Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul de proprietate
1. Noliune
Art. 555 C.civ. definegte dreptul de proprietate privatd ca fiind ,,dreptul titularului
de a poseda, folosi gi dispune de un bun in mod exclusiv, absolut 9i perpetuu, in
limitele stabilite de lege".
Prin aceastd definilie, legiuitorul a rispuns astfel criticilor formulate de-a.lungul
timpuluiin doctrina de specialitate. Se suslinea ci art.480 C.civ. din 1864,t11 care
oferea o definilie dreptului de proprietate, in general, ar fi trebuit sE facd o enume-
rare completd a acestor atribute, insd textul de lege nu se referea gi la prerogativa
titularului dreptului de proprietate de a se folosi de lucru (in realitate insd, suntem
de pdrere cd dreptul ,,de a se bucura" de lucru, in sens larg, cuprindea atdt folo-
sirea lucrului, cAt gi culegerea fructelor).
Definirea dreptului de proprietate ca un drept absolut nu corespunde cu reali-
tatea juridicd qi practicd.
S-a aritat cd definirea dreptului de proprietate prin evidentierea atributelor pe
care acesta le conferd titularului sEu (posesia, folosinla gi dispozilia) nu este de
naturd si pund in evidenli gi conlinutul social-economic al dreptului analizat, fiind
astfel necesar sd se indice gi modul in care sunt exercitate atributele respective.
Este posibil ca o parte dintre atributele dreptului de proprietate sd fie exercitate de
citre o altd persoand decAt proprietarul, in temeiul unui drept real derivat din
dreptul de proprietate sau in temeiul unui raport juridic obliga{ional (spre exemplu:
in cazul unui contract de localiune, locatarul deline bunul inchiriat gi il folosegte,
insd el exercitd aceste atribute numai in mdsura in care i-au fost conferite de pro-
prietar; uzufructuarul este titularul unui drept real care ii conferd prerogativa sti-
pAnirii gi pe cea a folosirii bunului, dar, de reguld, cel ce a constituit dreptul de uzu-
fruct este proprietarul bunului, care continui sd exercite atributul dispozitiei asupra
bunului dat in uzufruct altei persoane; superficiarul poate exercita atributele de
posesie gi folosintd gi, in anumite limite, chiar gi atributul de dispozitie etc.). Prin
urmare, simpla intrunire a atributelor prin care se exteriorizeazd dreptul de proprie-
tate nu este suficientd pentru definirea acestuia, ci trebuie precizatd pozilia spe-
cificd a celui ciruia el ii aparline sau a celui care exerciti aceste atribute.
Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiagi bun, proprie-
tarul exercitd atributele juridice ale dreptului de proprietate in putere proprie gi inte-
res propriu. Proprietarul exercitd atributele dreptului sdu in putere proprie, deoa-
rece el se supune numai legii, astfel cum reiese din chiar definitia dati de Codul
l'l Art. 480 C.civ. din 1864 definea proprietatea ca fiind,,dreptul ce are cineva de a se
bucura gi dispune de un lucru in mod exclusiv gi absolut, insd in limitele determinate de
lege".
lnstitulii de drept civil
civil din 2009; celelalte persoane, altele decAt proprietarul, exercitd unele atribute n
ale dreptului de proprietate in virtutea puterii transmise de proprietar gi in confor- n
mitate nu numaicu legea, ci gicu vointa proprietarului, care, recunoscAnd altei per- a
soane aceste atribute asupra unui bun care ii apartine, i le concretizeazd gi le 5
tixeazb,limitele de exercitare. Proprietarul exerciti atributele dreptului sdu de pro- p
prietate in interesul siu propriu; chiar dacd titularii altor drepturi subiective, reale
sau de crean!5, prin exercitarea acestor atribute, urmdresc realizarea unor interese
proprii, proprietarul este singurul subiect de drept care exercitd, direct sau indirect
(prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietdtii, in cele din urmd, in pro-
priul sdu interes. d
Astfel, vom defini dreptul de proprietate privatd ca fiind acel drept subiectiv asu- tr
pra unor bunuri, altele decAt cele care alcdtuiesc domeniul public, in temeiul cdruia a
titularul sdu exercitd posesia, folosinla gi dispozilia, in putere proprie gi in interes
propriu, in limitele determinate de lege.
Poate forma obiect al dreptului de proprietate privatd orice bun mobil sau imobil,
cu exceptia bunurilor care, prin natura lor, formeazi obiectul exclusiv al proprietdtii
publice.
in legdturd cu obiectul dreptului de proprietate privatd, trebuie subliniat ci anu-
mite bunuri proprietate privati, datoritd importantei lor, precum 9i in considerarea
unor interese de ordin general, sunt supuse unui regim juridic special, nerespecta-
rea acestuia atrlgAnd sancliuni administrative (spre exemplu, amenzi contraventio-
l. Dreptul de proprietate 19
dupi caz, sancliuni civile (de exemplu, nulitatea actului juridic incheiat cu
nale) ori,
nerespectarea unei condilii speciale de validitate impuse de lege). Se includ in
aceastd categorie: armele, muniliile 9i materialele explozive, produsele 9i substanlele
stupefiante, medicamentele, produsele gi substanlele toxice, documentele care fac
parte din fondularhivistic nalional,t1l bunurile din pairimoniulcultural nalionaltzletc.
Aga cum reiese din redactarea art. 555 C.civ., prin conlinutuljuridic al dreptului
de proprietate privatd desemndm atributele acestui drept, care sunt in numir de
trei: posesia (ius possidendr), folosinla (rus utendi gi ius fruendi) 9i dispozilia (rus
abutendil.
t11
Regimul juridic al documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Nalional al Rom6-
niei.este reglementat de Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Nalionale, cu modificdrile ulterioare.
t'l Regimuljuridic al bunurilor mobile (at6t cele care formeaz6 obiectul proprietdlii publi-
ce, cAt gi cele care formeazd obiectul propriet5lii private a statului, a unitdlilor administrativ-
teritoriale, a persoanelor lizice sau a persoanelor juridice) din patrimoniul cultural nalional
este reglementat de Legea nr. 18212000 privind protejarea patrimoniului cultural nalional
mobil, iar regimuljuridic al bunurilor imobile (proprietate publicd sau proprietate privatd) care
sunt, potrivit legii, monumente istorice este reglementat de Legea nr. 422J2001 privind pro-
teiarea monumentelor istorice, cu modificirile ulterioare.
' I3l in doctrind, de regula, se face referire gi la venituri, insd acestea se includ tot in
categoria fructelor, fiind ceea ce denumim fructe civile. Alteori, se considerd cd dobAndirea
productelor ar fi tot o consecinld a atributului ius fruendi, insd, avdnd in vedere cd se
consumd substanla lucrului, rezultd cd dobAndirea productelor vizeazd dispozilia materiald.
lnstitutii de drept civil
Astfel, aft. 44 alin. (1) din Constitulie prevede cd dreptul de proprietate este
'ngri
garantat, conlinutul gi limitele acestuia fiind stabilite prin lege, iar alin. (7) al ace-
:istr,
luiagi articol dispune cd ,,dreptul de proprietate obligd la respectarea sarcinilor publ
privind proteclia mediului gi asigurarea bunei vecindtdfi, precum gi la respectarea
ecor
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului,,.
cniet
De asemenea, art. 555 C.civ, precizeazd, cd atributele dreptului de proprietate
cSdt
sunt recunoscute,,in limitele stabilite de lege,,. reral
Trebuie ficuti distinclia, in primul rAnd, intre limitele materiale gi limitele juridice
L
ale exercitdrii dreptului de proprietate.
Este
Limitele materiale ale exercitdrii dreptului de proprietate sunt determinate de
ser
corporalitatea lucrului, obiect al dreptului de proprietate. Un exemplu de astfel de :ealr
limitare materiald este aceea instituitd prin art. 559 C.civ., prin care se stabilegte
cd 'nali
proprietatea asupra terenului se intinde asupra solului gi a spatiului
9i de deasupra zatc
terenului, cu respectarea limitelor legale. Mai mult, proprietarul poate exercita
asu- :lic5
pra spaliului suprapus terenului cAt gi in subsolul terenului anumite
acte materiale Ace
pe care le gdsegte de cuviinld, insd este tinut sd respecte, de
exemplu, drepturile aul
tertilor asupra resurselor materiale ale subsolului, izvoarelor apelor
9i subterane. iele
Limitele juridice, adicd acelea care vizeazd exercitarea itributelor
dreptului de Cir
proprietate, pot izvori din:
I
- lege; '5m
- uzanle (mai exact, din obicei); sari
- conventie; C.c
- hotirare judecdtoreascd. spre exemplu, art. 630 c,civ. reglementeazE, pentru
ipoteza depdgirii inconvenientelor normale ale vecindtdtii, posi6ilitatea
instanlei de 'ap
a stabili anumite rimite in exercitarea drepturui de proprietaie sau, -,at
dupd caz, o'ntigu-
rea la despdgubiri. Astfel, daci proprietarul cauze azd, prin exercitarea
dreptu-lui s:al
sdu, inconveniente mai mari decAt cele normale in relaliiie de
vecindtate, instanta
poate, din considerente de echitate, sd il oblige la desp5gubiri
in folosul celui viti- l,os
mat, precum gi la restabilirea situatiei anterioare atunci cAnd acest
lucru este
posibil. in cazul in care prejudiciul cauzat ar fi minor in
raport cu necesitatea sau
utilitatea desfdgurdrii activit5lii prejudiciabile de cdtre propii"tur,
instanta va putea
incuviinla desfdgurarea. acelei activitdti, insd cel preludiciat va avea
dreptul la des-
pagubiri. Daci prejudiciul este iminent sau foarte piobabil,
instanla poate sd incu-
viinleze, pe cale de ordonantd pregedinliald, misurile necesare pentru
prevenirea
pagubei.
Unele limiteale exercitdrii dreptului de proprietate sunt stabilite prin dispozitii
legale (de naturd civild sau administrativd) justificate fie de un interes public,
fie de
un interes privat. in acest sens, art,602 alin. (1) c.civ. prevede cd,,legea
poate
limita exercitarea dreptului de proprietate fie in interes pubiic, fie
in interei privat,,.
Prin urmare, putem sd maidistingem intre:
- limite legale de interes public;
- limite legale de interes privat. 45
Dintre limitele (ingradirile) legale de interes public, amintim: ingrddirile
^
in considerarea naturii sau destinatiei specifice a anumitor bunuri
stabilite rt
lavem in vedere
acele ingrddiri ce constituie cauze de inalienabilitate tempo rarl, a-.
a unor bunuri),
l. Dreptul de ProPrietate
Art. 604 C.civ. stabilegte anumite reguli privind curgerea fireascd a apelor.
Astfel, proprietarul fondului inferior nu poate impiedica in niciun fel curgerea
fireasci a apelor provenite de pe fondul superior. DacI aceasti curgere cauzeazd'
prejudicii fondului inferior, proprietarul acestuia poate cere instanlei si ii permitd si
facd pe fondul sdu lucrdrile necesare schimbdrii direcliei apelor, suportAnd toate
lnstitutii de drept civil
Dupd ce art 614 C"civ. prevede cd nu este permis sd se facd fereastrd sau
deschidere in zidul comun decAt cu acordul proprietarilor, art. 615 C.civ. stabilegte
distanla minimd pentru fereastra de vedere. Astfel, este obligatorie pdstrarea unei
distante de cel pulin 2 metri intre fondul, ingridit sau neingrddit, apartinAnd
proprietarului vecin gi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucriri
ce ar fi orientate cdtre acest fond. Fereastra pentru vedere, balconul ori alte ase-
menea lucriri neparalele cu linia de hotar spre fondul invecinat sunt interzise la o
distantd mai micd de un metru. Distanta se calculeazd de la punctul cel mai apro-
piat de linia de hotar, existent pe fata ziduluiin care s-a deschis vederea sau, dupd
caz, pe linia exterioard a balconului, pAnd la linia de hotar. Distanta, gi in cazul
lucrdrilor neparalele, se mdsoard tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat
al lucrdrii de linia de hotar gi p6nd la aceastd linie.
insd, art. 616 C.civ. permite proprietarului sd igi deschidd, fdrd limitd de distan-
!i, ferestre de lumind dacd sunt astfel construite incAt si impiedice vederea spre
fondul invecinat.
"guti
acces la calea pubricd, ci numai ra despigubiri pentrulaguba "rr" cauzati.
Dacd lipsa accesului provine din vanzare, schimb, partaj
juridic, trecerea nu va putea fi cerutd sau dintr_un art act t
decat celor care au dobdndit partea de teren
pe care se fdcea anteriortrecerea u
[art.61B alin. (1) C.civ.].
u
ht',:
r
- impediment des'a
spele, decis cd existenfa unei pante incrinate de 60 de grade
un l]] nu constituie
naturd sd confere ierenului reclamantei
sensulfosturuiart. 616.c.civ. din 1864 (coresponoentutirt. ""iit"i"J-0" ,,loc infundat,, in m
in cazul in care lipsa accesului este imputabild proprietarului care pretinde tre-
cerea, aceasta poate fi stabilitd numai cu consimlimAntul proprietarului fondului
care are acces la calea publici 9i cu plata dublului despdgubirii [art.61B alin. (2)
C.civ.l.
Art.619 C.civ. prevede cd intinderea gi modul de exercitare a dreptului de
trecere sunt determinate prin inlelegerea pdrlilor, prin hotdrAre judecdtoreascd sau
printr-o folosintd continud pe timp de 10 ani'
in cazul in care inceteazd dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este
dator sd restituie despdgubirea incasatd, cu deducerea pagubei suferite in rapod
cu durata efectivd a dreptului de trecere [art, 620 alin. (2) C'civ'].
Trebuie amintite 9i dispoziliile art.772 C.civ., din care rezultd cd servitutea
(dreptul) de trecere va putea fi riscumpdratd de proprietarul fondului aservit dacd
existe o dispropo(ie viditi intreutilitatea care o procurd fondului dominant 9i
inconvenientele sau deprecierea provocatd fondului aservit; in caz de neinlelegere
intre pdrti, instanla poate suplini consimlimAntul proprietarului fondului dominant,
iar intr-o asemenea situatie, la stabilirea pretului de rdscumpdrare, instanla va line
cont de vechimea servitulii (dreptului de trecere) gi de schimbarea valorii celor
doud fonduri.
Proprietarul este obligat sd permitd trecerea prin fondul sdu a relelelor edilitare
ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeagi zond, de natura conductelor de
apA, gaz sau altele asemenea, a canalelor gi a cablurilor electrice, subterane ori
aeriene, dupi caz, precum 9i a oricdror alte instalalii sau materiale cu acelagi scop.
Aceastd obligalie subzistd numai pentru situalia in care trecerea prin altd parte ar fi
imposibild, periculoasd sau foafie costisitoare. ln toate cazurile, proprietarul are
dreptul la plata unei despigubiri juste. Dacd este vorba despre utilitdli noi, despi-
gubirea trebuie si fie gi prealabild, Clddirile, curlile gi grddinile acestora sunt
exceptate de la acest drept de trecere, dacd ea are ca obiect conducte gi canale
subterane, in cazulin care acestea sunt utilitdli noi (art. 621 C.civ.).
Att.622 C.civ. stabilegte obligalia proprietarului de a permite folosirea fondului
sdu pentru efectuarea unor lucrdri necesare fondului invecinat, precum 9i accesul
vecinului pe terenul sdu pentru tdierea crengilor 9i culegerea fructelor, in schimbul
unei despdgubiri, daci este cazul. $i aceastd obligalie subzistd numai pentru situalia
in care trecerea prin altd parte ar fi imposibild, periculoasi sau foafie costisitoare.
Proprietarul unui fond nu poate impiedica accesul altuia pentru a redobAndi
posesia unui bun al siu, ajuns intAmpldtor pe fondul respectiv, dacd a fost ingtiin-
tat in prealabil. in toate cazurile, proprietarul fondului are dreptul la o justd des-
pigubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea in posesie, precum 9i pentru
cele pe care bunul le-a cauzat fondului (art. 623 C.civ.).
proprietate privati
7. Enumerarea moduritor de dobdndire a dreptului de
proprietate se
DupS cum rezulta din art.557 alin. (t) si (z) c.civ,, dreptul de
coate dobandi, in condiliile legii:
- prin convenlie (translativd);
- prin mogtenire legald sau testamentar5;
- prin accesiune;
- prin uzucaPiune; al fructelor;
- ca efect al posesiei de bund-credin1d in cazul bunurilor mobile 9i
- prin ocuPaliune;
- prin tradiliune't'l proprie-
- prin hotdiAre judecdtoreasca, atunci cAnd aceasta este translativd de
:ate prin ea insdgi;
prin efectul unui act administrativ, insS numaiin cazurile expres previzute de
-
3^6
Alin. (3) al aceluiagi articol dispune cd prin lege pot fi reglementate 9i alte
'noduri de dobAndire a dreptului de proprietate'
de dobAndire a
in realitate, traditiunea, prin ea insigi, nu constituie un mod distinct
l1l
(spre darurile
i"'cazul anumitor convenlii translative exemplu,
dreptului de proprietat", Ci
manuale), remiterea bunului nu inseamna executarea obligatiei asumate,
ci este chiar o
condilie pentru incheierea valabild a actului iuridic'
lnstituiii de drept civll
Regula potrivit cereia proprietarul poate realiza pe terenul seu orice constructie
nu este insd absolutd, ci trebuie privitd in cadruljuridic general al amenajirii teriio-
riului 9i cel al execut5rii, al transformdrii gi al demoldrii constructiilor gi, de asere-
nea, trebuie sd se !ind c_ont de dispozifiile legale privind amplasarea constructiilor gi
calitatea in constructii, Dispoziliile cuprinse in Legea nr. 350/2001 privind arenr-
jarea teritoriului gi urbanismul, precum gi cele cuprinse in Legea nr.
50/1991 privind
autorizarea executdrii lucririlor de constructii, republicati, cu modificdrile ulterioa-
re, stabilesc principiile generale in aceasti materie,
Amenajarea teritoriului reprezintd o activitate complexd care are ca scop armo-
nizarea la nivelul intregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice gi
culturale, stabilite la nivel national gi local pentru asigurarea echilibrului in dezvoi-
tarea diferitelor zone ale tirii, urmdrindu-se cregterea coeziunii eficientei relatiilor
9i
economice gi sociale dintre acestea. Potrivit art. 9 din Legea nr. s50/2d01, princi-
palele obiective ale amenajdrii teritoriului sunt: dezvoltarea economici gi
sociald
echilibratd a regiunilor 9i zonelor, cu respectarea specificului acestora, imbuni-
tetjr-e1 calitdfii vietii oamenilor gi colectivitifilor umane, gestionarea
in spiritul dez-
voltdrii durabile a resurselor naturale gi a peisajelor naturale gi culturale,
utilizarea
ralionald a teritoriului giconservarea gidezvoltarea diversitdlii tulturale.
Urbanismul este componenta cea mai importantd a amenajdrii teritoriului,
avdnd
ca principal scop stimularea evolutiei complexe a localititilor, prin realizarea
stra-
tegiilor de dezvoltare pe termen scuft, mediu gi lung, erincipateie obiective
ale acti-
vitilii de urbanism, potrivit art. 13 din Legea nr,350/2001, sunt:imbundtitireacon-
difiilor de viali prin eliminarea disfunctionalitdtilor, asigurarea accesului
ta infra- E
structuri, servicii publice gi locuinte convenabile pentru t61i locuitorii;
crearea condi- \i
tiilor pentru satisfacerea cerinlelor speciale ale copiilor, vArstnicilor gi
ale persoa- \
nelor cu handicap; utilizarea eficientd a terenurilor, in acord cu functiile
urbanistice
adecvate gi extinderea controlatd a zonelor construite; protejarea gi punerea
in
valoare a patrimoniului cultural construit gi natural; asiguraiea caiitalii
cadrului
construit, amenajat gi plantat din toate localitdtile urbane gi rurale; protejarea
loca-
litdlilor impotriva dezastrelor naturale. Activitatea de amenajare a
teritoriului gi
urbanism este infdptuitd de organele administratiei centrate
donatd la nivel nationalde Guvern.
iilocate, fiind cooi-
t1l
Certificatul de urbanism cuprinde gi elemente referitoare la regimul economic ai tehnic
al imobilului (folosinla actuald, reglement6ri fiscale specifice zonei, procentul de ocupare a
terenului, coeficientul de utilizare a terenului, echiparea cu utilitdli, circulalii gi accese pieto-
nale gi auto, parcaje necesare, alinierea terenului 9i a construcliilor fala de strdzile adiacente
terenului, indllimea minimd gi maximd admisl etc.).
tzl Autorizdtiile de construire sau de desfiintare, emise cu incdlcarea prevederilor legale,
pot fi anutate de cdtre instanlele de contencioi administrativ, cererea putanO fi introdusd gi
de cdtre prefect, inclusiv la sesizarea organelor de control ale lnspectoratului de Stat in
Construclii.
lnstitutii de drept civil
asupra imobilului (teren gi/sau constructie) ori a altui act care ii conferd dreptul de
construire sau de desfiinlare, in condiliile legii. in doctrind s-a subliniat cd noliunile -.]1
minte ale dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitalie, servitute, superficie), pre-
cum gi cu constituirea unor garanlii reale imobiliare (ipotece imobiliard gi privilegii
imobiliare).
Persoanele fizice sau juridice striine pot dobAndi dreptul de proprietate asupra
constructiilor fdri nicio restric!ie.
'[nsi,
in privinla terenurilor situate in BomAnia, cetd]enii striini, apatrizii 9i per-
soanele juridice streine pot dobAndi dreptul de proprietate asupra acestora in con-
diliile prevdzute de arl.44 alin. (2) din Constitulie gi de Legea nr.31212005. Astfel,
textul din Constitutie prevede cd,,cetdlenii strlini gi apatrizii pot dobAndi dreptul de
proprietate privind terenurile numai in condi{iile rezultate din aderarea FlomAniei la
Uniunea Europeand gidin alte tratate internalionale la care RomAnia este parte, pe
bazd de reciprocitate, in condiliile prevdzute de legea organici, precum gi prin
mogtenire legali". Legea nr. 31212005 privind dob6ndirea dreptului de proprietate
privati asupra terenurilor de citre cetdlenii strdini gi apatrizi, precum gi de citre
persoanele juridice strdine acordi posibilitatea condilionatd a dobAndirii dreptului
de proprietate asupra terenurilor, in privinla acestor categorii de persoane, con-
dilionat de aderarea RomAniei la Uniunea Europeani, gi chiar decalat fald de
momentul aderdrii, precum gi in condiliile tratatelor internalionale la care FlomAnia
este parte.
Prin dispozilii legale exprese, pot fi instituite unele interdictii temporare cu pri-
vire la exercitarea atributului dispoziliei juridice prin instrdinarea construcliilor sau
terenurilor (spre exemplu, art.9 din Legea nr. 112l1995 a instituit o inalienabilitate
temporari, stabilind cd locuinlele cumpdrate de chiriagi in condiliile acestei legi nu
pot fi instrdinate prin acte juridice intre vii, timp de 10 ani de la data cumpdrdrii,
eventualul act de instriinare cu nerespectarea acestei interdiclii fiind lovit de
nulitate absolutd). Art. 9 alin. (8) care instituia aceast5 interdiclie a fost abrogat prin
art. 230 lit. !) din Legea nr.7112011. De asemenea, in anumite cazuri expres gi
limitativ prevdzute de lege, instriinarea este supusd unei autorizdri prealabile [de
exemplu: art.12 alin. (2) din Decretul-lege nr.61/1990 a prevdzut cd, pAnd la ram-
bursarea integrali a creditului cdtre Casa de Economii 9i Consemnaliuni, locuinla
dobAnditd in conditiile acestui act normativ nu putea fi instrlinatd decAt cu autori-
zarea prealabili a Casei de Economii gi Consemnaliuni, sub sanctiunea nulitdlii
relative; art. 5 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imo-
biliare dispune cd, pdnd la rambursarea integrald a creditului, imobilul ipotecat poa-
te fi instrainat de cdtre debitorul care a constituit ipoteca numai cu acordul prealabil
al creditorului ipotecar, acord dat pentru fiecare instrdinare, sub sancliunea nulitilii
absolutel, ceea ce insd nu pune in disculie principiul liberei circulatii a terenurilor gi
constructiilor proprietate privati.
lndiferent de titularul dreptului de proprietate, in mdsura in care construclia care
face obiectul instrdindrii constituie un monument istoric, potrivit prevederilor Legii
nr. 42212A01 privind protejarea monumentelor istorice, republicatd, sub sancliunea
nulitilii absolute, instrdinarea poate opera numai cu respectarea dreptului de
preemp{iune in favoarea statului romAn ori unitilii administrativ-teritoriale. Pentru a
fi aplicabile dispoziliile art. 4 din lege privitoare la existenla dreptului de preemp-
tiune, este necesari intrunirea cumulativi a urmitoarelor conditii: constructia sd
lnstitufii de drept civil
t1l
Menliondm totugi cd sunt 9i autori care deosebesc, pe de o parte, domeniul public in
sens larg, ce ar cuprinde toate bunurile care, indiferent de forma de proprietate (publicd sau
privata), prin natura lor sau printr-o dispozilie speciald a legii, trebuie pdstrate gi transmise
generatiilor viitoare, iar, pe de altd pafte, domeniul public in sens restrdns, care ar cuprinde
bunurile proprietatea publicd a statului gi a unitdlilor administrativ-teritoriale, precum 9i
serviciile publice.
lnstitutii de drept civil
Atdt art. 136 alin. (3) din Constitulie, cAt gi art.859 C.civ. enumerd anumite
bunuri ce aparlin exclusiv proprietdlii publice: bogaliile de interes public ale sub-
solului, cdile de comunicalie, spaliul aerian, apele cu potential energetic valorifi-
cabil gi acelea ce pot fifolosite in interes public, plajele, marea teritoriald, resursele
naturale ale zonei economice gi ale platoului continental; in partea sa final6,
acelagi text dispune cd, prin lege, pot fi stabilite gi alte bunuri care sd formeze
obiectul exclusiv al proprietdlii publice.
Dispozilii legale referitoare la bunurile ce alcituiesc domeniul public (deci
obiectul dreptului de proprietate publicd) intAlnim 9i in alte acte normative. Astfel,
art.4 alin. (a) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar dispune cd,,terenurile
din domeniul public sunt cele afectate unei utilitdli publice", iar art.5 alin. (1) din
aceeagi lege enumerd terenurile care apartin domeniului public: terenurile pe care
sunt amplasate construclii de interes public, piele, cdi de comunicatii, retele
stradale gi parcuri publice, porturi gi aeroporturi, terenurile cu destinatie forestierd,
albiile rAurilor 9i fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime
interioare gi al mdrii teritoriale, lSrmurile Mdrii Negre, inclusiv plajele, terenurile
pentru rezervatii naturale 9i parcuri nationale, monumentele, ansamblurile gi siturile
arheologice gi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apdrdrii sau
pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura
lor, sunt de uz sau interes public; art. 7 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de
stat a RomAniei, care include ?n domeniul public culoarul de frontierd gi fAgia de
protectie a frontierei, respectiv imobilele in care functioneazi punctele pentru trece-
rea frontierei gi terenurile aferente acestora; arl. s7 alin. (1) din Legea nr. 1 14l1996 a
locuintei, care prevede cd ,,locuinlele de protocol sunt proprietatea publicd a
statului"; art. 1 din Legea nr. 85/2003 a minelor, potrivit cdruia ,,resursele minerale
situate pe teritoriul gi in subsolul lerii gi al platoului continental din zona economicd
a RomAniei (...) fac obiectul exclusiv al proprietdlii publice gi apartin statului
roman"; arl. 120 alin. (1) din Legea nr. 21s12001 a administratiei publice locale,
conform ciruia apartin domeniului public de interes local sau judelean bunurile
care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public ai nu sunt
declarate prin lege de uz sau de interes public nalional etc.
Legea nr.213/1998 conline o anexd, modificatd prin Legea nr.241l2OO3,in
care sunt mentionate, cu caracter exemplificativ, bunurile ce alcdtuiesc domeniul
public al statului gi al unitdlilor administrativ{eritoriale.
Delimitarea dintre domeniul public national, judelean gi local se face in condiliile
legii [art. 860 alin. (2) C.civ.]. Bunurile care formeaza obiectul exclusiv at proprietdtii
publice a statului sau a unititilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice
nu pot fi trecute din domeniul public al statului in domeniul public al unitdtii
administrativ-teritoriale sau invers decAt ca urmare a modificdrii legii organice. in
celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public alstatuluiin domeniul public
al unit5lii administrativ-teritoriale gi invers se face in condiliile legii [art. 860 alin. (3)
C.civ.l.
L Dreptul de proprietate
. ,tll in.sensul cd, in principiu, toate bunurile afectate folosinlei publice fac parte din dome-
niulpublic, a se vedea c.s.J., s. cont. adm., dec. nr.152lt9b4, in B.J. 1994, p. 349. Foto-
sinla publicd nu trebuie insd confundatd cu folosinta colectiv5.
lnstitutii de drept civil
{ orin convenlie cu titlu oneros, dacd bunul, prin natura lui sau prin voinla
dobAnditorului, devine de uz ori de interes public;
e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului in domeniul public al
acestuia sau din domeniul privat al unei unitdti administrativteritoriale in domeniul
public al acesteia, in conditiile legii;
f) prin alte moduri stabilite de lege.
publice oricare dintre bunurile pe care le are in proprietate privatd. Agadar, prin
puterea statului, ca titular al dreptului de proprietate, exprimatl de organul com-
petent potrivit legii [trecerea unui bun din domeniul privat al statului in domeniul
public se face prin hotdrAre a Guvernului- art.8 alin. (1)din Legea nr.213/19981,
se va schimba regimul juridic al imobilului respectiv, prin intrarea sa in categoria
bunurilor proprietate publicS, tdrd a mai fi nevoie de expropriere pentru aceastd
transformare a formei dreptului de proprietate;
- bunurile imobile aflate in proprietatea privatd a comunelor, oragelor, muni-
cipiilor sau judelelor, insi numai dacd utilitatea publicd nu este de interes nalional.
ln cazul in care utilitatea publici ar fi de interes local, nu mai este nevoie de expro-
priere, ci titularul dreptului de proprietate, prin organul competent [trecerea unui
bun din domeniul privat al unei unitili administrativteritoriale in domeniul public al
acesteia se face prin hotdrAre a consiliului judelean, a Consiliului General al Muni-
cipiului Bucuregti sau a consiliului local- art. B alin. (1) din Legea nr. 213/19981, va
hotdri trecerea bunului din proprietatea sa privatd in proprietatea publicd a
aceleiagi unitd!i administrativ-teritoriale.
Dacd insd bunul se afl5 in patrimoniul unei societdti comerciale la care statul
sau o unitate administrativ-teritoriald este aclionar gi nu se obtine acordul adundrii
generale a aclionarilor, atunci el poate fi trecut in domeniul public numai prin
procedura exproprierii[aft. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998],
Procedura exproprierii poate fi evitatd de cei interesali prin cesiune amiabild,
pdrlile stabilind deci o altd modalitate de transfer din proprietate privati ?n pro-
prietate publicd al imobilelor susceptibile de a forma obiectul exproprierii (de
exemplu, vAnzare-cumpdrare, schimb etc.). Cesiunea amiabild poate interveni in
orice fazd a procedurii de expropriere, pAnd in momentul solutionirii cererii de
expropriere de cdtre tribunal. Este posibil ca pd(ile sd se inteleagd numai in
privinla modalitdlii de transfer cu titlu oneros al bunului (de exemplu, vAnzare-
cumpdrare), dar nu gi asupra naturii gi intinderii despdgubirilor pe care urmeazi a
le primi proprietarul (transmildtorul), situalie in care instanta competenta va lua act
de inlelegerea pdrtilor gi va stabili intinderea despigubirilor sau, dupi caz, echiva-
lentulin naturd ce se cuvine proprietarului.
Procedura exproprierii presupune parcurgerea a trei etape: a) declararea uti-
litElii publice; b) mdsurile pregdtitoare exproprierii (etapa administrativd); c) expro-
prierea propriu-zisd gi stabilirea despigubirilor (etapa judiciard).
a) Declararea utilitdlii publice. Pentru lucrdrile de interes nalional, utilitatea
publici se declard de citre Guvern, iar pentru lucrdrile de interes local, utilitatea
publicd se declard de cdtre consiliile judelene sau Consiliul General al Municipiului
Bucuregti. Pentru lucrdrile de interes local care se desfigoard pe teritoriul mai
multor judele, utilitatea publici este declaratd de o comisie compusi din pregedinlii
consiliilor judelene respective, iar in caz de dezacord, utilitatea publicd in cauzd
poate fi declaratd de cdtre Guvern. in anumite situalii speciale, previzute in art. 7
alin. (4) din Legea nr.33/1994 (cAnd, indiferent de natura lucririlor, sunt supuse
exproprierii ldcaguri de cult, monumente, ansambluri gi situri istorice, cimitire, alte
ageziminte de valoare nalionald deosebiti, localitili urbane sau rurale in intre-
gime), utilitatea publici se declard pentru fiecare cazin parte prin lege.
l. Dreptul de proprietate
soane juridice infiinlate ?n acest scop sau altor persoane juridice ori unor persoane
f izice.
Prin urmare, administrarea bunurilor din domeniul public de cdtre regiile auto-
nome ori instituliile publice, concesionarea, inchirierea sau darea in folosin!5
gratuitd a acestor bunuri unor persoane juridice sau fizice reprezintd forme juridice
de exercitare a dreptului de proprietate publicd. in patrimoniul acestor subiecte de
drept civil va exista un drept de administrare (in cazul regiilor autonome 9i al insti-
tutiilor publice) sau, dupd caz, un drept de concesiune ori un drept de folosinld (in
cazul altor persoane juridice gi al persoanelor fizice) cu privire la bunurile pro-
prietate publicd.
Dreptul de administrare este efectul unui act de autoritate, in schimb, dreptul de
concesiune gi dreptul de folosin!5 sunt efectele unor acte juridice civile.
Mai relinem c5, astfel cum dispune art. 865 C.civ,, obligalia apdrdriiin justitie a
proprietitii publice revine titularului; titularii drepturilor corespunzdtoare proprietdlii
publice sunt obligali: a) si il informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare
adusd dreptului de proprietate public5; b) s5 il introducd in proces pe titularul drep-
tului de proprietate publicd, tn condiliile prevdzute de Codul de procedurd civild
(este vorba despre aritarea titularului dreptului real, reglementatd de art. 64-66
C.proc.civ.).
Concesionarea bunurilor proprietate publicd este evocatE de art. 136 alin. (4)
din Constitulie, de art. 15 din Legea nr.213/1998 9i estein prezent reglementatd
de art. 871-873 C.civ. gi de O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de con-
cesiune de bunuri proprietate publicd. Este de relinut c5, pentru corecta inlelegere
gi aplicare a noliunii gi regimului concesiondrii bunurilor proprietate public5, trebuie
avutd in vedere gi O.U.G. nr. 3412006 privind atribuirea contractelor de achizilie
publici, a contractelor de concesiune de lucrdri publice 9i a contractelor de conce-
siune de servicii, aprobatd prin Legea nr. 337/2006. Aceste acte normative au inlo-
cuit vechea reglementare a Legii nr. 21911998 privind regimul concesiunilor, care
privea atat concesiunea de bunuri publice, c6t gi concesiunea de lucrdri gi servicii
publice, cu precizarea cd acest act normativ era aplicabil gi ipotezelor in care
lnstitulii de drept civil
Acliunea in revendicare este acea actiune in justilie prin care reclamantul, care
pretinde cd este proprietarul unui bun individuat determinat cu privire la care a
pierdut posesia, solicitd obligarea paratului, care stdpanegte bunul respectiv, sd ii
recunoascd dreptul de proprietate gi sd ii restituie bunul.
ln doctrina de specialitate se spunea cd acliunea in revendicare este acea
actiune prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului de la posesorul
neproprietar, insd aceastS afirmatie nu este riguros exactd, deoarece, aga cum
rezultd in mod expres din art. s63 alin. (1) C.civ., acliunea in revendicare poate sd
fie exercitatd impotriva posesorului sau a oricdrei alte persoane care detine bunul
fdrd drept (de exemplu, detentorul care retuzl restituirea bunului).
Actiunea in revendicare este o actiune reald, putdnd fi exercitata impotriva
oricirei persoane care detine bunul sau, cum se mai spune relativ impropriu, dar
foarte sugestiv, actiunea urmdregte bunul, iar nu o anumitd persoand.
Acliunea in revendicare este o acliune petitorie, deoarece prin intermediul ei se
urmdregte ?nsdgi apdrarea unui drept real, mai exact, actiunea in revendicare tinde
sd stabileascd direct existenta dreptului de proprietate al reclamantului asupra
bunului.
Actiunea confesorie este acea acliune in iustilie prin care se urmdregte apd-
,area unui dezmembrdmAnt at dreptului de proprietate (privatd), solicitAndu-se
nstantei sd it oblige pe pArAt sd permitd reclamantului exercitarea deplind 9i netul'
buratd a dreptului real principal.
Daci persoana care pretinde cd este proprietar are pozitia procesual5 de recla-
rnant intr-o acliune in revendicare, in schimb, in acliunea confesorie, pozilia proce-
suald de reclamant este delinutd de cel care afirmd cd este titularul unui drept de
uzufruct, de uz, de abitalie, de servitute ori de superficie, iar pozilia procesual5 de
pArAt este delinuti fie de proprietar, fie de o altd persoand care contestd existenla
dreptului real principal in favoarea reclamantului. in acest sens, art.696 alin. (1)
C.civ. prevede cd ,,acliunea confesorie de superficie poate fi intentati impotriva
oricdrei persoane care impiedici exercitarea dreptului, chiar 9i a proprietarului
terenului", textul de lege aplicAndu-se in mod corespunzitor 9i dreptului de
uzufruct (art. 705 C.civ.), implicit dreptului de uz gi de abitalie, care sunt varietdli de
uzufruct (art. 754 C.civ.), dreptului de servitute (art. 757 C.civ.), dar 9i drepturilor
reale corespunzdtoare dreptului de proprietate public5, anLlme dreptului de
administrare [art. 870 alin. (2) C.civ.], dreptului de concesiune [art' 873 alin. (2)
C.civ.l gi dreptului de folosintd [art. 875 alin. (2) C'civ.].
Spre deosebire de acliunea in revendicare, care, in principiu, este imprescrip-
tibili extinctiv, acliunea confesorie [cu exceplia celei intemeiate pe dreptul de
superficie, care este declaratd imprescriptibilS de art, 696 alin. (2) C.civ'l se
prescrie in termen de 10 de ani.
t,lTrib. Suprem, col. civ., dec. nr. 816/1955, in C.D. 1955, vol. l, p.220; C.A. Ploiegti,
dec. civ. nr. 106/1998, in B.J., semestrull/1998' p' 189'
lnstitutii de drept civil
principiu, graniluirea.reprezintd
,. "].il o operaliune de determinare prin semne exterioare
a limitelor dintre doud pioprietalivecine,.cu i"oprr
.t"oiririi traseutui [5ip" ."r" trebuie sd it
urmeze hotarur. Rezurtd ci grdniluirea, fiind menitd
,a. qggr"
cere atat in cazul inexistenleiuneioetimiteriintre proprietali, ^oriotit'jJ'proprietate, se poate
semne exterioare existS, dar sunt contestate oe pi4i.'roi"blia, 9lin.iillp in care astfetde
cat
dispusd prin hotdrare judecdtoreasca sa rezoivE
6ri" n""Lr", ca o grdniluire
contestaliile gi pretenliite pd(ilor cu carac-
ter revendicativ, dar 9i sd
lind seama de transformdrite probusJ i[ *niigrr"ti, terenurilor din
cauze care nu le sunt imputabile - C.S.J., Sectia
8.J.21990-2005, Ed. Ail Beck, Bucuregti, ZbO+,-6.
civitd, O".iiL rii'ii'd Oi, S mai 1995, in
z1Z-218.
" lno. liuprem, s. civ., dec. nr. 15/1970, in Flepertoriu 1969-1975,
p.96.
L Dreptul de Proprietate
posedd
oricarei persoane care, pretinzAnd cd se intemeiazd pe titlul de moqtenitor,
toate sau o parte din bunurile din patrimoniul succesoral"'
justilie prin care
Agadar, petitia de ereditate poate fi definitd ca acea acliune in
ori
reclamantul soliciti instanlei recunoagterea calit5lii sale de mogtenitor universal
precum 9i
cu titlu universal (ori de Succesor in drepturi al unui astfel de mogtenitor),
pretinde de asemenea mogtenitor universal sau cu titlu
obligarea paratului, care se
pe care le detine, drepturile pretinse
univLrsal, la restituirea bunurilor succesorale
de cele doui pd(ifiind inconciliabile'
poate stabili numai dupd
Chiar din aceastd definilie rezultd cd natura acliunii se
pArAtul se
ce pArAtul igi precizeazA pozilia sa fala de cererea reclamantului; dacd
apiri pretinzdnd cd este mogienitor universal ori cu titlu universal, atunci actiunea
pArAtul se
formulatd de reclamant va fi ialificatd ca petilie de ereditate, ins5, dacd
prevaleazi de o alti calitate (de proprietar, de titular al altui drept real sau de sim-
plu posesor), actiunea reclamantului va fi calificatd ca acliune in revendicare sau'
dupi caz, ca actiune negatorie. in ambele situatii ins6, reclamantul, pentru a-gi
justifica legitimarea (calitatea) procesuald activd, va trebui sd facd dovada calit5lii
sale de mogtenitor (mogtenitor legal sau legatar universal ori cu titlu universal).
t,l Acliunea in revendicare este cel mai specific mijloc juridic de. apdrare a dreptului de
proprietiie, pentru c6 piin aceasta acliune proprietarul poale sa obline restituirea bunului
proprietatea'sa de la cel care il delinb fdri drept. Pentru inldturarea unor atingeri aduse
br"itutri sdu gi asigurarea exercitdrii'lui in conditii normale, proprietarul poate formula 9i alte
pe un laport- iuridic
actiuni care. desi nu se intemeiazd direct pe dieptul de proprietate, ci
.ili.liiJ"iiiii,iiru"t, o"ri.i, irbogalire tdra iusti cauz6, anularea actelor iuridice), i1 mo!
il#;i#;;i;|g;irtUproprieiatb, dacd raportuliuridicobligalionaleste legat de dreptul
;;;i. iil #ii;";iffintut a formutat acliune in evacuare, invocAnd dreptul sdu de proprie'
tiG iaipAratuti'a negit dreptul, suslinAnd cd imobilulapa(ine domeniului
municipiului b. Sbtulia de resp-ingere a ac-tiunii de evacuare este legald, deoarece,
"trfi"'irnobilului,
prOfi.
"i ambele pdrli invdcd un drept-de proprietate asupra aceluiagi bun, trebuie sd se
"trn.i.anO
procedeze la compaiarda titlurilor ce se opun, comparare gare ly este.posibilS lagc!i.un9?
-Seclia
in evacuare - |.C.C.J., civild 9i de'proprietate intelectuala, decizia nr' 2574 din 31
;"ni;rnns, in inina'Curte'de casaiie gi jusiiyie. Jurisprudenla Secliei civile pe anul 2005'
Ed. Hamangiu, Bucuregti, 2006, p. 21'22.
lnstitulii de drept civil
3. Calitatea procesuald
:'i Spre exemplu, in cazul unui imobil expropriat, fostul proprietar nu mai este indrepldlit
:i
'-
exercite acliunea in revendicarea imobilului respectiv - C.S,J., s. civ., dec. nr. 1276/1995,
B.J. 1995, p. 42.
:21
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1335/1978, in C.D. 1978, p.32,
;'l Corespunzdtor reglementdrii anterioare, intr-o primd etapd, se admitea aproape una-
-.n cd legitimarea (calitatea) procesualS activd aparline tuturor titularilor dreptului de pro-
:.retate comuni, deci acliunea in revendicarea bunului proprietate comund delinut de o
:eta persoani ar trebui inirodusd de toli coproprietarii, unul dintre acegtia nefiind indreptSlit
sa actioneze singur, fdrd acordul expres al celorlalli; dac6 nu s'ar-obline acordul unuia dintre
::utari in vederel declangirii actiunii in revendicare, ar trebui sd se solicite partajul, dupi
:are actiunea in revendicare se va exercita de citre copdrtagul in lotul ciruia a fost inclus
:rnul ailat in posesia (detentia) te(ului (a se vedea, de exemplu: Trib. Suprem, s. civ., dec.
- '105/1969i, in Cutegere cie deci2ii 1969, p. 237 dec. nr. 1030/1975 , in Culegere de deci'
'. 1
2i1975,p.222; c.s.J., s. civ., dec. nr.146711992, in revista Dreptul, nr.7/1993, p.91;de.c.
--. 295/1'993, in Buletinutiurisprudenlei 1993, p. 131; dec. nr. 8921995, in Buletinuliuris-
c,udentei 1995, p. t03; C.A. Bucure$ti, s. a lV-a civ., dec. nr. 285/1998, in Culegere de
s,actic'd judiciard civild 1993-1998, p. 172: dec. nr. 184/1999, in Culegere de practicd iudi'
:ara in materie civild 1999, p. 186; s. a lll-a civ., dec. nr.202511999,in Culegere de
c,acticd judiciard in materie civitd 1999, p. 204; C. Binsnru, Drept civil. Drepturile reale
:rincipate, Ed. All Beck, Bucuregti, 2001, p. 201; E. Popn, Acliunea in revendicare,
id. Lumina Lex, Bucuregti, 1998, p.66-67. Pentru opinia cd acliunea in revendicarea
cunului proprietate comuna aflat in posesia unei terle persoane poate fi introdusi de un
singur coproprietar, a se vedea, ins6, L. Poe, Dreptul de proprietate gi dezmembremintele
sale, Ed. Lumina Lex, Bucuregti, 2001, p.254'255).
insd, CEDO, prin Hotdrdrea din 14 decembrie 2006, pronunlatd in cauza Lupag 9i a$ii.c.
RomAniei, M. Oi. nr. 464 din 10 iulie 2007, a constatat incdlcarea art. 6 parag. 1 din
Conventie prin aplicarea stricte a regulii unanimitdlii in.materia acliunii in revendicare a unui
sun proprietate comund pe cote-pd(i: ,,Curtea reaminteqte incd de la inceput cd art. 6
sarag. f ii garanteazd fieciruia dreptdl ca o instanld sd ia act de orice contestalie legati de
lnstitutii de drept civil
drepturile gi obligafiile sale cu caracter civil. ($ 62) Desigur, dreptul de acces la o instant6 nu
este absolut. El poate da ocazia unor limitdri implicit admise, deoarece el reclamd prin insdgi
natura sa o reglementare din partea statului. ln elaborarea unei astfel de reglementdri,
statele se bucurd de o anumit5 marjl de apreciere. Cu toate acestea, limitdrile aplicate nu
pot restrAnge accesul deschis individului de o manierd sau intr-o asemenea mdsurd incdt
dreptul sd fie atins in insdgi substanta sa. Mai mult decAt atAt, ele nu se conciliazd cu art. 6
parag. 1 decAt dacd urmdresc un scop legitim gi dacd existd un raport rezonabil de propor-
lionalitate intre mijloacele utilizate gi scopul vizat. ($ 63) Conform regulii unanimitdlii, insian-
lele interne le-au declarat actiunile inadmisibile pe motivul cd fuseserd introduse fera acor-
dul mogtenitorilor a doi dintre fogtii coproprietari ai bunurilor revendicate. (g 66) Agadar, este
obligalia Cu(ii sd verifice dacd regula unanimitilii aplicatd in spela de instantele interne
este clard, accesibild 9i previzibild in sensul jurisprudenlei Cu(ii, dacd limitared pe care a
impus-o dreptului reclamanlilor de acces la o instanli urmdrea un scop legitim gi dacd era
proporJionald cu acesta. ($ 67) Cunea constatd in primul rAnd cd regula in disiulie este o
construcJie jurisprudenliald ce nu decurge dintr-o dispozilie procedurald specificl, ci este
inspiratd din particularitdlile acliunii in revendicare. (g 68) AvAnd in vedere faptul cd aceastd
reguld ju.risprudenlial5 era respectatd de majoritatea instantelor interne, Curtea poate
admite cd ea era clari gi accesibild gi cd aplicarea sa in spep era previzibild. Curtea poate,
de asemenea, sd admitd cd ea urmdrea un scop legitim, $i anume protejarea drepturiloi
tuturor mogtenitorilor fogtilor coproprietari ai bunului. ($ 69) Curtea nu considerd necesar sd
solu,tioneze aceaste- controv-ers5, ce line de teoria gi practica interne de drept civil. ($ 72)
lntr-adevdr, este suficient se constate cd regula unanimitdlii nu numai cd i-a'impiediiit pr!
reclamanli sd oblind examinarea temeiniciei acliunilor loi de cdtre instanle. in realitaie,
linAndu'se cont de circumstanlele speciale ale sp61ei gi in special de data naiionaliz6rii gi de
dificultdlile ce decurg din aceasta pentru a ideniific-a mogtenitorii unui foit copropriltir,
precum gi de refuzul mogtenitorului unui alt fost coproprietar de a se aldtura acliunilor lor, ea
reprezintd un obstacol insurmontabil pentru orice tentativd viitoare de r6vendicare a
bunurilor indivize. ($ 73) Desigur, Curtea observd cd cea de-a doua acliune in revendicare
nu a fost introdusd decAt de mogtenitorii lui Nicolae Lupag. Cu toate acestea, avAnd in
vedere imposibilitatea de a obtine consimtdmAntul tuturor mogtenitorilor fogtilor copro-
prietari, Curtea apreciazd, cd o eventuald cerbre de intervenlie din'partea celorlalti 14 recla-
manli nu ar fi schimbat nimic in solulia acestei acliuni. 1g z+) in lumina considelentelor de
mai sus, Curtea apreciazd cd aplicarea strictd a regulii unanimitdlii le-a impus reclamanlilor
o sarcind dispropo(ionatd ce i-a privat de orice posibilitate clarh gi concretd de a obiine
examinarea de cdtre instanle a cererilor lor de restituire a terenurilorin litigiu, aOucAnd adtfel
atingere substanteiinsegi a dreptului lor de acces la o instan!d,,. (g 76)
DupE aceastd hotdrAre, s-a exprimat o opinie mai nuanlatd,
linAnd cont de fondul mo-
tivdrii insjanlei europene a drepturilor omului, in sensul ca reguta unanimitalii in privinla
revendicdrii bunului proprietate comund pe cote-pd(i ar trebui aplicate cu mai niu1d suplelb,
deci cd s-ar putea recunoagte calitatea procesuald doar unuia dintre coproprietari atuici
cdnd acesta face dovada- cd a fost in imposibilitate de a obtine consimlamantul tuturor
celorlalli, inclusiv atunci c6nd unul dintre c6proprietari s-ar opune introducerii acliunli ia se
v9de1 spre exemplu: G. Bonor, M.M. PrvNrcenu, T.V. Rnourscu, c.A. ArucuEleicu, Drept
ciYll Dlepturile reale principale.Note d-e curs, jurisprudenld relevantd, spele, teste gritd, ed.
a ll-a, Ed. Hamangiu, 201'1, p. 70; LC.C.J., Seclia civilS 9i de proprietate inietectuatdl decizia
nr.4442 din 2 aprilie2009, www.scj.ro), dargiopiniain sensulsolulieipentru care, ulterior,
a optat noua reglementare.
l. Dreptul de Proprietate
prevdzute in
celorlalli coproprietari in calitate de reclamanti, in termenul gicondi{iile
Codul de piocedurd civild pentru chemarea in judecatd a altor persoane [art' 643
alin (3) C.civ.l.
Regula inscrisd in art. 1169 C.civ. din 1864 (incd in vigoare) referitoare la
-rcini probei igi gdsegte aplicare gi in materia acliunii in revendicare. De
asemenea, potrivit art.9i9 alin. (3) din C.civ.,,,pAnd la proba contrarS, posesorul
este considerat proprietar, cu exceplia imobilelor inscrise in cartea funciard"' Deci,
:el care pretinde cd este proprietar (reclamantul) trebuie sd facd dovada dreptului
siu de proprietate. Posesorul chemat in judecatd (pArAtul) are o situalie comodd,
tur pasivd, de agteptare, in favoarea lui operAnd o prezumlie de proprietate
Jedusi din simplulfapt al posesiei.
Regula generald instituitd de art. 565 C.civ. este aceea cd proba dreptului de
croprietate asupra imobilelor inscrise in cartea funciard se va face cu extrasul de
carte funciard. insd, potrivit aft.56 din Legea nr.7112011, aceasti reguld se va
aplica numai dupi finalizarea lucrdrilor de cadastru pentru fiecare unitate
administrativ-teritoriali 9i deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cdrlilor funciare
pentru imobilele respective, in conformitate cu dispoziliile Legii cadastrului 9i a pu-
cticitdlii imobiliare nr. 7/1996, republicatS, cu modificdrile gicompletirile ulterioare.
De altfel, chiar gi dupd ce art. 565 C.civ. va deveni aplicabil, regula referitoare la
Covada dreptului de proprietate imobiliard nu va avea caracter absolut, in sensul
€ textul de lege menlionat va trebui interpretat in acord nu numai cu art. 885
alin, (1) C.civ., potrivit ciruia, ,,Sub rezerva unor dispozilii legale contrare, drepturile
reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciari se dobAndesc, atat intre pd(i,
cit gi fati de terti, numai prin ?nscrierea lor in caftea funciari, pe baza actului sau
.aptuluicare a justificat inscrierea", ci gicu art. 887 alin. (1) C.civ., conform cdruia,
,drepturile reale se dobdndesc fdrd inscriere in cartea funciard cAnd provin din
rnogtenire, accesiune naturald, v6nzare silit5, expropriere pentru cauzd de utilitate
oublici, precum gi in alte cazuri expres previzute de lege", precum 9i de art. 892
C.civ,, de aft. 897 C.civ. gide art. 908 C'civ.t1]
cerea inscrisului constatator al actului juridic respectiv, iar proba dreptului de pro-
crietate nu mai are caracter cert, absolut.
Se pot ivi unele dificult5li de ordin material, in sensul cd ?n multe cazuri nu s-au
incheiat sau nu se incheie inscrisuri constatatoare ale actului juridic translativ de
proprietate ori, degi au fost redactate asemenea inscrisuri, acestea nu au fost inso-
r(e de planuritopografice de naturi a individualiza imobilulfdrd niciun echivoc sub
aspectul intinderii gi al vecindtalilor sale.
in cazul dobAndirii dreptului de proprietate prin acte juridice translative, dovada
oroprietdlii imobiliare intAmpini nu numai dificultdli de ordin material, ci 9i unele
ci{icult6!i de ordin juridic,
Astfel, dovada certd a proprietilii s-ar putea face numai in condiliile probirii
'mprejurdrii cd persoana care a transmis dreptul avea calitatea de adevdrat pro-
erietar, in sensul cd aceasta l-ar fi dobdndit, la rAndul ei, de la adeviratul proprietar
g.a.m.d., deci dacd s-ar proba cd toti autorii care anterior au instrhinat imobilul au
iost eiingigi adevdrali proprietari. in alte cuvinte, proba ar avea un caracter absolut
rumai atunci c|nd reclamantul ar produce in instanli, pe lAngd inscrisul consta-
lator al actului juridic prin care el a dobAndit dreptul de proprietate, toate inscri-
surile din care sd rezulte transmiterile anterioare ale proprietdtii, incepAnd de la
primul titular al dreptului de proprietate. O asemenea probd ar fi, mai ales in pri-
.'inta terenurilor, o probatio diabolica.
O altd dificultate de ordin juridic ar putea decurge gi dintr-o anumitd interpretare
a principiului relativitdlii efectelor actelor juridice, in sensul cd pArAtul se va apira
nvocdnd faptul cd actuljuridic prin care reclamantul pretinde cd a dobAndit dreptul
Ce proprietate nu igi produce efectele decAt intre pdrli, nu 9i fald de el, care este
;n ter! fali de acest act.
Pentru rezolvarea dificult5lilor de ordin juridic ale probei dreptului de proprie-
:ate, in doctrind gi in jurisprudenli s-a incercat sd se contureze, pe de o parte,
rotiunea de titlu, iar, pe de alti parte, si se stabileascd o serie de reguli in funclie
le situatiile posibile in cadrul acliuniiin revendicare imobiliard.
Astfel, prin titlu in aceastd materie se inlelege actul juridic, actul jurisdiclional
sau chiar actul administrativ translativ, constitutiv ori chiar declarativ de proprietate,
oare genereazd o prezumlie de proprietate in favoarea persoanei care il invocd.
lncludem in aceastd noliune, spre exemplu: contractul de vAnzare-cumpirare,
egatul cu titlu particular, convenlia sau hotdrArea de partaj, tranzaclia conven-
:ionali sau judiciard, hotirArea judecdtoreascd ce line loc de contract pronunlatd
ln conditiile legii etc,
Valoarea probatorie a inregistrdrii in cartea funciard este intdrit5, pentru ipoteza
in care obiectul revendicdriiilconstituie o unitate imobiliard de locuit, gide art. 101
Cin Legea 1 14i 1gg6,t1l inregistrarea f iind addugatd titlului de proprietate in vederea
Covedirii dreptului de proprietate.
l'1 Art. 10' din Legea nr. 114/1996 prevede cd,,dovada dreptului de proprietate gi a
:elorlalte drepturi reale asupra unei unitdti de locuit se face numai pe baza actelor de pro-
3rietate gi a extrasului de carte funciard pentru informare". Totodatd, potrivit art. 900 C.civ.,
"rregistrirea prezumd cA existd dreptul in favoarea persoanei pAnd la proba contrard.
lnstitutii de drept civil
- daci ambele titluri provin de la acelagi autor, iar niciunul dintre dobAnditori nu
gi-a inscris titlul sdu ?n documentele de publicitate imobiliard (ipotezd pulin proba-
bild in practicd), atunciva avea cAgtig de cauzd celal cdruititlu are data maiveche
(explicatia acestei solutii constd in aceea ci autorul nu mai putea instrdina in mod
valabil imobilul a cdrui proprietate o transmisese in prealabil primului dobAnditor -
nemo dat quod non habeg, cu exceptia cazului cand ambele pd(i in litigiu produc
ca titlu cdte un testament redactat de aceeagi persoand gi avAnd ca obiect acelagi
imobil, caz in care va cAgtiga legatarul din testamentul ulterior, intrucAt ultimul legat
l-a revocat pe celanterior;
- daci cele doud titluri provin de la autori diferiti, urmeazd a se compara tiflurile
pe care se intemeiazi drepturile autorilor, dAndu-se cAgtig celui al cdrui autor avea
un drept preferabil (fundamentul acestei solutii este principiul nemo dat quod non
habet).t11
b) O a doua situalie este aceea in care numai una dintre parlile in litigiu are tilu
(dovedegte un mod de dobAndire a proprietdtii).
Dacd intr-o asemenea pozilie se afld reclamantul, atunci actiunea in reven-
dicare imobiliard se va admite. Uneori, se considerd, cd ar fi necesar ca data tiflului
sd fie anterioari datei la care pArAtul a intrat in posesia imobilului, aceastl conditie
fiind explicatd prin aceea cd, in mod firesc, atunci cAnd se incheie actul juridic,
imobilul ce formeazd obiectul transmisiunii se gdsegte in posesia instr6iniiorului,
aga tncAt, dacd imobilul s-ar afla in stdpAnirea unui tert (viitorul pArAt din acliunea
in revendicare), dobAnditorul ar trebui sd se intrebe de ce imobilul nu se gisegte la
cel cu care incheie actuljuridic Ai care pretinde cd este proprietar.
Daci pArAtul este celcare are titlu, deci existd concordantd intre tiflu gi posesie,
atunci actiunea in revendicare imobiliard se va respinge,
cl O a treia situatie este aceea in care niciuna dintre pdrlile in litigiu nu produce
un titlu gi, desigur, nu se invocd uzucapiunea sau un alt mod originar de dobAndire
-
a proprietdtii.
Ar urma ca actiunea in revendicare imobiliard sE fie respinsd, intrucAt in favoa-
rea posesorului actual (pardtul) opereazi prezumtia de proprietate, iar, in ipoteze
identice, mai bund este situalia celui care posedd - in pari causa, melior est causa
possidentis. Cu toate acestea, s-a admis in doctrind cd o asemenea solutie
nu s-ar
aplica automat, ci, ar trebui sd se recurgd la procedeul identificirii posesiei celei
mai caracterizate, in sensul cd se va compara posesia actuald a paratului cu
posesia anterioard a reclamantului gi se va da cAgtig de cauzd celui ce invocd o
posesie mai caracterizatd, iar pentru aceasta se folosesc diferite criterii, precum
caracterul neviciat al posesiei, existenta bunei-credinte, intemeierea posesiei pe un
just titlu, durata posesiei etc.
ln ceea ce ne privegte, nu putem fi de acord cu un astfel de procedeu, deoarece
ar insemna ca o actiune petitorie sd se rezolve tinAndu-se cont doar de posesia, ca
simpld stare de fapt, exercitate de fiecare dintre pdrlile in litigiu asupra imobilului
t'r Pentru
Scgastd iporezEr au lost avansate gi alte solutii (sh tie prelerat posesorul, s6 tie
preferat cel al cdruititlu are o datd maiveche), nerelinute'insd de jurisprudenli
gi de majo-
ritatea doctrinei.
L Dreptul de proprietate
'evendicat; intrucAt, aga cum am aretat anterior, reclamantul este cel care are
sarcina probei, nedovedirea dreptului sdu de proprietate asupra imobilului pe care
' revendicd trebuie sd atragd respingerea acliunii.tll
1. Situaliide distins
Actiunea in revendicarea bunurilor mobile proprietate privatd poate fi uneori
admisS, alteori se va respinge de plano. Tocmai de aceea, trebuie deosebite urmd-
toarele situatii:
."' 1 se
^ Bucuregti, s.
ved.ea gi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 397/1971, in Repertoriu 1969-197S, p. 95;
C.A. a lV-a civ., dec. nr.3029/1999, in C.p.J.C. 1999, p. 188.; G. fionor,
'.,1.M., PrvrurceRu, T.V. RADULEScu, C.A. Arucueuscu, op. cit., p.75.
''r A se vedea: C. Hnunruotu, l. Roserrt-BALANESCU, Al. BArconxu, Tratat de drept civit
'cmdn, vol. ll, Ed. All, coleclia Restitutio, Bucuregti, 1996, p. 70-71; C. BinsnN, op. cit.,
?:?98; L. Pop, op. cit.,p.257; Trib. Suprem, cot. civ., dec. nr.539/1953, in Repertoriu lgSZ-
1969, p. 175; s. civ., dec. nr. 3921986, in C.D. 1986, p. 15.
lnstitutii de drept civil
- proprietarul
se desesizeazd de bunul mobil in mod voluntar, incredintAndu-l
unui detentor precar, iar acesta il instrdineazd cu titlu oneros unui
te( dobAnditor
de bunS-credinld;
- proprietarul se desesizeazd, involuntar de bunul mobil, ca urmare a unui furt
sau a pierderii bunului, iar bunul respectiv ajunge in posesia unui
dobAnditor de
bun5-credin{i; aceasti situatie prezintd unele particutaiitali atunci cAnd
dob6ndirea
de cdtre tertul de buni-credinld a bunului mobil pierdut sau furat a
avut loc in
conditii speciale, previzute de lege (reclamant este cel care a pierdut
sau cdruia i
s-a furat bunul mobil, iar parat este dobanditorul de bund-credinfd);
- proprietarul se desesizeazd involuntar de bunul mobil, iar cel care l-a gisit se
conformeazd dispozitiilor art. g4l gi urm. C.civ.;
- bunul mobil se afld in posesia hotului, gdsitorului (care nu s-a
conformat
dispozitiilor arl' 942 9i urm. C.civ.) sau a dobAnditorului de rea-credintl
(reclamant
este cel cdruia is-a furat sau care a pierdut bunul mobil, iar pdrAt
este'posesorul
de rea-credintd).
Menliondm cI ultima situatie, care, teoretic, reprezintd regula
in materia reven-
dicdrii mobiliare, nu este reglementatd expres de codul
civil, in schimb, celelalte
situalii sunt regrementate in art. gB7-940 sau art. 942-g45
c.civ.
Din chiar art.937 alin. (1) C.civ. rezultd cd dispoziliile acestui text de lege pot fi
invocate numai de te(ul care (cu bun5-credin!5) a intrat in posesia bunului mobil
ca urmare a instrdindrii (cu titlu oneros) acestuia de cdtre un detentor precar,
cdruia adevdratul proprietar i l-a incredinlat de bundvoie.
Dacd terlul a dobAndit bunul mobil de la adevdratul proprietar, atunci el nu mai
are nevoie de a invoca in favoarea sa dispoziliile art.937 alin. (1) C.civ., intrucAt
temeiul dobAndirii dreptului de proprietate il constituie insugi actul juridic incheiat
cu adeviratul proprietar, iar dacd acest act juridic este lovit de nulitate, vor deveni
incidente regulile aplicabile in materia nulitdlii.
De asemenea, dacd proprietarul nu s-a desesizat de bunivoie de bunul sdu, ci
i-a pierdut sau acesta i-a fost furat, atunci devin incidente alte prevederi legale
'art. 937 alin. (2)
sau art. 937 alin. (3) C.civ., in cazul in care bunul se gdsegte la
cel care a dobAndit cu bund-credinld de la ho! sau gdsitor; cu atAt mai mult, art. 937
alin. (1) C.civ. nu se aplicd atunci cAnd bunul mobil se afld la hot sau la gdsitor,
adicd, mai larg, la un posesor de rea-credinldl, iar desesizarea de bundvoie de
cunul mobil presupune cd proprietarul a incredintat bunul respectiv unui detentor
orecar (locatar, depozitar, imprumutat etc.),
in sfArgit, dacd bunul mobil se afl5 la detentor, acesta nu poate invoca in bene-
'iciul s5u arl.937 alin. (1) C.civ,, deoarece este linut de obligalia contractual5 de
:estituire a bunului. Daci bunul mobil se afld la detentor, proprietarul are impotriva
acestuia o acliune contractual5 pentru restituirea lui sau poate formula chiar gi o
actiune in revendicare impotriva detentorului (care prezintd interes mai ales dacd a
ntervenit prescriptia extinctivd a acliunii contractuale). Dacd insi detentorul nu se
mai afld in posesia lucrului mobil, ci l-a instrdinat unui ter! dobAnditor de bund-cre-
dintd, acliunea in restituire ce putea fi exercitatd impotriva detentorului se transformd
'ntr-o actiune in despigubire.
lnstitutii de drept civil
Agadar, ipoteza de aplicare a arl. 937 alin. (1) C.civ. (cAnd acliunea in reven-
dicare mobiliard va fi respinsd) este urmdtoarea: proprietarul bunului mobil il incre-
dinleazd unei persoane, care capitd calitatea de detentor precar; detentorul, incdl-
cAndu-gi obligalia de restituire a bunului, ce ii revenea potrivit actului juridic prin
care a dobAndit detenlia, instriineazi (cu titlu oneros) acest bun cdtre un ter!
dobAnditor, care are convingerea ci
a tratat cu adevdratul proprietar (este de
bund-credin!d).
Att. 1275 alin, (1) C.civ. face o aplicalie a modului de dobAndire a proprietSlii
asupra unui bun mobil prin posesia de bund-credinld pentru situalia transmiterii
succesive a unui bun mobil, dispunAnd cd ,,dacd cineva a transmis succesiv cltre
mai multe persoane proprietatea unui bun mobil corporal, cel care a dobAndit cu
buni-credinld posesia efectivd a bunului este titular al dreptului, chiar dacd titlul
sdu are datd ulterioar5", alin. (2) ardtAnd cd ,,este de bund-credinld dobAnditorul
care, la data intrdrii in posesie, nu a cunoscut gi nici nu putea sd cunoascd
obliga!ia asumatd anterior de instrdindtor''.t11
Spre exemplu, sd presupunem cd Primus, proprietar al unui bun mobil, vinde
acest bun lui Secundus, insd remiterea bunului mobil nu are loc imediat; ulterior,
Primus, care a devenit un simplu detentor precar al bunului mobil respectiv, deoa-
rece, din momentul realizdrii acordului de voinld, proprietatea a fost transferati
asupra lui Secundus independent de predarea efectivd a bunului, vinde acel bun
mobil gi lui Teftius, care intri in posesia lui fiind de buni-credinld, adici necunos-
cAnd gi neavAnd posibilitatea sd cunoascd faptul cd bunul fusese vAndut lui
Secundus, deci cd nu a dobAndit de la adeviratul proprietar. intr-o astfel de ipo-
tezd, contrar principiului nemo dat quod non habet, ar1.1275 alin. (1) gi (2) C.civ. il
declari pe Tertius proprietar al bunului mobil respectiv.
Aga cum a rezultat deja, o altd condilie pentru ca art. 937 alin. (1) C.civ. sd igi
gdseascd aplicare este aceea ca posesorul de bund-credinld sd fi dobAndit bunul
mobil de la detentorul precar printr-un act juridic cu titlu oneros, iar nu printr-un act
juridic cu titlu gratuit, deoarece, in acest din urmd caz nu mai subzistd ratiunea de
a prefera buna-credinld a terlului dobAnditor cu titlu gratuit fa!5 de lipsa de diligenla
a proprietarului, in sensul cd lipsa de diligenld a acestuia in alegerea persoanei
cireia i-a incredintat bunul mobil este acoperite de principiul conform cdruia trebuie
protejat cel care se strdduiegte sd evite o pagubd (certat de damno vitando), iar nu
cel care urmdregte sd pdstreze un cAgtig (certat de lucro captando).
Terlul dobAnditor se poate prevala de dispoziliile art.937 alin. (1) C.civ. numai
dacd posesia sa este reald, util5 gide bun6-credin!5,
Posesia terlului dobAnditor trebuie sd fie reald, adicd sd intruneascd in per-
soana tertului dobAnditor ambele elemente ale posesiei (animus gi corpus), Astfel,
t1llnteresant (gi destul de neobignuit in privinla pd(ii finale) este gi alin. (3) al art. 1275
C.civ., potrivit cdruia, ,,dacd niciunul dintre dobAnditori nu a oblinut posesia efectivi a
bunului mobil corporal gi creanla fiecdruia de predare a bunului este exigibild, va fi preferat
cel care a sesizat cel dint6i instanla de judecatS".
l. Dreptul de proprietate
art. 937 alin. (1) C.civ. nu se aplice atunci cAnd terlul, degi a incheiat actuljuridic
translativ cu detentorul precar, nu a cdpdtat incd detentia materiald a bunului
mobil, stdpAnind lucrul corpore alieno.
Posesia te(ului dobAnditor trebuie sd fie utild, adicd neviciatd, cu precizarea cd,
dintre caracterele posesiei, nu se pune, in aceasti materie, problema continuitdlii
posesiei. Utilitatea posesiei se prezumd, cel interesat (proprietarul care a introdus
actiunea in revendicare) avAnd posibilitatea sd faci dovada contrar5.
Prin posesie de bunS-credinld, in aceastd materie, se inlelege posesia exer-
citatd de o persoand ce are convingerea sincerd cd a dobAndit bunul mobil nu de
la un detentor precar, ci de la adevdratul proprietar, deci, aga cum prevede art. 938
C.civ., in momentul intrdrii efective in posesia bunului mobil, tertul dobdnditor nu a
cunoscut gi nici nu putea sd cunoasci, dupi imprejurdri, lipsa calitdlii de proprietar
a instreinetorului, adic5 faptul cd bunul mobil ii este instrdinat de un neproprietar.
Buna-credinld a te(ului dobAnditor trebuie sd existe la data intrdrii in posesia
efectivd bunului [art. 938 alin. (2) C.civ.], nefiind suficient sE existe, pentru ipoteza
in care intrarea in posesie a dobAnditorului este ulterioard incheierii actului juridic
dintre el 9i detentor, numai la data realizdrii acordului de voin1d.t1l
ln schimb, faptulcd ulterior intrdriiin posesie efectivd dobAnditoruligi dd seama
cd a tratat cu un neproprietar nu face inaplicabil art. 937 alin. (1) C.civ.
Potrivit arl. 14 alin. (2) C.civ., buna-credinli se prezumS. Este vorba de o pre-
zumtie legali relativd, astfelincAt reclamantul din acliunea in revendicare are posi-
bilitatea sd dovedeascd reaua-credinti a posesorului, iar in acest scop poate
recurge la orice mijloc de probd.
Corespunzdtor reglementdrii anterioare, in doctrind s-a pus problema de a gti
daci justul titlu este un element distinct de buna-credin!5, predominantd fiind opi-
nia potrivit cdreia, in aceastd materie, justul titlu nu ar fi un element separat de
buna-credin!5, ci este un element intrinsec acesteia; prin urmare, se admitea cd ar
fi suficient gi un titlu putativ, adicd un titlu care existd numai ?n imaginatia poseso-
rului de bund-credinla (spre exemplu, terlul crede cd intrarea sa in posesia bunului
nnobil are la bazd un contract, care, in realitate, nu s-a incheiat); de asemenea,
includerea justului titlu in sfera bunei-credinle avea drept consecintd faptul cd tertul
dobAnditor era scutit de sarcina de a proba existenla acestuia, deoarece, prezu-
nnandu-se buna-credinld, se prezuma 9i existenla justului titlu.t2l Evident cd o
asemenea opinie ar trebui si dispari, cAtd vreme art. 937 alin. (1) C.civ. se referd
expres la,,un act translativ de proprietate cu titlu oneros".
ttl]rib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1120/1966, in C.D. 1966, p. 90.
L'r
ln mod surprinzdtor, o asemenea opinie era imbrdligatd gi de unii autori care admiteau
ci aplicarea fostuluiart. '1909 alin. (1) C.civ. din 1864 presupunea ca posesorulsd fidobAn-
lrt bunul mobil printr-un act juridic cu titlu oneros, iar nu printr-un act juridic cu titlu gratuit.
70 lnstitulii de drept civil
credinta, ci, intr-o asemenea situatie, se va aplica art. 937 alin. (2) c.civ. ori, dupd
caz, a(1.937 alin. (3) c.civ., actiunea in revendicare mobiliari putdnd fi admisd.
Potrivit art. 937 alin. (2) C.civ., ,,bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la
posesorul de bund-credintS, dacd actiunea este intentatd, sub sancliunea decd-
derii, in termen de 3 ani de la data la care proprietarula pierdut stdpAnirea materia-
ld a bunului".
cat privegte sfera de aplicare a art. 937 alin. (2) c.civ., este de retinut cd, pe
lAngi condiliile referitoare la bunuri gi la posesia tertului dobdnditor (analizate mai
sus), maitrebuie indeplinite inci doud conditii speciale.
in primul rAnd, este necesar ca te{ul sd dobdndeasci bunul mobil de la ho! sau
de la cel care gi-a insugit nelegitim bunul pierdut de adeviratul proprietar ori chiar
de la o altd persoand care,la randul ei, a dobandit de la hot sau gdsitor. in alte
cuvinte, bunul mobil a iegit din posesia proprietarului fdri voia sa. Tocmai de
aceea, cu ?nsugirea bunului prin sivArgirea infractiunii de furt este asimilatd
desesizarea produs6 pe calea tAlhariei ori a pirateriei.
ln schimb, nu se incadreazi in situatia avutd in vedere de art. 937 alin. (2)
C.civ. unele infractiuni cum ar fi abuzul de ?ncredere, ingeldciunea, gestiunea frau-
duloasd, deoarece in asemenea cazuri proprietarul s-a desesizat de bundvoie
de
bunul sdu.
CAt privegte pierderea bunului mobil, nu prezintd interes dacl aceasta se dato-
reazd neglijenlei proprietarului sau unui eveniment fortuit, in ambele cazuriaft. g37
alin- (2) C.civ. fiind apticabit.
ln al doilea rAnd, pentru a fi admisd, acliunea in revendicare trebuie introdusd
Tn
termen de trei ani de la data pierderii sau furtului bunului mobil, acesta
fiind un
termen legal de decddere, deci, neintroducerea actiunii induntrul acestui
termen
are ca efect, potrivit art. 2545 alin. (2) c.civ., chiar pierderea dreptului
de proprie_
tate asupra bunului mobil respectiv.
in concluzie, actiunea in revendicarea bunului mobil pierdut sau furat
de la teftul
dobAnditor de bund-credinld va fi admisd daci propriekrul o introduce
in cer mlit
trei ani de la data pierderii sau fuftului gi, desigur, dacd dovedegte dreptul
sru de
proprietate asupra bunului, iegirea bunului din posesie fdrd voia
sa, precum 9i
identitatea dintre bunul revendicat gi bunul pierdut sau furat.
Dacd acliunea in revendicare a fost admisd, tertul dobAnditor are la indemAni
regresul impotriva hotului sau a gdsitorului, insd va suporta riscul eventualei
insol-
vabilitSli a acestuia.
Cu toate acestea, dacd tertul a dobdndit bunul mobil pierdut sau furat in anu-
mite condilii speciale, prevdzute de lege, condilii care, prin natura lor, sunt suscep_
tibile de a intdri buna-credinti a terfului, degi acliunea in revendicare mobiliard
se
va admite, proprietarul va trebui sd ii plSteascd terlului de buni-credinld o sumd
de
bani egald cu pretul pe care acesta l-a plStit penfru a dobAndi bunul respectiv. in
acest sens, ad. 937 alin. (3) c,civ. prevede cd, ,,dacd bunul pierdut sau furat
a fost
cumpdrat dintr-un loc ori de la o persoani care vinde in mod obignuit bunuri de
acelagi fel ori dacd a fost adjudecat la o licitatie publicS, iar actiunea in revendicare
a fost introdusd induntrul termenului de 3 ani, posesorul de bund-credintd poate
retine bunul pAnd la indemnizarea sa integrald pentru pretul pldtit vAnzdtorului',.
l. Dreptul de proprietate
Trebuie relinut ce art. 937 alin. (3) C.civ. se refera la un caz particular al situa-
tiei avute in vedere de art. 937 alin. (2) C.civ., ceea ce inseamnd cd sunt comune
celor doud texte de lege conditiile referitoare la bunuri, la posesia tertului dobAn-
ditor, la desesizarea involuntard a proprietarului gi la termenulde trei ani.
Proprietarulva putea recupera ulterior, prin intermediul unei actiuniin despdgu-
bire introduse impotriva hotului sau gdsitorului, suma pe care a pldtit-o tertului,
numai cd, de data aceasta, riscul insolvabilitdlii holului sau a gdsitorului nu va mai
fi suportat de terlul de bund-credinld ce a dobAndit bunul in anumite condilii spe-
ciale, ci de proprietar.
Att. 942 c.civ., dupd ce afirmd regula ci ,,bunul mobil pierdut continud sd
aparlind proprietarului sdu", il obligd pe gdsitorul bunului ca, in termen de 10 zile,
si il restituie proprietarului ori, dacd acesta nu poate li cunoscut, sd il predea orga-
nului de polilie din localitatea in care a fost gdsit. Organul de polilie are obligalia
de
a pdstra bunul timp de 6 luni, fiind aplicabile in acest sens dispoziliile priviioare
la
depozitul necesar, precum gi obligalia de a afiga la sediul sdu gi pe pagina
de
internet un anun! privitor la pierderea bunului, cu menfionarea tuturor elementelor
de descriere a acestuia.
Textul de lege mentionat mai sus se aplicd nu numai ?n ipoteza bunului
mobil
pierdut de cdtre proprietarul
siu, ci gi in cazul bunului mobil furat, care apoi a fost
abandonat de ho!.
Pentru cazul in care bunul mobil a fost gdsit intr-un loc public, art. g43 C.civ.
prevede cd bunul trebuie predat, pe bazd de proces-verbar, persoanei
care detine
un titlu, altul decAt titlul de proprietate publicd, asupra locului respectiv.
i, t""i,",
de 3 zile de la data preludrii bunului pierdut, aceasti persoand este
obligati sd il
predea, pe bazd de proces-verbal, organelor de polilie
din localitatel anunlul
privitor la pierderea bunuluiafigdndu-se la locul unde a fost gisit
bunul.
Dacd, datoritd imprejurdrilor sau naturii bunului, pdstraLa sa
tinde sd ii dimi-
nueze valoarea ori devine prea costisitoare, bunul va fi vandut prin
licitalie publicd,
conform legii, iar, intr-o asemenea situatie, drepturile gi obligaliile
legate'de bun se
vor exercita in legdturr cu prelul obtinut in u*" vdnzdrii (art. g44c.civ.).
Proprietarut bunulu.i este indreptHlit sd pretindd bunul sau prelul
oblinut din
valorificarea lui induntrul termenului in care organul de pol4ie
are obligatia de
pdstrare, deciin termen de 6 luni de la data la
caie gdsitorui l-a predat organului de
poli,tie. Acesta este, potrivit art. 945 alin. (1)
c.civ., unl"*en tegat oe decidere.
Bunul mobil va fi remis proprietarului numai dupd ce a."Ita
achitd cheltuielile
legate de pdstrarea bunului.
Mai mult, in cazul bunurilor cu valoare comerciald, proprietarul
este obligat si
pldteascd gdsitorurui o recompensd reprezentand a zecea parte
din prel slu din
valoarea actual5 a bunului, cu exceplia situatiei c6nd gisitoiul
este persoana care
detine locul public unde a fost gisit bunul ori un repierentant
sau un angajat al
acesteia. Dacd proprietarul a fdcut o ofertd publicd de recompensd,
gdsitJrul are
dreptul de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul prin
aceasti ofertd gi
recompensa fixatd de lege ori stabilitd de cdtre instanla judecltoreasc5
alin. (2) 9i (3) C.civ.l.
[art. 94-5
Potrivit art. 945 arin.. (4) in situatia in care bunur sau, dupd caz, pretur nu
este pretins de proprietarul.c.giv..,
originar, el va fi considerat lucru fird stipdn
gisitorului pe bazd de proces-verbal. in acest caz, gdsitorul 9i iemis
dobandegie dreptul de
proprietate prin ocupatiune. Dovada ocupaliunii se poate
face prin procesul-verbal
mentionat sau prin orice alt mijloc de probd.
Dacd gdsitorul refuzd sd preia bunul sau prelul, acesta revine comunei, oragului
sau municipiului pe teritoriul cdruia a fost gdsit 9i intrd in domeniul privat al aces-
tuia [art. 945 alin. (5) C.civ.].
1. Preciziri introductive
2. Restituirea lucrului
Dacd bunul revendicat a pierit fortuit gi era asigurat, pArAtul va restitui indem-
nizatia de asigurare pe care a incasat-o sau, dupd caz, va fi obligat sd cedeze
dreptul de a primi indemnizatia (arl. 1642 teza I C.civ., aplicat prin analogie). in
cazulin care bunul, care nu era asigurat, a pierit foftuit, posesorul de bund-credinti
nu poate fi obligat la despdgubiri, deoarece, aga cum prevede art. 558 C.civ., riscul
pieirii fortuite a lucrului este suportat de cdtre proprietar -res perit domino; in
schimb, posesorul de rea-credintd va fi obligat sd restituie contravaloarea lucrului,
afari de situalia cAnd dovedegte cd lucrul ar fi pierit gi daci s-ar fi aflat la data
pieirii, la reclamantul proprietar (arl.1642lezaa ll-a C.civ., aplicat prin analogie).
Daci imobilul revendicat a fost expropriat, pArAtul va restitui doar despdgubirea
primitd ca urmare a exproprierii.
fraudd, precum gi cazul produselor care sunt bunuri perisabile ori care sunt supu-
se, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scdderi semnificative a
valorii lor [art. 566 alin. (7) C.civ.], pArAtul are un drept de retentie asupra produ-
selor pdnd la restituirea cheltuielilor fdcute pentru producerea gi culegerea aces-
tora, cu exceplia cazului in care proprietarul turnizeazd pdrAtului o garanlie indes-
tulitoare [art. 566 alin. (6) C.civ.].
lile necesare fdcute cu bunul revendicat sau cheltuielile care au sporit valoarea aces-
tuia, ci doar pentru cheltuielile fdcute pentru producerea gi culegerea produselor.
Proprietarul nu poate fi obligat sd suporte cheltuielile voluptuare, adicd acelea
pe care posesorul le-a efectuat pentru simpla lui pldcere, fird a se ajunge, pe
aceastd cale, la cregterea valorii lucrului. in mdsura in care lucririle sau ame-
najirile aduse bunului ca urmare a unor asemenea cheltuieli se pot detaga de bun
fdrd ca prin aceasta bunul respectiv si se deterioreze, posesorul are dreptul sd le
ridice [art. 566 alin. (B) C.civ.].
fr
I
(
ll
,I
il
il
fl
I