Audit Legislatie SSM

Art.
alin-lit Prevedere legala C/NC

Legea 319/2006
Art.7 4a Identificarea si evaluarea factorilor de risc profesional
art.12 1a identificarea si evaluarea riscurilor, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la risc
Art.7 4b Stabilirea de masuri de prevenire (PPP)
Art.12 1b angajatorul decide asupra masurilor de protectie, inclusiv la alegerea
echipamentului de protectie ce trebuie utilizat
art.13 b realizarea PPP
4c Masuri de restrictionare a accesului in zonele cu risc specific si ridicat
4d Informarea lucratorilor din alte unitati cu privire la riscurile profesionale din
unitate
Art.20 3 Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi/unitati din exterior au
primit instructiuni adecvate.
Art.8 1 Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori care se ocupa de activitatile
de prevenire si protectie
Art.10 1 Angajatorul ia masuri pentru acordarea primului ajutor medical, stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor
3 Angajatorul desemneaza lucratori pentru aplicarea prevederilor art. 10 (1)
Art.11 1a Angajatorul informeaza lucratorii expusi unui perivol grav si iminent asupra
riscurilor, masurilor luate pentru protectia lor
Art.12 1c Evidenta accidentelor de munca cu incapacitate temporara de munca, a
accidentelor usoare, a incidentelor periculoase.
Art.13 d Stabilirea atributiilor si raspunderilor in domeniul SSM (prin fisa postului)
e Realizarea instructiunilor de lucru
f Sa asigure si sa controleze aplicarea si cunoasterea de catre toti lucratorii a
masurilor stabilite in PPP ai a prevederilor legale prin lucratorii desemnati
i Autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica
j Sa angajeze numai persoane care corespund medical sarcinii de munca, sa
asigure realizarea controlului medical periodic
k Sa tina evidenta zonelor cu risc specific si ridicat
l Sa asigure functionarea permanenta si corecta a dispozitivelor de protectie
q angajatorul asigura echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si
sanatatea lucratorilor
r angajatorul asigura echipamente individuale de protectie
s Angajatorul acorda obligatoriu EIP nou in cazul degradarii/pierderii calitatilor de
protectie
Art.16 1a Angajatorul trebuie sa ia masuri pentru ca lucratorii si/sau reprezentantii acestora
sa primeasca informatii privind riscurile pentru securitatea si sanatatea lor,
masurile de prevenire stabilite
Art. alin-lit Prevedere legala C/NC
1b Informarea lucratorilor privind masurile luate privind acordarea primului ajutor
si evacuarea lucratorilor
art19 In vederea realizarii prevederilor art.16, se constituie CSSM
Art.20 1 Instruirea la angajare trebuie sa fie eficienta si adecvata
Art,35 Grupurile sensibile la risc, cum ar fi” femeile gravide, lehuzele sau femeile care
alapteaza, tinerii si persoanele cu dizabilitati trebuie sa fie protejate impotriva
pericolelor care le afecteaza in mod specific.
Art.36 Angajatorul trebuie sa amenajeze locurile de munca tinand cont de prezenta
grupurilor sensibile la riscuri specifice.
Hg1425/2006 modif prin hg955/2010 si hg1242/2011
art14 c Infiintarea unuia/mai multor SIPP
Art15 – atributii ale SIPP
art15 1.1 SIPP – identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor
1.2 Elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea PPP
1.3 Elaborarea de instructiuni proprii pt completarea si/sau aplicarea reglementarilor
de ssm si difuzarea acestora in unitate dupa ce au fost aprobate de angajator;
1.4 Propuneri de atributii si raspunderi in domeniul ssm care se consemneaza in fisa
postului
1.5 Verificarea insusirii si aplicarii de toti lucratorii a masurilor din PPP, a
instructiunilor proprii si a atributiilor ssm prevazute in fisa postului
1.7 Elaborarea tematicii de instruire, stabilirea periodicitatii instruirii in
instructiunile proprii, verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a
informatiilor primite
1.8 Elaborarea unor programe de instruire-testare
1.9 Elaborarea unui plan de actiune in caz de pericol grav si iminent si asigurarea ca
lucratorii au fost instruiti privind aplicarea lui;
1.10 Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific
1.11 Stabilirea zonelor care necesita semnalizare de ssm, stabilirea tipului de
semnalizare si amplasarea lor, conform prevederilor HG971/2006;
1.12 Evidenta meseriilor si a profesiilor care necesita autorizarea exercitarii lor;
1.13 Evidenta posturilor ce necesita examene medicale suplimentare
1.14 Evidenta posturilor care, la recomandarea medicului necesita testarea
aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
1.16 Verificarea starii de functionalitate a sistemelor de alarmare, avertizare,
semnalizare de urgenta, a sistemelor de siguranta;
1.17 Efectuarea de controale interne cu informarea in scris a angajatorului asupra
deficientelor constatate si a masurilor propuse pentru remedierea lor;
1.19 Evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si
incercarile periodice sa fie efectuate de persoane competente cf prevederilor
HG1146/2006;
1.20 Identificarea EIP/loc de munca si intocmirea necesarului de dotare cu EIP
2.25 Realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca;
2.28 Actualizarea planului de avertizare, a PPP si a planului de evacuare
2.29 Propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori;
2.30 Propune clauze privind securitatea si sanatate in munca la incheierea contractelor
de prestari servicii cu alti angajatori;
2.32 Evidenta echipamentelor de munca, urmarirea ca verificarile si incercarile sa fie
efectuate la timp
3 Evaluarea riscurilor, inclusiv a acelor grupuri sensibile la risc trebuie revizuita
cel putin:
3.a) cand intervin schimbari in ceea ce priveste tehnologia echipamentelor
tehnice, a substantelor utilizate, amenajarea locurilor de munca;
3.b) dupa producerea unui eveniment;
3.c) la constatarea omiterii unor riscuri/la aparitia unor riscuri noi;
3.d) la utilizarea postului de catre un lucrator apartinand categoriei grupurilor
sensibile la risc;
Art.20 1 Desemnarea nominala a lucratorilor care se ocupa de activitatea de prevenire si
protectie se face prin decizie a directorului;
3 Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie ale
lucratorilor desemnati;
Art.21 Lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de
pregatire in domeniul ssm cf art.49;
Art.24 2 Lucratorii din SIPP trebuie sa desfasoarea numai activitati de prevenire si
protectie si cel mult activitati complementare: prevenirea si stingerea incendiilor
si protectia mediului;
3 Angajatorul va consemna in RI activitatile de prevenire si protectie pentru
efectuarea carora SIPP are capacitatile si mijloacele necesare;
Art.46 1 PPP va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, la
aparitai unor riscuri noi si in urma producerii unui eveniment.
5 PPP se supune analizei lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sau CSSM si va fi
semnat de angajator;
Art.47 1b Cerintele minime de pregatire in domeniul ssm corespunzator nivelului de baza –
curs SSM cu o durata de cel putin 80h;
Art.50 Cerintele minime de pregatire in domeniul ssm corepsunzator nivelului superior
– curs SSM cu o durata de cel putin 80h, curs Ssm cu o durata de cel putin 180h;
Art.52 Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul SSM sunt alesi
dintre lucratorii din intreprindere conform celor stabilite in RI, CCM sau ROF;
Art.53 1 Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi in domeniul ssm va fi
stabilit prin RI in functie de nr total al lucratorilor
2c - conform cerintelor art.60(3) in cazul unitatilor cu peste 101 lucratori;
Art.54 Lucratorii comunica in scris angajatorului numele si numarul de reprezentanti ai
salariatilor in doemniul SSM.
Art.55 1 Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi in doemniul SSM trebuie sa urmeze un
program de pregatire in domeniul SSM cu o durata de cel putin 40h;
2 Indeplinirea cerintelor de la alin (1) se atesta printr-un document de absolvire a
programului de pregatire;
Art.56 b Lucratorii cu raspunderi in domeniul SSM pot desfasura urmatoarele activitati:
insotesc echipa care efectueaza evaluarea riscurilor;
Art.57 1 Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un
număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară
activităţi pe teritoriul României.
3 În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot
înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora
se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul
intern ori regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art.58 1 Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din următorii membri:
a)angajator sau reprezentantul său legal;
b)reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă;
c)reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor;
d)medicul de medicină a muncii;
2 Numărul reprezentanţilor lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator
sau reprezentantul său legal şi reprezentanţii angajatorului.
3 Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi
protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Art.59 1 Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi
aleşi pe o perioadă de 2 ani.
Art.60 1 Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de
securitate şi sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
2 Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi
desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
3 Numărul minim al reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi
sănătate în muncă se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din
întreprindere/unitate, după cum urmează:
Art.62 Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de
securitate şi sănătate în muncă.
Art.63 Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin
decizie scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenţa comitetului va fi adusă la
cunoştinţă tuturor lucrătorilor.
Art.65 Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului
de funcţionare propriu.
Art.66 1 Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi
sănătate în muncă cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar
2 Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar, cu
consultarea reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor comitetului
de securitate şi sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă şi, dacă
este cazul, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea
datei stabilite pentru întrunirea comitetului.
3 Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris
membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul,
data şi ora stabilite.
4 La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă
încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.
7 Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil
copii ale procesului-verbal încheiat.
8 Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite
inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o
copie a procesului-verbal încheiat.
Art.67 k CSSM-ul efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi
a celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;
l dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de
către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii
şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora
în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce
se va realiza în anul următor.
Art.69 1 Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de securitate
şi sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi
sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul
încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor
realiza în anul următor.
2 Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii
comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile,
inspectoratului teritorial de muncă.
Art.71 Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu
privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire
şi protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de
posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi
evacuare a lucrătorilor.
Art.76 2 Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată
timp de muncă.(instruirea de securitate si sanatate in munca)
Art.80 Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii pentru:
a)conducătorii locurilor de muncă;
b)lucrători, pe meserii şi activităţi.
Art.81 1 Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform
modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi
datei instruirii.
2 Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou,
imediat după verificarea instruirii.
3 După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către
lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
4 Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă
şi va fi însoţită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul
de medicina muncii.
5 Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare
până la data încetării raporturilor de muncă.
Art.82 1 Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea
angajatorului, cu excepţia altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt
definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileşte, prin regulamentul
intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi
reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate
2 Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară
activităţi pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al
serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile
specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi
sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
3 Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire
colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12.
Art.83 Instruirea introductiv-generală se face:
a)la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
b)lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c)lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d)lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Art.85 Instruirea introductiv-generală se face de către:
a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă; sau
b)lucrătorul desemnat; sau
c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art.87 2 Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-
generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
3 Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li
se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie
din întreprindere şi/sau unitate.
Art.88 1 în cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele
probleme:
a)legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b)consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate
şi sănătate în muncă;
c)riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d)măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
2 Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu
tematica aprobată de către angajator.
Art.89 1 Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor
pe bază de teste.
2 Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
Art.90 2 Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83,
inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
Art.91 1 Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
Art.92 2 Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin
instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună
cu:
muncă; sau
c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art.93 1 Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire şi
protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana
care efectuează instruirea.
2 Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:
a)informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice
locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b)prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul
de lucru;
c)măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul
pericolului grav şi iminent;
d)prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind
activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e)demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va
desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de
protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor,
aspecte care sunt obligatorii.
Art.94 Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se
face numai după verificarea cunoştinţelor de cate şeful ierarhic superior celui
care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală
Art.96 2 Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri şi periodicitatea
verificării instruirii vor fi stabilite prin instrucţiuni proprii, în funcţie de
condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru
2' Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
3 Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice
va fi de cel mult 12 luni.
4 Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care
efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire
şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel
că instruirea a fost făcută corespunzător.
Art.97 Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul
extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate
la persoana care efectuează instruirea.
Art.98 Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a)când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b)când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă
privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale
instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi
riscuri în unitate;
c)la reluarea activităţii după accident de muncă;
d)la executarea unor lucrări speciale;
e)la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
f)la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g)la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art.99 Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore şi se
stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv,
împreună cu:
muncă; sau
c)un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d)serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Art.100 Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor

întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator,
care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Art.102 La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
a)oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
b)evacuarea personalului din zona periculoasă;
c)anunţarea serviciilor specializate;
d)anunţarea conducătorilor ierarhici;
e)eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
Art.103 1 În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil
angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de
muncă şi va asigura instruirea acestora.
2 În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul
trebuie:
a)să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
b)să afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
c)să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice
modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.
3 În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul
trebuie:
a)să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi
instruiască în acest sens;
b)să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor
specializate.
4 În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul
trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior
5 În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul
trebuie:
a)să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de
pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice
necesare intervenţiei;
b)să stabilească serviciile specializate care pot interveni.
Art.105 Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege
trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul
întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor
pentru aceste zone
Art.106 1 Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu
risc ridicat şi specific.
2 Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi
lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific
măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.
Art.108 1 Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 şi art. 27 alin. (1)
din lege.
2 Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori,
evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor acestora de către angajatorul la care
s-a produs evenimentul.
Art.116 3 Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane,
dintre care o persoană trebuie să fie, după caz:
a)lucrător desemnat;
b)reprezentant al serviciului intern de prevenire şi protecţie;
c)reprezentant al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu pregătire
corespunzătoare conform art. 47 lit. c). (nivel superior);
Art.120 1 (1)Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va

încheia în cel mult 10 zile lucrătoare calculate de la data producerii.
Art.122 c nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea
evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se
cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform
competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie, iar în absenţa acestora, de serviciul extern de prevenire şi protecţie, în
cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi
semnată de către angajator, care va cuprinde precizări referitoare la poziţia
victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea
echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie,
închiderea fişei de instruire individuală prin barare şi semnătură, ridicarea de
documente sau prelevarea de probe şi orice alte indicii care pot clarifica toate
cauzele şi împrejurările producerii evenimentului;
Art.131 Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face propuneri
de sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va menţiona în
procesul-verbal de cercetare.
Art.134 1 În cazul în care un lucrător prezintă un certificat medical cu cod «accident de
muncă», angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va solicita acestuia o declaraţie
scrisă privind data, locul, modul şi împrejurările în care s-a produs evenimentul
în urma căruia s-a accidentat.
2 În baza declaraţiei prevăzute la alin. (1) şi în funcţie de data, locul, modul şi
împrejurările producerii evenimentului, angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de
prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va comunica şi
cerceta evenimentul sau, în situaţia în care evenimentul prevăzut la alin. (1) nu a
avut loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu ori în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la
domiciliu şi invers, va arhiva declaraţia originală împreună cu o copie a
certificatului medical.
Art.135 1 Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în
registrele de evidenţă prevăzute la art. 141 şi 142, în baza procesului-verbal de
cercetare.
3 Accidentele de muncă produse la sediile secundare aflate pe raza altui judeţ decât
cel unde este declarat sediul social se vor înregistra la sediul social, cu excepţia
cazului în care sediul secundar are personalitate juridică.
Art.136 4 Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către
angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea
accidentului.
5 Accidentul de muncă suferit în timpul stagiului de practică profesională de către
elevi, studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se
înregistrează de către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia
profesională.
9 Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este
angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost
găsit răspunzător de producerea accidentului.
10 Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care
este angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost
găsit răspunzător de producerea accidentului.
11 Accidentul de muncă produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii ca urmare a
neluării unor măsuri de securitate de către un alt angajator se înregistrează de
către angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea
accidentului
Art.140 1 În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin
lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
6 Angajatorul are obligaţia de a anunţa încheierea perioadei de incapacitate
temporară de muncă la inspectoratul teritorial de muncă la care a înaintat FIAM,
în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea perioadei de incapacitate
temporară de muncă.
Art.141 1 Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:

a)Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 15;
b)Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 16;
c)Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut
în anexa nr. 17;
d)Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare
incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevăzut
în anexa nr. 18.
3 Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.
Art.175 În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi servicii

vor fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea,
cercetarea şi înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.
HG971/2006 - privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
muncă
Art.6 1 Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice
de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a
muncii, angajatorul trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, şi
să verifice existenţa acesteia.
Art.10 1 Lucrătorilor trebuie să li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce
priveşte semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în
special sub forma unor instrucţiuni precise, fără a aduce atingere art. 20 şi 21 din
Legea nr. 319/2006.
2 Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă semnificaţia semnalizării, mai
ales a celei care conţine cuvinte, precum şi comportamentul general şi specific ce
trebuie adoptat
anexa1 2.1.1 Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum
şi semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim
ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor permanente.
2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
Anexa2 1.5 Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie

să asigure o bună vizibilitate şi înţelegere a mesajului acestora.
2.1 Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate
în funcţie de unghiul de vedere, ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la
intrarea într-o zonă în cazul unui risc general, fie în imediata apropiere a unui
risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, şi într-un loc bine iluminat,
uşor accesibil şi vizibil.
3.1. Panouri de Caracteristici intrinseci:
interdicţie a)formă rotundă;
b)pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea roşie
trebuie să ocupe cel puţin 35% din suprafaţa panoului).
3.2. panouri de Caracteristici intrinseci:

avertizare a)formă triunghiulară
b)pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie să
acopere cel puţin 50 % din suprafaţa panoului).
3.3. panouri de Caracteristici intrinseci:

obligativitate a)formă rotundă;
b)pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin 50
% din suprafaţa panoului).
3.4.Panouri de Caracteristici intrinseci:

salvare şi a)formă dreptunghiulară sau pătrată
acordarea primului b)pictogramă albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50 %
ajutor din suprafaţa panoului).
3.5.Panouri privind Caracteristici intrinseci:

materialele sau a)formă dreptunghiulară sau pătrată;
echipamentele b)pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50 %
necesare pentru din suprafaţa panoului).
prevenirea şi
stingerea
incendiilor
anexa5 2.1. Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o
culoare perfect vizibilă, de preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de
culoarea solului, în cazul în care destinaţia şi echipamentul încăperilor impun
acest lucru pentru protecţia lucrătorilor
HG1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către
lucrători a echipamentelor de muncă
Art.3 1 Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de

muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă
lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către
lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
ART.4 2 Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata
utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere
adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a)
sau b).
Art.5 1 Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de
muncă a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei
verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei
verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou
amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia
şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei
funcţionări a acestor echipamente de muncă.
2 Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice
deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor
influenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii
periculoase, să facă obiectul:
a)unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate
de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile
naţionale;
b)unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu
legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare dată când s-au produs
evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra
securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de
muncă, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
3 Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei

Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp
corespunzătoare, de exemplu, în funcţie de recomandările sau specificaţiile
producătorului.
Art.6 Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc
specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru a se asigura că:
a)utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor
însărcinaţi cu această atribuţie;
b)pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi
lucrători cu atribuţii în acest sens.
Art.8 Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din Legea nr.
319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să
dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la
echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.
Art.9 1 Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr
minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:
a)condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b)situaţiile anormale previzibile;
c)concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în
urma utilizării echipamentelor de muncă.
2 Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscurile la care sunt expuşi,
echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum
şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste
modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a
locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste
echipamente.
Art.10 Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr.
319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:
a)lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiţi
adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea
acestora;
b)lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie instruiţi adecvat.
anexa1 2.1. Sistemele de comandă ale unui echipament de muncă, care afectează securitatea,
trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, să fie marcate
corespunzător.
2.1.1. Sistemele de comandă trebuie să fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase,
cu excepţia anumitor sisteme de comandă, dacă este necesar, şi în aşa fel încât
manevrarea lor să nu provoace riscuri suplimentare. Acestea nu trebuie să
genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintenţionate.
2.2. Pornirea echipamentului de muncă nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât
numai printr-o acţiune voluntară asupra sistemului de comandă prevăzut în acest
scop.
2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să
permită, în funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului
de muncă, fie numai parţial, de aşa manieră încât echipamentul de muncă să fie
în stare de securitate.
2.3.2. Comanda de oprire a echipamentului de muncă trebuie să aibă prioritate faţă de
comenzile de pornire. Oprirea echipamentului de muncă sau a elementelor
periculoase ale acestuia fiind realizată, alimentarea cu energie a organelor de
comandă respective trebuie să fie întreruptă.
2.4. Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le prezintă
echipamentul de muncă şi de timpii normali de oprire, un echipament de muncă
trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenţă.
2.5. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate căderilor sau proiectării
de obiecte trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare.
Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate degajărilor de gaze,
vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie să fie prevăzut cu dispozitive
corespunzătoare de reţinere şi/sau de evacuare amplasate în apropierea surselor
corespunzătoare de pericol.
2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de
producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute
cu protectori şi dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele
periculoase sau să oprească mişcarea elementelor periculoase înainte de
pătrunderea în zonele periculoase.
2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:
a)să fie de construcţie robustă;
b)să nu genereze riscuri suplimentare;
c)să nu fie înlăturate cu uşurinţă sau făcute inoperante;
d)să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă;
e)să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă;
f)să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea
elementelor şi, de asemenea, pentru activităţile de întreţinere, prin limitarea
accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată şi, dacă este posibil,
fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie.
2.14 Orice echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de

identificat, destinate separării de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu
trebuie să genereze riscuri pentru lucrătorii în cauză.
2.15 Un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi
semnalizare indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor.
2.19 Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor
expuşi riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.
3.2.2.1. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să aibă marcate vizibil
sarcina nominală şi, dacă este cazul, o plăcuţă pe care să fie înscrisă sarcina
nominală pentru fiecare configuraţie a maşinii.
3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor trebuie să fie adecvate:
a)pentru a evita riscurile de cădere a cabinei, atunci când acestea există, cu
ajutorul dispozitivelor adecvate;
b)pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului în afara cabinei, atunci când
acestea există;
c)pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în
special printr-un contact întâmplător cu obiecte;
d)pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi în cabină în caz de accident şi a
permite deblocarea acestora.
3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele

electrice, trebuie prevăzute măsuri tehnice astfel încât:
a)persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi generat la
atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune;
b)să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să pericliteze
viaţa ori sănătatea oamenilor;
c)construcţia echipamentelor de muncă să fie adecvată mediului pentru a se evita
producerea de incendii şi explozii;
d)persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod
natural de echipamentul electric;
e)izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile
prevăzute.
3.3.2.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva

electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate
cu măsuri organizatorice.
3.3.2.2. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie
realizate următoarele măsuri tehnice:
a)acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie)
ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;
b)închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;
c)îngrădiri;
d)protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe
minime de securitate;
e)scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care
urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f)utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit;
g)folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h)alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie;
i)egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
3.3.2.3. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie
realizate următoarele măsuri organizatorice:
a)executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări
etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician,
autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
b)executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru;
c)delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
d)eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
e)elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile
electrice;
f)organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de
protecţie împotriva atingerilor directe.
3.3.3.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva

electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se aplice numai
măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi
mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice. Pentru
evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de
protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de
protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei
principale. Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se
anuleze una pe cealaltă.
3.3.3.2. Pentru protecţia împotriva atingerii indirecte trebuie să fie realizate următoarele
măsuri tehnice:
a)folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b)legarea la pământ;
c)legarea la nul de protecţie;
d)izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
e)izolarea amplasamentului;
f)separarea de protecţie;
g)egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
h)deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de
defect periculoase;
i)folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor indicate la pct.
3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i).
3.3.22.1 În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se execută
lucrări cu scoaterea de sub tensiune, trebuie să fie scoase de sub tensiune
următoarele elemente:
a)părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;
b)părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o
distanţă mai mică decât limita admisă la care se pot apropia persoanele sau
obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentaţia tehnică
specifică;
c)părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă mai mare
decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se execută în apropiere,
trebuie scoase de sub tensiune.
3.3.22.3. La lucrul în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace

individuale de protecţie electroizolante, care constituie singura măsură tehnică de
protecţie, cumulate cu măsurile organizatorice.
3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează echipamente electrice
trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de exploatare, cu
următoarele categorii de mijloace de protecţie:
a)mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea
acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ, respectiv
prăjini electroizolante pentru acţionarea separatoarelor, manipularea
indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu
mânere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, mănuşi şi
încălţăminte electroizolante etc.;
b)detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică prezenţa sau lipsa
tensiunii;
c)garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit;
d)panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);
e)panouri de semnalizare.
3.3.25. Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie exploatate,

întreţinute, reglate, reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat
în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securităţii muncii.
Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în
activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie să se realizeze, conform
regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al
securităţii muncii, pe bază de examen medical, psihologic şi test de verificare a
cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sănătate în muncă şi de acordare a
primului ajutor.
HG 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a
maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare
Art.4 Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie să

utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a
evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.
Art.6 În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrător nu
poate fi evitată, angajatorul trebuie să organizeze posturile de lucru astfel încât
manipularea să fie cât mai sigură şi cu risc cât mai mic posibil pentru sănătate,
fiind obligat de asemenea:
a)să evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de
lucrare respectiv şi să examineze în special caracteristicile maselor, potrivit
prevederilor anexei nr. 1;
b)să urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de
afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în
vedere caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii, potrivit
prevederilor anexei nr. 1.
Art.8 2 Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora

primesc informaţii generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu
privire la:
a)greutatea maselor;
b)centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat
excentric.
Art.9 Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006,
angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii primesc, în plus, o formare adecvată
şi informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la
riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste sarcini nu sunt efectuate
corect, având în vedere prevederile anexelor nr. 1 şi 2.
HG1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
Art.4 Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot
fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori
prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.
Art.5 2 Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a)să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un
risc mărit;
b)să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c)să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d)să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
Art.7 Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata

purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la
risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa
echipamentului individual de protecţie.
Art.8 1 Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către
o singură persoană.
2 Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de
către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că
această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau
de igienă.
Art.10 Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care
asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul
întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
Art.14 1 Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să
evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl
folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 5 şi 6.
2 Această evaluare cuprinde:
a)analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b)definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual
de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se
în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c)compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil
cu caracteristicile prevăzute la lit. b).
HOTĂRÂRE nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale
echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă
Art.9 1 Se consideră că EIP prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) sunt în conformitate cu
cerinţele esenţiale prevăzute la art. 7, dacă poartă marcajul CE şi dacă
producătorul este în măsură să prezinte, la cerere, declaraţia de conformitate
prevăzută la art. 16.
HOTĂRÂRE nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
Art.5 Angajatorii au obligaţia de a face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua
condiţiile de securitate şi sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce
priveşte eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală.
Art.6 Angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a remedia riscurile
constatate pe baza analizei care face obiectul art. 5, ţinând seama de efectele
suplimentare şi/sau combinate ale riscurilor identificate.
Art.7 Angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca posturile de lucru să
îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexa care face parte integranta din
prezenta hotărâre.
Art.8 Angajatorul trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încât folosirea zilnică
a ecranului de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de
activitate, care să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de vizualizare.
Art.9 1 lucrătorii trebuie să fie informaţi asupra tuturor aspectelor legate de securitatea
şi sănătatea la postul de lucru, în special asupra măsurilor aplicabile posturilor de
lucru, măsuri implementate conform art. 5, 6, 8 şi 12-16.
2 Lucrătorii sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi cu privire la toate
măsurile de securitate şi sănătate luate potrivit prezentei hotărâri.
Art.12 Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor şi al
vederii, efectuat de o persoană care are competenţa necesară:
a)înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical
la angajare;
b)ulterior, la intervale regulate;
c)ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la
ecranul de vizualizare.
Art.13 Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologie, dacă rezultatele examenului

prevăzut la art. 12 arată că acesta este necesar.
Art.14 Dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 sau ale examenului la care face
referire art. 13 arată că este necesar şi dacă nu se pot utiliza dispozitive normale
de corecţie, lucrătorilor trebuie să li se furnizeze dispozitive de corecţie speciale,
care să corespundă activităţii respective.
Art.15 Măsurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie să implice în nici un caz costuri
financiare pentru lucrători.
anexa 1e Scaun de lucru
Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de
mişcare şi o poziţie confortabilă.
Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală.
Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală.
Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.
2c Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de

reglare pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru
HOTĂRÂRE nr. 1091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
locul de munca
Art.8 În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia
toate măsurile ca:
a)să fie păstrate în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de
urgenţă şi ieşirile propriu-zise;
b)să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi
dispozitivelor, în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice
neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea
lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil;
c)să fie curăţate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă
corespunzător locului de muncă, echipamentele şi dispozitivele, în special cele
menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din anexa nr. 2;
d)să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de
securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute
în anexele nr. 1 şi 2.
anexa1 4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă
în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu
poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea
nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă. Uşile glisante sau turnante nu sunt
permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.
4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre
acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate
în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat
de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se întrerupe
alimentarea cu energie electrică.
6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea
trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea
lucrătorilor la curenţi de aer.
Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea
lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de

lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele
de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de serviciu
permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea
primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.
8.1. In măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural
suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor.
8.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz
de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de
siguranţă/urgenţă de o intensitate suficientă.
9.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau
de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în mod
corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizică a
lucrătorilor.
9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie

curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.
11.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice
ieşirea de pe şine şi căderea lor.
11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de
siguranţă care să împiedice căderea lor.
11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate
corespunzător.
Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor
special.
Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci când locurile de muncă sunt
ocupate.
12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare
trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor,
sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în
vecinătatea acestor căi de circulaţie.
15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer
suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă
fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.
16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii
sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie
să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile.
Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în
încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul
pauzelor.
16.2. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr
de mese şi scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.
16.3. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia
nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
17 Femei gravide şi mame care alăptează
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a
se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă
aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de
sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie
prevăzute cu scaune.
18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să permită
fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate,
murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de
cele pentru vestimentaţia şi efectele personale.
18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient,
dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate.
Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de
duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.
19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfăşurată şi
de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi
pentru acordarea primului ajutor.
19.2. Incăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi
dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu
brancarde.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
20 Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu
dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de
comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate
sau ocupate direct de persoanele cu dizabilităţi.
21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de
lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a)să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este
necesar, împotriva căderii obiectelor;
b)să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare
vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c)să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau
să poată primi rapid asistenţă;
d)să nu poată aluneca sau cădea.
HOTĂRÂRE nr. 1092 din 16 august 2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi biologici în munca
Art.8 1 Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi
biologici, angajatorul trebuie să determine natura, nivelul şi durata de expunere,
pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi
pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate
3 Angajatorul trebuie să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi, în orice caz, la
orice modificare a condiţiilor de lucru care pot să determine expunerea
lucrătorilor la agenţi biologici, precum şi atunci când creşte numărul bolilor
profesionale pe care Ie-a înregistrat.
Art.9 Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 7 se efectuează pe baza tuturor
informaţiilor existente şi, mai ales, pe baza:
a)clasificării agenţilor biologici, prevăzută la art. 5 şi 6, care constituie sau pot
constitui un pericol pentru sănătate;
b)recomandărilor emise de inspectorii de muncă şi/sau de inspectorii autorităţilor
de sănătate publică, ce indică necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în
scopul de a proteja sănătatea lucrătorilor care sunt sau pot fi expuşi acestui agent
biologic, în cursul activităţii lor;
c)informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activităţi
profesionale a lucrătorilor;
d)efectelor alergice şi toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii
lucrătorilor;
e)faptului că un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa.
Art.12 1 Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea
acestora să fie evitată.
2a Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinând seama de activitate şi de evaluarea
riscurilor, angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere profesională la un
nivel suficient de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea şi securitatea
lucrătorilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri:
a)limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de lucrători expuşi sau
care pot fi expuşi;
2b conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic, astfel încât să
se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de
muncă;
2d măsuri de igienă adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului
ori diseminării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă;
2e utilizarea panourilor care semnalizează pericolul biologic, conform anexei nr. 2,
şi a altor semne de avertizare relevante
2f elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implică
prezenţa agenţilor biologici;
2h utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor
în deplină securitate de către lucrători, dacă este cazul, după tratarea acestora,
inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, uşor identificabile;
Art 13 Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc pentru
securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia
inspectorului de muncă şi a medicului de medicina muncii, la cererea acestora,
informaţii privind:
a)rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
b)activităţile în cursul cărora lucrătorii au fost sau pot fi expuşi la agenţi
biologici;
c)numărul de lucrători expuşi;
d)numele şi competenţa persoanei responsabile cu sănătatea şi securitatea la
locul de muncă;
e)măsurile de protecţie şi de prevenire luate, inclusiv procedeele şi metodele de
lucru;
f)un plan de urgenţă pentru protecţia lucrătorilor împotriva expunerii la un agent
biologic din grupa 3 sau 4, în cazul unei defectări a izolării fizice.
Art.15 a Pentru toate activităţile în care se utilizează agenţi biologici ce constituie un risc
pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia
următoarele măsuri:
să asigure condiţiile corespunzătoare ca lucrătorii să nu servească masa şi să nu
bea în zonele de lucru unde există riscul de contaminare cu agenţi biologici
b să furnizeze lucrătorilor îmbrăcăminte de protecţie adecvată sau alte tipuri de

îmbrăcăminte specială adecvată
d să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecţie să fie:
1.aşezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine;
2.verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în orice caz, după fiecare
utilizare;
3.reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă
defecţiuni;
e să stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea şi tratarea eşantioanelor
de origine umană sau animală
Art.16 1 Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentele de protecţie, inclusiv îmbrăcămintea de
protecţie prevăzută la art. 15 lit. b), care pot fi contaminate de agenţi biologici,
trebuie să fie scoase atunci când lucrătorul părăseşte zona de lucru şi trebuie
păstrate separat de altă îmbrăcăminte.
2 Angajatorul trebuie să aibă grijă ca îmbrăcămintea prevăzută la alin. (1) şi
echipamentul de protecţie să fie dezinfectate şi curăţate sau, la nevoie, distruse.
Art.17 Costurile pentru măsurile ce trebuie aplicate conform art. 16 se suportă de
angajator.
Art.18 Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau
reprezentanţii acestora să primească, sub formă de informări şi instructaj, o
instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate informaţiile disponibile privind:
a)eventualele riscuri pentru sănătate;
b)măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
c)prescripţii aplicabile din domeniul igienei;
d)purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcămintei de protecţie;
e)măsurile pe care lucrătorii trebuie să le ia în caz de evenimente şi/sau incidente
periculoase, precum şi măsurile de prevenire a acestora
Art.22 1 Angajatorul trebuie să aibă lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele
3 şi/sau 4 care indică activitatea efectuată şi, atunci când este posibil, agentul
biologic la care lucrătorii au fost expuşi şi, după caz, datele referitoare la
expuneri, la accidente şi incidente.
Art.24 3 Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 8 şi 9 trebuie să identifice
lucrătorii pentru care sunt necesare măsurile de protecţie speciale.
4 Dacă este cazul, angajatorii trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri
eficace, dacă aceştia nu sunt încă imunizaţi împotriva agentului biologic la care
ei sunt sau pot fi expuşi. Atunci când angajatorii pun la dispoziţia lucrătorilor
vaccinuri, ei trebuie să ţină seama de Codul de conduită recomandat pentru
vaccinare, prevăzut în anexa nr. 7.
Art.25 În cazul în care se confirmă că un lucrător prezintă o infecţie şi/sau o boală care
ar fi putut rezulta din expunerea la agenţi biologici, medicul de medicina muncii
sau serviciul de medicina muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul
trebuie să propună şi celorlalţi lucrători care au fost expuşi în mod similar să se
supună supravegherii medicale; în acest caz angajatorul efectuează o reevaluare a
riscului de expunere.
Art.28 Serviciul sau medicul de medicina muncii aflat într-o relaţie contractuală cu
angajatorul trebuie:
a)să propună măsuri de protecţie sau de prevenire utile individual, pentru fiecare
lucrător;
b)să dea informaţii şi sfaturi medicale lucrătorilor privind supravegherea
medicală la care ei vor fi supuşi după ce a încetat expunerea la agenţi biologici.
anexa4 2 Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie să fie asigurată conform practicilor

şi principiilor medicinei muncii; ea trebuie să includă cel puţin următoarele
măsuri:
a)înregistrarea antecedentelor medicale şi profesionale ale fiecărui lucrător;
b)o evaluare personalizată a stării de sănătate a lucrătorilor;
c)dacă este cazul, o supraveghere biologică pentru depistarea efectelor precoce şi
reversibile.
Se pot dispune şi alte teste pentru fiecare lucrător supus unei supravegheri
medicale, în lumina celor mai recente cunoştinţe ale medicinei muncii.
HOTĂRÂRE nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, modificate prin
HG1169/2011
Art.4 1 Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată de către medicii specialişti de

medicina muncii.
Art.5 1 Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătăţii
lucrătorilor.
Art.7 Angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor
serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii
lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în niciun fel în costurile aferente
supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
Art.8 1 Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii
lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic,
la reluarea activităţii, supraveghere specială şi promovarea sănătăţii la locul de
muncă.
1' Prin supraveghere specială se înţelege examenul medical profilactic efectuat de
către medicul de medicina muncii, în vederea stabilirii aptitudinii în muncă
pentru lucrătorii care se încadrează în următoarele categorii: persoane cu vârste
cuprinse între 15 şi 18 ani împliniţi, persoane cu vârsta de peste 60 de ani
împliniţi, femei gravide, persoane cu handicap, persoane dependente de droguri,
de alcool, stângace, persoane cu vederea monoculară, persoane în evidenţă cu
boli cronice.
5 Examinările medicale profilactice se efectuează în baza fişei de identificare a
factorilor de risc profesional, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3,
completată în mod obligatoriu la toate rubricile şi semnată de către angajator.
Art.15 Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează pentru:
a)lucrătorii care urmează a fi angajaţi cu contract individual de muncă pe
perioadă determinată sau nedeterminată;
b)lucrătorii care îşi schimbă locul de muncă sau sunt detaşaţi în alte locuri de
muncă ori alte activităţi;
c)lucrătorii care îşi schimbă meseria sau profesia.
Art.16 6' Medicul de medicina muncii poate solicita medicului de familie

adeverinţă/scrisoare medicală care să ateste starea de sănătate a viitorului
angajat.
Art.17 Fişa de aptitudine care finalizează examenul medical la angajarea în muncă se
completează numai de către medicul de medicina muncii, în două exemplare,
unul pentru angajator şi celălalt pentru lucrător.
Art.23 Examenul medical la reluarea activităţii se efectuează după o întrerupere a
activităţii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru
orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activităţii, cu respectarea
dispoziţiilor art. 22.
Art.25 Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la
reluarea activităţii ori de câte ori îl consideră necesar, în funcţie de natura bolii
sau a accidentului pentru care lucrătorul a absentat din producţie.
Art.29 2 Serviciul de medicina muncii care asigură supravegherea stării de sănătate a
lucrătorilor va întocmi şi va prezenta angajatorului, anual, un raport care va
cuprinde în principal concluziile evaluării stării de sănătate a lucrătorilor, precum
şi recomandări medicale privind promovarea sănătăţii la locul de muncă.
Art.30 Persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de
medicina muncii privind aptitudinea în muncă.
Art.31 Contestaţia prevăzută la art. 30 se adresează autorităţii de sănătate publică
judeţene sau a municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data
primirii fişei de aptitudine în muncă.
Art.37 1 Dosarul medical şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional se păstrează
la structura de medicina muncii pe durata derulării contractului cu angajatorul.
2 Dosarul medical şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional pot fi, la
solicitare, predate noii structuri de medicina muncii agreate de angajator.
Art.38 Angajatorul păstrează lista locurilor de muncă cu riscuri profesionale şi fişele de
aptitudine
Art.39 Lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de supraveghere a
sănătăţii la locul de muncă, conform planificării efectuate de către medicul de
medicina muncii cu acordul angajatorului.
Art.40 Orice lucrător are dreptul să consulte medicul specialist de medicina muncii,
pentru orice simptome pe care le atribuie condiţiilor de muncă şi activităţii
desfăşurate.
Art.41 La schimbarea locului de muncă în altă unitate, lucrătorului i se vor înmâna, la
solicitare, copii ale dosarului său medical şi ale fişei de identificare a factorilor
de risc profesional, pentru a fi predate structurii de medicina muncii a unităţii
respective.
Art.47 Lucrătorii au acces, la cerere, la toate informaţiile referitoare la starea lor de
sănătate.
Cap.1 2c examen medical periodic - anual: intervalul dintre două verificări medicale
periodice nu depăşeşte 12 luni.
4e la angajarea în muncă, precum şi cu ocazia examenului medical periodic al
lucrătorilor care concură la siguranţa circulaţiei din sectorul transporturi
feroviare, navale şi aeriene, al conducătorilor auto, precum şi al altor categorii de
lucrători care desfăşoară activităţi specifice, se vor efectua şi examinările
stabilite prin reglementări speciale, în scopul constatării dacă starea sănătăţii le
permite să îndeplinească munca ce li se încredinţează;
INSTRUCŢIUNI din 24 martie 2003 privind examinarea medicală şi psihologică a personalului din
transporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei (aprobat prin Ordinul 447/2003)
Art.2
Controlul medical şi psihologic periodic, obligatoriu pentru personalul angajat în
funcţii cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, la termenele stabilite în anexa
nr. 2 "Lista funcţiilor cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi condiţiile de
examinare medicală şi psihologică", se efectuează în cabinetele de specialitate
din policlinicile teritoriale ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi
Locuinţei, în laboratoarele de psihologie teritoriale, în situaţii de excepţie la
nivelul formaţiei mobile sanitare (tren sanitar), precum şi de către Comisia
medicală autorizată din Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială
"General doctor aviator Victor Anastasiu".
Art.7 Persoanele juridice angajatoare au următoarele obligaţii:
- să asigure prezentarea personalului angajat în transporturi cu responsabilităţi în
siguranţa circulaţiei la examinarea medicală şi/sau psihologică;
- să respecte recomandările comisiilor medicale şi psihologice de siguranţa
circulaţiei;
- să utilizeze personalul cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, inclusiv în
unităţile aflate în subordinea lor, numai conform avizelor medicale şi psihologice
deţinute.
Art.18 Personalul din transporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei se prezintă

la policlinica teritorială cu adresa de trimitere de la serviciul personal al
persoanei juridice angajatoare către comisia teritorială de siguranţa circulaţiei, în
această adresă se specifică funcţia din siguranţa circulaţiei pentru care va fi
examinat, precum şi tipul de examinare medicală şi/sau psihologică (angajare,
control periodic, schimbare de funcţie, reangajare).
Art.39 Controlul periodic medical şi psihologic al funcţiilor cu responsabilităţi în
siguranţa circulaţiei pe grupe de vârstă se va efectua astfel:
- pentru grupa de vârstă cuprinsă între 18-45 de ani controlul periodic se va
efectua conform anexei nr. 2 (examen medical la 1 an si psihologic la 3 ani)
- pentru grupa de vârstă peste 45 de ani controlul periodic medical se va face la
un interval de 1 an, iar controlul psihologic la 3 ani;
- pentru grupa de vârstă peste 40 de ani la personalul din transporturile aeriene cu
responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, controlul periodic medical se va efectua
la un interval de 1 an, iar controlul psihologic la 3 ani.
Aceste controale se vor efectua în scopul depistării precoce a afecţiunilor
medicale şi psihologice.
HOTĂRÂRE nr. 600 din 13 iunie 2007 privind protecţia tinerilor la locul de muncă
Art.6 1 Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi
protejarea sănătăţii tinerilor, ţinând seama, în special, de riscurile specifice
prevăzute la art. 9.
2 Angajatorul trebuie să pună în practică măsurile prevăzute la alin. (1), pe baza
evaluării riscurilor existente pentru tineri şi legate de munca acestora.
3 Evaluarea prevăzută la alin. (2) trebuie să fie efectuată înainte ca tinerii să
înceapă munca şi la orice modificare semnificativă a condiţiilor de muncă şi
trebuie să vizeze, în principal, următoarele elemente:
a)echipamentul de muncă şi organizarea locului de muncă şi a postului de lucru;
b)natura, nivelul şi durata expunerii la agenţi fizici, biologici şi chimici;
c)organizarea, categoria şi modul de utilizare a echipamentelor de muncă, în
special a agenţilor prevăzuţi la lit. b), maşinilor, aparatelor şi dispozitivelor,
precum şi manipularea acestora;
d)stabilirea procedeelor de muncă şi a desfăşurării muncii şi interacţiunea
acestora, respectiv organizarea muncii;
e)nivelul pregătirii profesionale şi al instruirii acordate tinerilor.
4 În cazul în care evaluarea prevăzută la alin. (2) demonstrează existenţa unui risc
pentru securitatea, sănătatea fizică sau mentală ori dezvoltarea tinerilor,
angajatorul are obligaţia de a asigura evaluarea şi supravegherea sănătăţii
tinerilor, la intervale regulate, în mod gratuit şi adecvat, în conformitate cu
reglementările în vigoare.
Art.7 1 Angajatorul este obligat să informeze, în scris, tinerii asupra eventualelor riscuri
şi asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor.
Art.9 1 Angajatorul are obligaţia de a proteja tinerii împotriva riscurilor specifice pentru
securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de
experienţă, din conştientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale
ori din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare.
2 Fără a aduce atingere art. 5 alin. (1) şi în scopul prevăzut la alin. (1) este interzisă
angajarea tinerilor pentru activităţi care:
a)depăşesc în mod evident capacităţile lor fizice sau psihologice;
b)implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care determină
modificări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata
gravidităţii sau având orice alt efect nociv cronic asupra fiinţei umane;
c)implică o expunere nocivă la radiaţii;
d)prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că tinerii nu le pot
identifica sau preveni, din cauza atenţiei insuficiente pe care o acordă securităţii
în muncă, a lipsei lor de experienţă ori de pregătire;
e)pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau
din cauza zgomotului ori a vibraţiilor.
Art.11 Tinerii nu pot presta muncă suplimentară.
Art.12 1 Tinerii nu pot presta muncă de noapte.
Art.13 Tinerii beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute consecutive, în

cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi
jumătate.
anexa I.2 Agenţi biologici: agenţii biologici din grupele 3 şi 4, în sensul prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 1.092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă.
I.3a substanţele şi preparatele care sunt clasificate în toxice (T), foarte toxice (Tx),
corozive (C) sau explozive (E), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr.
451/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr.
490/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificările şi completările
ulterioare, şi Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice
periculoase;
I.3b substanţele şi preparatele care se clasifică în nocive, conform prevederilor actelor
normative prevăzute la lit. a), şi comportă următoarele riscuri:
- pot determina efecte ireversibile foarte grave (R39);
- pot determina efecte ireversibile (R40);
- pot antrena o sensibilizare prin inhalare (R42);
- pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea (R43);
- pot cauza cancer (R45);
- pot cauza modificări genetice ereditare (R46);
- pot avea efecte grave pentru sănătate în caz de expunere prelungită (R48);
- pot reduce fertilitatea (R60);
- pot determina apariţia, pe durata gravidităţii, a unor efecte nocive pentru copil
(R61);
I.3c substanţele şi preparatele, conform prevederilor actelor normative prevăzute la

lit. a), care se clasifică în iritante (Xi) şi comportă unul sau mai multe din
următoarele forme de risc:
- sunt inflamabile (R12);
- pot antrena o sensibilizare prin inhalare (R42);
- pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea (R43);
II.b activităţi de fabricaţie şi de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor

obiecte care conţin explozivi
II.g activităţi care comportă risc de prăbuşire, surpare, cădere de la înălţime
HOTĂRÂRE nr. 867 din 29 iulie 2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii
Art.3 Muncile periculoase pentru copii sunt determinate de următoarele criterii:
a)expunerea la riscuri fizice, psihologice sau sexuale;
b)efectuarea de activităţi sub pământ, sub apă, la înălţimi periculoase sau în
spaţii restrânse;
c)efectuarea de activităţi cu maşini, materiale sau instrumente periculoase, care
implică manipularea sau transportul unor greutăţi;
d)efectuarea de activităţi într-un mediu în care copiii sunt expuşi la acţiunea unor
substanţe, agenţi sau proceduri periculoase ori în condiţii de temperatură,
umiditate, zgomot sau vibraţii care le-ar prejudicia sănătatea şi în alte condiţii de
aceeaşi natură;
e)efectuarea de activităţi în condiţii extrem de dificile, pe parcursul mai multor
ore sau în timpul nopţii, ori pentru care copilul este reţinut într-un mod
nejustificat de către angajator şi în alte condiţii de aceeaşi natură;
f)efectuarea de activităţi în locurile cu condiţii deosebite sau speciale de muncă,
stabilite potrivit legii;
g)expunerea la riscuri de accidentare sau de îmbolnăvire profesională;
h)orice formă de muncă care, prin natura acesteia, contravine scopurilor şi
măsurilor luate în vederea frecventării obligatorii a unei forme de învăţământ,
potrivit legii.
Anexa (2) TABEL - Limite maxime admise pentru manipularea sau transportul unor greutăţi (în kg)
LEGEA 333/2003 CU MODIFICARILE ULTERIOARE
Art.39 Persoana care urmează să îndeplinească atribuţii de pază sau protecţie trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a)să fie cetăţean român sau cetăţean al unuia dintre statele membre ale Uniunii
Europene ori ale Spaţiului Economic European şi să aibă vârsta de cel puţin 18
ani;
b)să fie apt medical pentru exercitarea funcţiei;
c)să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
d)să fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi.
HOTĂRÂRE nr. 1218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa
agenţilor chimici
Art.11 1 În îndeplinirea obligaţiei sale de a asigura sănătatea şi securitatea lucrătorilor în
cadrul oricărei activităţi care implică agenţi chimici periculoşi, angajatorul ia
măsurile preventive necesare, prevăzute la art. 7 alin. (1) -(3) din Legea nr.
319/2006, şi include măsurile prevăzute în prezenta hotărâre.
Art.12 1' Angajatorul trebuie să menţină un inventar/registru al agenţilor chimici
periculoşi manipulaţi în unitate, care să conţină referinţe la fişele cu date de
securitate aferente substanţelor şi amestecurilor periculoase respective.
Art.13 Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului, în conformitate
cu art. 12 din Legea nr. 319/2006, şi să identifice ce măsuri trebuie luate potrivit
art. 11 şi 17-24 din prezenta hotărâre
Art.14 1 Evaluarea riscului trebuie însoţită de documente prezentate într-o formă
adecvată, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, şi poate include o
justificare a angajatorului referitoare la faptul că natura şi amploarea riscurilor
datorate agenţilor chimici nu necesită o altă evaluare detaliată a riscului.
Art.30 1 Cu respectarea prevederilor art. 18, 22 şi 23 din Legea nr. 319/2006, angajatorul
se asigură că lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se furnizează:
a)datele obţinute în baza prevederilor art. 12-16 şi informaţii suplimentare ori de
câte ori schimbări majore la locul de muncă determină o modificare a acestor
date;
b)informaţii despre agenţii chimici periculoşi prezenţi la locul de muncă, cum ar
fi denumirea acestor agenţi, riscurile pentru securitate şi sănătate, valorile limită
de expunere profesională, şi prevederi legale;
c)instruire şi informare privind precauţiile necesare şi acţiunile ce trebuie
întreprinse pentru a se proteja pe ei înşişi şi pe alţi lucrători la locul de muncă;
d) acces la orice fişă cu date de securitate, asigurată de către furnizor, în
conformitate cu prevederile art. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.907/2006, cu
modificările şi completările ulterioare.
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 29 iunie 2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în
perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă
Art.1 2 În sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin temperaturi extreme
se înţelege temperaturile exterioare ale aerului, care:
a)depăşesc +370 C sau, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate

cu acest nivel;
b)scad sub -200 C sau, corelate cu condiţii de vânt intens, pot fi echivalate cu
acest nivel.
Art.3 1 În perioadele cu temperaturi extreme angajatorii trebuie să ia toate măsurile

prevăzute de Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 pentru asigurarea condiţiilor de
microclimat la locul de muncă în limitele prevăzute de normele generale de
protecţie a muncii.
2 Măsurile pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de muncă vor fi
stabilite de angajator, împreună cu reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, cu
reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. În unităţile în care funcţionează comitetele de
securitate şi sănătate în muncă măsurile vor fi stabilite de acestea.
Art.4 În perioadele cu temperaturi ridicate extreme, în sensul art. 1, angajatorii trebuie
să asigure următoarele măsuri minimale:
A.Pentru ameliorarea condiţiilor de muncă:
a)reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice;
b)asigurarea ventilaţiei la locurile de muncă;
c)alternarea efortului dinamic cu cel static;
d)alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu
curenţi de aer.
B.Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:
a)asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoană/schimb;
b)asigurarea echipamentului individual de protecţie;
c)asigurarea de duşuri.
Art.5 În perioadele cu temperaturi scăzute extreme angajatorii trebuie să asigure

următoarele măsuri minimale pentru menţinerea stării de sănătate a salariaţilor
care lucrează în aer liber:
a)distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1litru/persoană/schimb;
b)acordarea de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, scop în care se
vor asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător;
c)asigurarea echipamentului individual de protecţie.
Art.6 1 Angajatorii care nu pot asigura condiţiile prevăzute la art. 4 şi 5 vor lua, de
comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai
salariaţilor, după caz, următoarele măsuri:
a)reducerea duratei zilei de lucru;
b)eşalonarea pe două perioade a zilei de lucru: până la ora 11,00 şi după ora
17,00, în cazurile prevăzute la art. 4;
c)întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţii în locurile
în care aceasta nu poate fi întreruptă, potrivit prevederilor legale.
2 Măsurile prevăzute la alin. (1) se vor stabili dacă temperaturile extreme se

menţin pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv.
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile
de muncă
Art.2 c salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale
fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul
de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;
d salariata care a născut recent este femeia care şi-a reluat activitatea după
efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de
protecţie prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de
familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;
e salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activităţii după efectuarea
concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi anunţă angajatorul în scris cu
privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând
documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens;
h concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele
prevăzute la lit. c)-e) pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori
a copilului lor.
Art.4 Angajatorii au obligaţia să adopte măsurile necesare, astfel încât:
a)să prevină expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) la riscuri ce le pot
afecta sănătatea şi securitatea;
b)salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) să nu fie constrânse să efectueze o
muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor de graviditate ori copilului nou-născut,
după caz.
Art.5 1 Pentru toate activităţile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la

agenţi, procedee şi condiţii de muncă, a căror listă este prevăzută în anexa nr. 1,
angajatorul este obligat să evalueze anual, precum şi la orice modificare a
condiţiilor de muncă natura, gradul şi durata expunerii salariatelor prevăzute la
art. 2 lit. c)-e), în scopul determinării oricărui risc pentru securitatea sau
sănătatea lor şi oricărei repercusiuni asupra sarcinii ori alăptării.
2 Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, cu participarea
obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în
rapoarte scrise
Art.6 1 Angajatorii sunt obligaţi ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii
raportului, să înmâneze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentanţilor
salariaţilor.
Art.7 1 În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunţat în
scris de către o salariată că se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit.
c)-e), acesta are obligaţia să înştiinţeze medicul de medicina muncii, precum şi
inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.
2 De la data primirii înştiinţării medicul de medicina muncii şi inspectoratul
teritorial de muncă vor verifica condiţiile de muncă ale salariatei la termenele şi
în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art.9 În cazul în care o salariată se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-
e) şi desfăşoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru
sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, în
sensul celor prevăzute la art. 5 alin. (1), angajatorul este obligat să îi modifice în
mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să
o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa,
conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie,
cu menţinerea veniturilor salariale
Art.10 1 În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să
îndeplinească obligaţia prevăzută la art. 9, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e)
au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:
a)înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit
reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c);
b)după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevăzute la
art. 2 lit. d) şi e), în cazul în care nu solicită concediul şi indemnizaţia pentru
creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, până la 3 ani.
Art.12 1 Pentru salariatele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c) şi d)
şi îşi desfăşoară activitatea numai în poziţia ortostatică sau în poziţia aşezat,
angajatorii au obligaţia de a le modifica locul de muncă respectiv, astfel încât să
li se asigure, la intervale regulate de timp, pauze şi amenajări pentru repaus în
poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.
2 Medicul de medicina muncii stabileşte intervalele de timp la care este necesară
schimbarea poziţiei de lucru, perioadele de activitate, precum şi durata
perioadelor pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.
3 Dacă amenajarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este din
punct de vedere tehnic şi/sau obiectiv posibilă sau nu poate fi cerută din motive
bine întemeiate, angajatorul va lua măsurile necesare pentru a schimba locul de
muncă al salariatei respective.
Art.13 În baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu poate
îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său,
are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea
veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului,
potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale.
Art.15 Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru
consultaţii prenatale în limita a maximum 16 ore pe lună, în condiţiile prevăzute
la art. 2 lit. f), în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul
programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.
Art.17 1 Angajatorii sunt obligaţi să acorde salariatelor care alăptează, în cursul
programului de lucru, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare, până la
împlinirea vârstei de un an a copilului. În aceste pauze se include şi timpul
necesar deplasării dus-întors de la locul în care se găseşte copilul.
2 La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei
normale a timpului său de muncă cu două ore zilnic
3 Pauzele şi reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru
alăptare, se includ în timpul de muncă şi nu diminuează veniturile salariale şi
sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
Art.18 Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a salariatelor gravide şi/sau
mame, lăuze sau care alăptează, regulamentele interne ale unităţilor trebuie să
conţină măsuri privind igiena, protecţia sănătăţii şi securitatea în muncă a
acestora, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale
celorlalte acte normative în vigoare.
Art.19 1 Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) nu pot fi obligate să desfăşoare muncă de
noapte.
2 În cazul în care sănătatea salariatelor menţionate la alin. (1) este afectată de
munca de noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitării scrise a
salariatei, să o transfere la un loc de muncă de zi, cu menţinerea salariului de
bază brut lunar.
4 În cazul în care, din motive justificate în mod obiectiv, transferul nu este posibil,
salariata va beneficia de concediul şi indemnizaţia de risc maternal, conform art.
10 şi 11.
Art.20 1 Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) nu pot desfăşura muncă în condiţii cu
caracter insalubru sau greu de suportat.
2 În cazul în care o salariată care desfăşoară în mod curent muncă cu caracter
insalubru sau greu de suportat se încadrează în prevederile art. 2 lit. c)-e),
angajatorul are obligaţia ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la
un alt loc de muncă, cu menţinerea salariului de bază brut lunar.
Art.21 1 Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de
serviciu în cazul:
a)salariatei prevăzute la art. 2 lit. c)-e), din motive care au legătură directă cu
starea sa;
b)salariatei care se află în concediu de risc maternal;
c)salariatei care se află în concediu de maternitate;
d)salariatei care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la
2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani;
e)salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de
până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.
2 Interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se extinde, o singură dată, cu până la 6 luni
după revenirea salariatei în unitate.
Art.26 2 Reprezentanţii sindicali sau reprezentanţii aleşi ai salariaţilor având atribuţii
privind asigurarea respectării egalităţi de şanse între femei şi bărbaţi, desemnaţi
în baza Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, au
obligaţia de a organiza semestrial, în unităţile în care funcţionează, informări
privind prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
NORME METODOLOGICE din 7 aprilie 2004 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă – aprobata prin
HOTĂRÂREA nr. 537 din 7 aprilie 2004
Art.2 c salariata înştiinţează angajatorul, depunând, în copie, Anexa pentru

supravegherea medicală a gravidei şi lăuzei, completată corespunzător de medic,
la compartimentul resurse umane din cadrul unităţii, însoţită de o cerere scrisă
care să conţină informaţii referitoare la starea proprie de maternitate, în
conformitate cu art. 2 lit. c)-e) din ordonanţa de urgenţă, şi, după caz, solicitarea
de a i se aplica măsurile de protecţie prevăzute de aceasta;
d angajatorul transmite copii de pe documentele depuse de salariată, în termen de
10 zile lucrătoare de la data depunerii lor, medicului de medicina muncii, care
asigură supravegherea stării de sănătate a angajaţilor din unitate, precum şi
inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară
activitatea;
e angajatorul împreună cu medicul de medicina muncii efectuează evaluarea
privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, întocmesc şi
semnează Raportul de evaluare privind riscurile la care este supusă salariata la
locul ei de muncă, denumit în continuare Raport de evaluare, întocmit conform
art. 5 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă;
f în baza Raportului de evaluare, angajatorul înştiinţează salariata, în termenul
prevăzut la art. 9 alin. (3), despre rezultatele evaluării privind riscurile la care
poate fi supusă la locul ei de muncă şi despre măsurile suplimentare de protecţie
pe care trebuie să le respecte atât angajatorul, cât şi salariata prin Informarea
privind protecţia maternităţii la locul de muncă, întocmită potrivit modelului
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;
g salariata ia cunoştinţă de conţinutul Informării privind protecţia maternităţii la
locul de muncă şi, dacă este cazul, solicită concediu de risc maternal, în
condiţiile prevăzute la art. 5, 6 şi 7;
Art.5 1 Concediul de risc maternal, definit la art. 2 lit. h) din ordonanţa de urgenţă, este
concediul pe care poate să îl solicite o salariată care se află în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanţa de urgenţă, în cazul în care angajatorul,
ca urmare a evaluării riscurilor prezente la locul de muncă al salariatei, nu poate,
din motive justificate în mod obiectiv, să dispună măsura modificării condiţiilor
şi/sau programului de muncă al acesteia sau măsura repartizării ei la alt loc de
muncă, fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa şi/sau a fătului ori a
copilului.
Art.7 1 Salariata poate solicita concediul de risc maternal, în întregime sau fracţionat, în
funcţie de recomandarea medicului şi de justificarea angajatorului privind
perioada posibilă de eliminare a riscurilor de la locul de muncă, pentru sănătatea
sau securitatea ei.
Art.8 1 Evaluarea riscurilor prevăzută la art. 5 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă este de
natură particulară, în raport cu evaluarea care se realizează în cazul oricărui alt
salariat aflat la acelaşi loc de muncă, deoarece stabileşte riscurile specifice
datorate agenţilor, proceselor şi condiţiilor existente la locul de muncă, la care
este supusă salariata gravidă, care a născut recent sau care alăptează şi, după caz,
fătul sau copilul, de-a lungul unui proces evolutiv, respectiv sarcină, lăuzie sau
alăptare.
Art.9 3 Angajatorul este obligat să transfere salariata vizată la un nou loc de muncă dacă
se recomandă aceasta prin concluzia raportului menţionat la alin. (1), în cel mult
15 zile lucrătoare de la data încheierii raportului de evaluare a riscului.
5 În termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii, Raportul de evaluare se
înaintează după cum urmează:
a)medicului de medicina muncii din direcţia de sănătate publică teritorială;
b)inspectoratului teritorial de muncă;
c)în unitate, după caz, Comitetului de securitate şi sănătate în muncă,
Compartimentului de protecţie a muncii sau responsabilului cu protecţia muncii
desemnat de angajator;
d)celor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.
REGULAMENT din 19 noiembrie 2009 pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută,
verifică şi exploatează instalaţii electrice din sistemul electroenergetic (aprobat prin ORDIN nr. 90 din
19 noiembrie 2009)
Art.4 b Prevederile regulamentului se aplică: a) persoanelor fizice, române sau străine,
care solicită autorizarea în vederea desfăşurării, pe teritoriul României, cu
respectarea legilor şi normelor în vigoare aplicabile în domeniul energiei
electrice, a activităţilor de proiectare şi/sau executare de lucrări de instalaţii
electrice;
b)persoanelor fizice care, în desfăşurarea activităţii de exploatare a instalaţiilor
electrice, execută lucrări de mentenanţă/întreţinere/reparaţii curente ale acestora,
ca parte componentă a activităţii de exploatare, cu respectarea obligaţiilor
precizate la art. 6;
Art.6 Exploatarea instalaţiilor electrice se face de către un operator economic care

deţine, sub orice formă, capacităţi energetice racordate la Sistemul
electroenergetic naţional, pe care le exploatează cu personal autorizat în
conformitate cu prevederile legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
în baza instrucţiunilor proprii; calitatea de electrician autorizat pentru
exploatarea instalaţiilor electrice este conferită prin Talonul de autorizare emis de
operatorul economic angajator, în conformitate cu prevederile legale din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art.10 2 Autorizarea electricienilor care desfăşoară activităţi de executare, inclusiv lucrări
de întreţinere/mentenanţă/reparaţii curente ale instalaţiilor electrice racordate la
SEN, se realizează de către autoritatea competentă, în conformitate cu
prevederile regulamentului.
Art.12 c gradul IIB, pentru executare de lucrări de instalaţii electrice cu orice putere
instalată tehnic realizabilă şi la o tensiune nominală mai mică de 1 kV;
Art.61 D Drepturile electricianului autorizat:
În calitate de angajat al unui operator economic având calitatea de producător ori
consumator de energie electrică, industrial sau asimilat:
b)electricianul autorizat gradul/tipul IIB, IIIB sau IVB, care desfăşoară
activitatea de exploatare a instalaţiilor electrice din patrimoniul
producătorului/consumatorului de energie electrică, industrial sau asimilat,
coordonează/supraveghează executarea lucrărilor de întreţinere/reparaţii ale
instalaţiilor electrice respective;
LEGE nr. 126 din 27 decembrie 1995 privind regimul materiilor explozive*) - REPUBLICARE
Art.8 3 Persoanele care produc, deţin, transferă sau comercializează articole pirotehnice,
precum şi persoanele care folosesc obiecte pirotehnice pentru scopuri tehnice au
obligaţia de a obţine autorizaţia din partea inspectoratului teritorial de muncă şi
de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul
judeţean de poliţie pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea, după caz.
ART.9 1 Materiile explozive pot fi depozitate numai în spaţii special construite şi
amenajate pe baza documentaţiilor tehnice avizate de inspectoratele teritoriale de
muncă.
Art.11 3 La încetarea activităţii este obligatorie predarea autorizaţiei, în termen de 15 zile,
instituţiei care a emis-o.
Art.12 1 Autorizaţiile eliberate pe baza prezentei legi se vizează anual de către autorităţile
emitente în a căror rază titularul îşi are sediul. Neprezentarea autorizaţiei pentru
viză, în termen de 15 zile de la data expirării acesteia, atrage pierderea dreptului
titularului de a efectua operaţiuni cu materii explozive.
Art.25 1 La toate depozitele se ţine o evidenţă strictă a intrării, ieşirii şi consumurilor de
materii explozive.
2 Registrele de evidenţă de la depozite, precum şi formularele privind mişcarea
materiilor explozive - intrări, ieşiri, consum - au caracter de documente cu regim
special.
Art.31 1 Articolele pirotehnice trebuie să aibă inscripţionate în limba română categoria
din care fac parte, instrucţiunile de folosire, termenul de garanţie, precum şi
pericolele care apar la păstrarea, depozitarea, manipularea sau folosirea lor.
Art.34 2f Se interzice folosirea articolelor pirotehnice în următoarele situaţii:
pe drumurile publice deschise circulaţiei rutiere, pe aleile pietonale şi în spaţii
deschise cu aglomerări de persoane
Art.37 3 Orice operaţiune cu articole pirotehnice, efectuată fără drept, constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.
4 Comercializarea articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1 către persoanele cu
vârsta sub limita prevăzută de lege, precum şi comercializarea către publicul larg
a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni constituie
infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an.
NORME TEHNICE din 30 mai 2002 privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea,
transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni
specifice în activităţile deţinătorilor, precum şi autorizarea artificierilor şi a pirotehnicienilor (aprobat
prin Hg536/2002)
Art.11 1 Articolele pirotehnice pot fi comercializate doar în spaţii destinate vânzării unor
astfel de articole numai după obţinerea autorizaţiei de a le deţine şi comercializa
din partea inspectoratului teritorial de muncă şi a inspectoratului de poliţie
judeţean/Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi după obţinerea
acordului unităţii inspectoratului pentru situaţii de urgenţă în a cărei rază de
competenţă funcţionează
Art.30 Materiile explozive trebuie păstrate numai în locuri special amenajate şi destinate
în acest scop - depozite.
Art.66 1 Încăperile în care se depozitează şi se mânuiesc materii explozive pentru articole
de vânătoare, perforări de sonde, articole pirotehnice, fuzee antigrindină, capse
de alarmare C.F.R., diferite tipuri de cartuşe de semnalizare şi altele asemenea
trebuie să fie construite din materiale incombustibile şi să aibă o singură uşă de
acces confecţionată din metal.
2 Pardoseala trebuie să fie incombustibilă, plană şi fără fisuri
3 În aceste încăperi este interzisă păstrarea împreună cu materiile explozive a altor
materiale şi trebuie să existe mijloace corespunzătoare verificate, pentru
combaterea şi stingerea incendiilor, care să fie accesibile în orice moment.
4 În aceste încăperi sunt interzise fumatul şi utilizarea flăcării deschise
5 Distribuirea şi evidenţa materiilor explozive din aceste încăperi se efectuează
numai de persoane desemnate în scris de către conducătorul unităţii deţinătoare
de materii explozive.
Art.68 1 Articolele pirotehnice se păstrează în ambalajul original sau în unitatea de
ambalare cea mai mică a furnizorului, în încăperi construite potrivit prevederilor
art. 66, după cum urmează:
a)în clădiri cu spaţii comerciale în încăperile de comercializare, numai articole
pirotehnice din categoriile 1 şi P1, până la o greutate brută de 100 kg;
b)într-o încăpere alăturată spaţiului de comercializare care nu serveşte locuirii
continue de către persoane, numai articole pirotehnice din categoriile 1 şi P1,
până la o greutate brută de 500 kg;
c)în clădiri nelocuite situate în zone populate sau într-o încăpere de depozitare a
unei clădiri utilizate în exclusivitate în scopuri industriale este admisă păstrarea
articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1, până la o greutate brută de 1.000
kg.
Art.70 3 Registrul de evidenţă trebuie numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat la unitatea

căreia îi aparţine depozitul, iar înscrierile în registru se fac cu creion chimic,
cerneală sau pastă şi se păstrează în condiţii care să nu ducă la deteriorarea lui.
Art.74 1 La fiecare depozit de materii explozive se afişează obligatoriu următoarele:
a)lista nominală cuprinzând persoanele care au dreptul să semneze comenzi
pentru materii explozive, cu specimenele de semnături, aprobată de conducătorul
unităţii;
b)lista nominală cuprinzând artificierii care au dreptul să ridice materii explozive
din depozit, cu specimenele de semnături, aprobată de conducătorul unităţii;
c)lista cuprinzând instituţiile şi persoanele care au drept de control la depozitul
de materii explozive;
d)autorizaţia de funcţionare a depozitului de materii explozive (în original sau
copie);
e)prevederi din reglementările aplicabile referitoare la mânuire;

f)măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor;
HG 612/2010 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale articolelor pirotehnice si a

conditiilor pentru introducerea lor pe piata
Art.7 1 Articole pirotehnice de divertisment, care, la rândul lor, se clasifică în
următoarele categorii:
a)categoria 1 - articole pirotehnice de divertisment, care prezintă un risc foarte
scăzut şi un nivel de zgomot neglijabil şi care sunt destinate utilizării în spaţii
restrânse, inclusiv articolele pirotehnice de divertisment destinate utilizării în
interiorul clădirilor cu destinaţia de locuinţă;
Art.18 1 Articolele pirotehnice de divertisment din categoria 1 nu pot fi vândute sau puse
în vreun alt fel la dispoziţia consumatorilor care au vârsta sub 16 ani.
Art.36 Eticheta articolelor pirotehnice trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
informaţii:
a)numele şi adresa producătorului, iar în cazul în care producătorul nu este
stabilit în Uniunea Europeană sau în Spaţiul Economic European, numele
producătorului şi numele şi adresa importatorului;
b)denumirea şi tipul articolului;
c)limita minimă de vârstă a persoanelor care le pot utiliza, cu respectarea
prevederilor art. 18;
d)clasificarea în funcţie de categorie;
e)instrucţiunile de folosire;
f)anul producerii, pentru articolele pirotehnice de divertisment prevăzute în
categoriile 3 şi 4;
g)distanţa minimă de securitate, după caz;
h)cantitatea echivalentă netă (CEN) de material exploziv activ.
Art.37 Eticheta articolelor pirotehnice de divertisment, suplimentar informaţiilor

prevăzute la art. 36, trebuie să mai conţină cel puţin următoarele atenţionări şi
informaţii, în funcţie de categoria în care acestea sunt clasificate:
a)categoria 1: atunci când este cazul, "A se utiliza numai în exterior", şi distanţa
minimă de securitate;

Audit Legislatie SSM

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Audit Legislatie SSM

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Art.

alin-lit Prevedere legala C/NC

Art.100 Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor

Art.120 1 (1)Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va

Art.141 1 Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:

3 Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.

Art.175 În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi servicii

Anexa2 1.5 Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie

3.2. panouri de Caracteristici intrinseci:

3.3. panouri de Caracteristici intrinseci:

3.4.Panouri de Caracteristici intrinseci:

3.5.Panouri privind Caracteristici intrinseci:

Art.3 1 Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de

3 Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei

2.14 Orice echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de

3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele

3.3.2.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva

3.3.3.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva

3.3.22.3. La lucrul în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace

3.3.25. Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie exploatate,

Art.4 Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie să

Art.8 2 Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora

Art.7 Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata

Art.13 Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologie, dacă rezultatele examenului

2c Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de

9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie

b să furnizeze lucrătorilor îmbrăcăminte de protecţie adecvată sau alte tipuri de

anexa4 2 Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie să fie asigurată conform practicilor

Art.4 1 Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată de către medicii specialişti de

Art.16 6' Medicul de medicina muncii poate solicita medicului de familie

Art.18 Personalul din transporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei se prezintă

Art.11 Tinerii nu pot presta muncă suplimentară.

Art.12 1 Tinerii nu pot presta muncă de noapte.

Art.13 Tinerii beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute consecutive, în

I.3c substanţele şi preparatele, conform prevederilor actelor normative prevăzute la

II.b activităţi de fabricaţie şi de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor

a)depăşesc +370 C sau, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate

Art.3 1 În perioadele cu temperaturi extreme angajatorii trebuie să ia toate măsurile

Art.5 În perioadele cu temperaturi scăzute extreme angajatorii trebuie să asigure

2 Măsurile prevăzute la alin. (1) se vor stabili dacă temperaturile extreme se

Art.5 1 Pentru toate activităţile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la

Art.2 c salariata înştiinţează angajatorul, depunând, în copie, Anexa pentru

Art.6 Exploatarea instalaţiilor electrice se face de către un operator economic care

Art.70 3 Registrul de evidenţă trebuie numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat la unitatea

e)prevederi din reglementările aplicabile referitoare la mânuire;

HG 612/2010 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale articolelor pirotehnice si a

Art.37 Eticheta articolelor pirotehnice de divertisment, suplimentar informaţiilor

S-ar putea să vă placă și