Ce poate spune antropologia/

sociologia despre locuire, azi?

Arhitecţii văd locuinţe

Antropologii văd locuitori

0. Locuinţa, între loc şi locuire

Loc

ACASĂ

Locuinţa Locuire

Casa este un obiect social total

 Calităţile spaţiului şi locul
n  Casa are şi ea locu ei, ca orice lucru.
Locu casei e loc bun, e loc ferit; orice-
ai pune rodeşte, orice-ai face e
frumos. Asta vine aşa, din duhul
strămoşilor
n  Drumu drept e drum deschis, e curat,
Lecţiile locuirii ţărăneşti fără ascunziş, nici cu gînd rău
n  La respîntii să pune cruce, că vezi, e
loc gingaş. Ştii, acolo nu e loc hotărît,
că se taie drumurile
n  Praguri şi treceri: vatra, pragul
casei, meşter grindă, hornul,
portiţa, poarta vecinului,
pîrleazul, hotarul satului, lumea
albă, vămile...
 Sfefan Câlţia

n  Lucrurile merg numa aşa de-o părere în şir, da’ ele mai viu şi în altă formă: se pătrund toate
unele pe altele. Asta e greu de prins, că vezi, nu-i numa aşa, de aici pînă aici.
n  Un fir de iarbă sau de porumb nu pot trăi singure. Toate merg laolaltă legate, merg prinse
aşa cu rostu lor pînă la frumuseţea lumii; aici e o taină mare !
n  Sînt cauze în lucruri şi noi le vedem, da’ sînt şi în inima noastră: un gînd, o stare. Lumea nu
merge numa după lucruri, ci şi după lucrare
n  Principiul prispei şi de-limitările locuirii:
n  Lumea e plină, dar e plină cu o trecere. (M. Vulcănescu)

n  Filosofia lui întru şi închiderea care se deschide (C. Noica)

n  O aşezare spaţio-temporală pre-newtoniană şi non-cartesiană, pe care post-

modernismul încearcă să o reinventeze sui generis...
 Despărţirea de loc şi natură

Loc

Acasă

Locuinta Locuire

Despărţirea de obiecte Despărţirea de oameni

Istoria omenirii este povestea delimătării de lume în vederea dominării

acesteia. Preţul este alienarea (unhomelyness)
1. Despărţiri
 a) Despărţirea de natură şi loc
n  Oraş versus “la ţară” şi oraş “ca la ţară”
n  Locul este în-locuit de spaţiu

n  Natura pătrunde în oraş

doar sub forma sa
“domesticită”, opusă
pădurii “sălbatice” din
afară (Robert Harrison).

n  Non-locuri: Dacă un loc

poate fi definit ca
încărcat cu identitate,
relaţional şi istoric,, un
spaşţiu care nu are nici
o legătură cu
identitatea şi nu este
nici relaţional, nici
istoric, poate fi
considerat un non-loc
(Marc Augé)
 Satele din spatele oraşelor

n  Spre deosebire de Occident, oraşele din Principate nu au fost construite

împotriva aşezărilor de la ţară şi a puterii feudale, ci ca o prelungire a aşezărilor
rurale
n  Bucureştiul, de pildă, a integrat de-a lungul evoluţiei sale, 42 de foste sate
n  In 1907, Bucureştiul acoperea 22. 453. 649 metri pătraţi, dintre care doar
6.800.000 erau construiţi, adică, fără străzi şi pieţe, 11,3% din suprafaţa sa;
67,5% erau curţi şi grădini
n  Oraşele din Ardeal şi Banat erau mult mai apropiate de structura compactă a
oraşelor occidentale
b) Despărţirea de
obiecte From caring to property to
n 
commodity. From inalienable
home to real estate houses.

Functionalism: Dwelling is more

n 
about designing rational spaces
then about homing people

The hidden object : The

n 
transistor as metaphor of a recent
turn by which the familiarity of
men and their objects is broken.
Objects are no more repaired, but
replaced. And nobody can any
more intervene. Why then being
even interested in what objects
really are ? (Michel Wautelet)
 n  Efficiency: the fastest way between
needs and solutions: toward the
Macdonaldizarea minimization of time
n  Calculability: objective should be
arhitecturii quantifiable rather than subjective (e.g.,
George Ritzer taste). Dwellings are evaluated, for
The McDonaldization of Society instance in square meters and quantity
of endowments
n Predictability – standardized: no matter
where a person goes, they may receive
the same service and the same product;
e.g. blocks of offices, Ikea kind of
furniture etc.
n Control: replacement of human by non-
human technologies; e.g. domestic
technologies, “intelligent houses”
n Style
and cultural hybridity: patterning a
global life style (egobody hedonism &
mobility), object to local (cultural) variations

n  Irrationality of Rationality: Most specifically, irrationality means

that rational systems are unreasonable systems
 n  Spaţiul urban este un mod de viaţă
c) Despărţirea de printre străini
De la îngrijire la servicii:
oameni
n 
externalizarea afecţiunii
n  Oraşele duale: gentrificare şi
ghetoizare
n  Tulburări psihice ale locuirii (e.g. “a
murit de bloc”)
n  De la vagrant (vagabond) la home-
less
2. Re-aşezări
a) Reintegrarea naturii.
- Contractul natural (Michel Serres);
ipoteza Gaia (James Lovelock); post-
umanism, filosofia franceză a
“animalului” (e.g. Derrida)
- Mondializare şi relocalizare
- “Este legitim să ne întrebăm dacă nu
cumva apartenenţa la un orizont local face
parte din ceea ce ne face umani” (Fr.
Choay)
 b). Obiectele.
Reapropriere şi în-corporare

n  Ca spaţiu trăit (Lefebvre), casa nu este nici spaţiu “obiectiv”, nici locuire
“subiectivă”, ci materialitate încorporată subiectivitate obictualizată : e.g.
settings (Rapoport), practici organice (Bachelard), obiectualizare (Miller)

Dincolo de “stakeholders’
integrated design” : human
integrated design ?

Marea descoperire a
marketingului recent: people-
centered approach...
 Încorporare şi

(de)personalizare
 c). Reconectarea oamenilor
> Dacă oraşul este un mod de viaţă
printre străini, urbanismul ar trebui
să fie un mod de organizare a coabitării
(apropierii) acestora
> Priorităţi:
- construcţii flexibile: locuinţe
deschise intervenţiilor locuirii
- (re)animarea cartierelor
- spaţii publice accesibile
> The prices needed for including
the human dimension in urban
planning are affordable by every local
administration (Jan Gehl)
> Binecuvîntarea crizei: mai puţine
resurse necesită mai multă creativitate
 Noua ordine domestică.
Copilul dorinţei şi animalul-persoană

n  Copilul dorinţei: “Reproducerea a fost privatizată. Nu mai sîntem rezultatul

organic a unui lanţ definit de predecesori, ci expresia unui proiect
individual” (Marcel Gauchet)
n  Noua ordine domestică: pentru 90% dintre americanii posesori de pets,
aceştia sînt consideraţi membri ai familiei
n  Reconfigurarea spaţiilor şi amenajărilor interioare
3. Viaţa socială a caselor
 Ce ar face românii dacă ar cîştiga la loto ?

n  In cazul unui castig la LOTO, 51% ar cumpara o casa/ar face amenajari in
casa, 34.5% ar investi intr-o afacere, 30% ar calatori, 26% i-ar pastra
pentru zile negre, 19% ar investi intr-o masina/motocicleta iar 14% i-ar
cheltui pentru placere;
n  In ceea ce priveste amenajarile casei, cele mai interesate sunt femeile din
mediul rural
A. Urbanul
 1. Spaţiul public şi
spaţiul privat

n  Locuirea post-socialistă a început prin

eliberarea individului şi “privatizarea”
spaţiului public, abandonat de către stat.
După etatizarea comunistă integrală
a spaţiului public, acesta a devenit
obiectul unei privatizări excesive
după căderea comunismului

Anomie spaţială : prin retragerea

excesivă a statului din spaţiul
public, frontiera dintre public şi
privat a devenit un soi de no man’s
land, care este adesea “acaparat”
de cetăţeni
 Al cui este spaţiu comun ?

- România are cel mai mare procent de

proprietari imobiliari din Europa, dar
majoritatea lor sînt doar proprietari
“juridici”, nu şi “sociali”
Spaţii publice sau
spaţii goale ?...

- Bucureştiul duce lipsă de

cartiere, distruse prin
sistematizare în timpul
comunismului şi gentrificare în
post-comunism
- Reţeaua urbană este
fragmentată
- Unul din trei bucureşteni se
deplasează în centru (în medie
3.7 km) pentru cumpărături,
plimbare şi socializare
- 83% îşi doresc foarte mult
spaţii de plimbare şi străzi de
pietoni
- 69% merg în parcuri cel puţin
de două ori pe lună
 Nevoia de spaţii publice

Occupy : Noaptea muzeelor

Street delivery şi Centrul istoric
 2. Cartierul n  Întrebaţi în ce cartier locuiesc, bucureştenii au identificat
40 aproximativ 125 de zone relativ distincte. Dintre acestea, cele mai
35
multe erau nominalizate după nume de străzi (40%). 27% se
30
refereau la noile cartiere comuniste (Balta Albă, Berceni, etc.),
25
26% identificate după spaţii cotidiene de referinţă din
20
proximitate (metrou, piaţă, etc.). Doar 7 % se refereau la vechi
15
cartiere/lotizări interbelice (Domenii, Cotroceni, etc.).
10
5
0
n  Cartierul nu este o unitate administrativă, ci una socio-spaţială, definită prin densitatea
mobilităţii şi sociabilităţii de proximitate
n  Sociologia urbană clasică prevedea moartea cartierului.
n  După 1980, cartierul este tot mai mult privilegiat ca obiect de interes şi politici urbane, pentru
a putea rezolva problemele sociale, a gestiona exclusiunea economică şi a putea reconstrui
apartenenţa socială
n  “Justiţia spaţială” (Henri Lefebvre, 1968) ca principiu al politicilor teritoriale
n  Cartierul constituie „inima democraţiei” (Mary Follet, 1920)
n  „Nici o politică nu va reuşi în centrele urbane dacă nu este ancorată în experienţele şi
aspiraţiile micilor cartiere, modelate, controlate şi administrate de către reprezentanţii
acestora” (Grupul european de lucru asupra dezvoltării sociale locale, 1992)

Bucureştiul este însă un oraş fără cartiere !

3. Spaţiul periurban, “gradul
zero” al urbanismului
- retragerea statului şi dereglementarea spaţiului
public
- cererea: expansiunea visului post-socialist al
spaţiului privat
- oferta imobiliară: exploatarea maximală a
spaţiului prin creşterea densităţii, proiecte
tipizate şi materiale ieftine
- exemple: vila „cutie cu acoperiş”, vila
neofuncţionalistă (C. Caciuc)
B. Ruralul
 a) Emanciparea:
casele făloase

Prin casele sale făloase, ruralul se

desprinde ostentatoriu de trecut şi local
şi se revendică subiect al modernizării,
după ce a fost pînă acum doar obiect al
acesteia
Case făloase...
...şi biserici făloase
n  Între 1990 si 1999 au fost terminate 325.321 de locuinţe, iar in
perioada 2000-2010, 351.348 de locuinte, deci cu doar 8% mai
mult. Media a fost de 35.000 unităţi pe an, cu un maxim de 64.414
locuinţe terminate în 2008
n  Migraţia: aproximativ 2,8 milioane de români în străinătate în 2008
– adică peste un sfert din populaţia activă a ţării. Aceştia au generat
un volum de remitenţe de aproximativ 6,307 miliarde euro (Sandu,
2010), plasînd astfel România pe locul 7 în lume (Banca Mondială,
2009). Toate sondajele indică faptul că marea majoritate
(aproximativ 90%) dintre aceşti bani au fost investiţi în gospodărie,
de la locuinţă la bunuri de larg consum şi întreţinere.
n  Peste două treimi din împrumuturile interne care au fost luate
pentru bunuri de folosinţă îndelungată (55,6%) şi pentru a cumpăra
o locuinţă (11,4%)
n  În ultimii cinci ani, un locuitor din cinci a fost implicat în construcţia
unei case şi unul din zece în amenajări exterioare (Chiribucă et
Ţigănaş, 2010).
n  Familia şi spaţiul domestic rămîn în topul valorilor românilor
 Societatea spectacolului
- Eşti ceea ce consumi, nu ceea ce faci:
pierderea identităţilor profesionale şi înlocuirea
lor cu împărţirea simbolică în winners şi losers
n  Manifestări: over-dressing, over-housing,
obsesia topurilor şi a imaginii de ţară, etc.
n  Pe timp de criză, majoritatea românilor reduc
comparativ mai mult de la nevoile de bază decît
de la cele simbolice
n  Recunoaşterea celorlalţi se află pe primul loc în
valorile aspiraţionale ale românilor;

Ø  “Bineînţeles că şi tu ca proprietar, una e să fii proprietar de Mercedes 4X4 şi alta e să fii de
Trabant! Aşa şi cu asta. Una e să ai casa făcută ca lumea, aşa, cum arată un Mercedes şi alta e să
ai o casă în paiantă sau făcută din pămînt, din alea.”
Ø  "Deci, şi-a dorit ceva aşa, să fie, să sară în ochi, cum să zic eu…”
Ø  “Deci, faţa să fie frumoasă, că spatele…(…) Să vadă lumea!”
Ø  “Nu, da’ îi dă şi un aspect frumos, îi dă un aspect, adică dacă are ceva ieşit şi un acoperiş, dacă are
ceva mai dichisit, îi dă un aspect. (…) Pentru estetic, pentru folosinţă nu !”
 Turbo-urbanism, evrostandard şi
case făloase...
n  Locuinţa ca expresie de status:
ceea ce se vede primează asupra
construcţiei în sine
n  Narcisism eclectic: “lupta în
căşi” (e.g. Certeze, dar şi vilele
rezidenţiale), purtată prin selecţia
subiectivă a unor elemente aflate
pe piaţă; ceea ce le leagă este
dorinţa, nu stilul
n  Prevalenţă a ornamentalului
asupra funcţionalului: materialele
de construcţie sînt mai puţin
importante pentru generaţia de
mijloc decît pentru vîrstnici. Multe
case noi au “ciupercă” şi o slabă
structură de rezistenţă
Certeze
Cajvana
 “Modernizarea” a însemnat şi
trecerea de la un adăpost
pentru NOi toţi...

...la un spaţiu pentru FIECARE

dintre noi

Mania camerelor multe...

n  Fenomenul este răspîndit în multe alte
ţări post-socialiste, dar şi în societăţi post-
totalitare, în general
b) Revenirea la tradiţie ?

Stilul rustic
Rusticul designerilor…
…rusticul primarilor…
...rusticul pensiunilor...
Gura Humorului – studiu de caz
Stilul de pensiune preferat
de generaţia de mijloc
(Monica Iancău)
- Refuzul ornamentărilor şi
dimensiunilor excesive,
precum şi al culorilor
puternice ca exprimînd un
“gust ţigănesc”
- Într-un studiu de caz de la
Cacica, locuinţa identificată
ca “rustică” a fost preferată
de către 80% dintre
persoanele de sub 40 de ani
şi de 40% dintre cele de
peste 40 de ani.
- Ceva frumos: se optează
pentru case cu un spaţiu
“raţional”, moderne dar şi
locale în acelaşi timp şi mai
ales “frumoase”
- Se invocă importanţa
arhitecţilor
 Oferta turistică...

Cetatea Ciceului – Satul de vacanţă (casutanoastraok.png)

 Rusticul la ţară
Sîntem moderni şi tradiţionali în acelaşi timp !
 Repertoriul rustic,
simulacrum al gospodăriei
ţărăneşti “autentice”
 „ ceva frumos, ceva aşa, nu
ştiu...frumos” (F., 35 ani)
Piaţa de rustic
Preferinţa pentru componente rustice
Preference of rustic items - People under 40 years

20% 1
20% 17%
18% 15%
16%
14%
12%
10%
8%
6%
4%
2%
0%
1 2 3
2

Preference of rustic items - People over 40 years

24%
25% 21%

20%

11%
3
15%

10%

5%

0%
1 2 3
 Discursul...

n  “Lumea nu mai face azi coteţe, nu mai vrea să se asuprească să crească animale.”
n  “N-avem animale, aşa, vite, vacă, cal sau nu…(…) Nu-mi place. Îmi place atît: păsările şi un
porc, că ăsta e necesar şi nici pe ăsta nu-l cresc toată vara. Îl cumpăr mai mult cînd e gata de
tăiat. Nu, nu-mi place; îmi place să muncesc la ţară, da’ nu-mi place, eu ştiu, prea multă
mizerie. Am aici ş’o tentă de oraş...”
n  „Curtea... am o ambiţie pe curte. Muream cînd trecea vaca şi-mi mînca florile, muream că
trebuia s-o scot pe-aici, pe-aici prin curte. Flori peste tot... Am cositoare d-aia de-un milion,
fac gazon, o curăţ mereu ca să fie curtea frumoasă... Păi da asta e, ăsta e nivelu’ nostru, aşa
să fim să fie frumos, nu băligar şi astea. Gata, s-a dus cu baligaru’ !”
n  “Vroiam să facem ceva frumos !”
n  “Poţi să vezi bunul gospodar după grădină, poţi să-l vezi de la depărtare !”
n  “Nu exista înainte, e recent (stilul rustic) dar te face totuşi să te gîndeşti la trecut...”
n  “Rusticul e recent şi tradiţional în acelaşi timp...”
n  „Sîntem în pas cu moda şi în urmă la vechea tradiţie. Tot ce a fost în trecut copiem. Ne-am
întors tot la lemn !”

n  “Vrem să fim şi noi iară, aşa, ca noi...”

 De la I want it big and I want it now
la small is beautiful

n 
n  Piaţa dorinţei. Locuinţele au fost – şi încă mai sînt în mare măsură – tributare şi ele
unei “pieţe a dorinţei”, motivată mai mult de imagine şi “visul occidental” decît de
funcţionalitate şi calcul raţional
n  Preferinţele pentru materialele de construcţii sînt încă dominate şi ele de prestigiu
(de regulă de sorginte occidentală) în detrimentul funcţionalităţii (o slabă
cunoaştere a caracteristicilor tehnice ale acestora). Există însă o conştientizare
crescîndă a disfuncţionalităţilor (e.g. a făcut ciupercă)
n  Există diferenţe mari între construcţiile “vernaculare” (“arhitectură fără arhitecţi”:
e.g. “casele prin telefon”, supremaţia meşterilor locali etc.) şi cele executate cu
arhitecţi; ponderea acestora din urmă este în creştere
n  Există un trend ascendent al gustului “rustic”, care pune accentul pe “natural” şi
“autentic”, de la migranţi la down shifting ; folosirea unor materii “naturale”, care
să exprime acest “gust” (e.g.: „Rusticul... De exemplu, eu aşa am înţeles: ceva
antic, ceva vechi: o cărămidă, de exemplu, nu perfectă, are anumite rupturi prin ea,
chiar de e fabricată nouă”. (meşter, 44 ani); Muzeul Astra oferă amatorilor “copii
autentice” ale caselor din muzeu...
n  Există o cerinţă în uşoară creştere pentru “calitatea vieţii”, ca reacţie la
“macdonalidizarea locativă” şi consumul ostentatoriu (vezi şi moda produselor
“tradiţionale”)
n  Necesitatea de a aduce împreună avantajele tehnice (e.g. O cărămidă bună nu se
vede acum, dar se simte peste 10 ani...), cu prestigiul (“nemţesc”) şi recursul la
natural (e.g. în cazul placajelor), toate ca indispensabile calităţii vieţii
n  Dimensiunea de gen. În rural, “bărbatul aduce casa, femeia o mobilează”; în urban,
“şeful de şantier” este, de regulă, femeia