:

- Radiatia solara anuala care va asigura eficienta investitiei,
- Vecinatatea cu retele de transport a energiei electrice care sa permita racordarea in
conditii optime la Sistemul Energetic National astfel incat sa fie diminuat impactul
dezvoltarii unor noi retele de transport precum si minimizarea pierderilor datorate
transportului energiei electrice,
- Existenta unei infrastructuri rutiere care sa asigure accesul facil in zona,
- Terenul nu include habitate de interes comunitar sau habitate specifice de cuibărire
şi adăpost pentru speciile de păsări de interes comunitar pentru care a fost desemnată
aria de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului. S-a avut în vedere
realizarea unui studiu de evaluare adecvată în vederea evaluarii impactului asupra
speciilor de interes comunitar încă dinaintea achiziţionării terenului pe care se
propune amplasarea parcului energetic fotovoltaic,
- Terenul este slab productiv, montarea centralei fotovoltaice pe acest amplasament
neaducand prejudicii dezvoltarii agriculturii in zona
Distributia panourilor in cadrul amplasamentului va urmari:

- Eficienta si randamentul,
- Minimizarea impactului proiectului asupra speciilor de interes comunitar pentru care
a fost desemnată aria de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului,
- Reducerea influentelor reciproce a panourilor prin evitarea efectului de umbrire,
- Optimizarea investitiilor si a costurilor,
- Eficienta economica a parcului fotovoltaic,
- Costuri reduse privind intretinerea si exploatarea parcului fotovoltaic.
Perioada de realizare a proiectului de parc fotovoltaic este de circa 6 luni pentru lucrarile
de constructii - montaj.
Studiul de fezabilitate economica se bazeaza pe potentialul de energie solara. Relevante
pentru realizarea acestui studiu sunt masuratorile si analiza datelor privind iradiatia solara.
Datele obtinute prin intermediul sistemului pus la dispozitie de European Commission Joint
Research Centre, Ispra, Italia sunt de natura sa incurajeze beneficiarul pentru continuarea si
realizarea investitiei.
Tel.: 0742/84.33.51
Puterea electrica maxima instalata in aceasta investitie va fi de 3 MW, capacitate

acceptata de sistemul de transport SEN si oferita de amplasamentul geografic al terenului.
Solutiile propuse de catre proiectantul de specialitate, pentru reteaua de distributie interioara a
parcului fotovoltaic este cu conductori subterani, statia de transformare este supraterana iar
racordul la SEN, se realizeaza prin linie de 20KV. Lungimea racordului, intre statia de
transformare si linia electrica a SEN, ce preia energia produsa in parcul fotovoltaic, este de
circa 20m.
I.3. – Localizarea geografică şi administrativă
Terenul studiat prin PUZ, se afla situat bazinul hidrografic Hârtibaciu, în partea V-NV
a extravilanului localitatii Hosman, comuna Nocrich, judeţul Sibiu, pe partea dreaptă a DJ 106
Sibiu-Agnita pe direcţia spre Agnita (km 22+800), la aproximativ 1,5 km înainte de intersecţia
cu DJ 106 cu drumul comunal ce duce spre localitatea Hosman (Fig. nr. 3).
Fig. nr. 3 - Încadrarea în teritoriu a amplasamentului vizat de

Planul Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”
Tel.: 0742/84.33.51
Tab. nr. 1 - Coordonatele geografice ale amplasamentului în sistemul naţional de proiecţie Stereo 70
Nr.
Y (m) X (m)
crt.
1. 453502.6573 481652.8457
2. 453831.5482 481896.0671
3. 453979.6266 481690.0683
4. 453635.1850 481444.9062
I.4. – Modificări fizice ce decurg din implementarea planului
Realizarea planului va conduce inevitabil la restrângerea şi la modificarea structurii

covorului vegetal.
De asemenea, amenajarea căilor de operare în interiorul parcului energetic fotovoltaic şi
canalizarea apelor pluviale in vederea dirijării acestora in emisari adiacenţi amplasamentului pe
laturile sud-vestică şi nord-estică vor conduce de asemenea la modificări structurale ale
covorului vegetal prin modificarea regimului hidric.
Având însă în vedere aspectele tratate la secţiunea III.1. – Analiza ecologică a
amplasamentului vizat de implementarea planului, constatăm că vegetaţia identificată pe
amplasamentul analizat corespunde terenurilor agricole în pârloagă, cu o pondere ridicată în
specii segetale, impactul implementării planului şi a proiectului subsecvent va fi
nesemnificativ.
I.5. – Resurse naturale necesare implementării planului
Resursa naturală de pe amplasamentul vizat de dezvoltarea PUZ, necesară

implementării planului, este reprezentată de suprafaţa solului pe care se va instala parcul
energetic fotovoltaic. Suprafaţa totală vizată de implementarea planului este de 9,7 ha.
Implementarea proiectului pentru care se dezvoltă planul nu necesită preluare de apă pe
durata execuţiei lucrărilor sau în perioada de operare. De asemenea nu va fi necesar consum de
gaze naturale.
Tel.: 0742/84.33.51
I.6. – Resurse naturale ce vor fi exploatate în vederea implementării planului

Implementarea planului presupune schimbarea destinaţiei terenului prin scoatere din
circuitul agricol şi introducerea în intravilanul localităţii Hosman.
I.7. – Emisii şi deşeuri generate
În perioada de dezvoltare a Planului de Urbanism Zonal nu se vor înregistra emisii şi

deşeuri. Acest aspect va fi tratat corespunzător la faza de evaluare a impactului asupra mediului
pentru proiectul „Parc energetic fotovoltaic”. Cu toate acestea, având în vedere tipul
proiectului, este evident faptul că în perioada de construcţie şi de operare nu se vor înregistra
emisii, iar gestiunea deşeurilor nu va ridica probleme de mediu.
I.8. – Cerinţe legate de utilizarea terenului
Fig. nr. 4 – Aspect privind încadrarea amplasamentului analizat, vedere spre direcţia sud-est
Tel.: 0742/84.33.51
Prin implementarea PUZ se propune schimbarea destinatiei terenului din arabil in teren
pentru constructii si constituirea unui trup intravilan în vederea edificarii unui parc energetic
fotovoltaic.
În acest scop Consiliul Local Nocrich a emis Certificatul de Urbanism nr.
13/27.10.2010, prin care se solicita întocmirea unui PUZ.
Consiliul Local Nocrich, in procesul de intocmire a programului de dezvoltare
urbanistica a localitatilor comunei,a hotarat emiterea “Avizului de oportunitate” in baza caruia
s-a emis si Certificatul de Urbanism anterior amintit.
I.9. – Servicii suplimentare solicitate de implementarea planului
Implementarea planului necesită racordarea parcului energetic eolian la linia de joasă

tensiune (LEA 20kV) situată în paralel şi aproape de rambleul DJ106 Sibiu – Agnita. Linia
electrică se află în proprietatea S.C. Electrica S.A.
De asemenea, este necesară realizarea unui drum de legătură între DJ106 Sibiu-Agnita
şi căile de acces în perimetrul analizat.
Sistemele de comunicatii se vor dezvolta in primul rand pe structura GSM si internet. In
functie de solutiile propuse de operatorul de transport al energiei se asigura si retele de fibra
optica, pentru telegestiunea parcului fotovoltaic de catre Dispecerul de transport al energiei
electrice.
I.10. – Perioada de implementare a planului
Perioada estimată de implementare a Planului Urbanistic Zonal „Parc energetic

fotovoltaic”, localitatea Hosman, este strâns corelată cu perioada de obţinere a tuturor actelor
de reglementare necesare aprobării planului.
Perioada de realizare a proiectului de parc fotovoltaic este de circa 6 luni pentru
lucrarile de constructii - montaj.
Tel.: 0742/84.33.51
I.11. – Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării planului
În baza PUZ-ului analizat se va urmări parcurgerea procedurii legale de introducere în

intravilan, schimbarea destinaţiei de folosinţă a terenurilor prin scoatere din circuitul agricol,
întocmirea documentaţiilor pe specialităţi pentru executarea utilităţilor, drumurilor, faza
DTAC, PT, etc.
La nivel de proiect interventiile majore vor avea loc cu ocazia executarii sapaturilor
pentru fundatiile panourilor. Intrucat amplasamentele obiectivelor ce urmeaza a fi realizate, in
cadrul parcului, se gasesc la proximitatea drumurilor de acces, realizarea proiectului nu
reclama o retea noua.
Centrala fotovoltaica este compusa din panouri fotovoltaice din siliciu cristalin, montate
pe sisteme fixe. Modulele fotovoltaice recomandate pentru constructia centralei vor fi din
siliciu monocristalin sau policristalin, al caror randament de conversie este mai mare de 13,5%.
Varianta cu sisteme fixe implica investitii mai profitabile din punct de vedere economic.
Numarul de module fotovoltaice care vor fi procurate trebuie sa fie mai mare cu 0,2%, întrucât
se pot sparge unele module în timpul manipularii si montarii.
Modulele fotovoltaice se vor monta pe profile cu pozitie fixa din aluminiu, otel zincat
sau otel inoxidabil, iar acestea vor fi pozitionate cu fata spre sud. Acesta este cel mai robust
sistem, neavand parti în miscare. Intretinerea si reparatiile sunt reduse astfel la minim. Nu sunt
situatii de umbrire în locatia propusa. De asemenea distanta între sirurile de panouri va fi
suficienta ca sa evite umbrirea unor module de catre sirul din fata, pe tot parcursul zilei.
Fundatiile pe care se monteaza suportii vor fi perfect orizontale.
Racordarea la retea se realizeaza prin 2 transformatoare de 0,4/20 kV - 2000 kVA.
Panourile fotovoltaice vor fi protejate cu paratrasnete, conform normelor CEI.
Centrala fotovoltaica trebuie prevazuta cu un sistem de achizitie a datelor, monitorizare
electrica si monitorizare a parametrilor atmosferici. În mod obligatoriu trebui sa fie prevazut cu
senzori de: radiatie solara în plan orizontal (de tip piranometru), radiatie solara în planul
modulelor, temperatura, vânt, directie a vântului, temperatura pe spatele modulelor fotovoltaice
(unul sau doi senzori).
Constructia centralei necesita amenajarea unor drumuri de acces si alei între panouri,
pentru asigurarea mentenatei în orice conditii atmosferice.
Tel.: 0742/84.33.51
Functionarea parcului nu presupune activitate umana cu urmarire directa la fata locului.

Urmarirea productiei si a bunei functionarii a parcului se va face prin intermediul
mijloacelor de comunicare electronica, camerelor video de supraveghere.
Asigurarea utilitatilor
Drumuri. Situarea parcului fotovolataic in vecinatatea localitatii Hosman si la drumul
judetean 106 Sibiu - Agnita, ofera acces facil la viitorul amplasament al panourilor
fotovoltaice, pentru urmarirea comportarii in timp, intretinere si posibile interventii necesare.
Transport. Aducerea la fata locului a intregii cantitati de materiale, panouri, profile se
realizeaza rutier si presupune creerea de spatii de depozitare pe terenul viitorului parc
fotovoltaic. Descarcarea din mijloacele auto se realizeaza cu utilaje specifice sau manual
respectandu-se Normele de protectie a muncii specifice activitatilor de descarcare, manipulare
si depozitare.
Energie electrica. Parcul fotovoltaic este prevazut cu un racord de 7kw necesar
activitatilor de protectie si paza, monitorizare, intretinere si service a panourilor si a intregului
parc fotovoltaic. In timpul noptii panourile nu produc energie, dar consumatori de energie
electrica exista in perimetrul parcului fotovoltaic, de aceea se va realiza un racord electric
specific consumatorilor de energie electrica.
Comunicatii. Sistemele de comunicatii se vor dezvolta in primul rand pe structura GSM
si internet. In functie de solutiile propuse de operatorul de transport al energiei se asigura si
retele de fibra optica, pentru telegestiunea parcului fotovoltaic de catre Dispecerul de transport
al energiei electrice.
I.12. – Caracteristicile planurilor şi proiectelor ce pot genera impact cumulativ
Zona studiată se află în extravilanul localităţii Hosman, comuna Nocrich. Impactul

identificat în teren în vecinătatea suprafeţei vizate de implementarea PUZ, care se manifestă
sub formă de disturbare a speciilor de interes conservativ pentru care a fost desemnată aria de
protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului, este datorat traficului rutier de pe DJ106
Sibiu-Agnita (drum situat în imediata vecinătate a amplasamentului analizat, pe latura nord-
vestică) (Fig. nr. 1, 3, 8 şi 18), precum şi a existenţei unei stâne situate între DJ106 Sibiu-
Agnita şi Pădurea Roşia, la aproximativ 175 m de amplasamentul analizat pe direcţia nordică
(Fig. nr. 19 şi 20).
Tel.: 0742/84.33.51
CAPITOLUL II
Informaţii privind ariile naturale protejate de interes comunitar
posibil a fi afectate de implementarea planului
II.1. – Date generale privind ariile naturale protejate de interes comunitar din zona
amplasamentului vizat de implementarea planului
II. 1.1. Aria de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului a fost propusă
de către Asociaţia Grupul Milvus, este în suprafaţă de 178.221 ha şi se întinde pe teritoriile
administrative ale judeţelor Sibiu (51,8%), Braşov (34,5%) şi Mureş (13,7%).
Aria este considerată ca fiind prioritatea nr. 1 dintre cele 68 de situri SPA propuse de
către Asociaţia Grupul Milvus în 22 de judeţe ale ţării.
Fig. nr. 5 - Încadrarea amplasamentului analizat în perimetrul ariei de protecţie specială

Podişul Hârtibaciului (ROSPA0099)
Tel.: 0742/84.33.51
Importanţa desemnării SPA Podişul Hârtibaciului constă în: C1 – efective importante

pe plan global - 1 specie: cristel de câmp (Crex crex), C6 – populaţii importante din specii
ameninţate la nivelul Uniunii Europene - 10 specii: cristel de câmp (Crex crex), acvilă ţipătoare
mică (Aquila pomarina), viespar (Pernis apivorus), huhurez mare (Strix uralensis), caprimulg
(Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea de
grădini (Dendrocopos syriacus), ghionoaie sură (Picus canus), ciocârlia de pădure (Lullula
arborea), sfrâncioc roşiatic (Lanius collurio).
SPA Podişul Hârtibaciului se poate caracteriza prin lipsa aproape totală a arăturilor şi
prin abundenţa terenurilor semi-naturale – pajişti şi fâneţe extensive.
Structura peisajului este mozaicată, constând din alternanţa ariilor semi-naturale cu
păduri de foioase, ceea ce rezultă într-o biodiversitate foarte ridicată. Aria cuprinde şi lacurile
de la Brădeni, un loc important pentru păsările de apă atât în timpul sezonului de cuibărit cât şi
în timpul pasajului.
Tipurile şi ponderile claselor de habitate, conform formularului standard al SPA
Podişul Hârtibaciului sunt următoarele: 7% culturi (teren arabil), 39% păşuni, 19% alte terenuri
arabile, 27% păduri de foioase, 6% habitate de păduri (păduri de tranziţie) şi 2% alte terenuri
artificiale (localităţi etc.).
Impactul antropic este foarte scăzut, existând puţine localităţi raportate la o întindere
foarte mare.
Această zonă este cea mai mare arie semi-naturală coerentă – şi probabil cea mai bine
conservată – din regiunea biogeografică continentală din Transilvania. SPA Podişul
Hârtibaciului găzduieşte efective importante din speciile caracteristice acestei zone, de
exemplu aici cuibăreşte cea mai însemnată populaţie de acvilă ţipătoare mică (Aquila
pomarina) şi de viespar (Pernis apivorus) din România, densitatea cea mai ridicată fiind atinsă
la sud de Valea Hârtibaciului. Efectivele de huhurez mare (Strix uralensis), caprimulg
(Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocârlie de pădure
(Lullula arborea) şi sfrâncioc roşiatic (Lanius collurio) sunt şi ele cele mai însemnate dintre
siturile din ţară. Populaţia de cristel de câmp (Crex crex) este semnificativă pe plan global
(peste 20 de perechi), dar situează SPA Podişul Hârtibaciului şi printre primele situri din
România. Este de asemenea printre primele zece situri din ţară pentru conservarea ghionoaiei
sure (Picus canus).
Tel.: 0742/84.33.51
Tabel nr. 2 - Lista speciilor de păsări sălbatice pentru care a fost desemnată SPA Podişul Hârtibaciului
(ROSPA0099) şi evaluarea efectivelor populaţionale la nivelul sitului Natura 2000
Cod
Nr. Populaţie
Natura Denumire specie Cuibărit Iernat Pasaj
crt. rezidentă
2000
1. A122 Crex crex - 150-250 p - -
2. A089 Aquila pomarina - 70-90 p - -
3. A072 Pernis apivorus - 100-120 p - -
4. A224 Caprimulgus europaeus - 700-900 p - -
5. A238 Dendrocopos medius 1000-1300 p - - -
6. A234 Picus canus 280-320 p - - -
7. A031 Ciconia ciconia - 40-60 p - -
8. A030 Ciconia nigra - 2-4 p - -
9. A080 Circaetus gallicus - 2-4 p - -
10. A246 Lullula arborea - 13500-15500 p - -
11. A081 Circus aeruginosus - 2-4 p - 100-200 i
12. A082 Circus cyaneus - - 40-90 i -
13. A239 Dendrocopos leucotos 70-90 p - - -
14. A429 Dendrocopos syriacus 220-260 p - - -
15. A255 Anthus campestris - 80-100 p - -
16. A339 Lanius minor - 170-200 p - -
17. A338 Lanius collurio - 34000-38000 p - -
18. A060 Aythya nyroca - 8-10 p - 100-250 i
19. A215 Bubo bubo - 10-20 m - -
20. A151 Philomachus pugnax - - - 400-800 i
21. A166 Tringa glareola - - - 80-150 i
22. A196 Chlidonias hybridus - - - 80-120 i
23. A131 Himantopus himantopus - - - 2-10 i
24. A023 Nycticorax nycticorax - - - 100-300 i
25. A027 Egretta alba - - R 2-15 i
26. A193 Sterna hirundo - - - R
27. A097 Falco vespertinus - - - 2-20 i
Tabel nr. 3 - Lista speciilor de păsări sălbatice pentru care a fost desemnată SPA Podişul Hârtibaciului
(ROSPA0099) şi evaluarea criteriilor conform Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 207/2006
privind aprobarea conţinutului Formularului Standard Natura 2000 şi a manualului de completare a acestuia
Cod
Nr.
Natura Denumire specie Sit. Pop. Conserv. Izolare Global
crt.
2000
1. A122 Crex crex C B C B
2. A089 Aquila pomarina B B C B
3. A072 Pernis apivorus B B C B
4. A224 Caprimulgus europaeus B B C B
5. A238 Dendrocopos medius B B C B
6. A234 Picus canus C B C B
7. A031 Ciconia ciconia C B C B
8. A030 Ciconia nigra C B C B
9. A080 Circaetus gallicus C B C B
10. A246 Lullula arborea A B C B
11. A081 Circus aeruginosus C B C B
12. A082 Circus cyaneus D
13. A239 Dendrocopos leucotos C B C B
14. A429 Dendrocopos syriacus C B C B
15. A255 Anthus campestris C B C B
16. A339 Lanius minor C B C B
Tel.: 0742/84.33.51
17. A338 Lanius collurio B B C B

18. A060 Aythya nyroca C - - -
19. A215 Bubo bubo C A C B
20. A151 Philomachus pugnax D - - -
21. A166 Tringa glareola D - - -
22. A196 Chlidonias hybridus D - - -
23. A131 Himantopus himantopus D - - -
24. A023 Nycticorax nycticorax D - - -
25. A027 Egretta alba D - - -
26. A193 Sterna hirundo D - - -
27. A097 Falco vespertinus D - - -
Vulnerabilităţile identificate în formularul standard al SPA Podişul Hârtibaciului la care

sunt expuse speciile de interes conservativ Natura 2000 sunt următoarele:
1. defrişările, tăierile la ras şi lucrările silvice care au ca rezultat tăierea arborilor pe
suprafeţe mari;
2. tăierile selective ale arborilor bătrâni;
3. adunarea lemnului pentru foc, culegerea de ciuperci;
4. turismul necontrolat;
5. amenajări forestiere şi tăieri în timpul cuibăritului speciilor periclitate;
6. vânătoarea în timpul cuibăritului prin deranjul şi zgomotul cauzat de către gonaci;
7. vânătoarea în zona locurilor de cuibărire a speciilor periclitate;
8. braconajul;
9. practicarea sporturilor extreme;
10. distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor;
11. deranjarea păsărilor în timpul cuibăritului;
12. prinderea păsărilor cu capcane;
13. extragerea puilor în vederea practicării comerţului ilegal;
14. împăduririle cu specii neindigene (salcâm, oţetar, cenuşar, etc.);
15. împăduririle zonelor naturale sau seminaturale (păşuni, fâneţuri, etc.);
16. înmulţirea necontrolată a speciilor invasive;
17. industrializare şi dezvoltarea zonelor urbane;
18. electrocutarea şi coliziunea cu liniile electrice;
19. intensificarea agriculturii şi schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele
tradiţionale în agricultură intensivă, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a chimicalelor,
efectuarea lucrărilor doar mecanizat;
Tel.: 0742/84.33.51
20. schimbarea habitatului semi-natural (fâneţe, păşuni) datorită încetării activităţilor

agricole (cositul şi păşunatul);
21. cositul în perioada de cuibărire;
22. cositul prea timpuriu (poate distruge pontele de cristel de câmp);
23. arderea vegetaţiei (a miriştii şi a pârloagelor).
Aspecte relevante privind speciile de păsări pentru care a fost desemnată aria de
protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului şi relaţia cu amplasamentul vizat de
dezvoltarea planului
Pentru evaluarea adecvată a impactului potenţial produs de implementarea unui plan
sau proiect asupra speciilor pentru care a fost un sit Natura 2000, observaţiile înregistrate în
teren trebuie corelate cu aspecte relevante privind ecologia speciilor, arealul de distribuţie,
efectivele populaţionale la nivel european şi naţional precum şi relevanţa sitului pentru
conservarea acestor specii. Toate aceste informaţii, corelate şi cu aspecte tehnice relevante
prinind planul sau proiectul analizat, precum şi cu date legate de impactul cumulat, conduc în
final la o evaluare corespunzătoare a efectului implementării planului/proiectului asupra
fiecărei specii de interes conservativ în parte.
Crex crex (cristel de câmp)

Aspecte privind ecologia speciei: cristelul de câmp este o specie prezentă în zonele de
câmpie, în zona de deal şi mai ales depresiuni intra şi extramontane. Populaţiile cele mai
însemnate se găsesc în acele zone în care predomină încă agricultura tradiţională extensivă pe
terenuri ierboase nedrenate. Specia nu cuibăreşte în păduri, tufărişuri, stufărişuri sau în altă
vegetaţie densă, mai înaltă de 50 cm, ci preferă locurile umede, răcoroase cu vegetaţie ierboasă
mai mică decât înălţimea sa. Specia este periclitată de introducerea tehnologiilor moderne în
agricultură, mai ales a cositului mecanizat. Este o specie migratoare de noapte, însă nu se
cunosc multe despre căile de migraţie şi locurile de iernare. Probabil majoritatea păsărilor
din Europa iernează în Africa sub- sahariană. Indivizii părăsesc locurile de cuibărit
începând cu luna august, dar există mai multe date despre iernarea unor păsări în vestul
şi sudul Europei. În România revine pe la mijlocul lunii aprilie. Masculul îşi marcheză
teritoriul în timpul nopţilor de vară prin strigătul crre-cree foarte puternic, cel mai frecvent în
luna iunie. Se deplasează în desişul vegetaţiei şi nu zboară aproape deloc. Specia este dificil
Tel.: 0742/84.33.51
de observat. Cuibul este construit la sol din vegetaţie ierboasă, şi adesea periclitat de cosit sau
alte practici din agricultură. Femelele depun o singură pontă pe an de 8-12 ouă. Există dovezi
asupra poligyniei (un mascul se împerechează cu mai multe femele) şi de regulă puii sunt
hrăniţi doar de femelă. Puii râmân în cuib doar 2 zile, timp în care sunt hrăniţi, apoi se hrănesc
independent. Au nevoie de circa 34 zile pentru a dobândi capacitatea de zbor, timp în care
devin independenţi. Sunt păsări omnivore, se hrănesc cu insecte şi seminţe.
Distribuţie: Specia ocupă suprafeţe corespunzătoare cerinţelor ecologice din Europa şi
Asia Centrală şi de Nord, până la 120 grade est. În România specia este distribuită mai ales în
interiorul Bazinului Transilvaniei, nordul şi estul Moldovei şi în Bucovina.
Efective populaţionale: la nivel naţional este apreciat un efectiv populaţional de
aproximativ 44.000-60.000 perechi, aproximativ 28 % din populaţia UE.
Relevanţa sitului pentru specie: cele 150-250 de perechi cuibăritoare estimate la nivelul
SPA Podişul Hârtibaciului reprezintă aproximativ 1,4-2,3% din populaţia naţională.
Efectul implementării PUZ: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice
ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost.
Aquila pomarina (acvilă ţipătoare mică)

Aspecte privind ecologia speciei: Specia cuibăreşte în păduri depresionare, păduri de
luncă, păduri din zone de deal şi de munte. Îşi construieşte un cuib de dimensiuni mari din
crengi în copaci bătrâni. Rar, au fost înregistrate cuiburi construite pe stânci sau direct pe
pământ. Un factor important în alegerea zonelor de amplasare a cuiburilor este prezenţa
zonelor deschise pentru hrănire în apropiere. Specia se hrăneşte în zone de păşune, terenuri
cultivate şi pajişti umede. Acvila ţipătoare mică vânează în zone de câmp deschis sau zone
cultivate. O varietate de tipuri de habitate de câmp deschis sunt foarte importante pentru
specie, deşi zonele cultivate cu plante înalte, ca porumbul sau floarea soarelui, împiedică
accesul la pradă.
Cuibăritul are loc din aprilie până la începutul lui septembrie, cu variaţii anuale
semnificative. Perechile construiesc cuibul în copaci, la circa 14-15 m de sol. Cuibul este
construit din crengi, şi camuflat cu frunze verzi. Îşi refolosesc cuibul în de la un an la altul,
deseori având 2 cuiburi în teritoriu. Femela depune în mod obişnuit două ouă, adesea unul şi
foarte rar trei, la începutul lunii mai. Incubaţia este de 38-45 zile, şi adesea apare fenomenul de
cainism, puiul mai mare omorându-şi fratele în primele 14 zile după eclozare. Puiul începe să
Tel.: 0742/84.33.51
se acopere cu pene când are 50-57 zile, iar maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-4 ani.
Rata înmulţirii este foarte redusă (0,5-0,8 pui / încercare de reproducere) şi variază de la an la
an. Există un nivel relativ ridicat de insucces al reproducerii specific speciei, arată studiile
efectuate în centrul Transilvaniei (România) înregistrându-se o rată a înmulţirii de 0,6 pui /
încercare de reproducere şi 0,25 pui per pereche (Zeitz & Daróczi 2001).
Acvila ţipătoare mică este o specie migratoare, pasărea plecând de obicei către zonele
de iernare în septembrie, migrează de-a lungul Bosforului, trece prin Turcia, Siria, Liban,
Israel, Egipt, Sudan, Uganda si Tanzania pentru a ierna în ţările din Africa Centrala şi de Sud:
sudul Zairului, nordul Namibiei, Zambia, Zimbabue, Mozambic, sudul Angolei, Botswana,
nordul Africii de Sud. Adulţii părăsesc destul de devreme puii. Se cunoaşte foarte puţin despre
ecologia indivizilor imaturi şi subadulţi; cei mai mulţi dintre ei rămân probabil în Africa în
timpul verii.
Baza trofică constă în mamifere mici (aparţinând genurilor Apodemus, Microtus,
Cricetus, Citellus), amfibieni (Rana), păsări (Alauda, Emberiza, Coturnix), reptile (Lacerta,
Natrix) şi insecte (lăcuste). În Eco-regiunea Carpatică hrana sa preferată constă în şoareci de
câmp (Microtus arvalis).
Distribuţie: zonele de cuibărit sunt restrânse în general în Europa (Europa Centrala, de
Est si de Sud-Est), dar specia cuibăreşte de asemnea în Anatolia, Caucaz şi în zona de est a
Iranului. În Europa ea apare ca specie cuibăritoare în Germania, Polonia, Slovenia, Croaţia,
Bosnia-Herţegovina, Serbia şi Muntenegru, Albania, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria,
Grecia, Turcia, Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Estonia, Letonia, Lituania şi Rusia.
Specia a suferit un declin major în multe ţări, în special în cele din vestul şi sudul Europei. În
prezent specia este foarte rară sau extinctă în multe ţări, ca Austria, Cehia, Germania, Serbia şi
o mare parte a Greciei.
După ultimele studii reiese că România găzduieşte o populaţie de acvilă ţipătoare
mică importantă pe plan global. Cele mai bune habitate sunt în centrul şi estul Transilvaniei.
Efective populaţionale: Mărimea populaţiei globale este necunoascută dar a fost
estimată la aproximativ 20.000 perechi. În Europa sunt estimate aproximativ 13.000 – 16.000
perechi. Acvila ţipătoare mică este considerată a fi specie în declin de-a lungul întregii arii de
răspândire. Populaţia aflată la marginea ariei de răspândire este considerată a fi cea mai
vulnerabilă. Ca rezultat al celor mai recente studii, populaţia de acvilă ţipătoare mică din
România este estimată între 2000 - 2300 de perechi, reprezentând aproximativ 22% din
Tel.: 0742/84.33.51
populaţia speciei la nivelul Uniunii Europene şi 10% din întreaga populaţie la nivel global.
Cele mai multe perechi cuibăritoare de acvilă ţipătoare mică se găsesc în Transilvania
(Regiunea 7 Centru), în vestul României şi pe pantele estice ale Carpaţilor. O populaţie mică
există, de asemenea, în estul, sud-estul şi sudul României (www.pomarina.ro).
Relevanţa sitului pentru specie: populaţia cuibăritoare din aria de protecţie specială
avifaunistică Podişul Hârtibaciului este estimată la un efectiv cuprins între 70 şi 90 de perechi.
SPA Podişul Hârtibaciului este cel mai mare sit Natura 2000 în care în prezent specia
beneficiază de un management conservativ.
Efectul implementării PUZ: Având în vedere etologia speciei, corelat cu faptul că în
imediata vecinătate a amplasamentului analizat există o stână de oi, având în vedere suprafaţa
extrem de restrânsă a terenului analizat în raport cu suprafaţa totală din sit corespunzătoare ca
teritorii de hrănire, având în vedere faptul că pe aproximativ 30% din suprafaţa
amplasamentului vizat de PUZ covorul vegetal este dominat de Phragmites australis (trestie),
suprafaţă în care indivizii nu pot realiza capturi de pradă şi, nu în ultimul rând, ţinând cont de
disturbarea creată de traficul auto de pe DJ 106 Sibiu – Agnita, drum existent pe în imediata
vecinătate a amplasamentului (pe latura nord-vestică), considerăm că implementarea PUZ nu
va afecta sub nicio formă starea de conservare a speciei la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului.
Pernis apivorus (viespar)

Aspecte privind ecologia speciei: viesparul este o specie care cuibăreşte în zonele
temperate într-un spectru larg de habitate, de la câmpie la munte, acolo unde condiţiile
favorizează dezvoltarea Hymenopterelor. Specia poate fi întâlnită mai ales în păduri de foioase
şi de conifere, în suprafeţe cu luminişuri multe, sau cu suprafeţe favorabile de hrănire în
apropiere. Specia este migratoare, în România fiind oaspete de vară în perioada mai –
septembrie. Viesparul iernează în Africa ecuatorială şi subecuatorială, unde se hrăneşte mai
ales cu lăcuste. Femela depune o singură pontă de două ouă pe an începând cu luna mai, ambii
adulţi participând la clocirea oălor timp de maxim 37 de zile. În multe cazuri perechile de
viespar utilizează cuiburi abandonate de alte specii răpitoare sau de ciori. Cuibul, amplasat la
înălţimi cuprinse între 10 şi 20 m, este construit din crengi, partea superioară a cuibului fiind
continuu primenită cu frunze verzi. Puii devin independenţi la vârsta de circa 75-100 zile.
Viesparii se hrănesc mai ales cu insecte sociale din ordinul Hymenoptera, pe care le
vânează fie stând la pândă, fie zburând după insecte şi astfel găsindu-le cuibul. Datorită
Tel.: 0742/84.33.51
unghiilor mai puţin îndoite faţă de celelalte specii de pradă, viesparul sapă până la 40 cm
adâncime după cuiburi de insecte. Consumă atât larvele, pupele, cât şi insectele. Viespile nu
pot înţepa viesparii datorită penelor protectoare de pe cap şi datorită piciorelor puternice, cu
solzi tari. În mod secundar specia consumă şi amfibieni, reptile, mamifere mici şi pui de
păsări, chiar şi ouă sau fructe.
Distribuţie: viesparul este răspândit pe aproape toată suprafaţa Europei, cu excepţia
regiunilor nordice. În România viesparul are o distribuţie generală şi uniformă. Lipseşte însă
din zonele întinse fără păduri şi la altitudini peste limita pădurii (peste 1.700 m altitudine).
Efective populaţionale: efectivul cuibăritor din România este apreciat la aproximativ
2.000-2.600 de perechi, ceea ce reprezintă circa 5% din populaţia UE.
Relevanţa sitului pentru specie: în aria de protecţie specială avifaunistică Podişul
Hârtibaciului cuibăreşte cea mai însemnată populaţie de viespar din România, estimată în
formularul standard Natura 2000 al sitului la aproximativ 100-120 perechi.
Efectul implementării PUZ: Pe amplasamentul vizat PUZ şi în vecinătatea acestuia nu
sunt întrunite condiţiile favorabile de cuibărit şi de hrănire. Liziera de pădure cea mai apropiată
se află dincolo de DJ 106 Sibiu – Agnita, la o distanţă de aproximativ 200 m pe direcţia nord.
În plus, pe această direcţie, între amplasamentul analizat şi liziera pădurii, se află o stână de oi
ce crează disturbare la marginea pădurii. Având în vedere cele menţionate putem afirma că
implementarea PUZ nu va conduce la alterarea stării de conservare a speciei la nivelul SPA
Podişul Hârtibaciului.
Caprimulgus europeus (caprimulg)

Aspecte privind ecologia speciei: caprimulgul habitează zone forestiere cu densităţi
scăzute, aride, unde găseşte multe luminişuri, poieni şi margini de pădure însorite. Specia
poate fi regăsită în păduri de foioase şi de conifere. Sunt evitate trupurile forestiere mari şi
compacte. Caprimulgul cuibăreşte la sol realizând o mică scobitură, cel mai adesea lângă un
trunchi de copac căzut la pământ. Zboară mai ales la crepuscul, hrănindu-se cu insecte
crepusculare, îndeosebi lepidoptere. Specie migratoare, iernează în Africa, la sud de Sahara,
în zonele tropicale şi de est ale Africii şi soseşte la noi pentru clocit. Indivizii migrează noaptea
în grupuri mici, Dobrogea şi zona litorală reprezentând un important culoar de trecere.
Distribuţie: caprimulgul este o specie de origine tropicală ce cuibăreşte în zone
împădurite din Africa de Nord, Europa de Sud şi Vest, iar spre nord până în zona de tundră şi
Tel.: 0742/84.33.51
de stepă la est. În România caprimulgul este un oaspete de vară, cuibăreşte în mai multe tipuri
de pădure, din Delta Dunării până în zona subalpină în Banat, Podişul Transilvaniei, Moldova
şi Dobrogea, dar şi în zona montană până la altitudinea de 1.500 m.
Efective populaţionale: efectivul populaţional la nivel naţional este estimat undeva între
12.000 şi 15.000 de perechi.
Relevanţa sitului pentru specie: efectivul populaţiei cuibăritoare de caprimulg la nivelul
SPA Podişul Hârtibaciului a fost evaluat undeva la 700-900 de perechi.
Efectul implementării PUZ: amplasamentul vizat de implementarea PUZ este total
necorespunzător cerinţelor ecologice ale caprimulgului. Considerăm că implementarea PUZ nu
va conduce la afectarea acestei specii, starea de conservare a speciei la nivelul SPA Podişul
Hârtibaciului rămânând nemodificată.
Dendrocopos medius (ciocănitoare de stejar)

Aspecte privind ecologia speciei: specia este foarte specializată, fiind strâns legată de
pădurile, parcurile sau păşunile împădurite cu exemplare rare de stejar sau gorun (Quercus
ssp.). Altitudinile la care cuibăreşte ciocănitoarea de stejar sunt determinate de existenţa
habitatelor cu stejar sau gorun, acestea fiind localizate în la altitudini cuprinse între 200 şi 600
m. Specia poate fi regăsită chiar şi la altitudini mai joase, în Dobrogea şi pe Câmpia de Vest. În
România cele mai semnificative populaţii cuibăritoare pot fi întâlnite în zonele colinare din
Podişul Transilvaniei şi în gorunetele din Dobrogea. Cu toate acestea, specia habitează
majoritatea zonelor unde habitatele menţionate anterior sunt bine reprezentate. Iarna apare şi în
zone antropizate (grădini, livezi). Ciocănitoarea de stejar se hrăneşte cu insecte şi uneori cu
seva copacilor. Hrana este căutată în mod activ pe trunchiuri şi în coronamente ale arborilor
bătrâni de stejar sau gorun. Adulţii se mişcă mult şi sunt dificil de observat. Ponta este
formată din de 4-7 ouă care sunt depuse într-o scorbură a cărei intrare are o anvergură de 40
mm, făcută în trunchiul sau creanga unui arbore bătrân. Clocitul începe la sfărşitul lunii mai,
iar puii părăsesc cuibul în luna iunie.
Distribuţie: specie sedentară, poate fi întâlnită cu predilecţie în centrul Europei.
Ciocănitoare de stejar are o răspândire în zona colinară şi de câmpie a ţării.
Efective populaţionale: efectivul cuibăritor naţional este apreciat la 20.000 – 24.000 de
perechi, aproximativ 19 % din populaţia UE. Nu există suficiente date cu privire la populaţiile
istorice de ciocănitoare de stejar din România, însă având în vedere preferinţa de habitate de
Tel.: 0742/84.33.51
păduri bătrâne de cvercinee şi presiunile de exploatare silvică asupra acestora, considerăm că

populaţia ciocănitorii de stejar la nivel naţional a înregistrat un regres numeric în ultimele
decenii.
Relevanţa sitului pentru specie: la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică
Podişul Hârtibaciului cuibăreşte aproximativ 5% din efectivul populaţional naţional (1.000-
1.300 de perechi estimate în formularul standard al sitului Natura 2000).
Efectul implementării PUZ: amplasamentul vizat de PUZ şi terenurile din vecinătatea
acestuia sunt total necorespunzătoare cerinţelor ecologice ale ciocănitorii de stejar.
Implementarea PUZ nu va conduce la modificări în ceea ce priveşte statutul actual de
conservare la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului.
Picus canus (ghionoaie sură)

Aspecte privind ecologia speciei: ghionoaia sură este considerată ca fiind specializată
pe habitatele de pădure de foioase din zona colinară şi montană inferioară, habitând în mod
special pădurile cu o pondere ridicată de fag sau stejar. De asemene, specia cuibăreşte cu
succes şi în pădurile de luncă. Păşunile împădurite constituie habitate secundare pentru
ghionoaia sură. Este mai puţin comună în zonele urbanizate decât ghionoaia verde, dar apare
şi în livezi şi parcuri, mai ales în afara perioadei de reproducere. Specia este sedentară.
Adulţii realizează scorbura în copaci bătrâni, la 3-5 m înălţime. Femela depune o pontă de
5-7 ouă, iar clocitul durează 17-18 zile. Puii sunt hrăniţi mai ales cu pupe de furnici de către
ambii părinţi, şi părăsesc cuibul în luna iulie. Baza trofică a ghionoaiei sure o reprezintă
furnicile, însă specia caută hrană şi pe trunchiurile arborilor.
Distribuţie: ghionoaia sura are o largă răspândire, fiind prezentă în Europa centrală şi
de est şi pe tot cuprinsul Asiei pana în China, în păduri, de obicei la altitudini mai mari decat
ghionoaia verde.
Efective populaţionale: la ora actuală efectivul cuibăritor la nivel naţional este estimat
undeva la 45.000 - 60.000 de perechi (aproximativ 52% din populaţia UE).
Relevanţa sitului pentru specie: La nivelul SPA Podişul Hârtibaciului s-a estimat în
formularul standard al sitului că ar cuibării aproximativ 280-320 de perechi de ghionoaie sură
(sub 1% din efectivul speciei la nivel naţional).
Efectul implementării PUZ: Amplasamentul vizat de PUZ şi terenurile din vecinătatea
acestuia sunt total necorespunzătoare cerinţelor ecologice ale ghionoaiei sure. Implementarea
Tel.: 0742/84.33.51
PUZ nu va conduce la modificări în ceea ce priveşte statutul actual de conservare la nivelul

SPA Podişul Hârtibaciului.
Ciconia ciconia (barză albă)

Aspecte privind ecologia speciei: barza albă este singura specie de pasăre de talie mare
din România, care habitează aproape în exclusivitate în apropierea omului. Specia cuibăreşte
aproape în exclusivitate în zone antropizate, pe stâlpi de joasă tensiune, pe acoperişurile şi
coşurile clădirilor etc. Supravieţuirea pe termen lung a speciei depinde de menţinerea în stare
cât mai naturală a locurilor de hrănit preferate de berze (zone umede, fâneţe şi păşuni din
apropierea locurilor de cuibărit). Barza albă este oaspete de vară, revine la cuib la sfârşitul
lunii martie, începutul lunii aprilie. Masculul adult se întoarce de regulă la acelaşi cuib, şi
se va împerechea cu prima femelă sosită. Femela depune 2-7 ouă. Masculul şi femela
clocesc alternativ, iar schimbul acestora la cuib este precedat de o ceremonie însoţită de
clămpănit. La noi, puii ies din ouă în iunie, după aproximativ 32 de zile de clocit. Numărul
mediu al puilor este în general 3. La vârsta de trei luni pot să se hrănească singuri. Încep să se
asocieze cu alţi pui zburători de la alte cuiburi. Juvenilii pleacă primii către Africa, urmati apoi
de adulţi. Se formează grupuri mari de berze, care migrează folosind curenţii ascendenţi de
aer (termice), rotindu-se la înălţimi de circa 800 m, apoi planând până la un alt termic.
Ajung până în partea de sud al Africii, unde formează grupuri mari şi urmăresc stolurile de
lăcuste migratoare. Juvenilii rămân în primii 2-3 ani ai vieţii în Africa, după care se întorc în
zona de unde au ieşit din ou. Baza trofică a speciei constă în broaşte, şopârle, şerpi,
rozătoare, insecte şi râme.
Distribuţie: aria de răspândire a berzei albe cuprinde Europa, Africa de Nord, partea
vestică a Asiei şi o parte a Orientului Mijlociu. În Europa lipseşte din Marea Britanie,
Scandinavia şi Italia. Specia este răspândită în toată ţara, însă efective mai însemnate se
înregistrează în sud-estul Transilvaniei (judeţele Sibiu, Braşov, Harghita) şi în vestul ţării
(judeţele Timiş, Satu Mare).
Efective populaţionale: la nivel naţional, conform ultimului recensământ efectuat,
efectivul populaţional este de aproximativ 5.500 de perechi, aproximativ 4% din populaţia UE.
Relevanţa sitului pentru specie: conform formularului standard al SPA Podişul
Hârtibaciului sunt estimate 40-60 de perechi (aproximativ 1% din efectivul populaţional
naţional).
Tel.: 0742/84.33.51
Efectul implementării PUZ: deşi, în urma efectuării observaţiilor în teren, nu au fost

observate exemplare de barză albă pe amplasamentul vizat de PUZ şi în vecinătatea acestuia,
zona poate fi utilizată de specie ca loc de hrănire. Cu toate acestea, având în vedere suprafeţele
mari de incinte agricole din acest sector al râului Hărtibaciu, considerăm că implementarea
PUZ nu va modifica sub nicio formă starea de conservare a speciei la nivelul sitului Natura
2000.
Ciconia nigra (barză neagră)

Aspecte privind ecologia speciei: oaspete de vară, specia se observă mai des în
perioadele de pasaj, mai ales în estul ţării. Barza neagră preferă pentru cuibărire zone cu păduri
de foioase sau de amestec întinse, cu arbori bătrâni şi înalţi, situate în apropierea de zone
umede (curgătoare sau stătătoare), în suprafeţe în care impactului antropic lipseşte sau este
minim. La munte, se stabileşte până la altitudini de până la 2000 m. Barza neagră este oaspete
de vară, revine la cuib la începutul lunii aprilie. Cuibul este construit de-a lungul anilor din
crengi, în coronamentul unui copac bătrân. În zonele aride indivizii cuibăresc şi pe stânci.
Femela depune 2-5 ouă. Masculul şi femela clocesc alternativ. Puii ies din ouă după
aproximativ 30-35 de zile de clocit şi sunt hrăniţi prin regurgitarea hranei. Puii rămân la cuib
circa 2 luni, după care părăsesc cuibul şi stau pe crengile copacilor. La vârsta de trei luni încep
să se hrănească singuri.Baza trofică a speciei include peşte capturat din râuri şi pârâuri cu
apă curată, insecte, amfibieni, micromamifere şi uneori chiar şi pui de pasăre.
Distribuţie: Aria de răspândire a berzei negre cuprinde Europa, unde efectivul este în
creştere după mari pierderi în prima jumătate al sec. 20., Asia de la sudul Siberiei până la
China, Orientul Mijlociu, Africa de Sud. La noi în ţară se întâlneşte mai ales în pădurile de fag
şi molid din munţi şi de la poalele munţilor, precum şi în păduri de luncă, cea mai importantă
populaţie fiind semnalizată de-a lungul Dunării.
Efective populaţionale: la ora actuală efectivul cuibăritor la nivel naţional este estimat
la aproximativ 160 – 250 de perechi, adică cam 4% din populaţia UE.
Relevanţa sitului pentru specie: Cele 2-4 perechi cuibăritoare la nivelul SPA Podişul
Hârtibaciului nu reprezintă o populaţie semnificativă, însă specia este totuşi important de
conservat având în vedere raritatea speciei şi gradul ridicat de vulnerabilitate la care este
expusă.
Tel.: 0742/84.33.51
Efectul implementării PUZ: La nivelul SPA Podişul Hârtibaciului au fost identificate

frecvent exemplare în zona eleşteelor de la Brădeni şi în zonele inundabile ale văilor. Sectorul
cursului Hârtibaciu la nivelul amplasamentului analizat nu corespunde din punct ecologic şi
etologic ca habitat de hrănire din următoarele considerente: 1. în zonă au fost realizate şi
întreţinute de ANIF canale de drenaj; 2. ca urmare a creării incintelor agricole în zona studiată
(prin edificarea de diguri de-a lungul cursului Hârtibaciului), suprafeţele de teren din zonă nu
sunt inundabile; 3. gradul de disturbarea ridicat, datorat traficului auto de pe DJ 106 Sibiu –
Agnita, la marginea căruia se află amplasamentul analizat. Ca atare, implementarea PUZ nu va
influenţa negativ cele câteva perechi cuibăritoare de barză neagră din interiorul SPA Podişul
Hârtibaciului.
Circaetus gallicus (şerpar)

Aspecte privind ecologia speciei: habitatele specifice speciei se regăsesc în zone
muntoase xerofile cu stâncării şi văi şi spaţii deschise, zone umede sau zone aride, acolo
unde şerparul îşi poate asigura hrana alcătuită preponderent din reptile. În România şerparul
poate fi întâlnit îndeosebi în zone montane mai calde cu păduri şi păşuni. Specie este oaspete
de vară în România în perioada aprilie - octombrie. Şerparul iernează în savanele mai umede
ale Africii, dar nu trece de ecuator. Specie solitară, migrează rar în stoluri mici. În timpul
reproducerii adulţii se manifestă teritorial. Perechile se despart la sfârşitul cuibăritului, dar
deseori se împerechează din nou în sezonul următor. Cuibul este construit spre vârful unui
arbore de dimensiuni mai mici, de obicei la 3-7 m de la sol. Cuibul este relativ mic,
alcătuit din crenguţe şi acoperit cu frunze verzi. Uneori şerparul cuibăreşte pe stânci sau
foloseşte chiar cuiburile părăsite ale altor specii. Femela depune o singură pontă pe an,
formată dintr-un singur ou. Acesta este clocit preponderent de către femelă, timp de
aproximativ 45 de zile. Masculul vânează şi aduce hrana la cuib, puiul fiind hrănit de către
femelă. După 60 de zile de la eclozare puiul părăseşte cuibul, dar începe să zboare doar
după încă 15 zile. Baza trofică a şerparului este constituită din şerpi şi şopârle.
Distribuţie: şerparul este răspândit în Europa de Sud şi de Est, în partea de nord al
Africii, la est până la lacul Balkash şi Sudul Indiei. În România nu prezintă o distribuţie
uniformă, cuibărind în Dobrogea. Există însă şi populaţii punctiforme în zonele de deal din
Transilvania, Banat şi Moldova. Izolat cuibăreşte în Carpaţii Orientali, Meridionali şi Munţii
Tel.: 0742/84.33.51
Apuseni, dar cu o densitate redusă. Specia lipseşte din zonele întinse fără păduri şi la altitudini
mai mari de 1.700 m.
Efective populaţionale: În România se estimează în prezent un efectiv cuibăritor în jur
de 220 – 300 de perechi.
Relevanţa sitului pentru specie: la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului s-a estimat
prezenţa a 2-4 perechi cuibăritoare (aproximativ 1% din efectivul cuibăritor naţional).
Considerăm că acest efectiv nu prezintă o importanţă deosebită pe plan naţional.
necorespunzător cerinţelor ecologice ale şerparului. Considerăm că implementarea PUZ nu va
conduce sub nicio formă la afectarea acestei specii, starea de conservare a speciei la nivelul
SPA Podişul Hârtibaciului rămânând nemodificată.
Lululla arborea (ciocârlie de pădure)

Aspecte privind ecologia speciei: ciocârlia de pădure preferă zone deschise cu arbuşti şi
arbori răsfiraţi, liziere, crânguri şi dumbrăvi. Specia apare regulat în zone cu microrelief
caracteristic respectiv cu microclimat cald. Habitează în mod deosebit în zone colinare şi
depresiuni, dar este prezentă şi în zone montane inferioare şi mijlocii. Specia este larg
răspândită în România, însă abundenţa locală diferă semnificativ de la o zonă a ţării la alta.
Perioada de reproducere începe în luna aprilie, atunci când adulţii revin în ţară. Masculul
cântă în zbor, în timp ce descrie un zbor ondulat mai pronunţat decât ciocârlia de câmp. De
asemenea, cântă şi stând pe stâlpi sau în vârful copacilor. Femela depune o pontă de 3-5 ouă în
cuiburi realizate în adâncituri săpate în pământ, în vegetaţia de la liziera pădurii sau la baza
arborilor. Ciocârlia de pădure se hrăneşte pe sol, cu diverse specii de insecte şi cu seminţe.
Distribuţie: Este o specie predominant europeană, cu o distribuţie până în Iran şi în
sudul Turkmenistanului în Asia şi nord-vestul Africii. Preferă climatul temperat şi
mediteranean.
Efective populaţionale: efectivul populaţional naţional numără aproximativ 65.000 –
85.000 de perechi (circa 7 % din populaţia UE).
Relevanţa sitului pentru specie: numărul perechilor cuibăritoare estimat la nivelul ariei
de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului este estimat la 13.500-15.500, adică
undeva la 18-20% din populaţia naţională). Această pondere face ca SPA Podişul Hârtibaciului
să fie unul dintre cele mai importante situri din România pentru această specie.
Tel.: 0742/84.33.51

acestuia sunt total necorespunzătoare cerinţelor ecologice ale ciocârliei de pădure.
Circus aeruginosus (erete de stuf)

Aspecte privind ecologia speciei: habitatul specific al eretelui de stuf este reprezentat de
zone umede cu suprafeţe întinse de stufăriş. Indivizii se stabilesc pe lângă eleştee, lacuri, ape
curgătoare sau mlaştini, acolo unde există suficientă suprafaţă acoperită cu vegetaţie palustră,
dar şi puţini arbori. Zonele împădurite, regiunile muntoase şi regiunile aride în care nu există
zone umede sunt neutilizate de specie. Adesea se hrăneşte şi pe terenurile agricole şi pajiştile
din jurul stufărişului unde cuibăreşte. Eretele de stuf este o specie migratoare, excepţie făcând
populaţiile rezidente în ţările cu climat mediteranean sau tropical. Migraţia de toamnă se
desfăşoară în perioada august - noiembrie. Ereţii de stuf iernează în Africa, de unde se
întoarc în perioada martie – aprilie. Adulţ ii cuibăresc în stuf, unde, la nivelul solului,
construiesc un cuib destul de mare din crengi, stuf şi vegetaţie ierboasă. Cuibul e construit de
femelă, masculul construind mai multe cuiburi false. Femela depune o singură pontă pe an
alcătuită din 3-8 ouă. Acestea sunt clocite de către femelă timp de circa 38 zile, timp în care
masculul aduce hrana la cuib. Baza trofică a ereţiilor de stuf este alcătuită din mamifere şi
păsări de talie mică, ouă, insecte şi ocazional amfibieni şi reptile.
Distribuţie: Specia este larg răspândită în Palearcticul de Vest, Asia (inclusiv Japonia),
între latitudinile 40 şi 60 de grade, respectiv Australia şi insulele învecinate, precum şi în
insulele din Oceanul Indian. Specia nu este răspândită în regiunile nordice. Un procent
foarte semnificativ al populaţiei naţionale cuibăreşte în Delta Dunării şi în zonele umede
situate de-a lungul Dunării. În interiorul ţării cuibăreşte doar localizat şi în număr redus, doar
în stufărişuri întinse din zone umede.
Efective populaţionale: în România populaţia a fost estimată la 1.700-2.500 de perechi
la nivelul anului 2004, însă este posibil ca această estimare să fi fost subapreciată.
Relevanţa sitului pentru specie: în interiorul SPA Podişul Hârtibaciului s-a estimat
prezenţa a 2-4 perechi cuibăritoare, o valoare total nesemnificativă pe plan naţional (0,001%
din efectivul cuibăritor naţional).
Tel.: 0742/84.33.51
Efectul implementării PUZ: în zona amplasamentului analizat şi în vecinătatea acestuia

pe o distanţă mare nu au fost identificate suprafeţe compacte de stufăriş. Astfel, se constată că
amplasamentul vizat de implementarea PUZ este total necorespunzător cerinţelor ecologice ale
eretelui de stuf. Considerăm că implementarea PUZ nu va conduce sub nicio formă la afectarea
acestei specii, starea de conservare a speciei la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului rămânând
nemodificată.
Circus cyaneus (erete vănăt)

Aspecte privind ecologia speciei: Specia cuibăreşte în nordul Europei, la noi fiind doar
oaspete de iarnă. În România iernează în zone deschise, preferând habitate bogate în rozătoare,
terenuri agricole şi pajişti în mod special. Specia evită zonele împădurite, regiunile muntane
sau zonele umede acoperite cu vegetaţie înaltă. Preferă o multitudine de habitate deschise,
acoperite cu vegetaţie joasă, dar şi zone umede, habitate nisipoase şi stepe. Alege habitatul
în funcţie de abundenţa pradei. Specie parţial migratoare, iernează în Centrul şi Sudul
Europei, Asia Mică şi Ţările Arabe. Exemplarele migrează în masă şi nu urmează coridoare
specifice de migraţie. Migraţia de toamnă începe în august, dar mai ales în octombrie.
Păsările se reîntorc în perioada februarie - martie.
Distribuţie: La noi specia poate fi întâlnită în pasaj şi în iernare, distribuţia speciei nu
este uniformă, preferând anumite zone pentru iernat. Cu toate acestea exemplare sporadice pot
fi identificate în orice zonă a ţării, excepţie făcând zonele montane înalte. Teritoriul de hrănire
în timpul iernii variază între 16 şi 250 hectare pentru un exemplar. Specia este larg răspândită
în Palearcticul de Vest, partea de nord a Asiei, America de Nord, partea vestică a Americii de
Sud.
Efective populaţionale: La nivel naţional nu există suficiente informaţii cu privire la
efectivele care iernează în România
Relevanţa sitului pentru specie: cu un număr de 40-90 de exemplare estimate, SPA
Podişul Hârtibaciului se situează printre primele 30 de arii de protecţie specială avifaunistică
din ţară ca importanţă pentru conservarea efectivelor de iernare ale acestei specii. Eretele vânăt
parcurge suprafeţe întinse în vederea procurării hranei în perioada de iarnă. Efectivele de
iernare pot fi evaluate în locurile de înnoptare, după apusul soarelui. Locurile de înnoptare, de
regulă stufărişuri întinse, trebuie supuse protecţiei în vederea menţinerii efectivelor
populaţionale hivernale.
Tel.: 0742/84.33.51
Efectul implementării PUZ: Având în vedere cele anterior menţionate, se constată că

terenul situat pe amplasamentul analizat nu corespunde cerinţelor speciei ca loc potenţial de
înnoptare. Terenul vizat de implementarea PUZ poate fi utilizat ca teritoriu de hrănire, însă,
având în vedere suprafaţă extrem de restrânsă ca pondere în raport cu suprafaţa totală de teren
corespunzător ca teren de hrănire, precum şi densitatea scăzută a exemplarelor la nivelul SPA
Podişul Hârtibaciului, putem afirma cu certitudine că nu se va înregistra sub nicio formă o
modificare a statutului de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000.
Dendrocopos leucotos (ciocănitoare cu spate alb)

Aspecte privind ecologia speciei: specia poate fi observată în păduri de foioase sau de
conifere cu mulţi arbori seculari şi copaci putreziţi. Exemplare urcă şi în regiunile montane,
dar mai ales în zonele mai calde, cu expunere sudică. Ciocănitoarea cu spate alb este o specie
sedentară, ce se deplasează pe distanţe mari în sezonul de toamna şi de iarnă. Indivizii se
hrănesc cu insecte şi larve ale acestora pe care le caută adesea la nivelul solului, în buşteni
şi trunchiuri de arbori căzuţi şi putreziţi pe care îi scobescsub formă de găuri conice. Meniul
trofic include şi fructe de pădure. Specia este solitară în afara sezonului de reproducere.
Perechile se reformează de la un an la altul. Ambele sexe bat darabana, însă diferenţa
constă în faptul că masculul bate cu o frecvenţă mai mare decât femela. Scobesc în
trunchiuri şi crengi groase putrede o scorbură cu un diametru la intrare de de 5,5x6,5 cm.
Cuibul se află de regulă la circa 4 m înălţime. Singura pontă constă din 3-5 ouă depuse la
mijlocul lunii aprile, clocite circa 10 zile de ambii adulţi. Puii zboară la circa 25 de zile de la
eclozare.
Distribuţie: Datorită managementului silvic actual, care nu permite existenţa arborilor
bătrâni şi putreziţi pe picior sau căzuţi, specia este destul de rară, în Europa de Vest lipsind în
prezent. Specia este larg răspândită în Siberia şi Centrul Asiei până la Peninsula Camceatca şi
Insulele Japoneze.
Efective populaţionale: efectivul cuibăritor naţional este estimat în prezent la
aproximativ 20.000 – 40.000 de perechi.
Relevanţa sitului pentru specie: în interiorul ariei de protecţie specială avifaunistică
Podişul Hârtibaciului pădurile întinse de fag nu sunt bine reprezentate. Acest aspect ne permite
să afirmăm că populaţia de ciocănitoare cu spatele alb la nivelul sitului Natura 2000, estimată
Tel.: 0742/84.33.51
la un efectiv de 70 - 90 de perechi conform formularului standard, nu deţine un efectiv

important pe plan naţional (aproximativ 0,25 % din efectivul speciei la nivel naţional).
acestuia sunt total necorespunzătoare cerinţelor ecologice ale ciocănitorii cu spate alb.
Dendrocopos syriacus (ciocănitoare de grădini)

Aspecte privind ecologia speciei: ciocănitoarea de grădini este specia care utilizează
cele mai antropizate habitate, majoritatea populaţiei cuibărind în grădini sau în apropierea
localităţilor, în livezi, parcuri, păşuni împădurite etc. Utilizează de asemenea ca habitate
specifice şi liziera pădurilor mature de foioase şi pădurile de luncă. Ciocănitoarea de grădini
este o specie sedentară, care se hrăneşte cu insecte şi larve, dar şi cu fructe de pădure. Hrana
este căutată pornind pe trunchil arborelui dinspre bază spre coronament. Activitatea speciei o
putem recunoaşte şi pe baza loviturilor intense repetate, cu care îşi semnalează prezenţa.
Uneori face mai multe scorburi cu diametru de 4,5 cm în acelaşi copac. Ponta constă din 6
ouă pe care le depune în luna aprilie, de obicei într-o scorbură nouă. Puii părăsesc cuibul în
luna iunie.
Distribuţie: arealul speciei este relativ restrâns, fiind prezentă în sud-estul Europei.
Ciocănitoarea de grădini prezintă o distribuţie largă la nivel naţional, dar discontinuă, în unele
zone fiind considerată comună, iar în altele accidentală. Se consideră că specia este în prezent
în expansiune către Europa de Vest.
Efective populaţionale: efectivul cuibăritor la nivelul României este estimat undeva la
24.000 – 32.000 de perechi (circa 37% din populaţia de ciocănitoare de grădini la nivelul UE).
Relevanţa sitului pentru specie: numărul perechilor cuibăritoare din interiorul ariei de
protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului a fost estimat, conform formularului
standard al sitului Natura 2000, la 220-260 de perechi, ceea ce reprezintă aproximativ 1% din
populaţia naţională.
acestuia sunt total necorespunzătoare cerinţelor ecologice ale ciocănitorii de grădini.
Tel.: 0742/84.33.51
Anthus campestris (fâsă de câmp)

Aspecte privind ecologia speciei: fâsa de câmp cuibăreşte în zone deschise, uscate, cu
vegetaţie joasă, cu sol nisipos. În Europa este o specie de câmpie şi deal, dar în regiunile
sudice habitează şi deasupra limitei forestiere. Deşi se întâlneşte mai ales în timpul pasajului
din luna aprilie până în luna septembrie, în România cuibăreşte îndeosebi în partea sudică a
ţării, în zonele de câmpie şi dealuri, precum şi în Delta Dunării. Fâsa de câmp este o specie
migratoare care iernează în regiunea Sahel, la sud de Sahara, respectiv în Peninsula Arabă.
Se întoarce în locurile de cuibărit la sfârşitul lunii aprilie. Adulţii prezintă un comportament
solitar în afara sezonului de reproducere. În timpul cuibăritului adulţii sunt foarte teritoriali.
Masculul masculul cântă din zbor, ridicându-se vertical apoi zburând şi planând ondulat.
Teritoriile de cuibărit ale acestor specii sunt reprezentate de terenurile agricole cu vegetaţie
erbacee şi mărăcinişuri. Specia cuibăreşte pe sol, între ierburi, ca şi celelalte fâse. Femela
depune o pontă de 4-5 ouă la mijlocul lunii mai. Clocitul durează 11-14 zile, iar juvenilii
părăsesc cuibul după 2 săptămâni. Perechea depune 1-2 ponte pe an. Baza trofică este alcătuită
din insecte pe care le prinde deplasându-se pe sol. Secundar se hrănesc şi cu seminţe.
Suprafeţele de hrănire sunt localizate în proximitatea cuiburilor.
Distribuţie: specia poate fi întâlnită în Europa, Asia şi Africa. În Europa prezintă o
răspândire în regiunile mai calde. În România specia poate fi întâlnită în zona de câmpie şi de
dealuri joase, acolo unde există pajişti deschise şi însorite.
Efective populaţionale: Efectivele sunt în scădere în multe ţări occidentale ca urmare a
practicilor agricole intensive. Efectivul cuibăritor în România este estimat în prezent la
150.000 – 200.000 de perechi (aproximativ 24 % din populaţia UE).
Relevanţa sitului pentru specie: La nivelul SPA Podişul Hârtibaciului a fost estimat un
efectiv de aproximativ 80-100 de perechi (0,05% din efectivul naţional cuibăritor).
acestuia nu sunt corespunzătoare cerinţelor ecologice ale fâsei de câmp. Implementarea PUZ
nu va conduce la modificări în ceea ce priveşte statutul actual de conservare la nivelul SPA
Tel.: 0742/84.33.51
Lanius minor (sfrâncioc cu fruntea neagră)

Aspecte privind ecologia speciei: sfrânciocul cu fruntea neagră cuibăreşte în regiuni
deschise cu copaci izolaţi şi tufişuri. De cele mai multe specia poate fi întâlnită pe terenuri
agricole şi păşuni, unde cuibăreşte în arbori grupaţi în pâlcuri mici, niciodată în tufe.
Exemplare pot fi observate des pe plopii de pe marginea drumurilor. Specia este iubitoare de
un microclimat mai cald. Sfrânciocul cu fruntea neagră este o specie migratoare care iernează
în partea sudică a Africii. Întoarcerea în zonele de cuibărit se realizează în grupuri mici, pe la
începutul lunii mai. Adulţii cuibăresc în strânsă vecinătate cu alte câteva perechi. Cuibul este
construit în arbori, la o înălţime medie. Femela depune o singură ponte 5-6 ouă. Eclozarea
are loc după 15-16 zile de clocire. Doar femela cloceşte ouăle. Juvenilii sunt hrăniţi de ambii
adulţi la cuib timp de16-18 zile, dar şi ulterior, după ce aceştia părăsesc cuibul. Baza trofică
este compusă din insecte, în special coleoptere. Spre deosebire de Lanius collurio, Lanius
minor depozitează hrana în ţepi foarte rar.
Distribuţie: specia poate fi întâlnită în partea sudică Europei Centrale şi de Est şi în
Asia Mică, dar peste tot în declin considerabil. În România cuibăreşte în zonele de câmpie şi
de deal.
Efective populaţionale: efectivul cuibăritor din România a fost estimat recent la
364.000 – 857.000 de perechi (adică aproximativ 97% din populaţia UE).
Relevanţa sitului pentru specie: La nivelul SPA Podişul Hârtibaciului a fost estimat un
efectiv de aproximativ 170-200 de perechi (0,03% din efectivul naţional cuibăritor).
Efectul implementării PUZ: terenul de pe amplasamentul vizat de implementarea PUZ-
ului poate fi utilizat de exemplare de sfrâncioc cu fruntea neagră ca şi teritoriu de hrănire, însă,
având în vedere excesul de umiditate existent în teren, ceea ce conduce la o acoperire de minim
30 % cu Phragmites australis, iar alte zeci de procente cu specii hidrofile (Juncus ssp., Carex
ssp. Ranunculus ssp. etc.), considerăm că suprafaţa analizată nu corespunde cerinţelor
ecologice ale speciei. Având în vedere că în vecinătatea sudică a amplasamentului studiat
există suprafeţe mult mai optime ca teritorii de hrănire pentru această specie, considerăm că
implementarea PUZ nu va conduce sub nicio formă la alterarea statutului de conservare a
speciei la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului.
Tel.: 0742/84.33.51
Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic)

Aspecte privind ecologia speciei: sfrânciocul roşiatic cuibăreşte în regiuni deschise,
terenuri agricole cu tufişuri cu spini (Rosa ssp., Prunus ssp., Crataegus monogyna etc.) şi în
luminişuri. Exemplarele sunt distribuite uniform în zonele deluroase cu terenuri agricole în
mozaic cu păşuni şi pajişti din Transilvania şi Moldova. În Ţara Românească specia este mai
slab reprezentată din lipsa habitatelor corespunzătoare. Păşunile şi terenurile agricole cu
vegetaţie naturală constituie habitatul ideal pentru sfrânciocul roşiatic. Specia selectează pentru
cuibărit zone unde se găsesc suprafeţe suficient de întinse de fânaţe, păşuni, câmpii umede şi
zone agricole, astfel încât procurarea hranei să fie asigurată. Sfrâncioc roşiatic este o specie
migratoare care iernează în zona tropicală a Africii, în estul şi sudul continentului. În
perioada aprilie – mai păsările se întorc în ţară. Construirea cuiburilor se realizează în desişuri
la o înălţime cuprinsă între 0,5 şi 2 m de la sol în specii de arbuşti menţionaţi anterior. Femela
depune şi cloceşte singură cele 5-6 ouă. O pereche de sfrâncioc roşiatic poate depune de-a
lungul unui an 2 sau chiar 3 ponte. Specia manifestă un pronunţat comportament de răpitor.
Baza trofică este diversificată, fiind alcătuită din insecte de talie mijlocie şi mare (în mare
parte coleoptere), amfibieni, şopârle şi chiar mamifere mici şi păsări. Indivizii obişnuiesc să
depoziteze hrana în ţepii arbuştilor.
Distribuţie: sfrânciocul roşiatic este o specie caracteristică zonei spepice şi silvostepice.
La noi în ţară specia ocupă suprafeţe deschise acoperite parţial cu arbuşi (Rosa ssp., Prunus
ssp., Crataegus monogyna etc.), fiind adesea prezentă şi în preajma culturilor agricole.
Efective populaţionale: efectivul cuibăritor din România a fost estimat recent la
1.380.000 - 2.600.000 de perechi (adică aproximativ 43% din populaţia UE). Seconsideră că
în prezent efectivul cuibăritor naţional este stabil numeric.
Relevanţa sitului pentru specie: efectivul cuibăritor estimat la nivelul ariei de protecţie
avifaunistică Podişul Hârtibaciului a fost estimat la aproximativ 34.000-38.000 de perechi,
ceea ce reprezintă 2,5-3,5 % din populaţia cuibăritoare din România. În acest sens, desemnarea
sitului Natura 2000 prezintă de o deosebită importanţă sub aspectul conservării speciei la nivel
naţional şi comunitar.
Efectul implementării PUZ: amplasamentul vizat de dezvoltarea planului nu se
constituie în potenţial teritoriu de cuibărit, având în vedere lipsa arbuştilor necesari
cuibăritului, atât pe amplasament, cât şi în vecinătatea acestuia. În schimb, chiar dacă în teren
Tel.: 0742/84.33.51
specia nu a fost observată, amplasamentul analizat se poate constitui în teritoriu de hrănire al

sfrânciocului roşiatic. Cu toate acestea, ţinând cont de faptul că specia necesită un teritoriu de
hrănire relativ mic şi bine definit în perioada cuibăritului şi având în vedere ponderea ridicată a
suprafeţelor din interiorul sitului Podişul Hârtibaciului care sunt potenţial utilizate de
sfrânciocul roşiatic ca şi teren de hrănire, adică 65% din suprafaţa sitului (clasele de habitate:
culturi –terenuri arabile - 7%, păşuni - 39% şi alte terenuri arabile – 19%), ceea ce înseamnă
aproximativ 160.132 de ha putem afirma că dezvoltarea planului nu va conduce la un impact
negativ asupra speciei. Având în vedere că planul se dezvoltă pe 0,006% din potenţialul
teritoriu de hrănire la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului, putem afirma cu certitudine că
statutul de conservare al speciei la nivelul sitului Natura 2000 nu va fi modificat.
Aythya nyroca (raţă roşie)

Aspecte privind ecologia speciei: raţa roşie este o specie ameninţată pe plan global.
Specia preferă zonele umede cu ape dulci, însă ocazional cuibăreşte şi în zone umede
salmastre şi de sărături. Preferinţele de habitat corespund apelor dulci stătătoare sau încet
curgătoare, cu vegetaţie acvatică densă (lacuri, mlaştini, bălţi, lagune, canale) şi cu o
adâncime a apei cuprinsă între 30-100 de cm. Specie migratoare, porneşte către locurile de
iernat din bazinul Mării Mediterane în perioada septembrie – octombire şi se întoarce în
martie. Raţa roşie cuibăreşte începând cu luna aprile. Cuibul este construit pe sol sau este
înconjurat de apă, fiind plasat pe insule mici de vegetaţie. Cuibul este construit din
material vegetal. Ponta este formată din 8 - 10 ouă, iar clocitul durează între 22 şi 27 de
zile. Puii încep să zboare după 55 – 60 de zile de la eclozarea ouălor, devenind independenţi.
Specia se hrăneşte în mod special cu părţi vegetative, rădăcini şi seminţe ale speciilor
acvatice şi palustre (Potamogeton spp., Ceratophyllum spp., Scirpus spp., Carex spp.,
macroalge Chara spp. etc.). Secundar, baza trofică a raţei roşii include şi moluşte, râme,
crustacee, insecte şi larve, chiar peşti şi amfibieni şi mormolocii acestora.
Distribuţie: este o specie cu o distribuţie largă, însă inegală, cuibărind din Asia de sud-
est şi până în Europa. Populaţia Europeană este concentrată în principal în partea sud-estică a
continentului.
Efective populaţionale: efectivul populaţional naţional este estimat la 5.500-6.500 de
perechi cuibăritoare, o cifră ce reprezintă aproximativ 35 - 45% din efectivele populaţionale
europene.
Tel.: 0742/84.33.51
Relevanţa sitului pentru specie: În zona eleşteelor de la Brădeni cuibăresc aproximativ

5-10 perechi de raţă roşie. Tot la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului se estimează că
aproximativ 100-250 de exemplare utilizează în perioada de migraţie lacurile şi eleşteele din sit
pentru hrănire şi odihnă. Specie ameninţată pe plan global, aflată în regres numeric atât în
Europa cât şi în România, raţa roşie necesită măsuri adecvate de conservarela nivelul acestui sit
Natura 2000.
Efectul implementării PUZ: datorită modului de hrănire, raţa roşie este o specie
acvatică care foarte rar poate fi văzută pe malul apei, indivizii procurându-şi hrana de sub apă
(este o specie de raţă scufundătoare). Implementarea PUZ nu va afecta sub nicio formă starea
de conservare a speciei la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului.
Bubo bubo (buhă)

Aspecte privind ecologia speciei: specie sedentară, larg răspândită dar rară, buha
necesită un biotop format din păduri mari şi dese, cu zone de stâncării sau maluri surpate
înalte, câteodată chiar foarte aproape de aşezările umane, însă totdeauna în zone nederanjate, în
zonele de deal şi chiar câmpie, acolo unde găseşte locuri prielnice de cuibărit şi habitate care
oferă suficientă hrană. Cuibăritul începe în perioada martie-aprilie. Cuiburile sunt construite
pe stânci, în scorburi, pe copaci înalţi şi bătrâni (de cele mai multe ori brazi) sau, mai rar, pe
sol. Femela cloceşte timp de 35 zile, în timp ce masculul o hrăneşte. Juvenilii părăsesc cuibul
la vârsta de 20 zile, cu 20 - 30 zile înainte de a putea zbura. Baza trofică este alcătuită din
mamifere şi păsări de talie mijlocie (rozătoare, iepuri, raţe etc). Activitatea de vânătoare se
desfăşoară noaptea.
Distribuţie: buha cuibăreşte în Europa, Asia şi Africa şi utilizează o paletă largă de
habitate, din zonele subarctice şi până în cele subtropicale. Specia este sedentară în tot arealul
de cuibărit.
Efective populaţionale: La nivel european este estimat un efectiv de aproximativ 11.000
– 35.000 de perechi, iar la nivel naţional se apreciază în prezent un efectiv de aproximativ 750-
1.000 de perechi (3,8% din populaţia estimată la nivel european).
Relevanţa sitului pentru specie: La nivelul SPA Podişul Hârtibaciului s-a estimat
prezenţa a 10 - 20 de masculi localizaţi în special în zone împădurite şi cu râpe mari, cea mai
mare densitate în interiorul sitului Natura 2000 înregistrându-se în Valea Şaeşului, judeţul
Tel.: 0742/84.33.51
Mureş. Se constată că doar aproximatix 1,7% din efectivul cuibăritor naţional habitează în
perimetrul sitului Podişul Hârtibaciu.
Efectul implementării PUZ: amplasamentul studiat, precum şi terenurile din vecinătatea
acestuia nu corespund sub nicio formă ca habitat de cuibărire sau de hrănire pentru buhă. În
acest sens, nu anticipăm nicio formă de impact negativ asupra acestei specii ca urmare a
implementării PUZ.
Philomachus pugnax (bătăuş)

Aspecte privind ecologia speciei: bătăuşul este o specie limnicolă care cuibăreşte în
colonii mici în zonele de tundră, de la limita nordică a pădurilor până la ţărmuri. De multe ori
cuibăreşte şi pe pajişti umede din apropierea lacurilor. Pentru cuibărit specia necesită zone
umede, cum ar fi mici lacuri, zone litorale, râuri, mlaştini de coastă sărate sau alte zone
umede de apă dulce. De asemenea specia necesită şi porţiuni de uscat pentru jocul nupţial şi
respectiv pentru cuib. La noi apare în pasaj în stoluri mari. Indivizii se odihnesc în zone umede
de apă dulce sau marine şi, uneori, chiar şi pe păşuni cu vegetaţie foarte scundă. Specie
migratoare, bătăuşul traversează continentul european pe un front larg, în stoluri mari.
Iernează în Africa, ajungând până în partea de sud a continentului, dar şi în sudul Europei,
Orientul Mijlociu şi India. Unele păsări rămân un sezon în locurile de iernat, fără să
cuibărească. Masculii încep migraţia, femelele şi juvenilii pornesc mai târziu, părăsind toţi
tundra în iulie. În Europa pot fi observate exemplare până la sfârşitul lunii septembrie.
Indivizii se reîntorc în perioada aprilie - iulie, în funcţie de latitudine şi condiţiile meteo.
Cuibul este construit pe sol şi ascuns în vegetaţia ierboasă. Femelele depun o pontă formată
din 2-4 ouă pe care le clocesc singure. Clocitul durează 20 - 23 zile, iar juvenilii zboară la
vârsta de circa 28 zile. Baza trofică a bătăuşului este comusă din nevertebrate, în mod special
insecte acvatice şi larvele acestora. Secundar, în afara sezonului de cuibărit, bătăuşul
consumă şi anumite specii de plante.
Distribuţie: specia cuibăreşte în partea de nord a Europei, precum şi în Siberia, la sud
până la Lacul Baikal. În ţara noastră specia se află doar în pasaj. La noi, în timpul migraţiei,
specia poate fi întâlnit peste tot în ţară unde există corpuri mai mari de apă. Specia migrează în
număr ridicat prin Delta Dunării.
Efective populaţionale: populaţia europeană este estimată la un efectiv cuprins între
200.000 şi 510.000 de perechi. Se consideră că specia se află într-un puternic declin numeric.
Tel.: 0742/84.33.51
Relevanţa sitului pentru specie: în timpul migraţiei se consideră SPA Podişul

Hârtibaciului este vizitat de aproximativ 400 - 800 exemplare aparţinând acestei specii. În
interiorul sitului indivizii opresc pentru hrănire la eleşteele de la Brădeni şi pe terenurile
agricole şi păşunile umede adiacente acestora.
necorespunzător cerinţelor ecologice ale bătăuşului ca teritoriu de hrănire în perioada pasajului.
Dezvoltarea planului nu va conduce sub nicio formă la afectarea acestei specii.
Tringa glareola (fluierar de mlaştină)

Aspecte privind ecologia speciei: fluierarul de mlaştină este o specie nordică destul de
comună. Habitează mlaştini şi asociaţii de Carex ssp. Malurile înmlăştinate ale unor lacuri,
precum şi păduri umede de mesteacăn din regiunile montane din taiga. Cuibăreşte cel mai
adesea pe smocuri de rogoz. Specie migratoare, fluierarul de mlaştină, apare în Europa
Centrală la sfârşitul lunii iunie, poate fi observat până la finele lunii septembrie. Migrează
noaptea spre locurile de iernare care sunt în zonele lagunare şi de mlaştină din tropice. Se
reîntorc primăvara în perioada aprilie - mai, pentru o scurtă perioadă de cuibărit. Cuibul este
construit ascuns pe o denivelare, de regulă înconjurat de apă, sau mai rar pe sol, în desişul
tufişurilor. Uneori ocupă şi cuiburi părăsite în copaci de către alte specii. Femela depune o
pontă de 3 – 4 ouă. Clocirea are loc 22 – 23 zile, iar juvenilii încep să zboare la 40 zile de la
eclozare. Baza trofică a fluierarului de mlaştină include insecte, viermi şi gastropode din apă
puţin adâncă sau de la mal.
Distribuţie: arealul de cuibărire a fluierarul de mlaştină include zonele temperate şi
subarctice ale Palearcticului, inclusiv zona pădurilor boreale. Din Europa Centrală a dispărut
odată cu desecarea mlaştinilor. Nu este o specie cuibăritoare în România, dar în timpul
pasajului poate fi întâlnită oriunde pe terenuri umede.
Efective populaţionale: datorită faptului că până în prezent nu a fost realizată o evaluare
a efectivelor populaţiilor migratoare de pe teritoriul României, la ora actuală nu există
suficiente date cu privire la numărul fluierarilor de mlaştină aflaţi în pasaj în ţara noastră.
Relevanţa sitului pentru specie: conform formularului standard al sitului, SPA Podişul
Hârtibaciului este vizitat în timpul pasajului de aproximativ 80-150 exemplare de fluierari de
mlaştină. Aceştia opresc la eleşteele de la Brădeni şi pe păşunile din vecinătate pentru a se
hrăni.
Tel.: 0742/84.33.51

necorespunzător cerinţelor ecologice ale fluierarului de mlaştină ca teritoriu de hrănire în
perioada pasajului. Dezvoltarea planului nu va conduce sub nicio formă la afectarea acestei
specii.
Chlidonias hybridus (chirighiţă cu obraji albi)

Aspecte privind ecologia speciei: chirighiţa cu obraji albi cuibăreşte colonial în zone
de mlaştini şi lacuri de şes, dar ocazional este prezentă şi la altitudini mai mari. Preferă ape
curate, dulce sau salmastre, cu o adâncime de aproximativ 1-2 m şi cu vegetaţie acvatică
plutitoare densă. Preferinţele de habitat ale speciei sunt largi, utilizând o paletă largă de
habitate umede (habitate umede naturale şi artificiale continentale, estuare şi alte zone umede
de la malul mării). Specia preferă mlaştinile cu ochiuri de apă dulce şi cu păşuni pentru vite
sau cai în vecinătate. În afara perioadei de cuibărit specia poate fi întâlnită de-a lungul
coastelor, golfurilor, râurilor şi lacurilor mai mari. Populaţiile cuibăritoare din climat
continental sunt migratoare, păsările din Europa iernând în Africa tropicală şi în Orientul
Mijlociu. Migraţia începe are loc în perioada iulie - septembrie, iar reîntoarcerea în perioada
aprilie –mai. Chirighiţa cu obraji albi cuibăreşte începând cu sfârşitul lunii mai în colonii
monospecifice de câte 10 până la 100 de perechi. Cuiburile sunt realizate din vegetaţie
ierboasă şi sunt plasate la distanţă de câteva metri între ele. Cuiburile sunt construite pe
vegetaţia plutitoare sau sunt ancorate la fundul apei mai puţin adânci. Femela depune o
pontă de 2-3 ouă, eclozarea realizându-se după 18 – 20 zile de clocire. Juvenilii încep zborul
după de 23 de zile de la eclozare, dar părăsesc cuibul după circa 10 zile. Baza trofică a speciei
a speciei este alcătuită din insecte şi larve ale acestora, amfibieni şi peşti de dimensiuni
reduse.
Distribuţie: arealul de cuibărire a speciei cuprinde estul, sud-estul, sudul şi vestul
Europei. Specia mai poate fi întâlnită şi în unele regiuni ale Asiei, India, partea estică a
Africii şi Australia. Populaţia din România este cantonată preponderent în zona Deltei în Delta
Dunării. Specia cuibăreşte în număr restrâns şi în alte regiuni unde există ecosisteme acvatice
corespunzătoare şi bine conservate, cum ar fi spre exemplu vestul ţării sau sectoare de-a lungul
Dunării.
Efective populaţionale: Populaţia europeană de chirighiţă cu obraji albi este estimată la
ora actuală la 8000 – 12.000 de de perechi. Specia înregistrază un declin al efectivelor în
Tel.: 0742/84.33.51
majoritatea ţărilor, inclusiv în România. La noi în ţară se apreciază un efectiv cuibăritor de

aproximativ 1.000 – 2.500 de perechi.
Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul ariei
de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului, având în vedere faptul că, conform
datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul eleşteelor de la Brădeni,
sosesc efective de până la 120 de indivizi în perioada de migraţie. Nu există informaţii conform
cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000.
Efectul implementării PUZ: Implementarea planului nu va afecta negativ sub nicio
formă populaţia migratoare a speciei din cadrul SPA Podişul Hârtibaciului, având în vedere
faptul că indivizii se cantonează în perioada de pasaj doar în zona eleşteelor de la Brădeni.
Himantopus himantopus (piciorong)

Aspecte privind ecologia speciei: piciorongul este o specie ce preferă climatul mai cald,
fiind răspândit în regiunea mediteraneană şi în zonele mai calde ale Eurasiei cu climat
temperat. De asemenea, specia poate fi întâlnită şi în zone stepice şi de deşert. Piciporongul
evită climatul rece şi ploios. În schimb tolerează bine vânturile puternice. Specia preferă zonele
de şes, cu acvatorii puţin adânci, stătătoare sau lin curgătoare, cu productivitate mare, bogate în
nevertebrate acvatice. Habitatele caracteristice sunt mlaştinile puţin adânci, marginile cu
adâncime mică ale lacurilor, lagune, delte, estuare, râuri şi unele zone irigate. Efectivele
europene sunt migratoare. Indivizii migrează toamna în perioada iulie – septembrie, şi se
reîntorc primăvara în perioada martie - mai. Specia iernează în Africa tropicală şi Orientul
Mijlociu, la nord de ecuator. Cuibul este construit de regulă pe o denivelare sau în desişul
vegetaţiei, de obicei înconjurat de apă puţin adâncă, uneori pe uscat, în apropierea apei.
Femela depune o pontă de 4 ouă. Puii eclozează după 22 - 25 zile de la depunerea ouălor.
Juvenilii încep să zboare la 28 - 32 zile de la eclozare. Meniul trofic al speciei este compus din
insecte şi larve lor acvatice, viermi, gastropode, crustacee, mormoloci, peşti de dimensiuni
reduse. Ciocul picioronului este lung, drept, subtire şi ascuţit, fiind adaptat la procurarea hranei
din apă puţin adâncă, din mâl şi de sub pietre.
Distribuţie: specia prezintă un areal de răspândire larg, putând fi întâlnită în sudul
Europei, Asia, Australia, Noua Zeelandă şi în unele părţi ale Americii. În România specia se
concentrează în parte sudică a ţării, populaţia cea mai mare cuibărind în Delta Dunării.
Piciorongul mai poate fi întâlnit şi în zone umede din sectoare ale Dunării şi în zona eleşteelor
Tel.: 0742/84.33.51
şi lacurile mai mari din Ţara Românească.

Efective populaţionale: În România este estimat un efectiv cuibăritor de aproximativ
400 – 600 de perechi şi se consideră că la nivel naţional efectivul se află în prezent într-o
creştere uşoară.
Relevanţa sitului pentru specie: relevanţa ariei de protecţie specială avifaunistică
Podişul Hârtibaciului este foarte scăzută în ceea ce priveşte conservarea piciorongului,
deoarece la nivelul sitului se înregistrează puţine exemplare în perioada de migraţie (2 până la
10 indivizi estimaţi în formularul standard al sitului Natura 2000). Aceste exemplare
cantonează în zona eleşteelor de la Brădeni.
Efectul implementării PUZ: Efectele implementării planului asupra exemplarelor aflate
în migraţie la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului vor fi nule, având în vedere faptul că indivizii
poposesc în perioada de pasaj doar în zona eleşteelor de la Brădeni.
Nycticorax nycticorax (stârc de noapte)

Aspecte privind ecologia speciei: stârcul de noapte este o specie acvatică care se
întâlneşte în zone cu bălţi, stufărişuri şi sălcii, suprafeţe în care specia formează colonii de
cuiburi. Specia cuibăreşte în colonii simple sau mixte, în sălcii, arini sau stufăriş. Uneori
specia ocupă pâlcurile de pădure de-a lungul râurilor sau de pe malul apelor stătătoare şi se
hrăneşte adesea pe păşunile şi terenurile agricole inundate. Specia poate fi întâlnită şi în
apropierea apelor încet curgătoare (râuri, canale). Baza trofică a speciei se compune din peşti
de dimensiuni mici, insecte şi juvenili de broaşte. Formează colonii mixte, cuibărind cu alte
specii de stârci mai ales pe copaci, dar uneori şi în stuf. Cuibul este construit din crengi de
grosimi diferite, la înălţimi medii. Clocitul începe de regulă în mai. Femela depune de obicei
o singură pontă alcătuită din 3-5 ouă. Clocitul durează circa 22 zile şi este efectuat de ambii
adulţi, cu schimb la 2-3 ore. Puii zboară la 40-50 zile. Meniul trofic al speciei este alcătuită
din amfibieni, peşti, insecte, lipitori şi mamifere mici, uneori chiar cu puii altor stârci.
Distribuţie: Specie prezintă o distribuţie mondială, incluzând Europa, Asia, America
de Nord şi Sud şi Africa. În Europa îşi face simţită prezenţa mai ales în regiunile mai calde.
Specia este prezentă în apropierea bălţilor, râurilor mai mari şi în vecinătatea unor zone umede
artificiale (de exemplu eleştee şi coada lacurilor de acumulare). Cuibăreşte în număr
semnificativ de-a lungul Dunării şi în Delta Dunării.
Tel.: 0742/84.33.51
Efective populaţionale: În Europa cuibăreşte în număr relativ mic (60.000-120.000 de

perechi). Populaţia din România a fost evaluată la aproximativ 8.500-10.000 de perechi, un
efectiv important pe plan european.
Relevanţa sitului pentru specie: Populaţia prezentă în SPA Podişul Hârtibaciului atinge
un număr de 100 – 300 de indivizi în perioada de pasaj.
Efectul implementării PUZ: Specia nu va fi afectată sub nicio formă, având în vedere
faptul că indivizii frecventează în pasaj, la nivelul sitului Natura 2000, eleşteele de la Brădeni.
Terentul agricol de pe amplasamentul vizat de implementarea PUZ este total necorespunzător
ecologiei speciei.
Egretta alba (egretă mare)

Aspecte privind ecologia speciei: egreta mare cuibăreşte destul de rar în colonii în
stufărişurile întinse şi intacte, în mlaştini, delte şi lagune din sud-estul Europei. Specia poate fi
observată adesea şi în zona eleşteelor de dimensiuni mai mari. Egreta albă preferă stufărişurile
în care se regăsesc şi căteva exemplare de sălcii sau arini. Efectivele europene ale speciei sunt
migratoare. Migraţia de toamnă se desfăşoară în luna septembrie, iar cea de primăvară în luna
martie. Specia iernează în lagune salmastre din bazinul Mării Mediteraneene. Indivizii
formează, cu precădere în stufăriş, colonii mixte cu alţi stârci sau cu pelicani. La tropice
cuiburile sunt construite adesea în arbori. Cuibul este construit din stuf şi este căptuşit cu
alte materiale vegetale. Sarcina adunării materialului pentru contrucţia cuibului revine
masculului, în timp ce femela se ocupă de construirea efectivă a acestuia. Femele depune în
general o singură ponă formată din 3-4 ouă. Clocitul are loc în perioada în perioada martie –
aprile, durează aproximativ 25 zile şi este realizat de ambii adulţi. Baza trofică a speciei include
peşti, mamifere mici şi uneori pui ai altor specii de păsări. Dacă există hrană abundentă pe
terenuri uscate, toamna pot fi întâlnite exemplare de egretă mare frecventând terenurile agricole.
Distribuţie: specia cuibăreşte în număr ridicat în Delta Dunării. Lipsa suprafeţelor
întinse de stufărişuri nederanjate face ca specia să cuibăreasă rar în alte regiuni ale ţării. În
afara perioadei de înmulţire specia poate fi întâlnită la marginea lacurilor mari, unde apa este
puţin adâncă, pe malurile râurilor sau pe terenurile agricole învecinate zonelor umede amintite
anterior.
Efective populaţionale: se constată că efectivele populaţionale la nivel european sunt
reduse (aproximativ 11.000-24.000 de perechi). Cu toate acestea în ultima perioadă de timp se
Tel.: 0742/84.33.51
înregistrează o creştere semnificativă a efectivelor. La nivel naţional se înregistrează de

asemenea o creştere numărului de indivizi. La ora actuală sunt estimate aproximativ 900-1.000
de perechi cuibăritoare în România.
Relevanţa sitului pentru specie: Mlaştinile şi terenurile agricole din apropierea apelor
stătătoare constituie zone de hrănire în timpul migraţiei pentru 2-15 exemplare de egrete mari.
În timpul pasajului, la nivelul sitului Podişul Hârtibaciului, exemplarele pot fi identificate în
mod special în zona eleşteelor de la Brădeni.
Efectul implementării PUZ: Specia nu va fi afectată sub nicio formă, având în vedere
faptul că indivizii frecventează în pasaj, la nivelul sitului Natura 2000, eleşteele de la Brădeni.
Terentul agricol de pe amplasamentul vizat de implementarea PUZ nu este corespunzător
cerinţelor ecologice ale speciei.
Sterna hirundo (chiră de baltă)

Aspecte privind ecologia speciei: chira de baltă este cea mai comună specie de chire din
ţară. Specia preferă o paletă destul de largă de habitate, de la regiunile costale şi lacuri
continentale până la cele semi-aride şi tropice. Cuibăreşte mai ales în zonele de şes, în perechi
izolate sau colonii mici. Preferă malurile pietroase ale râurilor, denudate de vegetaţie, malurile
lacurilor cu apă curată, bancuri de nisip, inclusiv la malul Mării Negre, acolo unde mediul
acvatic este bogat în peşti de dimensiuni mici. În Europa Centrală şi de Est specia poate fi
întâlnită în colonii de pescăruşi, frecvent şi la eleştee. Specie migratoare, populaţiile din
Europa ale chirei de baltă iernează mai ales de-a lungul coastei de vest a Africii. Migraţia de
toamnă se desfăşoară în perioada august - octombrie, iar cea de primăvară în perioada martie –
aprilie. Specia cuibăreşte solitar sau în colonii de câteva sute sau mii de perechi. Cuibul este
construit pe sol, în locuri neacoperite de vegetaţie, pentru a oferi o vizibilitate bună. Femela
depune în luna mai o pontă de 2-3 ouă, eclozarea realizându-se la 21 – 22 zile de la depunerea
ouălor. Juvenilii de chiră de baltă încep să zboare la vârsta de 25 zile, însă îşi caută alte
adăposturi la 4 zile după ieşirea din ou. Ambii părinţi îngrijesc puii. Baza trofică este
preponderent alcătuită din peşti de dimensiuni reduse. Căutarea hranei se realizează în zbor
activ sau staţionar deasupra apei.
Distribuţie: specia este larg răspândită în Europa continentală şi la ţărmuri, de la 69
grade latitudine nordică, până la tropice, nordul Africii, Asia Centrală şi America de Nord. În
România, chira de baltă prezintă o distribuţie relativ uniformă, fiind prezentă în toată ţara,
Tel.: 0742/84.33.51
acolo unde există habitate acvatice naturale sau semi-naturale întinse. Populaţii mai mari se
dezvoltă în Delta Dunării şi în luncile râurilor mari ale ţării.
Efective populaţionale: în România cuibăresc aproximativ 5.500-7.500 de perechi, iar
populaţia este considerată ca fiind stabilă.
Relevanţa sitului pentru specie: conform formularului standard Natura 2000 şi în baza
observaţiilor avifaunistice realizate recent, specia apare rar în interiorul SPA Podişul
Hârtibaciului, în timpul pasajului de primăvară şi toamnă, în mod special în zona eleşteelor de
la Brădeni. Relevanţa sitului pentru specie este foarte scăzută.
Efectul implementării PUZ: amplasamentul vizat de dezvoltarea planului este total
necorespunzător cerinţelor ecologice ale chirei de baltă ca teritoriu de hrănire în perioada
pasajului. Dezvoltarea planului nu va conduce sub nicio formă la afectarea acestei specii.
Falco vespertinus (vânturel de seară)

Aspecte privind ecologia speciei: specie comună pe vremuri în zone stepice şi terenuri
deschise cultivate şi cu pâlcuri de arbori, precum şi în zone nedisturbate cu liziere şi terenuri
agricole, în prezent deţine efective dramatic diminuate. Habitatele preferate de această specie
sunt acele de stepă, silvostepă, taiga, unde zonele deschise (păşuni, fâneţe, terenuri arabile)
alternează cu pâlcuri de arbori, dumbrăvi. În Europa Centrală colonii de vânturel de seară se
formează aproape exclusiv în apropierea unor pajişti întinse. Vânturelul de seară este oaspete
de vară în perioada aprilie – noiembrie şi este o specie gregară, mai ales înaintea perioadei de
migraţie, în unele locuri tradiţionale de înnoptare concentrându-se în număr foarte mare, de
ordinul a sute sau chiar mii de exemplare. În afara perioadei de cuibărit specia migrează până
în Africa de Sud. Cuibăreşte în mici colonii, în cuiburi de Corvus frugilegus, Pica pica sau
Corvus cornix. Femela depune la mijlocul lunii mai o pontă din 3-4 ouă. Juvenilii vânturelului
de seară au nevoie de doar 22-23 de zile pentru a ecloza, fiind apţi de zbor după alte 27-28 de
zile. Meniul trofic al speciei este alcătuit din nevertebrate (ortoptere, odonate, coleoptere etc.),
rozătoare şi amfibieni.
Distribuţie: vânturelul de seară poate fi întâlnit în Europa Centrală şi de Est, începând
din Ungaria şi Slovacia, Rusia, spre est până la râurile Ienisei şi Lena. În România prezintă o
răspândire discontinuă în regiunile de câmpie, atât în V cât şi în E şi S şi mai localizată în
Transilvania. Cuibăreşte şi în Delta Dunării.
Tel.: 0742/84.33.51
Efective populaţionale: În Europa, în afara Rusiei, există aproximativ 3.000-3.500

de perechi clocitoare, majoritatea în Ungaria, specia aflându-se în prezent în declin numeric
la nivel mondial. Efectivul cuibăritor naţional este estimat undeva între 400 şi 800 de perechi
(12% din efectivul european).
Relevanţa sitului pentru specie: conform formularului standard al sitului, la nivelul ariei
de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului specia apare doar în migraţi, în număr
redus, evaluat la 2 până la 20 de indivizi.
Efectul implementării PUZ: dezvoltarea planului de urbanism nu va conduce sub nicio
formă la presiuni asupra populaţiei de pasaj din SPA Podişul Hârtibaciului.
II. 1.2. Situl de importanţă comunitară Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu

(ROSCI0132) este un sit în suprafaţă de 2.054 ha ce se întinde pe teritoriile administrative ale
judeţelor Sibiu (89%) şi Vâlcea (11%).
Fig. nr. 6 - Încadrarea amplasamentului analizat în vecinătatea sitului de importanţă comunitară

Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu (ROSCI0132)
Tel.: 0742/84.33.51
Situl Natura 2000 a fost propus pentru desemnare de către Coaliţia Natura 2000 a
ONG-urilor de mediu din România.
SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu se află în vecinătatea amplasamentului pe care
se propune dezvoltarea planului, la aproximativ 150 m pe direcţia sud-est (Fig nr. 7). Între
amplaasamentul analizat şi limita apropiată a sitului Natura 2000 există linia de mocăniţă Sibiu
– Agnita.
Fig. nr. 7 - Încadrarea amplasamentului analizat în vecinătatea sitului de importanţă comunitară

Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu (ROSCI0132). Se poate constata distanţa de 250 m dintre limita sud-estica a
amplasamentului analizat şi limita în GIS a sitului Natura 2000, precum şi distanţa reală de 150 m dintre aceiaşi
limită a amplasamentului vizat de PUZ şi Râul Hârtibaciu
SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu a fost desemnat în vederea conservării a 8

specii de peşti: Zingel zingel, Zingel streber, Gobio kessleri, Rhodeus sericeus amarus, Barbus
meridionalis, Sabanejewia aurata, obitis taenia şi Pelecus cultratus, precum şi 3 specii de
moluşte: Anisus vorticulus, Unio crassus şi Chilostoma banaticum.
Din punct de vedere al calităţii şi importanţei SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu
în cadrul reţelei ecologice europeneNatura 2000, conform formularului standard al sitului, zona
Tel.: 0742/84.33.51
este importanţă deosebită pentru conservarea moluştelor Unio crassus şi Chilostoma

banaticum, precum şi a speciei de peşte Rhodeus sericeus amarus.
Deşi aria reflectă efectele impactului antropic îndelungat, manifestat în deceniile 7 - 9
ale sec. XX, există încă unele zone umede care şi-au păstrat aspectul şi comunităţile remanente,
fragmente ale structurilor originare. Numerose populaţii au fost izolate în aceste arii, relativ
izolate, formand intr-un sens restrictiv metapopulatii si metacomunităţi. Deşi de dimensiuni
mici, acestea reprezintă reale surse potenţiale de regenerare şi martori ai diversităţii specifice
de odinioară, reprezentative pentru flora, fauna şi peisajul ardelenesc.
Vulnerabilităţile identificate vizează construcţiile hidrotehnice care conduc la degradări
şi pierderi de habitate acvatice naturale. Alte categorii de impact antropic la care aria naturală
protejată este vulnerabilă constă în desecări (conduc la restrîngerea, degradarea şi chiar
pierderea zonelor umede), poluare, exploatări forestiere neajustate la un management
conservativ al unor specii de interes comunitar, agricultură intesivă etc.
Tabel nr. 4 - Lista speciilor pentru care a fost desemnat SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu (ROSCI0132) şi
evaluarea efectivelor populaţionale la nivelul sitului Natura 2000
Cod
Nr. Populaţie
Natura Denumire specie Reproducere Iernat Pasaj
crt. rezidentă
2000
Specii de peşti enumerate în anexa a II-a Directivei Consiliului 92/43/CEE
1. 1159 Zingel zingel P? - - -
2. 1160 Zingel streber P? - - -
3. 2511 Gobio kessleri P? - - -
4. 1134 Rhodeus sericeus amarus RC - - -
5. 1138 Barbus meridionalis C - - -
6. 1146 Sabanejewia aurata C - - -
7. 1149 Cobitis taenia C - - -
8. 2522 Pelecus cultratus R - - -
Specii de nevertebrate enumerate în anexa a II-a Directivei Consiliului 92/43/CEE
9. 4056 Anisus vorticulus R - - -
10. 1032 Unio crassus P - - -
11. 4057 Chilostoma banaticum C - - -
Tabel nr. 5 - Lista speciilor din fauna sălbatică de interes conservativ la nivelul SCI Oltul Mijlociu – Cibin –
Hârtibaciu (ROSCI0132) şi evaluarea criteriilor conform Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr.
207/2006 privind aprobarea conţinutului Formularului Standard Natura 2000 şi a manualului de completare
Cod
Nr.
Natura Denumire specie Sit. Pop. Conserv. Izolare Global
crt.
2000
Specii de peşti enumerate în anexa a II-a Directivei Consiliului 92/43/CEE
1. 1159 Zingel zingel - - - -
2. 1160 Zingel streber - - - -
3. 2511 Gobio kessleri - - - -
4. 1134 Rhodeus sericeus amarus C B C B
Tel.: 0742/84.33.51
5. 1138 Barbus meridionalis C B C B

6. 1146 Sabanejewia aurata C B C B
7. 1149 Cobitis taenia C B C B
8. 2522 Pelecus cultratus C B C C
Specii de nevertebrate enumerate în anexa a II-a Directivei Consiliului 92/43/CEE
9. 4056 Anisus vorticulus D - - -
10. 1032 Unio crassus A C C B
11. 4057 Chilostoma banaticum A B A B
Alte specii din ihtiofauna specifică cursurilor mari care alcătuiesc situl de importanţă
comunitară Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu evaluate ca fiind importante, conform
formularului standard Natura 2000 sunt: Alburnus alburnus, Alburnoides bipunctatus,
Barbatula barbatula, Barbus barbus, Esox reichertii, Perca fluviatilis, Rutilus rutilus, Tinca
tinca şi Vimba vimba.
Aspecte relevante privind speciile din fauna sălbatică de interes comunitar pentru
care a fost desemnat situl de importanţă comunitară Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu
şi relaţia cu amplasamentul vizat de dezvoltarea planului
Pentru evaluarea adecvată a impactului potenţial produs de implementarea unui plan
sau proiect asupra speciilor pentru care a fost un sit Natura 2000, observaţiile înregistrate în
teren trebuie corelate cu aspecte relevante privind ecologia speciilor, arealul de distribuţie,
efectivele populaţionale la nivel european şi naţional precum şi relevanţa sitului pentru
conservarea acestor specii. Toate aceste informaţii, corelate şi cu aspecte tehnice relevante
prinind planul sau proiectul analizat, precum şi cu date legate de impactul cumulat, conduc în
final la o evaluare corespunzătoare a efectului implementării planului/proiectului asupra
fiecărei specii de interes conservativ în parte.
Zingel zingel (fusar mare, pietrar)

Specie cu o răspândire medie redusă pe teritoriul României, fusarul mare habitează în
Dunăre şi în râurile mari şi relativ adânci, pe fund de nisip, pietriş sau argilă. În bălţile Dunării
ajunge rar. Reproducerea are loc în martie şi aprilie în plin curent, icrele fiind depuse pe pietre.
Se hrăneşte cu insecte acvatice, crustacee, icre şi peşti mici. Pe teritoriul naţional specia are un
areal mediu în comparaţie cu alte specii de peşti; arealul se află în uşoară scădere în ultimii zeci
de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate medie. În
vederea protecţiei acestei specii este necesară conservarea calităţii apei, realizarea
Tel.: 0742/84.33.51
construcţiilor ameliorative hidrotehnice cu consultarea conservaţioniştilor, păstrarea condiţiilor

naturale sau apropiat de cele naturale în anumite sectoare de râu.
Având în vedere distanţa de aproximativ 150 m dintre limita sud-estică a
amplasamentului analizat şi albia majoră a râului Hârtibaciu, precum şi scopul şi obiectivele
planului în baza cărora va fi implementat un proiect de parc energetic fotovoltaic care în faza
de construcţie şi de operare nu va conduce la nicio modificare a regimului hidric sau a
chimismului râului Hârtibaciu, putem afirma cu certitudine că dezvoltarea PUZ nu va conduce
sub nicio formă la modificarea stării de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000.
Zingel streber (fusar mic)

Specie cu o răspândire medie pe teritoriul României, fusarul mic habitează în Dunăre şi
râurile de deal şi şes, exclusiv în locurile cu curent, pe fund de pietriş, nisip sau argilă. Adesea
se îngroapă parţial în nisip. Indivizii nu se grupează în cârduri, ci stau liniştiţi pe fundul apei,
întotdeauna cu capul în amonte. Când este deranjat, fusarul mic fuge o distanţă scurtă şi se
opreşte. Se întâlneşte atât în apă mică (35 - 40 cm) cât şi în adândul Dunării. Reproducerea are
loc primăvara, de la mijlocul lui martie până în mai. Icrele sunt depuse pe pietre sau pe crengi.
Boabele de icre sunt mari. Baza trofică este alcătuită din insecte acvatice, amfipode, viermi, iar
ocazional din icre şi puiet de peşte.
Pe teritoriul naţional specia are un areal mediu în comparaţie cu alte specii de peşti. Arealul se
află în uşoară restrângere în ultimile decenii. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o
specie cu vulnerabilitate medie. În vederea protecţiei acestei specii este necesară conservarea
calităţii apei, realizarea construcţiilor ameliorative hidrotehnice cu consultarea
conservaţioniştilor, păstrarea condiţiilor naturale sau apropiat de cele naturale în anumite
sectoare de râu.
Tel.: 0742/84.33.51
Gobio kessleri (porcuşor de nisip)

Specia habitează în sectoarele mijlocii ale cursurilor mari de apă, în partea inferioară a
zonei scobarului până în zona crapului. Poate fi întâlnită şi în unele râuri mici de şes, în zona
cleanului. Prezenţa speciei este legată de o viteză a apei de 45 - 65, rar până la 90 cm/s.
Această plajă de viteză a apei este caracteristică râurilor de câmpie în porţiunile în care sunt
puţin adânci şi au substratul nisipos. Gobio kessleri este o specie relativ răspândită pe teritoriul
României, însă nu există studii populaţionale pe regiuni întinse care să permită o aproximare
statistică relevantă a dimensiunilor populaţiilor acestei specii. În condiţii optime de viteză şi
adincime a apei, precum şi de substrat, indivizii speciei sunt numeroşi, formând cârduri mari de
până la câteva sute de exemplare. Reproducerea are loc în luna iunie. Puietul formează cârduri
mari, care stau în apa mai încet curgătoare. Meniul trofic al speciei constă preponderent în
diatomee, iar la vârste mai mari în nevertebrate acvatice. La nivel naţional specia prezintă o
vulnerabilitate scazută/medie şi are un areal relativ întins, dar care se află de câteva decenii
într-o uşoară restrângere.
Rhodeus sericeus amarus (boarţă)

Boarţa este o specie cu o răspândire răspândire relativ mare pe teritoriul României, ce
habitează exclusiv în ape dulci. Specia preferă apele stătătoare sau încete, de aceea în râuri se
întâlneşte mai ales în braţele laterale, dar este destul de frecventă şi în plin curent, până aproape
de zona montană a râurilor. Răspândirea acestei specii este strâns legată de prezenţa
lamelibranhiatelor Unio sau Anodonta. Reproducerea are loc de la sfârşitul lunii aprilie până în
luna august. Reproducerea are loc în mai multe faze, fiecare femelă depunând icrele de mai
multe ori în decursul unui sezon. Icrele sunt depuse în cavitatea branhială a lamelibranhiatelor
din genurile amintite anterior. La niven naţional specia este considerată ca având o
vulnerabilitate scăzută.
Tel.: 0742/84.33.51

Barbus meridionalis (moioagă, mreană vânătă)

Specie bentopelagică, habitează exclusiv in raurile si paraiele din regiunea de munte si
partea superioara a regiunii colinare. În majoritatea raurilor care izvorasc din zone de podis sau
deal lipseste chiar din cursul lor superior care este rapid. Habitează atat in rauri pietroase,
rapide si reci, cat si unele paraie mai namoloase, care vara se incalzesc puternic, insa numai la
munte. Preferă mai ales sectoarele care au curent puternic si fund pietros. Barbus meridionalis
are o distributie relativ larga dar usor fragmentata. Cu toate acestea, nu există în prezent
suficiente date la nivel national care sa permita o aproximare statistica relevanta a
dimensiunilor populatiilor acestei specii în România. Reproducerea are loc primavara, dar se
poate prelungi uneori pana spre sfarsitul verii. Baza trofică este alcătuită in principal din
nevertebrate acvatice bentonice (tendipede, efemeroptere, trichoptere, gamaride, ologichete
etc.) şi mai rar din material vegetal sau detritus. În ultimile deecenii specia înregistrează o
extindere de areal la nivelul României. La nivel naţional specia este considerată ca fiind o
specie cu vulnerabilitate scazută.
Sabanejewia aurata (dunăriţă)

Specia are o răspândire foarte mare pe teritoriul României, habitând apele dulci
curgătoare din zona montană şi până la şes. Preferă substratul de pietriş cu nisip, dar se
întâlneşte şi în porţiunile exclusiv nisipoase. În râurile nisipoase în cea mai mare parte a
Tel.: 0742/84.33.51
timpului se îngroapă în nisip. Unele subspecii au preferinţă şi pentru substrat bolovănos.

Dunăriţa evită râurile sau sectoarele de râuri cu nămol. Hrana constă din diatomee şi
nevertebrate. La nivel naţional se consideră că specia are o vulnerabilitate scazută.
Cobitis taenia (zvârlugă)

Specia are o răspândire largă pe teritoriul României, habitând în ape lent curgătoare, cu
fund nisipos, argilos, mâlos, mai rar pietros, dar şi în ape stătătoare, evitând însă în general pe
cele cu mult mâl. În bălţi poate fi întâlnită în acele acvatorii care au substratul tare, nisipos sau
argilos. Adesea indivizii se îngroapă complet în mâl sau nisip şi caută hrana mai mult noaptea.
Peştele scos din apă scoate un sunet particular. Suplineşte într-o oarecare măsură lipsa de
oxigen din apă cu respiraţia intestinală. Reproducerea are loc din luna aprilie până în luna
iunie, atât în apă stătătoare, cât şi cea curgătoare. Icrele sunt adezive. Baza trofică a zvârlugii
este alcătuită din nevertebrate şi alge. La nivel naţional specia nu poate fi considerată ca fiind
vulnerabilă.
Pelecus cultratus (săbiţă)

Specie cu o răspândire relativ redusă pe teritoriul României în comparaţie cu alte specii
de peşti, poate fi întâlnită în fluvii şi râuri de şes, precum şi în multe lacuri mari interioare,
limanuri, lacuri litorale şi în părţile îndulcite ale mării. În bălţile de inundaţie ale Dunării
pătrunde primăvara, iar după reproducere se reîntoarce în Dunăre. Doar puţine exemplare
Tel.: 0742/84.33.51
rămân şi iarna în bălţi. În lacul Razelm se întâlneşte tot anul, specia fiind se pare sedentară.
Unele exemplare rămân în permanenţă în râuri. Săbiţa este o specie foarte bună înotătoare.
Reproducerea are loc în lunile aprilie - iunie. O femelă depune între 10.000 şi 60.000 boabe de
icre. Icrele sunt semipelagice. Baza trofică este alcătuită din plancton (mai ales tineretul),
nevertebrate bentonice, insecte aeriene şi peşti de dimensiuni reduse. La nivel naţional specia
prezintă o vulnerabilitate scăzută. Poluarea poate constitui o ameninţare la adresa acestei
specii.
Anisus vorticulus
Specia este un gastropod acvatic planorbid ce habitează strict în ape limpezi,
permanente, stagnante sau lin curgătoare, bogate în vegetaţie acvatică şi palustră. În România
apare mai ales în zone de câmpie, rar de depresiune sau podiş. Dintre habitatele de interes
comunitar, această specie poate popula ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie
din Littorelletea uniflorae sau Isoeto-Nanojuncetea (3130), lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie
de tip Magnopotamion sau Hydrocharition (3150), precum şi lacuri distrofice şi iazuri (3160).
Trăieşte în ape stagnante, bogate în vegetaţie, gropi, canale, iazuri, mlaştini, dar şi ape încet
curgătoare în zone de câmpie, fixată pe părţile submerse ale florei dure sau pe diferite
substraturi (predominant macrofitofilă). Preferă apele limpezi, fiind un bioindicator de calitate
superioară a habitatului.
Arealul speciei corespunde Europei centrală şi de est. Nu apare în Norvegia, Suedia şi
Belgia şi este sporadică în Danemarca. De asemenea, este sporadică şi rară în ţările din Anglia
până în estul Europei. Astfel, în România specia este rară şi sporadică, semnalată fiind cu
precădere în zone de câmpie, rar şi în podiş sau depresiuni. Probabil cea mai mare populaţie
este cea din Delta Dunării. Prezintă populaţii mici, în general izolate (parţial sau total).
Literatura de specialitate prezintă o serie de extincţii locale la nivel naţional (Sîrbu, I., Sárkány-
Kiss, A., Petrescu, M., Lazăr, Bianca, Buian, G., 1999). Este posibil să fi dispărut şi din alte
Tel.: 0742/84.33.51
zone semnalate în bibliografia de specialitate, motiv pentru care sunt necesare investigaţii noi
în teren. La nivel naţional efectivele populaţiilor sunt în scădere şi tind să fie din ce în ce mai
izolate ca urmare a fragmentării excesive a habitatelor. Posibila excepţie este Delta Dunării.
Ca şi celelalte planorbide este o specie hermafrodită şi ovipară. Poate constitui vector
pentru unii viermi paraziţi.
Ameninţările la care este supusă specia în tot arealul ei constă în: izolarea populaţiilor
ca urmare a fragmentării excesive a habitatelor specifice, asanarea zonelor umede, desfiinţarea
luncilor inundabile ca urmare a lucrărilor hidrotehnice sau pentru alte folosinţe, îndiguirea şi
regularizarea cursurilor de apă, poluarea apelor stagnante, incendierea sau tăierea vegetaţiei de
mal şi, nu în ultimul rând, transformarea bălţilor şi lacurilor naturale în eleştee.
În urma evaluării prezenţei speciei în acvatorii potenţiale din bazinul Oltului, în 1999,
singura locaţie cu prezenţă confirmată a speciei a fost la o mlaştină de la Turnu Roşu, judeţul
Sibiu (Sîrbu, I., Sárkány-Kiss, A., Petrescu, M., Lazăr, Bianca, Buian, G., 1999). În prezent
specia nu mai poate fi regăsită nici în această locaţie datorită asanării zonei umede. În acest
context se pune întrebarea dacă această specie ar trebui să fie listată în formularul standard al
SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu.
Având în vedere cele anterior menţionate, precum şi faptul că pe amplasamentul
analizat şi în vecinătatea acestuia nu există ecosisteme acvatice specifice ca habitat speciei
Anisus vorticulus, putem afirma cu certitudine că dezvoltarea PUZ nu va conduce sub nicio
formă la modificarea stării de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000.
Unio crassus (scoică mică de râu)

Scoica mică de râu populează pâraie şi râuri, mai rar fluvii, fiind mai frecventă în apele
din sectorul colinar şi de podiş decât în cel de câmpie. Este o specie pretenţioasă sub aspectul
condiţiilor de calitate a apei, necesitând ape curgătoare, bine oxigenate şi sedimente curate.
Preferă substratul nisipos sau moderat mâlos, fără conţinut exagerat de materie organică.
Unio crassus este o specie cu sexe separate, elementele sexuale masculine eliminate în
apă ajung odată cu materia nutritivă în cavitatea paleală a bivalvelor femele, procesul de
fecundare, constituirea zigotului, glochidioza şi creşterea timpurie de larvei (glochidia)
făcându-se în lamelele branhiale ale femelelor, mai ales în lunile aprilie - mai. Aceasta este o
etapă critică în perpetuarea populaţiilor, deoarece - strategia de reproducere timpurie fiind de
tip r - calitatea mediului şi o densitate minimă obligatorie populaţiei, sunt extrem de importante
Tel.: 0742/84.33.51
pentru ca reproducrerea să se desfăşoare eficient. Alterarea condiţiilor de calitate a apei sau

sedimentelor, precum şi scăderea efectivului populaţional sub o anumită valoare critică, pot
elimina populaţia pe parcursul unei singure generaţii.
Ca şi la celelalte Unionidae şi la Unio crassus glochidia, după o anumită perioadă, este
eliminată şi devine un ectoparazit obligatoriu pe branhiile sau înnotătoarele unor specii de
peşti, pe care trăiesc timp de 4-5 săptămâni. Schimbarea fondului piscicol, pericolul reprezentat
de introducerea de specii noi, glochidiile altor specii (de exemplu ale invadatorului
Sinanodonta woodiana) reprezintă noi pericole pentru perpetuarea populaţiilor.
Arealul speciei cuprinde Europa fără insulele britanice (de unde a dispărut în perioadele
glaciare recente), precum şi fără peninsulele Iberică şi Italică. În partea sud-estică a arealului
este capabilă să populeze şi alte habitate, cum ar fi apele mici de lângă malurile lacurilor, fapt
care nu se constată în zona centrală a arealului (inclusiv în România). La nivel naţional nu
există suficiente date care să permită o caracterizare ecologică nici măcar cu aproximaţie.
Motivele sunt legate de lipsa datelor actualizate din Moldova, absenţa lor din Muntenia şi
inconsistenţa celor din Dobrogea. Există evaluări ecologice valabile numai pentru unele
populaţii, mai abundente, din Transilvania, Banat şi Crişana, din ultimii 10 ani. În cazul SCI
Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu este posibilă specificarea categoriei dimensiunii
efectivului, a stării de conservare, de izolare şi evaluarea globală. Astfel, populaţia rezidentă de
scoică mică de râu la nivelul SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu (de fapt populaţii izolate
pe diferiţii afluenţi) a fost evaluată de Sîrbu, I. la aproximativ 100.000 indivizi, iar ca evaluare
a sitului în ceea ce priveşte conservarea speciei se apreciază următoarele încadrări ale
criteriilor, conform Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 207/2006 privind
aprobarea conţinutului Formularului Standard Natura 2000 şi a manualului de completare a
acestuia, populaţie: B, conservare: C, izolare: A şi evaluare globală: B. La nivelul acestui sit de
importanţă comunitară sunt semnalate populaţii existente în prezent în râul Tocile, aval de
lacurile de baraj (bazinul Cibinului) şi pe sectorul Hârtibaciului din zona podului spre Beneşti.
Alte populaţii de scoică mică de râu se află pe afluenţi ai Oltului amonte de SCI Oltul Mijlociu
– Cibin – Hârtibaciu.
În regiunile care au fost mai bine cercetate în decursul timpului, specia Unio crassus a
suferit în perioada socialistă (şi îndeosebi între anii 1960 - 1980) nenumărate extincţii locale
sau regionale. Cauza primară a fost poluarea industrială, urmată de lucrările de amenajare
hidrotehnică (îndiguiri, lacuri de acumulare, liniarizări ale cursurilor de apă, distrugerea
Tel.: 0742/84.33.51
luncilor inundabile etc.). Cele mai multe dispariţii documentate s-au petrecut în Oltul mijlociu
(actual depopulat în albia minoră), Mureşul mijlociu şi inferior, Someş şi Târnave. Totuşi
frecvent specia s-a menţinut prin populaţii mici, mai mult sau mai puţin izolate, care pot servi
ca surse de repopulare în cazul ameliorării condiţiilor de calitate a apei şi sedimentelor. După
1989 asistăm la o nouă tendinţă şi anume reducerea poluării industriale (cu efect centralizat,
clar şi acut) ca urmare a colapsului economic post-decembrist, dar o lentă şi susţinută creştere a
poluării casnice (difuze, cu efecte mai greu de evidenţiat, lente dar periculoase). Astfel se
constată pe de o parte o tendinţă pozitivă, mai ales în aval de vechile surse majore de poluare
(platformele dezafectate industriale), unele râuri experimentând un proces de repopulare
dinspre amonte spre aval. Pe de altă parte, creşterea poluării casnice produce o nouă gamă de
ameninţări. Cauzele majore sunt creşterea capacităţii populaţiei de a cumpăra şi folosi o gamă
largă de produse tehnice, chimice, electronice etc., creşterea vitezei de rulare a produselor,
obiceiul încă larg răspândit de depozitare directă a deşeurilor în albiile râurilor (la ţară ca şi la
oraş). Per total, la nivel naţional nu se poate distinge o singură tendinţă, ci fiecare zonă, râu,
categorie majoră de aşezări umane, istorie economică a ariei, influenţează prezentul şi viitorul
acestei specii.
Baza trofică este reprezentată de bacterii, zooplancton, alge verzi, diatomee, substanţe
organice şi mâl. După unele date bivalvele preferă zooplanctonul în detrimentul fitoplanctonului.
De asemenea sunt capabile să se hrănească şi prin filtrarea substanţelor organice în suspensie sau
coloidale, fiind un factor important în epurarea apelor impurificate şi un element de control al
înfloririi apei.
Prin natura relaţiilor interpecifice, a valenţelor ecologice şi a importanţei pe care o are
în cadrul funcţiilor sistemelor acvatice, se poate afirma că scoica mică de râu este o specie-
cheie pentru ecosistemele dulcicole lotice.
Tel.: 0742/84.33.51
Chilostoma banaticum (melc carenat bănăţean)

Gastropod terestru, poate fi întâlnit pe sub pietre, printre lemne putrede, buşteni, pe
stânci, pe plante, în frunzar pe sol, în păduri, tufărişuri, formaţiuni vegetale dintre cele mai
diverse, inclusiv parcuri şi grădini, la marginea drumurilor, în locuri umbrite şi umede, deseori
în apropierea apelor, de la munte şi până la şes, de-a lungul văilor, respectiv a apelor
curgătoare, preferând altitudini medii.
Arealul actual al speciei în Europa este cuprins mai ales în România, insular în Ungaria,
Germania, Croaţia, Ucraina, foarte probabil, sporadic, şi în Serbia, Slovacia şi Bulgaria.
Distribuţia speciei în Ungaria este fragmentară, aceasta fiind prezentă doar câteva locaţii pe
văile râurilor Tisa, Mureş şi Crişuri. Se presupune că populaţiile actuale din Ungaria provin din
România şi s-au răspândit de-a lungul văilor Crişului Alb şi Negru, precum şi de-a lungul
Someşului, înainte de amenajările hidrotehnice, respectiv de regularizări (Gheoca, V., 2002,
2004). Cele mai abundente populaţii, cea mai largă răspândire şi centrul genetic sunt în
România, şi în mod special Banatul (Grossu, 1987). Kspecia este încadrată ca element central-
dacic-podolian. Din acelaşi gen se consideră că mai există o specie strâns înrudită (Chilostoma
maeotica), cu răspândire limitată la unele arii din Munţii Apuseni. Chilostoma banaticum a fost
mult mai larg răspândită prin Europa în Pliocen şi, parţial, Pleistocen, actual fiind un relict
preglaciar cu răspândire insulară în toate ţările în care apare, cu excepţia României.
În România specia Chilostoma banaticum are valenţe ecologice destul de largi, fiind
întâlnită din etajul montan până la câmpie, de-a lungul văilor, respectiv a apelor curgătoare.
Este o specie mezobiontă, higrofilă, preferă arii împădurite, sau cel puţin vegetaţie abundentă,
microfagă, hermafrodită. Deşi habitatele au fost (mai ales la altitudini mai mici) degradate, prin
despăduriri, distrugerea luncilor inundabile, a pădurilor de tip galerie, prin agricultură etc.,
totuşi C. banaticum a supravieţuit sub forma unor metapopulaţii, chiar şi în zonele de câmpie.
Specia este ameninţată prin distrugerea habitatelor împădurite, a degradării vegetaţiei
naturale de mal, a zăvoaielor de mal, desecarea, modificarea regimului apelor curgătoare,
aridizarea terenurilor. Multe arii din ţară nu sunt încă studiate, populaţiile acesteia sunt foarte
rar evaluate, iar biologia ei se cunoaşte mult prea puţin.
La nivelul SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu specia este prezentă în pădurea
Tufari, situată pe parteaa dreaptă a pârâului Tocile (afluent de dreapte a râului Cibin). Având în
vedere distanţa mare dintre amplasamentul analizat şi această locaţie, putem afirma cu
Tel.: 0742/84.33.51
certitudine că dezvoltarea PUZ nu va conduce sub nicio formă la modificarea stării de

conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000.
II.2. – Specii de interes comunitar prezente/potenţial prezente pe amplasamentul vizat de

implementarea planului sau în vecinătatea acestuia
În urma observaţiilor efectuate în teren şi având în vedere aspectele tratate la secţiunea

II.1. - Date generale privind ariile naturale protejate de interes comunitar din zona
amplasamentului vizat de implementarea planului, în tabelele următoare sunt prezentate
speciile de interes comunitar prezente sau potenţial prezente pe amplasamentul vizat de
implementareaa planului sau în vecinătatea acestuia.
Tab. nr. 6 – Identificarea speciilor de interes conservativ la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului
posibil a fi afectate ca urmare a implementării PUZ
Prezentă (P) /
Nr. Denumirea ştiinţifică a
Potenţial prezentă Absentă (A)
crt. speciei
(PP)
1. Crex crex - A
2. Aquila pomarina PP -
3. Pernis apivorus - A
4. Caprimulgus europaeus - A
5. Dendrocopos medius - A
6. Picus canus - A
7. Ciconia ciconia P -
8. Ciconia nigra - A
9. Circaetus gallicus - A
10. Lullula arborea - A
11. Circus aeruginosus - A
12. Circus cyaneus PP -
13. Dendrocopos leucotos - A
14. Dendrocopos syriacus - A
15. Anthus campestris - A
16. Lanius minor - A
17. Lanius collurio PP -
18. Aythya nyroca - A
19. Bubo bubo - A
20. Philomachus pugnax - A
21. Tringa glareola - A
22. Chlidonias hybridus - A
23. Himantopus himantopus - A
24. Nycticorax nycticorax - A
25. Egretta alba - A
Tel.: 0742/84.33.51
26. Sterna hirundo - A

27. Falco vespertinus - A
Tab. nr. 7 – Identificarea speciilor de interes conservativ la nivelul

SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu posibil a fi afectate ca urmare a implementării PUZ
Prezentă (P) /
Nr. Denumirea ştiinţifică a
Potenţial prezentă Absentă (A)
crt. speciei
(PP)
1. Zingel zingel - A
2. Zingel streber - A
3. Gobio kessleri - A
4. Rhodeus sericeus amarus - A
5. Barbus meridionalis - A
6. Sabanejewia aurata - A
7. Cobitis taenia - A
8. Pelecus cultratus - A
9. Anisus vorticulus - A
10. Unio crassus - A
11. Chilostoma banaticum - A
II.3. – Specii şi habitate de interes comunitar afectate/potenţial afectate de implementarea

planului
În urma observaţiilor efectuate în teren şi având în vedere aspectele tratate la secţiunea

II.1. - Date generale privind ariile naturale protejate de interes comunitar din zona
amplasamentului vizat de implementarea planului, considerăm prezente sau potenţial prezente
pe amplasamentul analizat şi în vecinătatea acestuia, următoarele 4 specii din avifauna de
interes comunitar pentru care a fost desemnată SPA Podişul Hârtibaciului: Aquila pomarina
(acvila ţipătoare mică), Ciconia ciconia (barza albă), Circus cyaneus (eretele vânăt) şi Lanius
collurio (sfrâncioc roşiatic).
Având în vedere ecologia şi etologia speciilor de interes comunitar pentru care a fost
desemnat situl de importanţă comunitară Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu (a se vedea
aspectele tratate la secţiunea II.1. - Date generale privind ariile naturale protejate de interes
comunitar din zona amplasamentului vizat de implementarea planului), precum şi scopul şi
obiectivele planului analizat, se constată că niciuna dintre aceste specii nu va fi afectată sub
nicio formă de dezvoltarea planului şi de implementarea proiectului de construire a unui parc
energetic foltovoltaic.
Tel.: 0742/84.33.51
Prognoza privind potenţialele modificări induse de implementarea planului asupra

efectivelor populaţionale ale speciilor de interes comunitar şi asupra distribuţiei acestora la
nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului este tratată la secţiunea
II.5. din cadrul prezentului studiu de evaluare adecvată.
II.4. – Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar
Statutul de conservare a speciilor de interes comunitar pentru care au fost desemnate

siturile Natura 2000 SPA Podişul Hârtibaciului şi SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu a
fost estimat iniţial în faza de propunere a acestor situri, în baza surselor de informaţii existente
la acel moment. Statutul de conservare estimat al acestor entităţi de interes conservativ la nivel
comunitar este prezentat în Tabelele nr. 3 şi 5, pe coloana „Consevare”.
Pentru aria de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului, evaluarea reală a
stării de conservare a speciilor de interes conservativ revine ca sarcină structurii de
administrare a sitului, respectiv Societăţii Progresul Silvic. Având în vedere faptul că
ministerul de resort a semnat contractul de administrare a sitului doar în cursul anului trecut şi
luând în calcul suprafaţa deosebit de mare a acestei arii naturale protejate, este evident faptul că
activităţile aferente evaluării se vor întinde pe o perioadă destul de lungă, de minim doi ani,
conform legislaţiei specifice în vigoare, până la data transmiterii spre aprobare a planului de
management, sau chiar mai mult, în baza solicitării unei derogări, în cazul implementării unui
proiect din fonduri comunitare focalizat pe elaborarea acestui instrument de management.
Situl de importanţă comunitară Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu nu a fost preluat în
administrare/custodie, însă şi pentru speciile de interes comunitar pentru care a fost desemnat
situl Natura 2000 trebuie realizată o evaluare a stării de conservare şi un plan de management,
în conformitate cu prevederile OUG nr. 57/2007 aprobat cu modificări de Legea nr. 49/2011.
În concluzie, cunoştiinţele privind starea de conservare a speciilor pentru care au fost
desemnate cele două situri Natura 2000 nu trebuie să se bazeze pe date istorice, generale şi
adeseori perimate, ci trebuie dobândite în urma unor evaluări de actualitate, în baza unor
metodologii specifice, eficiente şi unitare la nivel naţional.
Tel.: 0742/84.33.51
II.5. – Prognoza privind modificările induse de implementarea planului asupra

efectivelor populaţionale ale speciilor de interes comunitar şi asupra distribuţiei acestora
la nivelul ariilor naturale protejate de interes comunitar
După cum s-a arătat la secţiunea II.3. – Specii şi habitate de interes comunitar
afectate/potenţial afectate de implementarea planului, considerăm că amplasamentul vizat de
PUZ este sau poate fi utilizat ca teren de hrănire de către următoarele 4 specii de păsări de
interes conservativ la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului: Aquila pomarina (acvila ţipătoare
mică), Ciconia ciconia (barza albă), Circus cyaneus (eretele vânăt) şi Lanius collurio
(sfrâncioc roşiatic).
Cu privire la potenţialul impact al planului asupra speciilor de interes comunitar pentru
care a fost desemnat situl de importanţă comunitară Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu (sit
situat în vecinătatea amplasamentului analizat la o distanţă de aproximativ 150 m), considerăm
că acesta este nul pentru fiecare entitate de interes conservativ în parte.
Referitor la efectele dezvoltării Planului Urbanistic Zonal asupra stării de conservare a
efectivului populaţional al acvilei ţipătoare mici la nivelul ariei de protecţie specială
avifaunistică Podişul Hârtibaciului menţionăm următoarele:
- covorul vegetal este dominat de Phragmites australis pe o suprafaţă de 30% din
suprafaţa amplasamentului analizat. Această suprafaţă nu corespunde habitatelor de hrănire ale
speciei deoarece şansele de observare şi capturare a prăzii sunt semnificativ mai scăzute;
- amplasamentul analizat constituie o suprafaţă extrem de restrânsă în raport cu
suprafaţa totală corespunzătoare ca teritorii de hrănire ale speciei în perimetrul sitului Natura
2000. Ponderea ridicată a suprafeţelor din interiorul sitului Podişul Hârtibaciului care sunt
potenţial utilizate de acvila ţipătoare mică ca şi teren de hrănire, adică 65% din suprafaţa sitului
(clasele de habitate: culturi –terenuri arabile - 7%, păşuni - 39% şi alte terenuri arabile – 19%),
ceea ce înseamnă aproximativ 160.132 de ha, iar planul analizat se dezvoltă pe 0,006% din
potenţialul teritoriu de hrănire la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului;
- în imediata apropiere a amplasamentului vizat de PUZ se manifestă un grad ridicat de
disturbare fonică continuă datorat traficului auto de pe DJ 106 Sibiu – Agnita (Fig. nr. 1, 3 şi
18);
- în vecinătatea amplasamentului analizat, imediat după DJ 106 Sibiu – Agnita, sub
liziera sudică a Pădurii Roşia, la o distanţă de aproximativ 175 m, există o stână de oi (Fig. nr.
Tel.: 0742/84.33.51
19 şi 20). Este cunoscut faptul că disturbarea produsă de turmele de oi şi de câinii de stână

conduce la neutilizarea acelei zone ca parte a teritoriului de hrănire al acvilei ţipătoare mici;
Ţinând cont de cele menţionate anterior putem afirma cu certitudine că dezvoltarea
Planului Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”, precum şi implementarea proiectului
subsecvent în faza de construcţie şi operare, nu va exercita un impact semnificativ care să
conducă la modificări asupra efectivului populaţional şi/sau asupra distribuţiei acvilei ţipătoare
mici la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului.
Cu privire la efectele implementării PUZ asupra berzei albe, constatăm, conform
formularului standard al sitului Natura 2000, că au fost estimate între 40 şi 60 de perechi
cuibăritoare nivelul SPA Podişul Hârtibaciului. Raportat la ponderea ridicată a suprafeţelor
corespunzătoare ca teritoriu de hrănire în perimetrul SPA Podişul Hârtibaciului, precum şi la
suprafaţa restrânsă vizată de implementarea planului, este evident că efectivul populaţional al
berzei albe, precum şi distribuţia speciei în perimetrul sitului Natura 2000, nu vor fi expuse sub
nicio formă unor modificări semnificative.
Referitor la modificările pe care le poate induce implementarea planului asupra
efectivului de erete vânăt ce iernează în perimetrul SPA Podişul Hârtibaciului, precum şi
asupra distribuţiei speciei la nivelul sitului Natura 2000, menţionăm că, aşa cum s-a arătat şi
anterior la secţiunea II. 1.1., amplasamentul analizat nu corespunde cerinţelor speciei ca loc
potenţial de înnoptare. Terenul vizat de implementarea PUZ poate fi utilizat ca teritoriu de
hrănire, însă, având în vedere suprafaţă extrem de restrânsă ca pondere în raport cu suprafaţa
totală de teren corespunzător ca teren de hrănire, efectivul restrâns al exemplarelor la nivelul
SPA Podişul Hârtibaciului (40 – 90 de indivizi, conform formularului standard al sitului Natura
2000), precum şi disturbarea fonică exercitată de traficul auto de pe DJ 106 Sibiu – Agnita
(drum situat în imediata vecinătate a amplasamentului), considerăm că dezvoltarea Planului
Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”, precum şi implementarea proiectului subsecvent
în faza de construcţie şi operare, nu va exercita un impact semnificativ care să conducă la
modificări asupra efectivului populaţional şi/sau asupra distribuţiei eretelui vânăt la nivelul
ariei de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului.
Amplasamentul vizat de dezvoltarea planului nu se constituie în potenţial teritoriu de
cuibărit pentru sfrânciocul roşiatic, având în vedere lipsa arbuştilor necesari cuibăritului, atât
pe amplasament, cât şi în vecinătatea acestuia. În schimb, chiar dacă în teren specia nu a fost
observată, amplasamentul analizat se poate constitui în teritoriu de hrănire al sfrânciocului
Tel.: 0742/84.33.51
roşiatic. Cu toate acestea, ţinând cont de faptul că specia necesită un teritoriu de hrănire relativ
mic şi bine definit în perioada cuibăritului şi având în vedere ponderea ridicată a suprafeţelor
din interiorul sitului Podişul Hârtibaciului care sunt potenţial utilizate de sfrânciocul roşiatic ca
şi teren de hrănire, adică 65% din suprafaţa sitului (clasele de habitate: culturi –terenuri arabile
- 7%, păşuni - 39% şi alte terenuri arabile – 19%), ceea ce înseamnă aproximativ 160.132 de
ha, putem afirma că dezvoltarea Planului Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”,
precum şi implementarea proiectului subsecvent în faza de construcţie şi operare, nu va
exercita un impact semnificativ care să conducă la modificări asupra efectivului populaţional
şi/sau asupra distribuţiei sfrânciocului roşiatic la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică
II.6. – Integritatea ariilor naturale protejate de interes comunitar
Integritatea unei ariei naturale protejate de interes comunitar este afectată dacă prin
implementarea unui plan/proiect se reduce suprafaţa habitatelor şi/sau numărul exemplarelor
speciilor de interes comunitar, sau se ajunge la fragmentarea habitatelor de interes comunitar şi
sau a habitatelor specifice din punct de vedere ecologic şi etologic, după caz, speciilor de
interes comunitar. De asemenea, un plan sau un proiect poate afecta integritatea unui sit Natura
2000 dacă acesta induce un impact negativ asupra factorilor care determină menţinerea stării
favorabile de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar sau dacă produce
modificări ale dinamicii relaţiilor care definesc structura şi/sau funcţia ariei naturale protejate
de interes comunitar.
Relaţiile structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea siturile Natura
2000 SPA Podişul Hârtibaciului şi SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu urmează a fi
identificate şi cuantificate în cadrul planurilor de management, conform cu prevederile OUG
nr. 57/2007 aprobat cu modificări de Legea nr. 49/2011.
II.7. – Obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate de interes comunitar
Conform art. 4 pct. 34 din OUG nr. 57/2007 aprobată cu modificări de Legea nr.
49/2009, definiţia planului de management al unei arii naturale protejate este următoarea:
„documentul care descrie şi evaluează situaţia prezentă a ariei naturale protejate, defineşte
Tel.: 0742/84.33.51
obiectivele, precizează acţiunile de conservare necesare şi reglementează activităţile care se

pot desfăşura pe teritoriul ariilor, în conformitate cu obiectivele de management”.
Obiectivele de conservare a unei arii naturale protejate de interes comunitar au în
vedere menţinerea şi restaurarea statutului favorabil de conservare a speciilor şi habitatelor de
interes comunitar. Stabilirea obiectivelor de conservare se realizează ţinându-se cont de
caracteristicile fiecărei arii naturale protejate de interes comunitar (reprezentativitate, suprafaţa
relativă, populaţia, statutul de conservare etc.), prin planurile de management al ariilor naturale
protejate de interes comunitar, după cum s-a arătat în paragraful anterior.
Aria de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului şi situl de importanţă
comunitară Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu nu beneficiază în prezent existenţa unor planuri
de management şi, ca atare, până în momentul de faţă, nu au fost stabilite obiectivele de
conservare specifice celor două situri Natura 2000. De asemenea, nu au fost stabilite nici
măsurile minime de conservare pentru speciile şi habitatele de interes comunitar pentru care au
fost desemnate cele două situri de interes comunitar. Măsurile minime de conservare urmează a
fi stabilite de către structura de administrare a SPA Podişul Hârtibaciului şi de către ministerul
de resort pentru SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu, arie naturală protejată de interes
comunitar nepreluată în administrare/custodie până în prezent.
II.8. – Descrierea stării actuale de conservare a ariilor protejate de interes comunitar
Evaluarea stării de conservare a unei arii naturale protejate constă, cel puţin, în
însumarea stării de conservare a habitatelor naturale şi a specilor de interes conservativ şi/sau
protectiv, direct corelat cu presiunile antropice şi naturale din prezent.
Evaluarea stării reale actuale de conservare a ariei de protecţie specială avifaunistică
Podişul Hârtibaciului se va realiza iniţial în perioada de elaborare a planului de management şi,
ulterior, în urma desfaşurării activităţilor specifice de monitorizare a stării de conservare a
acestor entităţi de interes conservativ.
În prezent nu există informaţiile necesare care să permită cuantificarea stării de
conservare a ariei de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului. Cu toate acestea,
având în vedere densitatea scăzută a populaţiei umane din interiorul sitului Natura 2000,
ponderea ridicată a habitatelor naturale şi semi-naturale, ponderea mare a terenurilor agricole
utilizate în mod extensiv ca urmare a desfăşurării practicilor agricole tradiţionale, precum şi
Tel.: 0742/84.33.51
lipsa unor obiective industriale cu potenţial poluant ridicat, considerăm că starea actuală de
conservare a ariei de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului este foarte bună.
Tel.: 0742/84.33.51
CAPITOLUL III
Identificarea şi evaluarea impactului
III.1. – Analiza ecologică a amplasamentului vizat de implementarea planului
Fig. nr. 8 – Aspect general privind încadrarea amplasamentului proiectului în teritoriu. Suprafaţa de teren vizată
de implementarea PUZ se află în circuit agricol şi este inclusă într-o incintă agricolă (suprafaţă ferită de ieşirea din
matcă a râului Hârtibaciului ca urmare a construirii unor diguri de protecţie paralele cu albia majoră a râului)
Fig. nr. 9 – Amplasamentul vizat de PUZ, vedere spre direcţia est.
Tel.: 0742/84.33.51
Fig. nr. 10 – Amplasamentul vizat de PUZ, vedere spre direcţia sud-vest
Fig. nr. 11 – Canal de drenaj la limita amplasamentului studiat, pe latura sud-vestică a acestuia. Substrat de mâl
fin, floră dominată de Phragmites australis, Salix purpurea şi Rubus caesius
Tel.: 0742/84.33.51
Fig. nr. 12 – Detaliu privind suprafaţă de sol denudat. Covorul vegetal este dominat de Phragmites australis şi
Rubus caesius. La compoziţia covorului vegetal mai participă Equisetum arvense, Tanacatum vulgare ş.a.
Fig. nr. 13 – Aspect general privind solul denudat cu grad redus de acoperire cu vegetaţie. Flora acestor suprafeţe
este dominată de Phragmites australis şi Rubus caesius. Această suprafaţă se află în partea sud-vestică a
amplasamentului şi ocupă aproximativ 5% din suprafaţa totală vizată de PUZ
Tel.: 0742/84.33.51
Fig. nr. 14 – În zonele cu exces de umiditate de pe amplasamentul analizat se constată din nou prezenţa speciei
Phragmites australis, însoţită însă de Equisetum arvense, Mentha longifolia, Ranunculus repens, Symphytum
officinale şi Carex sp. Amplasamentului vizat de PUZ prezintă o acoperire cu specia Phragmites australis de
aproximativ 30% din suprafaţa totală
Fig. nr. 15 – Mare parte din amplasamentul analizat, de aproximativ 30-35 % din suprafaţa totală, prezintă un
strat herbaceu dominat de specia Equisetum arvense, la care mai participă semnificativ şi Mentha longifolia,
Ranunculus repens şi specia adventivă Erigeron annuus
Tel.: 0742/84.33.51
Fig. nr. 16 – Aspect privind flora segetală pe suprafeţe de teren agricol abandonate. Se constată prezenţa speciilor
Raphanus sp., Agropyrum repens, Chenopodium album ş.a.
Fig. nr. 17 – Aspect privind suprafaţă de teren exploatată agricol în perimetrul amplasamentului analizat.
Ponderea suprafeţei este de aproximativ 15%.
Tel.: 0742/84.33.51
III.2. – Identificarea şi evaluarea impactului direct şi indirect
Obiectivul principal al reţelei ecologice europene Natura 2000 constă în asigurarea pe

termen lung a „statutul de conservare favorabilă” pentru speciile şi/sau habitatele de interes
comunitar la nivelul fiecărui sit desemnat în parte.
Deşi legislaţia specifică nu defineşte în mod clar termenul de „statut de conservare
favorabilă”, României îi va reveni obligaţia de a raporta periodic către Comunitatea
Europeană, cu privire la îndeplinirea acestui obiectiv. Indicatorii obiectivi şi cantitativi cu
privire la statutul unei specii într-o anumită zonă sunt mărimea şi distribuţia populaţiei din
cadrul sitului. Este deci esenţial ca impactul unor investiţii asupra acelor specii pentru care
zona a fost desemnată ca sit Natura 2000, să fie evaluat complet prin metode ştiinţifice. În
majoritatea cazurilor impactul poate fi minimalizat sau sensibil micşorat prin selectarea atentă
şi implementarea corectă a metodelor de diminuare a impactului.
Conform îndrumarului „Managing Natura 2000 sites : The provisions of Article 6 of the
„Habitats‟ Directive 92/43/EEC”:
Degradarea habitatelor este o degradare fizică ce afectează un habitat. Conform art. 1
pct.e). al Directivei 92/43/CEE - Directiva Habitate, statele membre trebuie să ia in considerare
impactul proiectelor asupra factorilor de mediu mediului (apă, aer sol) şi implicit asupra
habitatelor. Dacă aceste impacturi au ca rezultat modificarea statutului de conservare al
speciilor/habitatelor într-unul mai puţin favorabil faţă de situaţia anterioară impactului, atunci
se poate considera ca a avut loc o deteriorare a habitatului. Pe lângă degradarea habitatelor,
pierderea de suprafeţe de habitate naturale, specifice din punct de vedere ecologic şi etologic
unor specii de interes comunitar, constituie o altă presiune asupra valorilor naturale de interes
conservativ în spaţiul european.
Disturbarea nu afectează parametrii fizici ai unui sit, aceasta afectează în mod direct
speciile şi de cele mai multe ori este limitată în timp (zgomot, surse de lumină, etc.).
Intensitatea, durata şi frecvenţa elementului disturbator sunt parametrii ce trebuie luaţi in
calcul.
In general, în perioada de execuţie de lucrări de construcţie in cadrul habitatelor
naturale si seminaturale, este posibila aparitia unor factori perturbatori asupra florei si faunei.
In cazul pasarilor aceste efecte se pot concretiza in tendinta de retragere in zone limitrofe,
Tel.: 0742/84.33.51
motivul fiind ocuparea habitatului de catre constructii sau zgomotul generat de lucrarile
efective de constructie.
DTAC, PT, etc.
Implementarea proiectului pentru care se dezvoltă planul nu necesită preluare de apă pe
durata execuţiei lucrărilor sau în perioada de operare.
Realizarea planului va conduce inevitabil la restrângerea şi la modificarea structurii
covorului vegetal.
De asemenea, amenajarea căilor de operare în interiorul parcului energetic fotovoltaic şi
canalizarea apelor pluviale in vederea dirijării acestora in emisari adiacenţi amplasamentului pe
laturile sud-vestică şi nord-estică vor conduce de asemenea la modificări structurale ale
covorului vegetal prin modificarea regimului hidric.
Având însă în vedere aspectele tratate la secţiunea III.1. – Analiza ecologică a
amplasamentului vizat de implementarea planului, constatăm că vegetaţia identificată pe
amplasamentul analizat corespunde terenurilor agricole în pârloagă, cu o pondere ridicată în
specii segetale, impactul implementării planului şi a proiectului subsecvent va fi
nesemnificativ.
În perioada de dezvoltare a Planului de Urbanism Zonal nu se vor înregistra emisii şi
deşeuri. Acest aspect va fi tratat corespunzător la faza de evaluare a impactului asupra mediului
pentru proiectul „Parc energetic fotovoltaic”. Cu toate acestea, având în vedere tipul
proiectului, este evident faptul că în perioada de construcţie şi de operare nu se vor înregistra
emisii, iar gestiunea deşeurilor nu va ridica probleme de mediu.
În concluzie, la faza de dezvoltare a planului nu se va înregistra impact asupra mediului
în general şi asupra speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnată SPA Podişul
Hârtibaciului în mod special.
Cuantificarea impactului direct şi indirect al implementării parcului energetic
fotovoltaic se va putea realiza punctual după realizarea proiectului tehnic.
Tel.: 0742/84.33.51
III.3. – Identificarea şi evaluarea impactului pe termen scurt şi lung
La faza de dezvoltare a planului nu se va înregistra impact asupra mediului în general şi

asupra speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnată SPA Podişul Hârtibaciului în
mod special.
La faza de proiect impactul pe termen scurt, aferent perioadei de construcţie a parcului
energetic fotovoltaic, va consta în in principal, pregatirea fundatiilor si montarea
echipamentelor si instalatiilor. Se preconizează o disturbare cu impact redus pe o perioadă de
circa 6 luni.
Impactul pe termen lung aferent propunerii de proiect corespunde etapei de operare –
funcţionare a parcului energetic fotovoltaic. Impactul constă în ocuparea amplasamentului
analizat pe o perioadă îndelungată cu echipamentele si instalatiile necesare implementării
proiectului. Se estimează o perioadă de operare – funcţionare a proiectului cuprinsă între 25-
30 ani.
Având în vedere aspectele tratate la secţiunile II.1. - Date generale privind ariile
naturale protejate de interes comunitar din zona amplasamentului vizat de implementarea
planului, I.2. - Descriere planului, I.11. - Activităţi care vor fi generate ca rezultat al
implementării planului şi III.1. - Analiza ecologică a amplasamentului vizat de implementarea
planului, constatăm că dezvoltarea planului şi implementarea proiectului în faza de construcţie
şi de operare – funcţionare a parcului energetic fotovoltaic nu va conduce sub nicio formă la un
impact semnificativ asupra speciilor de interes comunitar pentru care au fost desemnate SCI
Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu şi SPA Podişul Hârtibaciului.
III.4. – Identificarea şi evaluarea impactului rezidual
La faza de dezvoltare a planului nu se va înregistra impact asupra mediului în general şi

asupra speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnată SPA Podişul Hârtibaciului în
mod special. Ca atare la această fază nu se poate discuta de măsuri de diminuare a impactului
planului şi, corelelat, de evaluarea impactului rezidual.
Deşi amplasamentul vizat de dezvoltarea PUZ şi de implementarea proiectului de plan
energetic fotovoltaic nu corespunde din punct de vedere ecologic şi/sau etologic ca teritoriu de
cuibărire pentru nicio specie de pasăre de interes conservativ la nivelul ariei de protecţie
Tel.: 0742/84.33.51
specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului, considerăm aplicabilă ca măsură prezentivă de

diminuare a impactului la faza de construcţie a proiectului efectuarea lucrărilor în afara
perioadei de cuibărire a păsărilor (perioada mai-iunie), în vederea diminuării disturbării în
vecinătatea amplasamentului analizat. Însă, având în vedere că pe un buffer al amplasamentului
analizat destul de larg nu există habitate specifice de cuibărire pentru avifauna de interes
conservativ la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului, considerăm că efectul aplicării acestei măsuri
de diminuare a impactului va fi minim, iar impactul rezidual va fi aproximativ identic cu
impactul iniţial al proiectului în faza de construcţie.
III.5. – Identificarea şi evaluarea impactului cumulativ
Amplasamentul analizat se află în extravilanul localităţii Hosman, comuna Nocrich.

Impactul identificat în teren în vecinătatea suprafeţei vizate de implementarea PUZ, care se
manifestă sub formă de disturbare a speciilor de interes conservativ pentru care a fost
desemnată aria de protecţie specială avifaunistică Podişul Hârtibaciului, este datorat traficului
rutier de pe DJ106 Sibiu-Agnita (drum situat în imediata vecinătate a amplasamentului
analizat, pe latura nord-vestică) (Fig. nr. 1, 3, 8 şi 18), precum şi a existenţei unei stâne situate
între DJ106 Sibiu-Agnita şi Pădurea Roşia, la aproximativ 175 m de amplasamentul analizat pe
direcţia nordică (Fig. nr. 19 şi 20).
Fig. nr. 18 – Aspect privind învecinarea amplasamentului vizat de PUZ cu DJ 106 Sibiu - Agnita
Tel.: 0742/84.33.51
Fig. nr. 19 – Aspect privind activitatea antropică desfăşurată în vecinătatea amplasamentului studiat. Distanţa faţă
de limita nord-vestică a amplasamentului este de aproximativ 175 m.
Fig. nr. 20 – Stână situată la aproximativ 175 m faţă de limita nord-vestică a amplasamentului studiat
Tel.: 0742/84.33.51
Fig. nr. 21 – Aspect privind învecinarea amplasamentului analizal pe latura sud-estică cu linia mocăniţei Sibiu –
Agnita. Linia mocăniţei nu mai este utilizată în prezent, fiind pusă sub conservare ca urmare a desemnării recente
a obiectivului ca monument istoric
Având în vedere cele prezentate anterior, considerăm semnificativă disturbarea creată

de traficul auto de pe DJ 106 Sibiu – Agnita, precum şi de activitatea antropică desfăşurată în
vecinătate. Aceste disturbări au interferat cu aspecte legate de etologia speciilor de păsărilor de
interes comunitar la nivelul SPA Podişul Hârtibaciului, rezultatul fiind concretizat, aşa cum s-a
menţionat în cadrul secţiunii III.2. – Identificarea şi evaluarea impactului direct şi indirect, în
tendinţa de retragere a păsărilor în zone limitrofe suprafeţelor supuse disturbării.
În acest sens şi în acest caz considerăm impactul cumulat ca fiind semnificativ mai
redus decât impactul generat de parcul energetic fotovoltaic în perioada de construcţie şi de
operare în cazul selectării unui amplasament în zone naturale sau semi-naturale nedisturbate
antropic.
Tel.: 0742/84.33.51
CAPITOLUL IV
Măsuri de reducere a impactului
IV.1. – Identificarea şi descrierea măsurilor de reducere a impactului

DTAC, PT, etc.
În perioada de dezvoltare a Planului de Urbanism Zonal nu se vor înregistra emisii,
deşeuri sau activităţi cu generare de disturbare pe amplasamentul analizat.
În concluzie, la faza de dezvoltare a planului nu se va înregistra impact asupra mediului
în general şi asupra speciilor de interes comunitar pentru care au fost desemnate SPA Podişul
Hârtibaciului şi SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu în mod special.
Având în vedere cele menţionate, nu se impune la faza de plan identificarea unor
măsuri de reducere a impactului.
Masurile generale si adecvate de reducere a impactului proiectului asupra speciilor de
pasari de interes comunitar la nivelul SPA Podisul Hartibaciului sunt urmatoarele:
- organizarea de santier se va realiza strict in perimetrul de implementare a
proiectului;
- interdictia totala a depozitarii pe amplasament a oricaror substante care au potential
de a polua apa, in vederea conservarii ihtiofaunei de interes conservativ pentru care a
fost desemnat SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hartibaciu;
- folosirea utilajelor cat mai silentioase in vederea diminuarii disturbarii fonice a
avifaunei de interes comunitar din vecinatatea amplasamentului analizat;
- interdictia totala a repararii utilajelor pe amplasamentul proiectului. Eventualele
reparatii vor fi efectuate in unitati specializate;
- deseurile generate vor fi colectate si eliminate in conformitate cu legislatia in
vigoare.
Tel.: 0742/84.33.51
La faza de proiect, după elaborarea proiectului tehnic, vor fi identificate în raportul

privind impactul asupra mediului şi în studiul de evaluare adecvată toate măsurile specifice şi
adecvate de diminuare a impactului asupra mediului şi asupra speciilor de interes comunitar,
măsuri legate de organizarea de şantier, de perioada de construcţie etc.
IV.2. – Planificarea acţiunilor de monitorizare a aplicării măsurilor de reducere a

impactului
Având în vedere aspectele tratate la secţiunea IV.1. – Identificarea şi descrierea

măsurilor de reducere a impactului, considerăm că nu se impune identificarea unor acţiuni de
monitorizare a aplicării măsurilor de reducere a impactului.
IV.3. – Măsuri de menţinere şi/sau restaurare a statutului favorabil de conservare
Având în vedere descrierea aspectelor ecologice ale amplasamentului studiat, precum şi

faptul că zona nu este utilizate ca habitat de cuibărire pentru speciile de păsări de interes
comunitar, şi nu corespunde nici cerinţelor ecologice ca habitat de hrănire ca urmare a
disturbării manifestate în zonă, considerăm că nu se impune identificarea unor măsuri de
menţinere şi/sau restaurare a statutului favorabil de conservare al acestor specii la nivelul
sitului Natura 2000.
CAPITOLUL V
Metode utilizate pentru culegerea informaţiilor privind
speciile şi habitatele de interes comunitar afectate/potenţial afectate
În vederea realizării prezentului studiu de evaluare adecvată au fost desfăşurate

următoarele etape de lucru:
1. Etapa de documentare. A fost realizată consultarea bibliografiei de specialitate cu
privire la informaţii relevante legate de distribuţia speciilor de de interes comunitar la
nivelul SPA Podişul Hârtibaciului şi SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu, precum şi
de preferinţele de habitat ale acestora, aspecte de ecologie, etologie, vulnerabilităţi etc.
Au fost compilate toate informaţiile existente despre locaţia studiată. Pe de o parte s-au
adunat informaţiile anterioare existente despre speciile de interes comunitar înregistrate
în zonă. Pe de altă parte s-au adunat informaţiile despre habitate necesare studiului
Tel.: 0742/84.33.51
propus (varietatea habitatelor, distribuţia lor, asocierea speciilor ţintă cu habitatele

folosite etc.);
2. Etapa de planificare şi pregătire. A fost realizată o planificare a acţiunilor desfăşurate,
atât în teren – faza de colectare a datelor – cât şi la birou – faza de prelucrare, analiză şi
faza finală decizională;
3. Etapa de colectarea a datelor din teren. A fost una dintre cele mai importante etape
deoarece de natura şi corectitudinea datelor colectate pe teren depind rezultatele
studiilor şi implicit şi atingerea obiectivelor propuse.
Având în vedere faptul că suprafaţa amplasamentului analizat nu este inclusă în arii
naturale protejate din categoria situri de importanţă comunitară, şi ca atare nu se impune
evaluarea de habitate de interes comunitar, s-a realizat o analiză a covorului vegetal prin
parcurgerea amplasamentului pe transecte, în vederea evaluării condiţiilor de habitate specifice
speciilor de păsări de interes comunitar ca habitate de cuibărire, adăpost şi hrănire.
Având în vedere suprafaţa restrânsă a amplasamentului analizat, evaluarea prezenţei
speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnată SPA Podişul Hârtibaciului în zona
investigată a fost realizată prin metoda totală (FC) şi transecte (LT). Observaţiile din puncte
fixe (PC) au fost folosite pentru evaluarea suprafeţelor din imediata vecinătate a terenului
propus pentru dezvoltarea planului.
4. Etapa de pelucrare şi analiză a datelor. Ulterior desfăşurării etapei de colectare a
informaţiilor din teren acestea au fost centralizate, analizate şi coerelate cu informaţiile
legate de natura planului şi a proiectului subsecvent de construcţie parc energetic
fotovoltaic, în scopul evaluării potenţialului impact asupra speciilor de interes
comunitar şi în vederea stabilirii eventualelor măsuri necesare pentru evitarea sau
diminuarea acestui impact.
CONCLUZII
1. În faza de dezvoltare a Planului Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”,

localitatea Hosman, nu se va înregistra impact asupra mediului în general şi asupra
speciilor de interes comunitar pentru care au fost desemnate SPA Podişul Hârtibaciului
şi SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu în mod special;
Tel.: 0742/84.33.51
2. Starea de conservare a fiecărei specii de interes conservativ la nivelul SPA Podişul

Hârtibaciului şi SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu nu va fi modificată ca urmare a
dezvoltării PUZ-ului;
3. Integritatea siturilor Natura 2000 SPA Podişul Hârtibaciului şi SCI Oltul Mijlociu –
Cibin – Hârtibaciu nu va fi afectată ca urmare a dezvoltării PUZ-ului;
4. Având în vedere caracteristicile proiectului „Parc energetic fotovoltaic”, amplasamentul
restrâns în raport cu suprafaţa SPA Podişul Hârtibaciului, aspectele ecologice de pe
amplasament, disturbarea generată în vecinătatea amplasamentului ca urmare a
traficului auto de pe DJ106 Sibiu – Agnita şi a activităţii antropice existente,
considerăm că impactul va fi nesemnificativ asupra speciilor de interes conservativ şi la
faza de proiect.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. BirdLife International, 2004 – Birds in the European Union: a status assemsent.

Wagwninen, The Netherlands: BirdLife International;
2. BirdLife International, 2007 – BirdLife Species Factsheets - www.birdlife.org;
3. Curtean, A., Sîrbu, I., Drăgulescu, C., Bănăduc, D., 1999 - Impactul antropic asupra
biodiversităţii zonelor umede din bazinul superior şi mijlociu al Oltului. Edit. Univ.
„Lucian Blaga” Sibiu, p. 1 – 103;
4. Daróczi J. Sz., Zeitz R., 2003 – Guide for protection of diurnal birds of prey in
Romania. Methods, recommendation and suggestions, the complete checklist of the
species and subspecies. – Published by Milvus Group Association. Tîrgu Mureş;
5. Forsman, D., 1999 – The Raptors of Europe and the Middle East - T.&A.D. Poyser,
London;
6. Fuller, S. L. H., 1974 - Clams and Mussels (Mollusca: Bivalvia). Pollution Ecology
of Freshwater Invertebrates, Hart C. W. Jr., Fuller, S. L. H. eds., Acad.Press, New
York, San Francisco, London, 215 – 273;
7. Gheoca, V., 2002 - Aspecte ale taxonomiei şi distribuţiei helicidelor din Depresiunea
Făgăraşului. Acta oecologica, Univ. Lucian Blaga, Sibiu, IX (1-2), 25-39;
Tel.: 0742/84.33.51
8. Gheoca V., 2004 - Contribuţii la studiul taxonomic, ecologic şi genetic al helicidelor

(Mollusca, Gastropoda) din Depresiunile Sibiului şi Făgăraşului. Teză de doctorat.
Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca;
9. Grossu, Al.V., 1955 - Fauna Republicii Populare Romîne, Mollusca vol III,
Gastropoda Pulmonata, Edit. Academiei R. P. R., Bucureşti;
10. Grossu, A. V., 1962 - Mollusca; Bivalvia. Fauna R.S.R., 3 (3), Edit. Acad. Bucuresti;
11. Grossu, A. V., 1993 - The catalogue of the moluscs from Romania. Trav. Mus. Hist. nat.
"Grigore Antipa", 33, Bucureşti, 291 – 366;
12. Grossu, A. V., 1993 - Gasteropodele din Romania, Compendiu. Bucureşti;
13. Jaarsma, C. F. – van Langevelde, F. – Botma, H., 2006 - Flattened fauna and
mitigation: Traffic victims related to road, traffic, vehicle, and species characteristics. -
Transportation Research Part D 11: 264–276;
14. Laursen, K., 1981 - Birds on roadside verges and the effect of mowing on frequency
and distribution. Biol.Conserv. 20, 59-68;
15. Meunier, F.D., Verheyden, C. and Jouventin, P., 1999 - Bird communities of
highway verges: Influence of adjacent habitat and roadside management. Acta
Oecologica-International Journal Of Ecology 20, 1-13;
16. Manley, P. N., Van Horne, B., Roth, J. K., Zielinski, W. J., McKenzie, M. M.,
Weller, T. J., Weckerly, F. W., Vojta, C., 2006 - Multiple species inventory and
monitoring technical guide. Gen. Tech. Rep. WO-73. Washington, DC: U.S.
Department of Agriculture, Forest Service, Washington Office. 204 p.;
17. Munteanu, D. (ed), (2002) – Atlasul păsărilor clocitoare din România – Publ. Soc.
Ornitologică Română Nr. 16, Cluj Napoca;
18. Profiroiu, M., Popescu, Irina - Politici europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003,
p. 107-108.
19. Reijnen, R. and Foppen, R., 1994 - The effects of car traffic on breeding bird
populations in woodland. 1. Evidence of reduced habitat quality for willow warblers
(Phylloscopus trochilus) breeding close to a highway. J.Appl.Ecol. 31, 85-94;
20. Sîrbu, I., Sárkány-Kiss, A., Petrescu, M., Lazăr, Bianca, Buian, G., 1999 -
Contributions to the knowledge of the freshwater molluskfauna from the upper and middle
basin of the Olt River (Romania). Transylvanian Review of Systematical and Ecological
Research, Sibiu, 1, p. 111 – 122;
Tel.: 0742/84.33.51
21. Sîrbu, I., 2004 - Studiu asupra moluştelor acvatice din Transilvania, Maramureş,
Crişana şi Banat. Teză de doctorat. Institutul de Biologie al Academiei Române,
Bucureşti;
22. Seiler, A., 2002 - Effects of infrastructure on nature. In: Anonymus, 2003. COST 341.
Habitat fragmentation due to transportation infrastructure. The European review.
European Commission, Directorate-General for Research, Brussel;
23. Warner, R.E., 1992 - Nest ecology of grassland Passerines on road right-of-ways in
central Illinois. Biol.Conserv. 59, 1-7.
Tel.: 0742/84.33.51
CURRICULUM VITAE
1. Nume: Petrescu
2. Prenume: Mihai-Ciprian
3. Data naşterii: 09/06/1976
4. Adresa: Oaşa nr. 6, ap. 9, cod 550305, Sibiu, România
5. Contact: Tel. mobil: 0742/843351; Tel. fix: 0369/561664;
E-mail: petrescu.pfa@gmail.com; adm.fagaras@gmail.com;
6. Educaţie:
Instituţia de învăţământ şi Diplomă obţinută:
perioada
2000-2002 - Masterat Diplomă: Expert în “Ecologie Sistemică şi Conservarea Biodiversităţii”
specializarea – „Ecologie
Sistemică şi Conservarea
Biodiversităţii ”, Facultatea de de
Biologie-Geologie, Universitatea
„Babeş-Bolyai” din Cluj–Napoca
1996-2000 - Facultatea de Diplomă: Ecolog, Biolog
Ecologie şi Protecţia Mediului,
Universitatea „Lucian Blaga” din
Sibiu
7. Competenţe lingvistice: (nivel cunoştinţe: 1 – excelent; 5 – nivel de bază)

Limba Citit Vorbit Scris
Engleză 2 3 2
8. Membru în asociaţii/organisme profesionale:

1996 - membru al O.N.G. Ecotur, Sibiu;
2004 - membru fondator al Asociaţiei Malacologice din România;
2010 - membru al Forumului Montan din România – Filiala Sibiu;
2010 - membru fondator al Asociaţiei Carpatine Ardeleane a Turiştilor – Secţiunea Sibiu (SKV - Siebenbürgischer
Karpatenverein - Secţiunea Sibiu).
9. Aptitudini şi competenţe tehnice, sociale:

9.1. Aptitudini şi competenţe tehnice
 Utilizator Microsoft Office (permis ECDL pentru modulele: utilizarea computerului şi organizarea fişierelor, editare de text,
calcul tabelar şi utilizare internet şi poştă electronică);
 Utilizator programe GIS: ArcGIS (certificat ESRI) şi Quantum GIS;
 Utilizator programe de paginare: Adobe InDesign (certificat în cadrul Twinning Project RO2004/IB/EN-02 Phase I
„Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe protecţia naturii“) şi Adobe Pagemaker;
 Utilizator programe de creaţie şi prelucrare de grafică vectorială: Adobe Illustrator şi Corel Draw;
 Utilizator programe de creaţie şi prelucrare foto: Adobe Photoshop şi Corel Photopaint;
 Utilizator programe de creare, design şi publicare WEB: Dreamweaver, GoLive şi Fireworks;
 Utilizator limbaje de marcare WEB: HTML şi XHTML, CSS;
 Utilizator al tehnologiei GPS;
 Permis de conducere: categoria A şi B;
 Foto macro şi peisaje
9.2. Aptitudini şi competenţe sociale
 Capacitate ridicată de comunicare cu societatea civilă şi autorităţile/instituţii publice ca urmare a implicării active în activităţile
de informare, conştientizare şi consultare a factorilor interesaţi de aspecte legate de conservarea şi protecţia naturii, activităţi
desfăşurate în cadrul autorităţilor competente pentru protectia mediului, atât la nivelul judeţului Sibiu, cât şi la nivelul Regiunii
7 Centru, din 2004 şi până în prezent;
 Capacitatea de a lucra cu concepte din domeniul comunicării şi relaţiilor publice şi de a le transpune în practică, ca urmare a
formării profesionale pe această nişă, prin participarea la 11 cursuri şi ateliere de lucru de specialitate;
 Grad ridicat de implicare în activităţi de informare şi conştientizare bazată pe voluntariat, prin colaborări cu 14 organizaţii
neguvernamentale ce desfăşoară activităţi focalizate pe domeniul protecţiei naturii;
 Capacitate ridicată de elaborare şi implementare a strategiilor de lobby în domeniul conservării/protecţiei naturii, ca urmare a
experienţei acumulate privind elaborarea şi implementarea a numeroase campanii de informare, conştientizare şi consultare
a factorilor interesaţi;
 Abilităţi manageriale ca urmare a formării profesionale în acest domeniu prin participarea la o serie de cursuri de specializare
(„Manager proiect”, Sibiu, 03-25.10.2009 – curs de specializare organizat de Asociaţia pentru Excelenţă în Educaţie, certificat
de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului; „Managementul
proiectelor”, Bucureşti, 23-27.10.2006 şi 27.11–01.12.2006 – două module în cadrul unui program de perfecţionare organizat
şi certificat de Institutul Naţional de Administraţie; „Evaluarea şi selecţia proiectelor din cadrul axei prioritare nr. 4 POS Mediu”,
Sibiu, 11-12.09.2007 şi „Managementul proiectului şi planificarea strategică”, Sibiu, 31.07-01.08.2007 – instruiri organizate şi
certificate în cadrul Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent
pe protecţia naturii”);
 Grad ridicat de cunoaştere şi aplicare a cadrului legislativ specific domeniului protecţiei mediului în general şi al protecţiei
naturii în mod special, ca urmare a experienţei acumulate în cei 5 ani de activitate ca ecolog în cadrul autorităţilor competente
pentru protecţia mediului de nivel judeţean şi regional existente în judeţul Sibiu;
 Experienţă în organizarea de conferinţe focalizate pe domeniul conservării şi protecţiei naturii ;
 Experienţă în pregătirea materialelor de presă şi relaţionare cu mass-media;
 Experienţă în activităţi legate de participarea publică şi implicarea factorilor interesaţi;
 Capacitate ridicată de analiză, sinteză şi decizie;
 Promptitudine şi eficienţă în efectuarea lucrărilor;
 Capacitate de muncă individuală şi în echipă, în birou şi pe teren, cu rezulate;
 Capacitate de organizare şi planificare a muncii;
 Grad ridicat de iniţiativă, corectitudine şi confidenţialitate;
 Deosebită preocupare pentru îmbunătăţirea nivelului profesional.
10. Experienţă:
6 ani experientă ca ecolog în domeniul protecţiei naturii în cadrul autorităţilor competente în protecţia mediului de nivel local şi
regional (Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu), 12 ani experienţă în
voluntariat de mediu ca membru activ sau colaborator al 12 organizaţii neguvernamentale ce desfăşoară activităţi specifice
conservării şi protecţiei naturii la nivel local, regional şi naţional;
11. Competenţe relevante pentru proiect:

11.1. Formare profesională
11.1.1. Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul comunicării şi consultării factorilor interesaţi în domeniul
conservării naturii:
 „Natura 2000 şi pădurile” - Lunca Bradului, 22-27.03.2009 – atelier de lucru organizat şi certificat în cadrul Twinning Project
RO2006/IB/EN-02 Phase II „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe protecţia naturii”;
 „Natura 2000 şi zonele umede” - Dumbrăviţa, 10-11.09.2008 – atelier de lucru organizat şi certificat de Twinning Project
 „Comunicarea cu Mass Media – TV şi Radio” - Arpaşu de Jos, 27-30.08.2007 – instruire organizată şi certificată de
Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe protecţia
naturii”;
 „Design pentru materiale informative” - Sibiu, 11-12.04.2007 – instruire organizată şi certificată de Twinning Project
RO2004/IB/EN-02 Phase I „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe protecţia naturii”;
2
 „Dezvoltarea măsurilor de conservare şi consultarea cu factorii de decizie locali” - Balvanyos, 12-15.03.2007 – atelier
de lucru organizat şi certificat de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 Phase I „Implementarea şi aplicarea legislaţiei
europene de mediu, cu accent pe protecţia naturii”;
 „Managementul conflictelor şi abilităţi de moderare şi negociere” - Sighişoara, 13-14.12.2006, instruire organizată şi
certificată de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 Phase I „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu
accent pe protecţia naturii”;
 „Mass Media: un suport pentru comunicarea cu grupurile ţintă” - Sibiu, 18-22.11.2006 – instruire organizată şi
certificată de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 Phase I „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu
 „Managementul informaţiei” - Sibiu, 14-15.09.2006 – atelier de lucru organizat şi certificat de Twinning Project
 “Pregătirea consultărilor publice pentru Natura 2000” – Sibiu, 21.08.2006 – seminar de instruire organizat de Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor;
 „Strategia de comunicare şi factori interesaţi” - Sibiu, 07-08.03.2006, curs organizat şi certificat de Twinning Project
 „Natura 2000 - comunicare, informare şi factori interesaţi” - Păltiniş, 30.01-02.02.2006, atelier de lucru organizat şi
certificat de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 Phase I „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu
11.1.2. Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul protecţiei şi conservării naturii la nivelul judeţului Sibiu şi la
nivel naţional:
 „Workshop on natural habitats” - Bucureşti, 24-25.09.2009 – atelier de lucru organizat de Biroul de Asistenţă Tehnică şi
Schimb de Informaţii al Comisiei Europene din cadrul Direcţiei Generale Extindere (TAIEX) în colaborare cu Ministerul
Mediului;
 “Protecţia naturii” - Tulcea, 07-08.05.2009 – atelier de lucru naţional organizat în cadrul Twinning Project
RO/2006/IB/EN/01 „Implementarea şi aplicarea acquis-ului de mediu cu accent pe calitatea aerului şi schimbări climatice” şi
Twinning Project RO/2006/IB/EN/02 Phase II „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe
protecţia naturii”;
 „Monitorizarea şi raportarea - Natura 2000” - Sibiel, 30.03-02.04.2009 – atelier de lucru organizat şi certificat în cadrul
Twinning Project RO2006/IB/EN-02 Phase II „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe
 „Inspecţii în arii protejate” - Sibiel, 28-29.10.2008 – atelier de lucru organizat şi certificat de Twinning Project
 Vizită de studii - Austria, 03-07.09.2007, organizată de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea
legislaţiei europene de mediu, cu accent pe protecţia naturii”;
 „Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie” - Bucureşti, 24-
25.07.2007 – atelier de lucru organizat de către Universitatea Ecologică Bucureşti;
 „Biodiversity and Protected Areas” - Galaţi, 04-05.11.2004 – atelier de lucru organizat de Biroul de Asistenţă Tehnică şi
Schimb de Informaţii al Comisiei Europene din cadrul Direcţiei Generale Extindere (TAIEX) în colaborare cu Agenţia
Regionala de Protecţie a Mediului Galaţi.
11.1.3. Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul managementul ariilor naturale protejate la nivelul judeţului
Sibiu şi la nivel naţional:
 „Siturile Natura 2000 şi administrarea ariilor naturale protejate” - Covasna, 29-30.09.2008 – atelier de lucru organizat
de Biroul de Asistenţă Tehnică şi Schimb de Informaţii al Comisiei Europene din cadrul Direcţiei Generale Extindere (TAIEX)
în colaborare cu Agenţia pentru Protecţie a Mediului Covasna;
 „Planurile de management pentru siturile Natura 2000; măsuri de conservare” - Zărneşti, 15-16.02.2007 – instruire
organizată şi certificată de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu
 „Managementul ariilor protejate la nivel regional” - Băile Tuşnad, 10-11.10.2006 – atelier de lucru organizat de Biroul de
Asistenţă Tehnică şi Schimb de Informaţii al Comisiei Europene din cadrul Direcţiei Generale Extindere (TAIEX) în
colaborare cu Agenţia pentru Protecţie a Mediului Covasna;
3
11.1.4. Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul transpunerii şi implementării legislaţiei comunitare din
domeniul conservării naturii:
 „Implementation of Natura 2000 network in România” - Cluj-Napoca, 03-07.12.2007 – sesiune de instruire realizată şi
certificată în cadrul Proiectului Phare 2004 EuropeAid/12/12160/D/SV/RO „Implementarea reţelei Natura 2000 în România”.
Domeniile de instruire: procesarea informaţiilor şi publicarea web a bazelor de date; GIS avansat; manualul de interpretare a
habitatelor Natura 2000 din România; crearea reţelei Natura 2000; distribuţia speciilor şi habitatelor de interes comunitar;
baza de date privind speciile şi habitatele de interes comunitar; monitorizarea pentru raportatea Statutului Favorabil de
Conservare; măsuri de conservare pentru speciile şi habitatele de interes comunitar;
 „Conferinţa Internaţională Natura 2000” - Sibiu, 24-26.09.2007 – conferinţă organizată de Twinning Project
RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe protecţia naturii” în colaborare cu
Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu;
 „Rolul instituţiilor implicate în implementarea reţelei ecologice europene Natura 2000” - Bucureşti, 30.01-01.02.2007
– sesiune de instruire organizată de Twinning Project RO2004/IB/EN-09 „ANPM - Coordonare” în colaborare cu Twinning
Project RO2004/IB/EN/04 „Implementarea şi aplicarea aquis-ului de mediu cu accent pe IPPC”;
 „Implementation of the Natura 2000 network” - Sibiu, 04-05.10.2006 – atelier de lucru organizat de Biroul de Asistenţă
Tehnică şi Schimb de Informaţii al Comisiei Europene din cadrul Direcţiei Generale Extindere (TAIEX) în colaborare cu
Agenţia Regionala pentru Protecţie a Mediului Sibiu;
 „Transpunerea şi implementarea legislaţiei privind conservarea capitalului natural” - modulul II - Predeal, 15-
22.05.2005 – program de perfecţionare organizat şi certificat de Institutul Naţional de Administraţie;
 „Transpunerea şi implementarea legislaţiei privind conservarea capitalului natural” - modulul I - Predeal, 21-
25.02.2005 – program de perfecţionare organizat şi certificat de Institutul Naţional de Administraţie;
11.1.5. Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul managementului proiectelor:

 „Manager proiect” - Sibiu, 03-25.10.2009 – curs de specializare organizat de Asociaţia pentru Excelenţă în Educaţie,
certificat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
 „Evaluarea şi selecţia proiectelor din cadrul Axei nr. 4 POS Mediu” - Sibiu, 11-12.09.2007 – instruire organizată şi
certificată de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe
 „Managementul proiectului şi planificarea strategică” - Sibiu, 31.07-01.08.2007 – instruire organizată şi certificată de
Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent pe protecţia
naturii”;
 „Managementul proiectelor” - modulul II - Bucureşti, 27.11–01.12.2006 – program de perfecţionare organizat şi certificat
de Institutul Naţional de Administraţie;
 „Managementul proiectelor” - modulul I - Bucureşti, 23-27.10.2006 – program de perfecţionare organizat şi certificat de
Institutul Naţional de Administraţie;
11.1.6. Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul reglementării activităţilor antropice, a planurilor şi proiectelor
în ariile naturale protejate şi asupra habitatelor şi speciilor de plante şi animale sălbatice de interes naţional
şi comunitar:
 „Metode de evaluare şi caracterizare a habitatelor acvatice şi ripariene”, „Cele mai bune practici de minimizare a
impactului asupra habitatelor acvatice şi ripariene ” - Sibiu, 28-30.10.2009, ateliere de lucru în cadrul proiectului
„Evaluarea adecvată a impactului microhidrocentralelor asupra habitatelor ripariene din siturile Natura 2000”, programul
„NatuRegio – trainees for nature”;
 „Evaluarea adecvată pentru Natura 2000 şi legătura cu procedura EIA/SEA“ - Bucureşti, 24-25.06.2008, atelier de lucru
organizat şi certificat de Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu
 „Analiza modalităţilor de reglementare a activităţilor desfăşurate în perimetrul şi în vecinătatea ariilor naturale
protejate” – Băile Herculane, 03-05.04.2008 – atelier de lucru organizat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
 „Elaborarea Ghidului metodologic privind integrarea aspectelor de biodiversitate în evaluarea impactului asupra
mediului” - Bucureşti, 14.03.2008, atelier de lucru pentru, organizat de Agenţia naţională pentru Protecţia Mediului cu
4
sprijinul Fundaţiei pentru Parteneriat în cadrul proiectului „Evaluarea Impactului de Mediu şi evaluarea Strategică de Mediu”
derulat de Clubul ecologic UNESCO Pro Natura;
 „Studiu privind evaluarea impactului socio-economic produs de măsurile de conservare a speciilor şi habitatelor de
interes comunitar“ - Braşov, 29.11.2007, atelier de lucru organizat de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile în
colaborare cu S.C. Interdevelopment S.R.L.;
 „Implementarea Directivei 2004/35/CE privind răspunderea de mediu referitoare la prevenirea şi repararea
prejudiciului adus mediului şi a Directivei 2003/35/CE de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor
planuri şi programe privind mediul” - Cluj-Napoca, 12.07.2007, seminar de instruire organizat de către Agenţia Naţională
pentru Protecţia Mediului;
 „Workshop on the Assessment of Projects and Risk Analysis related to NATURA 2000” - Sibiu, 02.-04.05.2007 –
atelier de lucru organizat de Biroul de Asistenţă Tehnică şi Schimb de Informaţii al Comisiei Europene din cadrul Direcţiei
Generale Extindere (TAIEX) în colaborare cu Agenţia Regionala pentru Protecţie a Mediului Sibiu;
11.1.7. Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul tehnologiei GIS:

 „Workshop on GIS and administration of Databases in the Nature protection field” - Bucureşti, 12-13.10.2009 – atelier
de lucru organizat de Biroul de Asistenţă Tehnică şi Schimb de Informaţii al Comisiei Europene din cadrul Direcţiei Generale
Extindere (TAIEX) în colaborare cu Ministerul Mediului;
 Sesiune de instruire GIS - Bucureşti, 15-17.01.2009 – în cadrul proiectului PHARE/2005/017-553.03.03/04.01 „Technical
Assistance to develop the environmental related GIS maps”. Domenii de instruire: utilizarea web GIS (RoEnv, Geoportal),
structura tehnică, conţinutul seturilor de date spaţiale, metadatele, implementarea directivei INSPIRE;
 „Creating and editing parcels with ArcGIS” - Sibiu, 03-04.07.2008 – curs organizat de Bull România în cadrul proiectului
Phare 2005 EuropeAid/122961/D/SUP/RO “Asistenţă tehnică în elaborarea hărţilor GIS în domeniul protecţiei mediului” şi
certificat ESRI România;
 „Working with ArcGis 9.x Spatial Analyst” - Sibiu, 30.06-02.07.2008 – curs organizat de Bull România în cadrul
proiectului Phare 2005 EuropeAid/122961/D/SUP/RO “Asistenţă tehnică în elaborarea hărţilor GIS în domeniul protecţiei
mediului” şi certificat ESRI România;
 „Introduction to the multiuser geodatabase” - Sibiu, 26-27.06.2008 – curs organizat de Bull România în cadrul
proiectului Phare 2005 EuropeAid/122961/D/SUP/RO “Asistenţă tehnică în elaborarea hărţilor GIS în domeniul protecţiei
mediului” şi certificat ESRI România;
 „Advanced analysis using ArcGIS” - Sibiu, 23-25.06.2008 – curs organizat de Bull România în cadrul proiectului Phare
2005 EuropeAid/122961/D/SUP/RO “Asistenţă tehnică în elaborarea hărţilor GIS în domeniul protecţiei mediului” şi certificat
ESRI România;
 „Building geodatabase” - Sibiu, 04-06.06.2008 – curs organizat de Bull România în cadrul proiectului Phare 2005
EuropeAid/122961/D/SUP/RO “Asistenţă tehnică în elaborarea hărţilor GIS în domeniul protecţiei mediului” şi certificat ESRI
România;
 „Geodatabase design concepts” - Sibiu, 02-03.06.2008 – curs organizat de Bull România în cadrul proiectului Phare 2005
EuropeAid/122961/D/SUP/RO “Asistenţă tehnică în elaborarea hărţilor GIS în domeniul protecţiei mediului” şi certificat ESRI
România;
 „Introduction to ArcGIS I & II” - Sibiu, 19-23.05.2008 – curs organizat de Bull România în cadrul proiectului Phare 2005
EuropeAid/122961/D/SUP/RO “Investment support to assist the environmental protection decisions through GIS system” şi
certificat ESRI România;
11.2. Sustinere seminarii/cursuri/prezentări în domeniul protecţiei naturii:

 Trainer în cadrul proiectului „Evaluarea adecvată a impactului microhidrocentralelor asupra habitatelor ripariene din siturile
Natura 2000”, programul „NatuRegio – trainees for nature” - Păltiniş 27-29.10.2009;
 Trainer în cadrul Twinning Project RO2004/IB/EN-02 „Implementarea şi aplicarea legislaţiei europene de mediu, cu accent
pe protecţia naturii”. Subiecte tratate: implementarea directivelor comunitare în domeniul conservării naturii, evaluarea
impactului proiectelor asupra speciilor şi habitatelor de interes conservativ Natura 2000 (cu focalizare pe impactul
microhidrocentralelor) şi tipuri de management specifice ariilor naturale protejate în funcţie de categoria de arie protejată şi
de mărimea acesteia etc. Insituţii care au beneficiat de aceste susţineri/prezentări Garda Naţională de Mediu (Comisariatul
Judeţean Sibiu), agenţiile locale pentru protecţia mediului din Regiunea 7 Centru, ARPM Sibiu şi Organismul Intermediar
POS Mediu Sibiu;
5
 Trainer în cadrul proiectului de instruire a custozilor de arii naturale protejate, proiect organizat de către Asociaţia Carpatină
Ardeleană a Turiştilor (SKV) în colaborare cu Consiliul Judeţean Sibiu – Sibiu, noiembrie 2006 - noiembrie 2007.
11.3. Activitate ştiinţifică:

 Organizator al Simpozionului Naţional Studenţesc “Ecologie-Ştiinţă, Cultură, Educaţie”, Sibiu, ediţia a II-a, 12-15 decembrie
1996;
 Malacolog în cadrul proiectului “Impactul antropic asupra zonelor umede din bazinul superior şi mijlociu al Oltului”,
proiect realizat de Organizaţia de Mediu “Ecotur” Sibiu în colaborare cu Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de
Ştiinţe, Catedra de Ecologie şi Protecţia Mediului, finanţat de Fondul Global de Mediu / Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare, prin REC – România, 1998-1999;
 Premiul Decanatului pentru lucrarea “Contribuţii la cunoaşterea moluştelor acvatice din bazinul superior şi mijlociu al
Oltului” susţinută în cadrul Sesiunii Naţionale a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti din domeniile Biologie şi Geologie, Cluj-
Napoca, 22-24 aprilie 1999;
 Organizator al Simpozionului Naţional de Ecologie, Sibiu, ediţia a III-a, 1999;
 Participant la Simpozionul Naţional “Biodiversitatea şi protecţia ecosistemelor din bazinul Oltului”, Sibiu, 22-24 mai 1999, cu
lucrarea “Contribuţii la cunoaşterea moluştelor acvatice din bazinul superior şi mijlociu al Oltului”;
 Coautor al articolului ştiinţific „Contribution to the knowledge of the freshwater molluskfauna from the upper and
middle Olt River Basin“, 1999, Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research, “Lucian Blaga” University
Press, Sibiu, p. 111-122;
 Ecolog în cadrul proiectului de master/doctorat în Ecologie Sistemică şi Conservarea Biodiversităţii, realizat de Universitatea
“Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie-Geologie, Catedra de Ecologie-Genetică, proiect de tip D, tema 4,
contract nr. 44.103/1998, finanţat de Banca Mondială, 2000-2002;
 Malacolog în cadrul proiectului “Studiul ecologic complex al zonelor umede din bazinul de drenaj al râului Someşul
Mic”, proiect realizat de Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie-Geologie, Catedra de
Ecologie-Genetică, proiect de tip A, tema 1, contract nr. 1.244/2000, finanţat de CNCSIS, 2000-2002;
 Organizator al Simpozionului Internaţional de Malacologie din România, Sibiu, 20-22 august 2004;
 Participant la Simpozionul Internaţional de Malacologie din România, Sibiu, 20-22 august 2004, cu lucrarea “Studiul
ecologic al unor populaţii de Pisidium spp. (Bivalvia: Heterodonta: Veneroida: Pisiidae) din unele zone umede din
sectorul superior al bazinului Someşul Cald”;
 Autor al articolului ştiinţific „Ecological studies on some Pisidium spp. (Bivalvia, Heterodonta, Pisiidae) populations
from wetlands in the upper Someşul Cald River Basin (Romania)“, lucrare dată spre publicare în urma susţinerii sale la
Simpozionul Internaţional de Malacologie din România, Sibiu, 20-22 august 2004;
 Organizator al Conferinţei Internaţionale „Ursul Brun în Europa de Est – status şi conservare“, Bucureşti, martie 2005;
 Am fundamentat ştiinţific şi am propus pentru desemnare siturile Natura 2000: SCI „Frumoasa“, SCI „Insulele stepice de
lângă Slimnic“ şi SCI „Movilele de la Păucea“;
 Am contribuit în mod substanţial la fundamentarea ştiinţifică în vederea propunerii siturilor Natura 2000: SCI “Munţii
Fagăraş”, SPA “Piemontul Făgăraş” (prin integrarea propunerii SPA “Aria de protecţie a cocoşului de munte Albota-Tunsu”)
şi SPA “Frumoasa” (în urma colaborării cu O.N.G. Milvus Group);
 Elaborator al documentaţiilor de fundamentare ştiinţifică pentru declararea de noi arii naturale protejate de interes naţional
(Movilele de la Păucea, Mlaştinile de la Coveş, Cheile Cibinului, Fâneţele umede de la Coveş, Movilele de la Noiştat etc.);
 Am realizat inventarului specii sălbatice de floră şi faună sălbatică la nivelul judeţiului Sibiu;
 Am desfăşurat activităţi de cartare şi monitorizare a speciilor şi habitatelor de interes conservativ Natura 2000 la nivelul
judeţului Sibiu.
11.4. Consultant tehnic de specialitate:

 Membru cu drept de vot pentru Organismul Intermediar Sibiu al Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional-
Sectorial de Mediu în cadrul primei sesiuni de depunere proiecte în cadrul Axa Prioritară 4 - „Implementarea Sistemelor
Adecvate de Management pentru Protecţia Naturii”;
 Consultant tehnic în cadrul Grupului de Lucru pentru elaborarea Ghidului Metodologic de evaluare adecvată destinat
evaluării de mediu în siturile Natura 2000;
 Consultant tehnic în domeniul protecţiei şi conservării naturii pentru Asociaţia Judeţeană de Turism Sibiu în cadrul elaborării
Master planului în turism al judeţului Sibiu;
6
 Consultant tehnic în Grupul de Lucru în domeniul protecţiei mediului pentru elaborarea capitolului de Biodiversitate, grup
creat pentru actualizarea şi modernizarea Strategiei Judeţului Sibiu pentru perioada 2010-2014-2020, perioada iulie-
noiembrie 2009;
 Consultant tehnic pentru Garda Naţională de Mediu (Comisariatul Judeţean Sibiu), agenţiile locale pentru protecţia mediului
din Regiunea 7 Centru, ARPM Sibiu şi Organismul Intermediar POS Mediu Sibiu, referitor la evaluarea adecvată a
impactului planurilor şi proiectelor asupra obiectivelor de conservare a siturilor Natura 2000;
 Consultant de specialitate în cadrul campaniilor de consultare şi de informare şi conştientientizare a factorilor interesaţi cu
privire la implementarea reţelei Natura 2000 în România, realizate de APM Alba (Aiud, Almaşu Mare, Arieşeni, Cugir,
Sebeş, Şugag şi Zlatna), APM Braşov (Beclean, Hârşeni, Şinca Şoarş şi Voila), APM Mureş (Daneş, Lunca Bradului,
Răstoliţa, Sighişoara şi Stânceni)şi APM Vâlcea (Voineasa);
 Consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii pentru toate asociaţiile de vânătoare de pe teritoriul
judeţului Sibiu;
 Consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii pentru peste 30 de ocoalele silvice private din judeţul
Sibiu şi din ţară;
 Consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii pentru Direcţia Silvică Sibiu, Alba şi Vâlcea;
 Consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii pentru Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală
Sibiu;
11.5. Activităţi de informare, conştientizare şi consultare a factorilor interesaţi şi activităţi de educaţie

ecologică desfăşurate ca ecolog în cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Sibiu:
 În cadrul campaniei de consultare a factorilor interesaţi privind transpunerea şi implementarea directivelor comunitare din
domeniul conservării naturii;
 În cadrul campaniilor de informare şi conştientizare a factorilor interesaţi cu privire desemnarea reţelei Natura 2000 în
România (cele două campanii s-au derulat pe teritoriul administrativ al 32 de comune şi 4 oraşe din judeţul Sibiu şi a fost
implicat un număr de peste 800 de persoane participante). Campaniile au fost finalizate cu o conferinţă de presă organizată
de mine la Bâlea Lac care a generat apariţia a 12 articole în presa scrisă locală şi naţională şi a 4 interviuri la posturile de
radio şi TV locale şi naţionale;
 În cadrul campaniilor de informare şi conştientizare a populaţiei în domeniul protecţiei mediului cu ocazia “Săptămâna
mobilităţii europene”, 2005-2009;
 În cadrul campaniei naţionale de ecologizare “Săptămâna Mediului Tău”, 2009;
 În cadrul campaniei regionale “Adoptă un râu”, august-octombrie 2008;
 În cadrul campaniei naţionale „Închide, Stinge, Reciclează!”, mai-septembrie 2008;
 Participant la sărbătorirea evenimentelor cuprinse în Calendarul ecologic, cu ocazia cărora s-au organizat acţiuni împreună
cu elevii, studenţii şi O.N.G.-urile: AIESEC Sibiu, Clubul Ecologic BIOS Sibiu, Asociatia “Salvati Delta Dunarii!”, de ex:
prezentări power-point „Ziua Zonelor Umede”, distribuirea de pliante şi materiale, ecologizarea râului Cibin în cadrul “Zilei
Mondiale a Apei”, plantari de puieti in cadrul “Lunii pădurii”, expoziţii, concursuri de proiecte de mediu, concursuri de eseuri
şi referate pe teme specificecu ocazia “Zilei Mondiale a Mediului”, “Zilei Mondiale a Biodiversităţii”, etc., realizate prin acţiuni
cu accent pe gestionarea deşeurilor, schimbările climatice, protecţia naturii, care să dezvolte interesul participanţilor pentru
un mediu curat, frumos şi sănătos;
 Elaborare de articole, afişe, materiale informative pentru publicare şi/sau afişare, legate de diferite aspecte de mediu, de
acţiuni de promovare a protecţiei naturii şi a evenimentelor ecologice;
 Participant la implementarea programelor şi proiectelor de mediu derulate de şcolile cu care APM Sibiu a încheiat
protocoale de colaborare (7 scoli in 2007, 9 in 2008, 5 in 2009) prin desfăşurarea de activităţi directe de informare-
constientizare a problemelor de prtecţia naturii;
11.6. Activităţi de voluntariat:

 Organizator al ”Zilei Pământului-22 aprilie”, O.N.G. Ecotur, 1997, 1998;
 Participant activ la şantierul ecologic Podragu, O.N.G. Ecotur, 21-27 iulie 1997;
 Organizator şi coordonator al proiectului de educaţie ecologică pentru elevii de gimnaziu ”Ambasadorii naturii”, 1997;
 Participant activ în derularea campaniei de informare a cetăţenilor din Sibiu referitoare la potenţialul pericol ecologic al
fabricii de spume poliuretanice Poliflex, O.N.G. Ecotur, 1997;
7
 Organizator şi participant activ în cadrul proiectului ”Dezvoltarea durabilă a microregiunii turistice Bâlea”, o colaborare a
O.N.G. ”Ecotur” Sibiu şi O.N.G. ”Bios” Sibiu, 1997;
 Participant activ la Punctul de Informare Ecologică şi Turistică-Bâlea Lac, O.N.G. Ecotur şi O.N.G. Bios, 1997;
 Organizator al Colocviului ”Sacralitatea şi natura în dialog”, O.N.G. Ecotur, Sibiu, 1997;
 Organizator al ”Zilei Internaţionale a Mediului Înconjurător-5 iunie”, O.N.G. Ecotur, Sibiu, 1998;
 Organizator şi coordonator al taberei de educaţie ecologică-Şanta, Sibiu, 1998;
 Voluntar al Asociaţiei Prietenii Berzelor în cadrul proiectului „S.O.S. Barza Albă” care a avut ca rezultat construirea şi
montarea de suporturi de cuiburi pe stâlpii de electricitate din localitatea Cristian;
 Voluntar al Asociaţiei Prietenii Naturii România, consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii în
cadrul întâlnirilor cu factorii interesaţi realizate pe plan local şi naţional;
 Consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii în cadrul întâlnirilor reprezentanţilor ocoalelor silvice
private din România, întâlniri organizate de Asociaţia Administratorilor de Păduri în Braşov, Sibiu şi Sălişte;
 Consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii al Asociaţia Ecomuzeul Regional Sibiu pentru
elaborarea Strategiilor de Dezvoltare Locală a comunelor Cristian şi Tilişca, pentru elaborarea Planurilor de Amenajare
Zonală a Podişului Hârtibaciului şi pentru informarea şi conştientizarea comunităţilor locale la o serie de simpozioane,
întâlniri şi dezbateri organizate de această asociaţie;
 Consultant de specialitate în domeniul protecţiei şi conservării naturii pentru acţiunile organizate şi desfăşurate de Asociaţia
Carpatină Ardeleană a Turiştilor Sibiu;
12. Experienţă profesională:

Perioada Locaţia Instituţia/organizația Poziţia ocupată
Sept. 2010 Rășinari Ocolul Silvic Rășinari R.A. Șef Departament Administrația siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș
- prezent și Piemontul Făgăraș
2005-2009 Sibiu Agenţia pentru Protecţia Consilier - Compartimentul Protecţia Naturii, Protecţia Solului şi
Mediului Sibiu Subsolului, Biosecuritate
2004-2005 Sibiu Agenţia Regională pentru Consilier -Compartiment Protecţia Naturii, Arii Naturale Protejate şi
Protecţia Mediului Sibiu Biosecuritate
8
13. Cursuri şi atestate
Perioada Locaţia Organizator/proiect Descriere
09-11/ Sibiu Asociaţia pentru excelenţă “Europa” Certificat de absolvire a programului de perfecţionare “ Manager de proiect”.
2009 (certificare din partea Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului şi Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse)
03-05/ Sibiu şi Bull România, proiect: Phare 2005 Diplome pentru următoarele specializări: „Creating and editing Parcels with ArcGis”, „Introduction to
2008 Bucureşti EuropeAid/ 122961/D/SUP/RO “Technical the Multiuser Geodatabase”, „Working with ArcGis 9.x Spatial Analyst”, „Advanced Analiysis using
Assistance to Develop the Environmental ArcGis”, „Building geodatabase”, „Geodatabase design concepts” şi „Introduction to ArcGis I şi II”
Related GIS Maps” (certificare din partea
ESRI România)
02-03/ Sibiu European Computer Driving Licence Atestat ECDL Start pentru utilizarea computerului şi organizarea fişierelor, editare de text, calcul
2008 România tabelar şi utilizare internet şi poştă electronică
03/2008 - Regiunea 7 Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Certificat de participare la activităţiile din cadrul proiectului focalizate pe domeniul protecţiei naturii
09/2009 Centru Sibiu şi Agenţia de Mediu din Austria,
Twinning Project: RO2004/IB/EN-02 Phase II
“Implementation and Enforcement of the
Environmental Aquis Focused on Nature
Protection"
2007 Bucureşti Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Certificat de participare la activităţiile din cadrul proiectului focalizate pe domeniul protecţiei naturii
şi Bundesministerium fur Umwelt,
Naturschutz und Reaktorsicherheit, Twinning
Project RO2004/IB/EN-09: “Implementation
and Enforcement of the Environmental Aquis
at National Level; Co-ordination of the other
8 Regional Twinning Projects”
9
10/2005 - Regiunea 7 Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului
Certificat de participare la activităţiile din cadrul proiectului focalizate pe domeniile comunicare şi
10/2007 Centru Sibiu şi Agenţia de Mediu din Austria, protecţia naturii.
Twinning Project RO2004/IB/EN-02”: Phase ICursuri şi ateliere de lucru în domeniul comunicării: „Comunicarea cu Mass Media – TV şi Radio”
“Implementation and Enforcement of the (Arpaşu de Jos, 27-30.08.2007), „Design pentru materiale informative” (Sibiu, 11-12.04.2007),
Environmental Aquis Focused on Nature „Dezvoltarea măsurilor de conservare şi consultarea cu factorii de decizie locali” (Balvanyos, 12-
Protection" 15.03.2007), „Managementul conflictelor şi abilităţi de moderare şi negociere” (Sighişoara, 13-
14.12.2006), „Mass Media: un suport pentru comunicarea cu grupurile ţintă” (Sibiu, 18-22.11.2006),
„Managementul informaţiei” (Sibiu, 14-15.09.2006), “Pregătirea consultărilor publice pentru Natura
2000” (Sibiu, 21.08.2006), „Strategia de comunicare şi factori interesaţi” (Sibiu, 07-08.03.2006) şi
„Natura 2000 - comunicare, informare şi factori interesaţi” (Păltiniş, 30.01-02.02.2006).
Cursuri şi ateliere de lucru în domeniul protecţiei naturii: „Evaluarea şi selecţia proiectelor din cadrul
axei prioritare nr. 4 POS Mediu” (Sibiu, 11-12.09.2007), „Managementul proiectului şi planificarea
strategică” (Sibiu, 31.07-01.08.2007) şi „Planurile de management pentru siturile Natura 2000;
măsuri de conservare” (Zărneşti, 15-16.02.2007).
12/2007 Cluj-Napoca PM Group, proiect Phare2004 EuropeAid/12/ Diplomă de instruire în domeniile “Data processing & web publishing of databases”, “Advenced
12160/D/SV/RO: “Implementation of Natura GIS”, “Romanian Manual for Interpretation of EU Habitats”, “Establishment of the Natura 2000
2000 network in Romania”, Network”, “Distribution of species & habitats of community interest”, “Database with species &
habitats of community interest”, “Monitoring for reporting Favourable Conservation Status (FCS)” şi
“Conservation measures for species and habitats of community interest”
10-12/ Bucureşti Institutul Naţional de Administraţie Certificat de absolvire a programului de perfecţionare “Managementul proiectelor”.
2006
02-05/ Predeal Institutul Naţional de Administraţie Certificat de absolvire a programului de perfecţionare “Transpunerea şi implementarea legislaţiei
2005 privind conservarea capitalului natural”.
10
14. Alte informaţii relevante:
Publicaţii:
 „Finanţarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii - cine, cum şi de ce?“, 2009, Buletinul
informativ nr. 3, Twinning Project RO2004/IB/EN-02 “Implementation and Enforcement of the Environmental Aquis Focused
on Nature Protection" – coautor;
 „Comunicarea ca etapă în implementarea Natura 2000 în judeţul Sibiu“, 2006, „Info Mediu” - revista Agenţiei Naţionale
pentru Protecţia Mediului, nr. 13, p. 15-16;
 „Ocrotirea naturii în spaţiul sibian”, 2006, Edit. Constant, Sibiu – colaborator;
 „Arii naturale protejate din judeţul Sibiu”, 2005, Edit. Constant, Sibiu – coautor;
 „Ecological studies on some Pisidium spp. (Bivalvia, Heterodonta, Pisiidae) populations from wetlands in the upper
Someşul Cald River Basin (Romania)“, lucrare dată spre publicare în urma susţinerii sale la Simpozionul Internaţional de
Malacologie din România, Sibiu, 20-22 august 2004;
 „Contribution to the knowledge of the freshwater molluskfauna from the upper and middle Olt River Basin“, 1999,
Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research, “Lucian Blaga” University Press, Sibiu, p. 111-122;
Sibiu, 18.10.2010 Petrescu Mihai-Ciprian
11

Studiu de Evaluare Adecvata Pentru Puz Parc Energetic Fotovoltaic Hosman

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu de Evaluare Adecvata Pentru Puz Parc Energetic Fotovoltaic Hosman

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDIU DE EVALUARE ADECVATĂ

Expert evaluator de mediu:

COMISIA DE ÎNREGISTRARE REGISTRUL NAŢIONAL

*** EXTRAS ***

381. PETRESCU MIHAI-CIPRIAN Sibiu Sibiu 14.04.2011 RM, RIM, EA Certificat de

Asupra amplasamentului vizat de implementarea Planului Urbanistic Zonal ”Parc

Aspecte privind politica UE în domeniul promovării utilizării resurselor

Directiva 2001/77/CE a Parlamentului şi Consiliului European privind promovarea

Aspecte privind politica UE în domeniul conservării capitalului natural

Aspecte privind avantajele utilizării radiaţiei solare ca resursă regenerabilă de

I.1. – Denumirea, scopul şi obiectivele planului

Denumirea planului: “Parc energetic fotovoltaic”;

Fig. nr. 1 - Încadrarea în teritoriu a amplasamentului vizat de dezvoltarea planului

Suprafaţa studiată prin PUZ: 117.000 mp;

Scopul planului: realizarea unui parc energetic fotovoltaic de o capacitate de 3 MW;

Obiectivul strategic: schimbarea destinatiei de folosinta a terenurilor prin scoatere din

Obiectivele specifice ale planului:

I.2. – Descriere planului

Elaborarea acestui PUZ este determinata de intentia de inscriere in tendinta de

Descrierea sistemului fotovoltaic

Panourile solare fotovoltaice sunt, de obicei, combinarea în module care detin

Sistemul fotovoltaic este compus din:

3. Invertor, ce tranforma curentul continuu DC in curent alternativ AC

Amplasarea in teren a panourilor fotovoltaice, respecta anumite reguli pentru a se

La alegerea amplasamentului propus pentru s-au avut in vedere urmatoarele criterii:

Distributia panourilor in cadrul amplasamentului va urmari:

Puterea electrica maxima instalata in aceasta investitie va fi de 3 MW, capacitate

I.3. – Localizarea geografică şi administrativă

Fig. nr. 3 - Încadrarea în teritoriu a amplasamentului vizat de

I.4. – Modificări fizice ce decurg din implementarea planului

Realizarea planului va conduce inevitabil la restrângerea şi la modificarea structurii

I.5. – Resurse naturale necesare implementării planului

Resursa naturală de pe amplasamentul vizat de dezvoltarea PUZ, necesară

I.6. – Resurse naturale ce vor fi exploatate în vederea implementării planului

Resursa naturală de pe amplasamentul vizat de dezvoltarea PUZ, necesară

I.7. – Emisii şi deşeuri generate

În perioada de dezvoltare a Planului de Urbanism Zonal nu se vor înregistra emisii şi

I.8. – Cerinţe legate de utilizarea terenului

I.9. – Servicii suplimentare solicitate de implementarea planului

Implementarea planului necesită racordarea parcului energetic eolian la linia de joasă

I.10. – Perioada de implementare a planului

Perioada estimată de implementare a Planului Urbanistic Zonal „Parc energetic

I.11. – Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării planului

În baza PUZ-ului analizat se va urmări parcurgerea procedurii legale de introducere în

Functionarea parcului nu presupune activitate umana cu urmarire directa la fata locului.

I.12. – Caracteristicile planurilor şi proiectelor ce pot genera impact cumulativ

Zona studiată se află în extravilanul localităţii Hosman, comuna Nocrich. Impactul

Fig. nr. 5 - Încadrarea amplasamentului analizat în perimetrul ariei de protecţie specială

Importanţa desemnării SPA Podişul Hârtibaciului constă în: C1 – efective importante

17. A338 Lanius collurio B B C B

Vulnerabilităţile identificate în formularul standard al SPA Podişul Hârtibaciului la care

20. schimbarea habitatului semi-natural (fâneţe, păşuni) datorită încetării activităţilor

Crex crex (cristel de câmp)

Aquila pomarina (acvilă ţipătoare mică)

Pernis apivorus (viespar)

Caprimulgus europeus (caprimulg)

Dendrocopos medius (ciocănitoare de stejar)

păduri bătrâne de cvercinee şi presiunile de exploatare silvică asupra acestora, considerăm că

Picus canus (ghionoaie sură)

PUZ nu va conduce la modificări în ceea ce priveşte statutul actual de conservare la nivelul

Ciconia ciconia (barză albă)

Efectul implementării PUZ: deşi, în urma efectuării observaţiilor în teren, nu au fost

Ciconia nigra (barză neagră)

Efectul implementării PUZ: La nivelul SPA Podişul Hârtibaciului au fost identificate

* EXTRAS *