INTERVENTII DE URGENTA IN

EPISTAXIS

Cuprins

Motto
Argument

Capitolul I. Notiuni de anatomie ale nasului

Capitolul II. Epistaxisul. Date generale despre afectiune

2.1. Definiţie
2.2. Clasificare
2.3. Etiologie
2.4. Simptomatologie
2.5. Diagnostic
2.6. Investigatii
2.7. Tratament
2.8. Complicatii
2.9. Profilaxie

Capitolul III. Rolul autonom si delegat al asistentului medical in ingrijirea pacientului care
sufera de Epistaxis

Capitolul IV. Prezentarea cazurilor clinice

Caz clinic nr.1

Caz clinic nr.2
Caz clinic nr.3

Concluzii

Bibliografie

Anexe
 Motto

“Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle cale spre sănătate sau
recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune
pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa
sau cunoaşterea, necesară pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să
îşi poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”

“Virginia Henderson”
 Argument

Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune ca temă de studiu este și
importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, mai întâi de orice, perioadei de
prespitalizare, când șansa bolnavilor este în mâinile noastre.

Epistaxisul reprezintă termenul medical care semnifică o sângerare pe nas. Aceasta

apare atunci când mucoasa care căptuşeşte cavitatea nazală se rupe şi eliberează o cantitate de
sânge. Această mucoasă conţine mici vase sangvine numite arteriole care se pot rupe uşor.
Epistaxisul este foarte frecvent; copii cu vârstă cuprinsă între 2 şi 10 ani şi adulţii între 50 şi
80 de ani sunt cei mai frecvent afectaţi.

Pe perioada celor 3 ani de studiu am reusit sa-mi acumulez cunostinte necesare despre
aceasta afectiune astfel pus in situatia de a acorda ingrijirile necesare unui pacient care sufera
de epistaxis , sa nu intalnesc piedici in scopul redarii acesteia in cel mai scurt timp, familiei si
societatii.

Astfel, sper ca aceasta lucrare sa-mi fie de mare ajutor in viitoarea mea profesie de
asistent medical generalist , pentru a opta in orice situatie si de a preveni recdivele bolii si
daca este posibil chiar sa-i dezvolt capacitatile fiziologice si psihologice.
 Capitolul I. Notiuni de anatomie ale nasului

Nasul reprezinta segmentul initial al aparatului respirator, cu rol în respiratie si fonatie.

Nasul este constituit din piramida nazala si fosele nazale, la care sunt asociate sinusurile
paranazale.

Piramida nazala, dupa cum arata si numele, are forma de piramida triunghiulara cu
trei fete, trei margini si un vârf.
Marginea anterioara a nasului, în mod normal este dreapta, prezentând un unghi
anterior de 30° cu verticala corpului (nasului ideal). Dosul nasului poate avea însa diferite
forme de la individ la individ sau la diferite rase.
Baza piramidei nazale este reprezentata de cele doua narine, separate între ele de
marginea inferioara a septului nazal si columela. Piramida nazala are o structura osoasa,
superior, si fibrocartilaginoasa, inferior.
Structura osoasa este reprezentata de oasele proprii nazale, apofiza nazala a
frontalului si apofizele ascendente ale osului maxilar.
Scheletul cartilaginos este reprezentat de cartilajele aripii nasului (cartilajele alare),
accesorii si cartilajele laterale sau triunghiulare. Piramida nazala este acoperita de tegument,
acesta este aderent în portiunea inferioara fibrocartilaginoasa si mobil în portiunea superioara
osoasa. La nivelul narinelor exista si un muschi fin pielos, cu rol dilatator sau constrictor.

Fosele nazale
Sunt doua cavitati simetrice, cu directie anteroposterioara, despartite de septul nazal si
care comunica anterior cu exteriorul, prin narine, iar posterior cu rinofaringele, prin orificiile
coanale.
Portiunea anterioara din fosele nazale este reprezentata de vestibulul nazal, delimitat
de cartilajul aripii nasului si septul nazal.
Fosele nazale propriu-zise prezinta câte 4 pereti:
– Peretele intern este comun, fiind reprezentat de septul nazal.
Septul nazal prezinta, posterior, o structura osoasa (lama perpendiculara a etmoidului si
vomerul), iar anterior, o structura cartilaginoasa (cartilajul patrat).
– Peretele extern este format din apofiza ascendenta a osului maxilar, osul lacrimal si
etmoid. Pe peretele extern se gasesc cele trei cornete (inferior, mijlociu si superior). Sub
cornete se gasesc cele trei meate în care se deschid canalul lacrimo-nazal (meatul inferior),
sinusul maxilar si celulele etmoidale anterioare (meatul mijlociu) si celulele etmoidale
posterioare si sinusul sfenoid în meatul superior.
– Peretele inferior separa fosele nazale de cavitatea bucala si este format de bolta
palatina (apofiza orizontala a maxilarului).
– Peretele superior separa fosele nazale de baza craniului si este format de oasele
proprii nazale, lama ciuruita a etmoidului si, posterior, din peretele antero-inferior al
sfenoidului.
Sinusurile maxilare

Se gasesc în osul maxilar si se deschid prin meatul mijlociu în fosele nazale, având o
capacitate medie de 10–12 cm3. Sinusul maxilar are forma de piramida, baza piramidei
corespunzând peretelui extern al fosei nazale. Peretele anterior corespunde fosei canine,
peretele posterior fosei pterigomaxilare, iar peretele superior separa sinusul maxilar de orbita.
Sinusul maxilar este în raport cu premolarii si primii doi molari superiori.

Sinusurile frontale

Sunt doua cavitati continute în grosimea osului frontal, având dimensiuni variabile de
la individ la individ. Sinusul frontal prezinta mai multi pereti anterior, postero-superior,
inferior (orbitonazal) si intern (septul intersinusal). Capacitatea sinusului este de cca 5–6 cm3.
Sinusul frontal se dreneaza în fosa nazala prin canalul fronto-nazal, care se deschide în meatul
mijlociu. Canalul fronto-nazal are o lungime de aproximativ 1,5 cm, este îngust si sinuos.

Labirintul etmoidal

Este format din doua mase laterale cu structura pneumatica (7–8 celule separate între
ele de septuri foarte subtiri). Cele doua mase laterale sunt unite între ele prin lama ciuruita a
etmoidului, prin care patrund terminatiile nervului olfactiv în fosele nazale. În raport cu
insertia cornetului mijlociu pe fata interna a masei laterale, celulele etmoidale sunt împartite
în doua grupe: un grup antero-inferior, a carui celule se deschid în meatul mijlociu, si un grup
postero-superior care se deschide în meatul superior. Prin fata externa (lamina papiracee),
labirin tul are raporturi intime cu continutul orbitei.

Mucoasa foselor nazale

Mucoasa foselor nazale captuseste peretii foselor nazale si prin orificiile de drenaj
patrunde în sinusurile paranazale pe care le tapeteaza. Posterior, se continua cu mucoasa
faringelui si a trompelor lui Eustachio.
Fiziologic, fosele nazale sunt împartite în doua etaje, inferior/respirator si superior/olfactiv.
 În portiunea respiratorie, mucoasa prezinta un epiteliu ciliat pluristratificat. În corion
se gasesc vasele, nervii si glandele mucoasei nazale. În structura mucoasei se mai gasesc
celule caliciforme care secreta mucus, sub care se afla un strat seros fluid.
Etajul olfactiv, localizat superior, este tapetat de o mucoasa subtire, de culoare galbuie,
si contine celulele neurosenzoriale ale olfactiei.
Organul olfactiei este format din celulele olfactive, axonii strabat lama ciuruita si
ajung în endocraniu, la bulbii olfactivi.

Vasele
Arterele provin atât din carotida externa, cât si din carotida interna. Portiunea
superioara a foselor nazale este vascularizata de arterele etmoidale anterioare si
posterioare, ramuri terminale ale arterei oftalmice, la rândul ei, ramura din artera carotida
interna. Din carotida externa provin maxilara interna si artera faciala, care, prin arterele
sfenopalatine, pterigopalatine si artera septala anterioara, vascularizeaza etajul inferior al
foselor nazale. La nivelul partii anterioare a septului, toate aceste ramuri formeaza pata
vasculara a lui Kisselbach.
Nervii
Inervatia senzitiva este realizata de trigemen.
Inervatia senzo-riala (olfactiva) este realizata de nervul olfactiv. Cei mai importanti
nervi ai
sensibilitatii generale unt reprezentati de nervul sfenopalatin si nervul etmoidal anterior.
Sistemul nervos vegetativ este format din fibre simpatice, urmeaza sistemul arterial si
au un rol vasoconstrictor. Acesti nervi formeaza o retea foarte bogata în toata mucoasa nazala.
Intervatia parasimpatica are rol vasodilatator si secretor. Fibrele nervoase provin din
ganglionul sfenopalatin care primeste marele pietros superficial si profund. De aici, fibrele
urmeaza calea nervilor sfenopalatini la mucoasa foselor nazale.
 Capitolul II. Epistaxisul. Date generale despre afectiune

2.1. Definiţie

Hemoragia nazala – rinoragia sau epistaxisul reprezinta scurgerea de sânge din nas.
În majoritatea situaţiilor cauza este necunoscută, însă poate apărea din cauze
traumatice (fractura piramidei nazale, ruptura petei vasculare), cauze sangvine
(trombocitopenie, tulburări ale factorilor de coagulare, hemopatii maligne, tratament
anticoagulant), cauze vasculare (hipertensiunea arterială, boala Rendu-Osler), cauze
infecţioase (rinite, sinuzită maxilară, scarlatină, gripă), sau cauze tumorale (fibrom
nazofaringian, angiofibrom şi adenocarcinom).

2.2. Clasificare

Epistaxisul prezinta urmatoarele forme clinice, în functie de sediul unde se afla

hemoragia:
– epistaxis anterior – din pata vasculara Kisselbach, situata în zona antero-inferioara a
septului cartilaginos, la 1 cm deasupra spinei nazale (peste 90% din cazuri);
 – epistaxis posterior – din ramurile sfeno-palatine (hemoragiile cele mai masive si
grave);
– epistaxis superior – din arterele etmoidale anterioare si posterioare;
– epistaxis difuz de cauza hematologica, în general.
În functie de sediul sângerarii epistaxisul este cel mai frecvent unilateral dar poate fi si
bilateral.
Dupa modul în care apare, epistaxisul se poate clasifica în doua grupe :
– Epistaxis primitiv, esential al tinerilor, recidivant, benign, la care nu se poate depista
etiologia;
– Epistaxis secundar sau simptomatic, reprezinta aproximativ 98% din totalitatea
hemoragiilor nazale. Apare ca simptom unic de debut sau ca o complicatie a unor afectiuni
locale sau generale, anuntând agravarea evolutiei, uneori, chiar decompensând-o.
2.3. Etiologie

Cauzele pentru epistaxis sunt numeroase: hemoragiile nazale se datorează fie unei boli
localizate, fie unei boli sistemice (ce atinge întregul organism).
Cauze frecvente
-infecţie consecutivă unei răceli banale, unei rinite (inflamaţie a mucoasei nazale) sau unei
sinuzite (inflamatia sinusurilor)
-uscarea mucoasei nazale - de exemplu, la un copil care doarme într-o camera supraîncălzită
-prezenţa unui corp străin - frecvent la copiii mici care introduc jucării sau alte obiecte într-
una din nări. Corpul străin trece neobservat câteva zile sau chiar săptămâni. Apoi, se dezvoltă
o infecţie şi o inflamaţie, provocând secreţii dintr-o singură nara, însoţite de puroi (culoare
galben-verzuie).
-Luarea de medicamente anticoagulante: aspirina, warfarină, medicamente antiinflamatorii
nesteroidiene
-un traumatism - datorat unor contuzii, sau mai rar unei fracturi nazale
-polipi nazali - această varietate de tumoră poate sângera după ştergerea nasului, este însoţită
de o pierdere a simţului olfactiv, sinuzita şi obstrucţie nazală.
-Hipertensiune arterială (HTA) - acest sindrom se observă în special la persoanele peste 50
ani. În acest caz, hemoragia este de origine posterioară (situată la nivelul meatului –
orificiului inferior) şi este mai dificil de oprit. Sângerarea necesită ligaturarea arterei maxilare
interne sau a uneia dintre ramurile sale). Hemoragia nazală este un semn că HTA nu este
controlată în mod eficient.
-Ateroscleroza – îngroşarea pereţilor vaselor sangvine.
Cauze mai rare
-Leucemie
-Cancer nazal - asociază secreţii nazale, obstrucţie nazală, dureri ale dinţilor, sinuzita şi, în
unele cazuri, modificări ale volumului ochilor, tulburări de vedere cât şi o creştere în volum a
ganglionilor învecinaţi. Hemoragia nazală nu este un semn semnificativ al cancerului nazal.
-Trombopenie - diminuarea numărului de plachete sangvine
-Afecţiuni hepatice (boli ale ficatului)
-Coagulopatii ereditare (tulburări de coagulare a sângelui)
-Sindromul Osler-Weber-Rendu (telangiectazie hemoragică ereditară). În acest caz,
hemoragiile nazale multiple sunt rezultatul unor anevrisme arterio-venoase la nivelul
mucoasei.
2.4. Simptomatologie

În timpul unui epistaxis, sângele curge din fosele nazale. Fluxul de sânge poate fi încet sau
rapid, şi poate dura de la câteva secunde până la zece minute.
Epistaxisul poate apare şi în timpul somnului. Pacientul poate simţi prezenţa unui lichid în
faringe înainte că sângele să apară din fosele nazale. Acest simptom apare, de obicei, dacă
pacientul este în poziţie întinsă.
- Starea generală a bolnavului este alterată:
- palid,
- transpirații reci,
- puls normal sau ușor accelerat,
- tensiunea arterială este ormală, la hipertensivi ridicată sau scăzută.
- În cazul hemoragiilor mari:
- sete,
- TA prăbușită,
- lipotimii

2.5. Diagnostic

Diagnosticul de hemoragie nazala se pune pe:

1. Anamneza care stabileste: circumstantele de aparitie, momentul debutului, gravitatea
hemoragiei, recurenta ei, o eventuala cauza si antecedentele.
2. Simptomatologie – consta în scurgerea sângelui din una sau ambele fose nazale continuu
sau intermitent prin orificiile narinare sau eliminarea de saliva sangvinolenta în proportie
variabila.
3. Examenul obiectiv ORL: inspectia va stabili sediul rinoragiei uni sau bilateral, deformarea
piramidei nazale asociata sau nu cu un traumatism craniofacial.
4. Palparea efectuata cu delicatete pune în evidenta crepitatiile osoase, mobilitatea
fragmentului deviat, emfizemul subcutanat în caz de fracturi nazale.
5. Rinoscopia anterioara, posterioara si bucofaringoscopia dupa prealabila eliminare a
cheagurilor de sânge din fosele nazale si rinofaringe, evidentiaza sediul (anterior, posterior,
posterosuperior sau difuz) si debitul hemoragiei.
6. Endoscopia diagnostica nazala flexibila sau rigida poate repera exact sediul rinoragiei, si
identifica cauzele locale inflamatorii sau tumorale.
Pentru stabilirea unui diagnostic corect si complet sunt indicate evaluarea starii generale a
bolnavului si examene paraclinice hematologice.

2.6. Investigatii

Următoarele teste de laborator sunt recomandate în prezenţa unei hemoragii grave sau dacă
este suspectată o coagulopatie:
-hematocritul – în prezenţa unei hemoragii persistente
-numărarea formulei sangvine (NFS) - în prezenţa unui epistaxis recurent sau a unei tulburări
de coagulare.
-Timpul de Sângerare (TS) – acest test este efectuat în prezenţa unei suspiciuni de
coagulopatie
-Timpul de protrombină – test efectuat dacă pacientul ia warfarină sau dacă este suspectată o
afecţiune hepatică

Alte teste:
-tomografia computerizată (CT) – poate fi efectuată dacă se suspectează prezenţa unui corp
străin, o tumoră, o fractură sau sinuzita.
-angiografia este rareori indicată

2.7. Tratament

Oprirea hemoragiei. Hemostaza

Procedeele terapeutice de hemostaza sunt: locala, regionala, generala, si au fiecare
indicatie în functie de sediul, gravitatea, sau terenul pe care se produce epistaxisul.
Tratamentul local si tratamentul general este simptomatic si etiologic medical si chirurgical.

Tratament medical. Hemostaza locala

-repausul bolnavului în pozitie semisezânda, evacuarea cheagurilor din fosele nazale prin
suflatul succesiv si aspiratie, aplicarea de comprese reci pe frunte sau piramida;
-hemostaza prin compresiune digitala pe aripa nazala respectiva de partea hemoragiei contra
septului, la nivelul petei vasculare timp de 5–10 minute. Compresiunea se poate efectua direct
sau prin intermediul unui tampon de vata introdus în fosa, în prealabil îmbibat în solutie
vasoconstrictoare;
-aplicarea vasoconstrictoarelor poate opri rinoragia cu debit redus,la persoanele cu valori
tensionale normale.
-injectiile submucoase între mucoasa si pericandru poate face hemostaza prin distensia
tesuturilor care comprima arteriolele si prin vasoconstrictie produsa de substanta injectata.
-hemostaza prin cauterizarea zonei hemoragice se recomanda în cazurile cu rinoragie redusa
cantitativ, intermitenta, cu sediu bine limitat si vizibil.

Tamponamentul compresiv anterior indicat în rinoragiile mai abundente. Se efectueaza

dupa o prealabila anestezie locala de contact. Tamponamentul se practica cu o mesa de tifon
îmbibata în substanteuleioase sau hemostatice, având lungimea de 50–75 cm si latimea de 1–
1,5 cm care se introduce în fosa nazala paralel cu planseul fosei cât mai posterior pâna în
orificiul coanal. Se realizeaza un tamponament în armonica de sus în jos si dinapoi înainte cu
buclele suprapuse orizontal.

Tamponamentul compresiv posterior are indicatie când: tamponamentul anterior este

ineficient sau în rinoragiile grave cu sediu posterior prin lezarea ramurilor arterei
sfenopalatine, la nivelul coanelor, rinoragie la vârstnici, hipertensivi cu arterioscleroza
prelungita sau recidivanta; epistaxisul de cauza cardiovasculara (hipertensiune arteriala,
ateroscleroza).
Tamponamentul anterior si posterior se mentine 48–72 ore, sub protectie de antibiotice cu
spectru larg, pentru a preveni complicatiile locale: sinuzite acute, otite.
Detamponarea se va face la 48–72 ore, cu urmarirea ulterioara a bolnavului.

Tratament chirurgical – Hemostaza regionala

Tratamentul chirurgical în epistaxis este utilizat cu totul exceptional, majoritatea
cazurilor rezolvându-se favorabil, prin tratament medical. Acest tratament se recomanda în
rinoragiile grave, care nu pot fi controlate prin tratament medical sau în cele recidivante,
incoercibile, cu risc vital.
Dintre interventiile chirurgicale cele care se practica sunt ligaturile vasculare:
-ligatura arterelor etmoidale anterioare si posterioare prin etmoidectomie externa în cazurile
de epistaxis superior.
-ligatura arterei maxilare interne, prin tehnica transmaxilara Caldwell-Luc, se realizeaza prin
vizualizarea si ligaturarea arterei sub microscopul chirurgical, la nivelul fosei pterigomaxilare.
-ligatura arterei carotide externe este usor de executat, însa rezultatele în controlul sângerarii,
sunt slabe. Daca ligaturile vasculare nu dau rezultate, se poate face o angiografie, urmata de
embolizari selective.

2.8. Complicatii

Sângerări repetate într-un interval de timp pot determina apariţia anemiei (grup de boli care
afectează globulele roşii).
Dacă sângerarea este severă, se repetă des sau interfera sever cu activitatea pacientului, poate
fi necesar un consult ORL.

2.9. Profilaxie

După ce epistaxisul a fost oprit, următoarele sfaturi pot ajută la prevenirea unei resangerari:

1. evitaţi suflarea viguroasă a nasului

2. evitaţi efortul fizic şi ridicarea de greutăţi după un epistaxis
3. ridicaţi-va capul în timpul somnului cu ajutorul pernelor
4. aplicaţi în interiorul nasului o cantitate mică de unguent emolient, că de exemplu vaselină,
cu ajutorul degetului mic
5. nu folosiţi Aspirina sau alte antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi Naproxen sau
Ibuprofen timp de 3-4 zile după sângerarea nazală; se recomandă Acetaminofen (Paracetamol)
în cazul durerilor; discutaţi cu medicul curant despre întreruperea tratamentelor în curs
6. evitaţi medicamentele antihistaminice, decongestionante sau alte medicamente cu
administrare sub formă de spray nazal fără a consulta medicul.
Capitolul III. Rolul autonom si delegat al asistentului medical in ingrijirea
pacientului care sufera de Epistaxis

ATITUDINEA DE URGENȚĂ:

- Stabilirea nivelului de conștiență;

- Asigurarea confortului fizic și pihic, explicarea necesității tehnicilor ce urmează a fi
efectuate, obținerea consimțământului pacientului asupra aplicării măsurilor de prim ajutor;
- Bolnavul va fi așezat în poziția ortopneică. Va fi eliberat de orice compresiune (guler,
centură). Se va îndepărta anturajul.
- Monitorizarea FV,calitatea și frecvența respirațiilor, pulsului, observăm culoarea
tegumentelor, temperatura, comportamentul;
- Se va încerca stabilirea cauzei locale și locul hemoragiei, putându-se alege atitudinea de
urgență;
- Hemostaza locală în hemoragiile simple se obține prin:
- compresiunea digitală: se apasă aripa narinei care sângerează, cel puțin 10 minute.
Aceasta se poate face și după ce au fost introduse:
- tampoane narine;
- aplicarea de comprese reci pe regiunea frontală-nazală. Dacă hemoragia continuă se
practică:
- tamponamentul anterior al fosei nazale. Tehnica: se degajează fosele nazale de
cheagurile de sânge, invitându-se bolnavul să sufle nasul, nară cu nară, într-o tăviță renală; se
îmbibă meșa cu substanță lubrefiantă sterilă (ulei de parafină, unguent cu tetraciclină), se
introduce meșa în nas, cu ajutorul unei pense, sub controlul vederii, astupând complet fosa
nazală; se pune bolnavului la nas un pansament sub formă de căpăstru sau praștie;
tamponamentul anterior se menține 24-48 de ore; demașarea se face cu multă atenție, înmuind
continuu meșa cu apă oxigenată, cu ajutorul unei seringi;
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu soluții cristaloide (ser fiziologic, soluție Ringer)
ținând cont de valorile tensionale și patologie;
- Oprirea hemoragiei si evitarea recidivelor se realizeaza prin măsuri generale, administrarea
hemostaticelor: fitomenadion, etamsilat;
- La pacienții cu hipotensiune arterială se aplică conduita de urgență din starea de șoc;
- Transportul se va face în poziție semișezândă sau culcat cu capul ușor ridicat. În caz de
colaps se va așeza bolnavul culcat în decubit lateral, cu capul decliv.
-Tratamentul etiopatogenetic: în caz de puseu hipertensiv se vor administra diuretice la
indicația medicului;
- La pacienții cu epistaxis posttraumatic, evaluarea leziunilor traumatice, la nevoie
pansamente locale în funcție de existenta plăgilor faciale, frontale etc.
- Supravegherea pacientului până la stabilizare, monitorizarea permanenta a FV.

Internarea pacientului si asigurarea conditiilor de spitalizare

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa pacientului; el se

desparte familie, de mediul sau obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni
străini.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie. Bolnavii
internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări, unde se
completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului.
Pacientii vor fi examinaţi la internare de medicul de garda, care va culege datele
anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va notă în foaia de observaţie, stabilind
diagnosticul prezumtiv necesar şi din punctul de vedere al dirijării bonavului în secţiile de
spital. În vederea examinării clinice, efectuată de medicul de garda, asistenţă medicală ajută
bolnavul să se dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta
medicală însoţeşte pacientul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele,
îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl
ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
Hainele vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării, eliberându-se
bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse
deparazitării).
Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi
pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se
aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia de
temperatura, determina greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele obţinute le
notează în foaie de observaţie.
 Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra
îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicandu-le numărul salonului
în care a fost internat bolnavul şi orarul vizitelor.
Primirea pacientilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă un
moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-sanitar.

Amplasarea bolnavilor se va face în saloane mici, liniştite, unde pericolul difuzării unor
infecţii este mai mic şi odihna psihică a bolnavilor este asigurată.

Participarea asistentului medical la examenul obiectiv

Culegerea datelor:
-Vârsta
-Dezvoltarea fizică şi psihomotorie
-Reacţia la spitalizare: nelinişte, frică, plâns, agresivitate fizică şi verbală
-Antecedente medicale: se va aprecia gravitatea problemelor anterioare şi repercusiunile lor
asupra obişnuinţelor şi posibilităţilor de creştere şi dezvoltare.
-Spitalizări şi experienţe anterioare: reacţia la spitalizările anterioare; mod de adaptare;
efectele spitalizării asupra comportamentului ulterior
-Susţinerea de care poate beneficia: în ce măsură familia poate vizita copilul, doreşte să o facă
şi să participe la îngrijiri.
-Manifestări ale afecţiunii prezente

Probleme:
1. potenţial de alterare a nutriţiei: deficit.
Cauze: refuz de a se alimenta, greţuri, vărsături, durere, reacţie la spitalizare.
2. potenţial de infecţie
Cauze: deficienţa sistemului imunitar, necunoaşterea măsurilor de protecţie împotriva
agenţilor patogeni.
3. potenţial de accidente:
Cauze: mediu necunoscut, constrângeri fizice, deplasare nesigură.
4. perturbarea somnului:
Cauze: mediu necunoscut, lipsa părinţilor, durere, intervenţii, tratamente.
5. anxietate
Cauze: mediu necunoscut, tratamente injectabile, despărţire de părinţi.
6. probleme legate de afecţiunea pentru care a fost spitalizat

Asigurarea igienei corporale si generale

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de baza, adică din îngrijirile acordate de asistenta
medicală cu scopul de a asigura confortul şi igienă bolnavului.
Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor
cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării .
Toaletă pacientului poate fi :
- zilnică pe regiuni ;
- săptămânală sau baia generală
În funcţie de tipul pacientului acesta :
- nu are nevoie de ajutor ;
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic ;
- are nevoie de ajutor parţial ;

Participarea asistentului medical la explorarile paraclinice

1. Măsurarea şi notarea diurezei

Obiective:
-Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor
îmbolnăviri.
-Cunoaşterea volumului diurezei.
-Efectuarea unor determinări calitative (analize biochimice) din cantitatea totală de urină
emisă.
-Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidelor în organism = bilanţul lichidian (întrări-ieşiri).
Materiale necesare: vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată
(pentru a nu modifica compoziţie urinei) şi acoperite.
Diureza este măsurată cantitativ la anumite intervale, urmărindu-se şi caracteristicile
macroscopice; colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină în ziua următoare la
aceeaşi oră.
Diureza se notează în F.T. – prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de
urină şi zilei respective. Spaţiul dintre două linii orizontale al foii corespunde la 100 ml de
urină.
2. Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Locuri de măsurare: axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.
Materiale necesare: termometru maximal, casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile,
recipient cu soluţie dezinfectantă, tavă medicală, lubrifiant, alcool medicinal, ceas.
Cea mai comodă şi totodată cea mai obiectivă metodă de măsurare a temperaturii la
copil este măsurarea temperaturii rectale, ştiind că aceasta depăşeşte cu 0,3-0,5°C nivelul
temperaturii cutanate.
Măsurarea temperaturii rectale:
Tehnică:
-asistenta se spală pe mâini;
-se pregăteşte termometrul individual, se verifică dacă mercurul este coborât, rezervorul
termometrului se şterge cu o compresă umedă sau este lubrefiat în strat foarte subţire cu o
substanţă grasă, pentru a putea fi introdus în rect.
-Copilul este culcat pe spate şi cu mâna dreaptă se ţine termometrul, iar cu cea stângă se
apucă picioarele copilului de la nivelul gleznelor îndoindu-le din articulaţia şoldului.
-Printr-o mişcare de rotaţie, rezervorul de mercur al termometrului se introduce în întregime
în rectul copilului; se lasă în această poziţie tot timpul cât coloana de mercur urcă.
-După 3 min. el poate fi scos şi se citeşte temperatura.
-Se notează valoarea în F.T. (cu albastru):
-Notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind, pentru
fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad.
-Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice. Se poate nota
şi cifric.
-După citire, termometrul se şterge cu un tampon de vată sau cu o compresă sterilă de tifon,
înmuiate în apă cu săpun sau alcool; termometrul se păstrează într-un borcan cu cloramină
1%.
-Temperatura (în care nu sunt indicaţii speciale) se măsoară de 2 ori în cursul a 24 h,
dimineaţa între 6-7 şi după-amiază între 16-17 (18-19).
3. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată

de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat: tensiunea arterială sistolică (maximă) şi tensiunea arterială diastolică
(minimă).
Materiale necesare:
-aparat pentru măsurarea T.A.
-cu mercur Riva-Rocci
-cu manometru
-oscilometru Pachon
-stetoscop biauricular
-tampon de vată
-alcool
-creion roşu
Metode de determinare: palpatorie, ascultatorie.
Tehnica: T.A. se măsoară cu ajutorul tensiometrelor pentru copii, precedând ca şi la adult.
Măsurarea tensiunii arteriale prin ascultaţie:
-se pregătesc materialele necesare (tensiometru, stetoscop, creion roşu etc.).
-copilului, după repaus de 15 min. i se aplică manşeta pneumatică pe 1/3 medie a braţului,
care va fi sprijinit şi în extensie.
-asistenta se spală pe mâini, îşi fixează stetoscopul cu olivele în urechi şi membrana pe artera
humerală, sub marginea inferioară a manşetei, percepând zgomotele pulsatile.
-se decomprimă progresiv manşeta până când percepe primul zgomot ritmic arterial care este
reţinut ca valoare, reprezentând T.A. maximă (sistolică).
-se continuă decomprimarea până în momentul dispariţiei ultimului zgomot a cărui valoare
este, de asemenea, reţinută, reprezentând T.A. minimă (diastolică).
-Se reorganizează locul de muncă, se notează datele în F.T. (cu roşu).
Notarea – se notează pe F.T. valorile obţinute cu o linie orizontală, socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale cu linii
verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. Se poate înregistra şi cifric.
Schimbarea pozitiei si imobilizarea pacientului

Schimbarea poziţiei poate fi activă sau pasivă , cu ajutorul asistenţei. La mobilizarea

pacientului trebuie respectate unele principii :
- sunt necesare două asistente
- prinderea pacientului se face precis şi sigur
- exerciţiile se fac întotdeauna înainte de mese
- aceste exerciţii fizice trebuie intercalate cu exerciţii de respiraţie
- mobilizarea se începe încet şi se continuă în funcţie de răspunsul fizic al pacientului
Scopul mobilizării este mişcarea pacientului în vederea prevenirii escarelor ce pot să apară din
cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei. Schimbarea poziţiei pacienţilor
imobilizaţi se face din 2 în 2 ore, masandu-se zonele de presiune predispuse escarelor.
Mobilizarea precoce a pacientului favorizează menţinerea mobilităţii articulare, normalizarea
tonusului muscular şi stimulează metabolismul. De asemenea favorizează circulaţia sângelui,
prevenind tromboflebitele.

Urmarirea functiilor vitale si vegetative

a. Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe un plan
osos (arteră radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasa posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de numărare.Se
reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la mînă dreapta.
Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete pînă la perceperea
zvicniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui care
îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul
unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatura se face cu pix roşu, pentru fiecare linie orizontală
socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
 b. Tensiunea arterială
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşetă sprijinită şi în extensie cu braţul,se fixează membrană
stetoscopului pe arteră humerală sub marginea interioară a mansetei.Se introduc olivele
stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşetă pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc
pînă la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin
deschiderea supapei pînă cand se percepe primul zgomot arterial care reprezintă valoarea
tensiunii arteriale maxime. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul
manometrului pentru a fi consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice, se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul
manometrului în momentul în care zgomotele dispar,această valoare reprezentând tensiunea
arterială minimă.
Se notează în foaia de temperatura valorile obţinute cu linie orizontală de culoare
roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140 mmHg iar
tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

c. Respiraţia
În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a explica
tehnica ce urmează să fie efectuată cu palmă mainii pe suprafaţa palmară pe torace.Se numără
inspiraţiile timp de un minut.Aprecierea respiraţiei se poate face prin simplă observare a
mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi revenirea toracelui la normal.
Pe foaia de temperatura se notează cu verde,fiecare linie orizontală reprezentand două
respiraţii.
Valorile normale la adult: seară 20 respiraţii/minut, dimineaţă 18 respiraţii/minut.

d. Diureza
Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să
urineze numai în urinar timp de 24 de ore.Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi
ţinute la răcoare pentru a împiedică procesele de fermentaţie.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va notă şi cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul
circulaţiei apei în organism.
 Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore.La bărbaţi este de 1200-1800 ml/24
de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

Alimentarea pacientului

Regimul alimentar va fi început numai cu lichid, apoi de consistentă moale pentru a

putea fi înghiţit de bolnav, adesea el având probleme de deglutitie şi de masticaţie. În funcţie
de starea bolnavului ,alimentarea lui se face:
● activ
● pasiv

Educatie pentru sanatate si profilaxia bolii

Este indicat că pacienţii să-să păstreze o stare cât mai bună de sănătate. O dietă echilibrată,
odihnă, precum şi suportul emoţional şi practic din partea familiei, pot fi de mare ajutor.
Recunoaşterea şi tratarea depresiei reprezintă o parte importantă a terapiei la domiciliu.

O persoană aflată într-o faza avansată a bolii este limitată în ceea ce priveşte libertatea de
mişcare şi efectuarea activităţilor zilnice. Simptomele se pot modifică de la o zi la altă şi
efectele adverse ale medicamentelor folosite în cadrul tratamentului pot limita eficientă
acestuia. Medicul curant va trebui să modifice tratamentul în funcţie de modificările ce apar în
simptomatologia bolii.
 Tehnica nr.1 Endoscopia nazala

Definitie

Endoscopia nazală reprezintă examinarea directă a foselor nazale, faringe, laringe cu ajutorul
unui fibroscop şi poartă numele de rinofibroscopie.

Pregatirea bolnavului

Psihică: - se explică, se ia consimţământul;

Fizică: - se recomandă pacientului să nu mănânce, să nu bea, să-şi sufle nasul; poziţia este
şezând în faţă medicului.

Materiale necesare

Fibroscopul este un tub subţire cu diametru de 3mm, flexibil din fibre de sticlă cu sistem
optic şi de iluminare ce permite medicului să observe printr-un ocular fosele cavităţii nazale şi
sinuzale;
- spray cu anestezic, mese de tifon sterile, comprese, medicamente sub formă de soluţie pentru
decongestionarea mucoasei.

Tehnica

- Medicul orelist efectuează tehnică ajutat de asistenta:

- se practică la adulţi cu anestezie locală , iar la copii cu anestezie generală;
-asistenta va pregăti spray cu anestezina pentru pulverizat în cavitatea nazală în vederea
anesteziei locale;
- medicul va introduce mese de tifon în cavitatea nazală pentru decongestionarea mucoasei,
pacientul va fi aşezat în decubit lateral câteva minute;
- apoi medicul lubrefiaza endoscopul şi îl introduce în cavitatea nazală.
Examinarea durează câteva minute. Medicul va examina pe rând fiecare fosă nazală.
Endoscopia nazală se foloseşte în scop diagnostic pentru examinarea leziunilor, dar şi cu
scopul de tratament local (mici intervenţii chirurgicale). Este efectuată de medic ajutat de
asistenta care pregăteşte materialele şi bolnavul.

În ORL se practică endoscopia cavităţii nazale, a laringelui si a esofagului cu scop atât

explorator cât şi terapeutic

Ingrijiri

- repaus la pat, supravegherea functiilor vitale, supravegherea pansamentului; adiministrarea

medicatiei recomandate.
 Tehnica nr.2 Punctia sinusala

Definiţie

Punctia sinusala reprezintă pătrunderea cu un ac de punctie steril în cavitatea sinusala.

Scopul punctiei

Se efectuează în scop de diagnostic cât şi în scop curativ. Se efectuează la adulţi, la copii mai
rar, în cazurile rebele la tratament cu antibiotice şi în caz de apariţie a complicaţiilor. La copiii
necooperanti este necesară anestezia generală. Este efectuată de medic ajutat de asistenţi care
pregătesc materialele necesare

Materiale necesare

- trusa specială de unică folosinţă pentru punctie ce conţine: ac de punctie, pensă anatomică,
seringă, ace pentru injecţii, soluţie dezinfectantă, soluţie pentru anestezie locală, tampoane de
vată, comprese, toate aşezate pe un câmp steril;
- mănuşi sterile 2 perechi; tăviţă renală; container pentru deşeuri.

Punctia
Rolul asistentei:
- pregăteşte pacientul psihic şi fizic;
- pregăteşte materialele necesare;
- serveşte medicul;

Materiale ncesare

- trusa pentru mici intervenţii chirurgicale specifice în ORL;

- ace de punctie speciale;
- endoscoapele cu toate anexele sterile;
- eprubete cu soluţii fixatoare pentru piesele recoltate;
- materiale sterile pentru efectuarea unui pansament( comprese, tampoane , soluţii
dezinfectante, alcool iodat, leucoplast)
Îngrijirea pacientului

După recoltarea biopsiei :

- repaus la pat, repaus vocal;
- calmarea durerii cu antialgice şi antiinflamatoare recomandate;
- supravegherea funcţiilor vitale.
Timp de 2 ore după biopsie nu va mânca şi nu va bea până nu trece efectul anesteziei.
Regim alimentar hidric, apă , ceai la temperatura camerei. Aceste precauţii de îngrijire sunt
necesare după efectuarea biopsiei.
 Tehnica nr.3 Examenul fundului de ochi

Examenul fundului de ochi reprezintă explorarea stratului profund al ochilor, respectiv reţină,
cu ajutorul oftalmoscopului, de aceea examinarea se mai numeşte oftalmoscopie.

Examenul fundului de ochi descrie modificările anatomice şi funcţionale ale retinei, pupila
nervului optic, pată galbenă şi vasele retinei furnizând date importante în cursul evoluţiei
afetiunii.

Rolul asistentei medicale:

•pregăteşte aparatură şi materialele necesare : oftalmoscop, soluţie cu efect midriatic pentru
dilatarea pupilei înainte de examinare, mănuşi sterile, tampoane de vată;
•pregăteşte pacientul psihic – informează şi explică necesitatea dilatării maximă a pupilei prin
intensitatea de soluţie midriatică care are acţiune de scurtă durata .
•poziţia pacientului este şezând în faţă medicului.

Tehnică:
•se instilează 1-2 picătură de Colir midriatic cu 1 picătură de Neosinefrina 10% în sacul
conjuctival al ambilor ochi pentru a produce o dilataţie rapidă a pupilei. Se poate repetă
instilaţia la interval de 5 minute pentru o mai bună dilatare.
Medicul va cere pacientului, după dilatarea ( aproximativ 30 de secunde) pupilei să privească
înainte , iar cu oftalmoscopul va proiecta lumina prin pupila spre retină.
 Capitolul IV. Prezentarea cazurilor clinice

CAZUL 1

1. Date generale
Nume, prenume: I.S
Sexul: feminin
Vârsta: 24 ani
Mediul: urban
Ocupaţie: studenta
Perioada internării: 2 zile
2. Diagnostic la internare: Epistaxis, rinită acută
3. Motivele internării:
- pată vasculară stângă, sângerândă aparuta in urma unui traumatism
- rinoree, cefalee, febră, frisoane, transpiratii
4. Antecedente hetero-colaterale:
Fără importanţă
5. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
6. Istoricul bolii: în urmă cu două ore prezintă dese sângerări nazale, di cauza unei loviri dure,
asociate cu febră, frisoane, cefalee, rinoree, strănut, tuse. Se internează în serviciul ORL
pentru tratament de specialitate
9. Examen obiectiv:
Starea generală: alterată, febril
Greutate: 63 kg
Talie: 1,75 m
Starea de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: prezentă
Sistem. ganglionar: nu se palpează
Facies: normal
Tegumente şi mucoase: palide
Ţesut conjunctiv adipos: bine prezentat
 Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse, AV – 125p/min.
Aparat cardiovascular: şocul apexian în sp IV i.c.. stâng, AMC – în limite normale,
zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare superficială şi
profundă; ficat splină – în limite normale, tranzit prezent
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, lojii renale libere organe genitale normale.
Sistemul nervos: orientat temporo-spaţial reflexe pupilare, cutanate, ROT – prezente
normale. Organe de simţ prezente normale
10. Examinări de laborator şi paraclinice
Ht: 32
Hb: 12,7
L: 9000
VSH: 21
Glicemie: 90
TGO: 17
TGP: 20

11. Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree.
Sursa de dificultate: epistaxis

2. Nevoia de a bea şi a mânca:

Manifestări de dependenţă: refluxul de deglutiţie alterat.
Sursa de dificultate: sângerarea, probleme de deglutiţie

3. Nevoia de a elimina:
Fără manifestări de dependenţă.

4. Nevoia de mişcare şi de menţinere a unei bune posturi:

Fără manifestări de dependenţă.
 5. Nevoia de a dormi, de a se odihni:
Manifestări de dependenţă: somnul este alterat
Sursa de dificultate:tusea, febra, sângerarea

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca:

Fără manifestări de dependenţă.

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale:

Manifestări de dependenţă: febră 38,30C, transpiraţii
Sursa de dificultate: sângerări nazale

8. Nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre:

Manifestări de dependenţă: imposibilitatea de a-şi menţine mucoasele curate
Sursa de dificultate: sângerarea

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pericolul complicaţiilor

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

Fără manifestări de dependenţă.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori (de a-ţi practica
religia):
Fără manifestări de dependenţă.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util (de a se realiza):

Fără manifestări de dependenţă.

13. Nevoia de a se recreea:

Fără manifestări de dependenţă.
 14 Nevoia de a învăţa:
Nu cunoaste foarte multe despre afectiune
Bilanţul de independenţă/dependenţă.
În urma datelor culese din F.O., prin efectuarea bilanţului de
independenţă/dependenţă, pacienta prezintă următoarele nevoi fundamentale alterate:
- nevoia de a respira
- nevoia de a bea şi mânca
- nevoia de a dormi şi a se odihni
- nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
- nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre
- nevoia de a evita pericolele

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoi alterate Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a - oprirea - aplică măsurile de prim ajutor, - pacienta respiră
respira hemoragiei în prin compresiune digitală asupra mai uşor, după 3
- obstrucţia cel mai scurt narinei care sângerează, cel puţin zile sângerările s-
nazală, tuse, timp 10 minute, prin tampon compresiv au oprit
rinoree, - pacientul să îmbibat în soluţia hemostatică
sângerare fie echilibrat - ajută medicul la aplicarea
respirator şi tamponamentului în vederea
circulator hemostazei
- asigură repausul la pat pe partea
care sângerează
- recoltează sânge pentru
determinarea hemoglobinei ,
hematocritului
- administrează medicaţia
prescrisă de medic:
 Penicilină 1 ml la 12h
  Adrenostazin + Etamsilat 1
fl. La 12 ore
2. Nevoia de a - Pacienta să fie - urmăresc apariţia sângerărilor şi - starea pacientei
bea şi mânca echilibrat aplic tamponamentul pentru este ameliorată
- dificultatea de hidroelectorlitic oprirea sângerării
a se alimenta şi să aibă - alimetez pacientul cu alimente
alimentaţie lichide sau uşor de înghiţit
completă
3. Nevoia de a - pacienta să - schimb pansamentul la nevoie, - pacienta are un
dormi şi a se beneficieze de - aerisesc salonul, şi asigur o somn liniştit 7
odihni un somn temperatură optimă ore pe noapte
- somnul este corespunzător - servesc pacienta cu un pahar de
alterat calitativ şi lapte cald înainte de culcare
cantitativ
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez în După 30 minute
menţine temperatură FO de la
temperatura corporală în - schimb lenjeria de corp şi de pat administrarea
corpului în limite normale la nevoie antipireticelor
limite normale în 1-2 zile - aerisesc încăperea. febra a scăzut la
- febră 38,30C, - încălzesc pacientul în caz de 37,5 C
transpiraţii frisoane S-a repetat doza
- administrez conform indicaţiilor după 4 ore,
medicului tratament cu pacienta
antipiretice şi antibiotice devenind
afebrilă.
5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnava
curat, cu tegumentelor şi - urmăresc cantitatea şi prezintă
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei tegumente curate
mucoase şi curate şi sângerărilor şi ingrijite
fanere integre îngrijite - asigur şi schimb tamponamentul
- imposibilitatea de câte ori este nevoie
de a-şi menţine - relizez toaleta pacientului la
mocuasele nevoie pentru a evita efortul
curate
6. Nevoia de a - prevenirea - monitorizarea funcţiilor vitale
evita pericolele: complicaţiilor - supravegherea stării generale,
Pericolul temperatură, coloraţie tegumente,
complicaţiilor diureză
- respectarea măsurilor de asepsie
şi antisepsie în efectuarea
pansamentelor şi a orice fel de
manipulări medicale
- respectarea normelor sanitare de
prevenire a infecţiilor
nozocomiale
- asistenta va face educaţia pentru
prevenirea accidentelor de acest
gen şi evitarea pericolelor.
 CAZUL 2

1. Date generale
Nume, prenume: M.A
Sexul: masculin
Vârsta: 44 ani
Mediul: urban
Ocupaţie: pensionar
Perioada internării: 3 zile
2. Diagnostic la internare: Epistaxis, HTA în puseu, tulburări paroxistice de ritm,
dislipidemie, steatoză hepatică, amigdalită acută, pneumonie, adenom de prostată, discopatie
lombară
3. Motivele internării:
- pată vasculară stângă, sângerândă, in urma unei accidentari casnice
- cefalee, ameţeli, dispnee, disfagie, febră, tuse
4. Antecedente hetero-colaterale: Fără importanţă
5. Antecedente personale - HTA în puseu
- cardiopatie ischemică
- dislipidemie
- steatoză hepatică
6. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
7. Istoricul bolii: de 5 zile bolnavul acuză dispnee, disfagie, tuse, febră, ameţeli şi prezintă
dese sângerări nazale. Se internează în compartimentul ORL pentru tratament de specialitate
8. Examen obiectiv:
Starea generală: alterată, febril
Greutate: 90 kg
Talie: 1,82 m
Starea de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: prezentă
Sistem. ganglionar: nu se palpează
Facies: normal
Tegumente şi mucoase: palide
Ţesut conjunctiv adipos: bine prezentat
 Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse, AV – 100p/min.
Aparat cardiovascular: şocul apexian în sp IV i.c.. stâng, AMC – în limite normale,
zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.TA 180/120 mmHg
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare superficială şi
profundă; ficat steanotic, tranzit prezent
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, lojii renale libere organe genitale normale.
Sistemul nervos: orientat temporo-spaţial reflexe pupilare, cutanate, ROT – prezente
normale. Organe de simţ prezente normale
9. Examinări de laborator şi paraclinice
Ht: 32
Hb: 12,7
L: 9000
VSH: 21
Glicemie: 90
TGO: 17
TGP: 20
Eco abdominal – ficat cu aspect steatozic cu o calcificare de 7 mm în regiunea N hepatic care
lasă con de umbră posterior. Colecist fără calcului. Rinichi drept de aspect normal. Splină
omogenă de dimensiune normală. Rinichi stâng de aspect normal. Pancreas de aspect normal.
Prostată 138/37/32 mm.

11. Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree, diminuarea toleranţei la
efort cu slăbiciune, oboseală
Sursa de dificultate: epistaxis, HTA

2. Nevoia de a bea şi a mânca:

Manifestări de dependenţă: refluxul de deglutiţie alterat.
Sursa de dificultate: sângerarea, probleme de deglutiţie
 3. Nevoia de a elimina:
Fără manifestări de dependenţă.

4. Nevoia de mişcare şi de menţinere a unei bune posturi:

Fără manifestări de dependenţă.

5. Nevoia de a dormi, de a se odihni:

Manifestări de dependenţă: somnul este alterat
Sursa de dificultate:tusea, febra, sângerarea

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca:

Fără manifestări de dependenţă.

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale:

Manifestări de dependenţă: febră 38,30C, transpiraţii
Sursa de dificultate: sângerări nazale

8. Nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre:

Manifestări de dependenţă: imposibilitatea de a-şi menţine mucoasele curate
Sursa de dificultate: sângerarea

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pericolul complicaţiilor

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

Fără manifestări de dependenţă.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori (de a-ţi practica
religia):
Fără manifestări de dependenţă.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util (de a se realiza):

Fără manifestări de dependenţă.
 13. Nevoia de a se recreea:
Fără manifestări de dependenţă.

14 Nevoia de a învăţa:
Fără CUNOSTINTE
Bilanţul de independenţă/dependenţă.
În urma datelor culese din F.O., prin efectuarea bilanţului de
independenţă/dependenţă, pacienta prezintă următoarele nevoi fundamentale alterate:
- nevoia de a respira
- nevoia de a bea şi mânca
- nevoia de a dormi şi a se odihni
- nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
- nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre
- nevoia de a evita pericolele

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoi alterate Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a - oprirea - aplică măsurile de prim ajutor, - pacienta respiră
respira hemoragiei în prin compresiune digitală asupra mai uşor, după 3
- obstrucţia cel mai scurt narinei care sângerează, cel puţin zile sângerările s-
nazală, tuse, timp 10 minute, prin tampon compresiv au oprit
rinoree, - pacientul să îmbibat în soluţia hemostatică - evaluarea: TA,
AV, FR
sângerare fie echilibrat - ajută medicul la aplicarea
- alterarea respirator şi tamponamentului în vederea -Glicemiei

perfuziei tisulare circulator hemostazei -Colesterol,

prin scăderea - Scăderea - asigură repausul la pat pe partea Lipide,

debitului cardiac valorilor care sângerează -Trigliceride,

prin creşterea tensiunii - recoltează sânge pentru LDL, HDL,

valorilor arteriale (TA) determinarea hemoglobinei , -Transaminaze

tensiunii în limite hematocritului -Uree, Creatină

arteriale (TA) acceptabile - administrează medicaţia
prescrisă de medic:
 Ampicilină 2x1 fl/zi
 Gentamicină 80 mg 2x1/2
fl/zi
 Adrenostazin + Etamsilat
1 fl. La 12 ore
-asigurarea repausului fizic şi psihic

-administrarea tratamentului
medicamentos prescris(în cazul de
faţă Metoprolol 50 mg., Crestor 20
mg Per os)

-efectuarea bilanţului hidric (intrări-

ieşiri) pentru prevenirea depleţiei de
potasiu, care provoacă aritmii

-asigurarea unor alimentaţii

echilibrate ţinând cont de afecţiunile
existente:

Educaţia sanitară a pacientului:

-regim de viaţă echilibrat (alterarea

perioadelor de activitate cu perioadele
de repaus)

-evitarea stresului psihic (stări

conflictuale, surmenaj intelectual)

-suprimarea fumatului

-exerciţii fizice – plimbare

-alimentaţie echilibrată

-controlul periodic la medicul de

familie şi cardiolog
2. Nevoia de a - Pacientul să - urmăresc apariţia sângerărilor şi - starea
bea şi mânca fie echilibrat aplic tamponamentul pentru pacientului este
- dificultatea de hidroelectorlitic oprirea sângerării ameliorată
a se alimenta şi să aibă - alimetez pacientul cu alimente
alimentaţie lichide sau uşor de înghiţit
 completă
3. Nevoia de a - pacientul să - schimb pansamentul la nevoie, - pacientul are un
dormi şi a se beneficieze de - aerisesc salonul, şi asigur o somn liniştit 7
odihni un somn temperatură optimă ore pe noapte
- somnul este corespunzător - servesc pacientul cu un pahar de
alterat calitativ şi lapte cald înainte de culcare
cantitativ
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez în După 30 minute
menţine temperatură FO de la
temperatura corporală în - schimb lenjeria de corp şi de pat administrarea
corpului în limite normale la nevoie antipireticelor
limite normale în 1-2 zile - aerisesc încăperea. febra a scăzut la
- febră 38,30C, - încălzesc pacientul în caz de 37,5 C
transpiraţii frisoane S-a repetat doza
- administrez conform indicaţiilor după 4 ore,
medicului tratament cu pacientul
antipiretice şi antibiotice devenind afebril.
5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnavul
curat, cu tegumentelor şi - urmăresc cantitatea şi prezintă
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei tegumente curate
mucoase şi curate şi sângerărilor şi ingrijite
fanere integre îngrijite - asigur şi schimb tamponamentul
- imposibilitatea de câte ori este nevoie
de a-şi menţine - relizez toaleta pacientului la
mucoasele nevoie pentru a evita efortul
curate
6. Nevoia de a - prevenirea - monitorizarea funcţiilor vitale
evita pericolele: complicaţiilor - supravegherea stării generale,
Pericolul temperatură, coloraţie tegumente,
complicaţiilor diureză
- respectarea măsurilor de asepsie
şi antisepsie în efectuarea
pansamentelor şi a orice fel de
manipulări medicale
- respectarea normelor sanitare de
prevenire a infecţiilor
nozocomiale
- asistenta va face educaţia pentru
prevenirea accidentelor de acest
gen şi evitarea pericolelor.
 CAZUL 3

1. Date generale
Nume, prenume: T.I
Sexul: masculin
Vârsta: 34 ani
Mediul: rural
Ocupaţie: mecanic
Perioada internării: 3 zile
2. Diagnostic la internare: Epistaxis sever, HTA st. I, anemie, diabet zaharat
3. Motivele internării:
- pată vasculară stângă, sângerândă
- cefalee, ameţeli, dispnee, disfagie, febră, tuse
4. Antecedente hetero-colaterale: Fără importanţă
5. Antecedente personale - HTA
- BPOC
- GASTRITĂ
6. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
7. Istoricul bolii: debutul bolii în urmă cu 12 ore cu o hemoragie nazală, oprită ulterior, în
urmă cu 2 ore hemoragia s-a repetat, motiv pentru care se prezintă în serviciul ORL pentru
investigaţii şi tratament de specialitate.
8. Examen obiectiv:
Starea generală: alterată, febril
Greutate: 89 kg
Talie: 1,69 m
Starea de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: prezentă
Sistem. ganglionar: nu se palpează
Facies: normal
Tegumente şi mucoase: palide
Ţesut conjunctiv adipos: bine prezentat
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
 Aparatul respirator – tuse, AV – 100p/min.
Aparat cardiovascular: şocul apexian în sp IV i.c.. stâng, AMC – în limite normale,
zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.TA 170/110 mmHg
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare superficială şi
profundă; ficat normal, tranzit prezent
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, lojii renale libere organe genitale normale.
Sistemul nervos: orientat temporo-spaţial reflexe pupilare, cutanate, ROT – prezente
normale. Organe de simţ prezente normale
9. Examinări de laborator şi paraclinice
Ht: 25,8
Hb: 9,6
L: 12150
VSH: 21
Glicemie: 180
TGO: 42
TGP: 14
Creatinină: 1
TQ: 19,3
Ureea: 80,2
INR: 1,29
PTL: 256

11. Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree, diminuarea toleranţei la
efort cu slăbiciune, oboseală
Sursa de dificultate: epistaxis, HTA

2. Nevoia de a bea şi a mânca:

Manifestări de dependenţă: refluxul de deglutiţie alterat.
Sursa de dificultate: sângerarea, probleme de deglutiţie
 3. Nevoia de a elimina:
Fără manifestări de dependenţă.

4. Nevoia de mişcare şi de menţinere a unei bune posturi:

Fără manifestări de dependenţă.

5. Nevoia de a dormi, de a se odihni:

Manifestări de dependenţă: somnul este alterat
Sursa de dificultate:tusea, febra, sângerarea

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca:

Fără manifestări de dependenţă.

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale:

Manifestări de dependenţă: febră 38,30C, transpiraţii
Sursa de dificultate: sângerări nazale

8. Nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre:

Manifestări de dependenţă: imposibilitatea de a-şi menţine mucoasele curate
Sursa de dificultate: sângerarea

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pericolul complicaţiilor

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

Fără manifestări de dependenţă.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori (de a-ţi practica
religia):
Fără manifestări de dependenţă.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util (de a se realiza):

Fără manifestări de dependenţă.
 13. Nevoia de a se recreea:
Fără manifestări de dependenţă.

14 Nevoia de a învăţa:
Este dornic de a dobandi noi cunostinte

Bilanţul de independenţă/dependenţă.

În urma datelor culese din F.O., prin efectuarea bilanţului de

independenţă/dependenţă, pacienta prezintă următoarele nevoi fundamentale alterate:
- nevoia de a respira
- nevoia de a bea şi mânca
- nevoia de a dormi şi a se odihni
- nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
- nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre
- nevoia de a evita pericolele

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoi alterate Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a - oprirea - aplică măsurile de prim ajutor, - pacienta respiră
respira hemoragiei în prin compresiune digitală asupra mai uşor, după 3
- obstrucţia cel mai scurt narinei care sângerează, cel puţin zile sângerările s-
nazală, tuse, timp 10 minute, prin tampon compresiv au oprit
rinoree, - pacientul să îmbibat în soluţia hemostatică - evaluarea: TA,
AV, FR
sângerare fie echilibrat - ajută medicul la aplicarea
- alterarea respirator şi tamponamentului în vederea -Glicemiei

perfuziei tisulare circulator hemostazei -Colesterol,

prin scăderea - Scăderea - asigură repausul la pat pe partea Lipide,

debitului cardiac valorilor care sângerează -Trigliceride,

prin creşterea tensiunii - recoltează sânge pentru LDL, HDL,

valorilor arteriale (TA) determinarea hemoglobinei , -Transaminaze

tensiunii în limite hematocritului -Uree, Creatină

arteriale (TA) acceptabile - administrează medicaţia
prescrisă de medic:
 Ampicilină 2x1 fl/zi
 Gentamicină 80 mg 2x1/2
fl/zi
 Adrenostazin + Etamsilat
1 fl. La 12 ore
-asigurarea repausului fizic şi psihic

-administrarea tratamentului
medicamentos prescris(în cazul de
faţă Metoprolol 50 mg., Crestor 20
mg Per os)

-efectuarea bilanţului hidric (intrări-

ieşiri) pentru prevenirea depleţiei de
potasiu, care provoacă aritmii

-asigurarea unor alimentaţii

echilibrate ţinând cont de afecţiunile
existente:

Educaţia sanitară a pacientului:

-regim de viaţă echilibrat (alterarea

perioadelor de activitate cu
perioadele de repaus)

-evitarea stresului psihic (stări

conflictuale, surmenaj intelectual)

-suprimarea fumatului

-exerciţii fizice – plimbare

-alimentaţie echilibrată
 -controlul periodic la medicul de
familie şi cardiolog
2. Nevoia de a Să se obţină - urmăresc apariţia sângerărilor şi - starea
echilibrul
bea şi mânca aplic tamponamentul pentru pacientului este
metabolismului
- dificultatea de oprirea sângerării ameliorată
glucidic
a se alimenta - alimetez pacientul cu alimente
Pacientul să se
Alimentaţie lichide sau uşor de înghiţit
inadecvată alimenteze în - recoltează produsele pentru
Cauza – raport cu examenul de laborator (sânge, urină)
dezechilibrul nevoile sale - administrează medicaţia prescrisă
metabolismului calitative şi de medic la orele indicate
glucidelor
cantitative pe - instituirea de perfuzie endovenoasă
Manifestări – 24 ore pentru reechilibrarea hidro-
polifagie, electrolitică

polidipsie - tratamentul substitutiv cu insulină

(iniţial în perfuzie continuă), ulterior
în 4 injecţii/zi, cu 15-30 minute
înainte de masă (Actrapid la mesele
principale) şi Insulatard la culcare s.
cutanat (foloseşte seringa specială
gradată în unităţi de insulină, ţine
seama că alcoolul inactivează
produsul)

- respectă cu stricteţe măsurile de

asepsie

- alternează locul de injectare pentru

a preveni lipodistrofiile

- loc de injectare – faţa externă a

braţului, 1/3 mijlocie, faţa
anteroexternă a coapsei, 1/3 mijlocie,
regiunea subclaviculară, flancurile
peretelui abdominal, regiunea fesieră,
supero-externă

- administrează medicaţia adjuvantă –

vitaminoterapia, KCl
 - asigură alimentaţia pacientului

- evaluează nevoile cantitative şi

calitative în funcţie de vârstă (copil,
adolescent, adult) sex, forma bolii:
glucide 55% 200 gr din raţia calorică
zilnică de 1600 calorii/zi, 55 g
proteine/zi (2,5 g/kg/zi) şi 64 g
lipide/zi, repartizate în 3 mese
principale şi gustări

- numărul meselor/24 ore – 4-5-6- (3

mese principale şi 2-3 gustări)

- alegerea alimentelor se face în

funcţie de conţinutul de glucide

- alimente interzise: zahăr, produse

zaharoase, fructe uscate, prăjituri,
leguminoase uscate, siropuri,
struguri, prune

- alimente permise cântărite: pâine

(50% glucide), cartofi (20% glucide),
pastele făinoase, fructe, legume (cu
peste 5% glucide), lapte, brânză de
vacă, mămăligă

- alimente premise necântărite: carnea

şi derivatele din carne, peştele, ouăle,
brânzeturile, smântâna, untul,
legumele cu 5% glucide (varză,
conopidă, pătlăgele roşii, fasolea
verde), din alimentaţia zilnică să nu
lipsească carnea, oul, peştele

preparea alimentelor: se va folosi

pentru îndulcirea ceaiului,
compotului, ciclamat de sodiu sau
zaharină (care se pun după
fierberea produselor), sosurile nu
se îngroaşă cu făină, ci cu legume
pasate, pastele făinoase se
 cântăresc înainte de fierbere,
pâinea se cântăreşte înainte de a fi
prăjită (prin deshidratare se
concentrează în glucide), se
foloseşte firberea şi coacerea, ca
tehnici de preparare a alimentelor.

3. Nevoia de a - pacientul să - schimb pansamentul la nevoie, - pacientul are un

dormi şi a se beneficieze de - aerisesc salonul, şi asigur o somn liniştit 7
odihni un somn temperatură optimă ore pe noapte
- somnul este corespunzător - servesc pacientul cu un pahar de
alterat calitativ şi lapte cald înainte de culcare
cantitativ
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez în După 30 minute
menţine temperatură FO de la
temperatura corporală în - schimb lenjeria de corp şi de pat administrarea
corpului în limite limite normale la nevoie antipireticelor
normale în 1-2 zile - aerisesc încăperea. febra a scăzut la
- febră 38,30C, - încălzesc pacientul în caz de 37,5 C
transpiraţii frisoane S-a repetat doza
- administrez conform indicaţiilor după 4 ore,
medicului tratament cu pacientul
antipiretice şi antibiotice devenind afebril.
5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnavul
curat, cu tegumentelor şi - urmăresc cantitatea şi prezintă
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei tegumente curate
mucoase şi curate şi sângerărilor şi ingrijite
fanere integre îngrijite - asigur şi schimb tamponamentul
- imposibilitatea de câte ori este nevoie
de a-şi menţine - relizez toaleta pacientului la
mucoasele curate nevoie pentru a evita efortul
6. Nevoia de a - prevenirea - monitorizarea funcţiilor vitale
evita pericolele: complicaţiilor - supravegherea stării generale,
 Pericolul temperatură, coloraţie tegumente,
complicaţiilor diureză
- respectarea măsurilor de asepsie
şi antisepsie în efectuarea
pansamentelor şi a orice fel de
manipulări medicale
- respectarea normelor sanitare de
prevenire a infecţiilor
nozocomiale
- asistenta va face educaţia pentru
prevenirea accidentelor de acest
gen şi evitarea pericolelor.
 Concluzii

Proeminenta mediană a fetei prin care se deschid căile respiratorii, nasul, este un organ
irigat de multe vase de sânge. Orice traumă care are loc la nivel facial include nasul, putând
declanşa hemoragiile nazale. Acestea pot fi uşoare sau serioase.
Cauze le responsabile pentru epistaxisuri fac parte din sfera cauzelor generale. O
cauză importantă a hemoragiilor sunt infecţiile si traumatismele

Este important ca pacientul să-şi menţină calmul. În caz contrar, ritmul cardiac creşte
şi sângerarea se accentuează. Este bine că în camera celor mici să se folosească vaporizatoare,
camera nu trebuie încălzită în exces, aerul nu trebuie să fie uscat şi este bine că, înainte de
culcare, mama să-i umezească mucoasa nazală a copilului. Adulţilor le este recomandat, că în
cazul unor sângerări foarte frecvente şi puternice ca intensitate, să meargă se fie consultat de
un medic”. „Gripă sau virozele pot provoca sângerări nazale“

Majoritatea hemoragiilor nazale creează un disconfort minor şi, de obicei, pot fi oprite
şi de acasă. Dacă sângerarea este serioasă şi se produce destul de frecvent, cel mai bine este să
te prezinţi la un consult pentru a cerceta dacă aceste hemoragii nu constituie de fapt
simptomele unei boli grave.
 BIBLIOGRAFIE

1. BURUIANĂ MIHAI, MUSTĂTEA NICULAE – Curs de faringo-laringologie

pediatrică, vol.I, I.M.F. Bucureşti, 1986
2. BALTĂ GEORGETA, ANTOANETA METAXATOR, KYOVSKI AGLAIA –
Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
3. BUBUIANĂ MIHAI, MARIA IVANOVICI, MUSTĂTEA NICULAE –
Otorinolaringologie pediatrică, Ed. All, 1998
4. GEORMĂNEANU MIRCEA – Pediatrie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983
5. GEORMĂNEANU MIRCEA – Pediatrie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1996
6. GRIGORESCU-SIDO PAULA – Tratat elementar de pediatrie, vol.I, Casa Cărţii de
Ştiinţă, 1998
7. NANULESCU MIRCEA – Pneumologie pediatrică. Patologia aparatului reno-
urinar, Ed. Dacia, 1996
8. PĂUNESCU CORNELIA – Oto-rino-laringologie pediatrică, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1981
9. PĂUNESCU VALERIU, ARION CONSTANTIN, DIMITRIE DRAGOMIR –
Urgenţe în pediatrie (curs litografiat), Bucureşti, 1982
10. POPESCU VALERIU – Algoritm diagnostic şi terapeutic în pediatrie, Ed.
Medicală Amaltea, 1999
11. POPESCU VALERIU – Patologia aparatului respirator, Ed. Teora, Bucureşti 2003
12. POPA IOAN, CARMEN VETTONI, LIVIU POP – Pediatrie – practică de
urgenţă, Ed. Mirton Timişoara, 1996
13. TITIRCĂ LUCREŢIA – Ghid de nursing, Ed. Viaţa Medicală Românească, 1998
14. TITIRCĂ LUCREŢIA – Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale
acordate bolnavilor, Ed. Viaţa Medicală Românească, 1994
15. TITIRCĂ LUCREŢIA – Urgenţe medico-chirurgicale, Ed. Medicală, Bucureşti,
1993
16. Informatii internet
Anexe