Altfel de colind

Ni-i rușine și să spunem,

Seara acesta e din toate serile ninse de sarbatori
Cea mai aleasa si pana in zori de zi plina de colindatori
Doamne, cum să spunem?
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer Ce-am avut, ce-am fost odată,
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul Sfant!
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer noi am fost odată…
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul Sfant!
Munții noștri aur poartă,
Si sub brad tuturor, din darul magilor lasa cate ceva
Micul Isus caci dar din dar se face Raiul spre slava sa munții aur poartă,
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul Sfant! noi cerșim din poartă-n poartă,
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul Sfant!
tot din poartă-n poartă.
Noi ne-am depărtat prea iute
Noaptea aceasta-n ea are acel ceva
Un har iesit din comun de pământurile noastre
Fiti, asadar, mai buni si credeti in minuni
Cel putin de Craciun și-am ajuns străini prin lume,
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul Sfant! depărtați de frați și case.
Dalbe flori, leru-i ler, veste mare din cer
A ajuns pe pamant: s-a nascut Pruncul Sfant! Am uitat de monumente,
de Oarba, Mărășești, Moisei,
de troița de la poartă,
Romanie Romanie
să-ți faci cruce-n dreptul ei.
Dumnezeu cel Bun și Sfânt Românie, țară veche,
ne-a dăruit acest pământ, țară mândră veche,
Românie, țara mea, nu lăsa români să plece,
dar au plecat prea mulți din ea. nu-i lăsa să plece!
Românie, țară dragă, Dacă românii tăi pleacă,
primește-ne acasă iară! dacă ei mai pleacă,
Românie, Românie, rămâne țara săracă,
ne arde dorul de tine! rămâne săracă.
Românie, țară veche, Ni-i rușine și să spunem,
țară mândră veche, Doamne, cum să spunem?
nu lăsa români să plece, Ce-am avut, ce-am fost odată,
nu-i lăsa să plece! noi am fost odată…
Dacă românii tăi pleacă, Munții noștri aur poartă,
dacă ei mai pleacă, munții aur poartă,
rămâne țara săracă, noi cerșim din poartă-n poartă,
rămâne săracă. săracă țară bogată!