ROMÂNIE, ROMÂNIE Dacă românii tăi pleacă,
Versuri de Sava Negrean Brudașcu
Dumnezeu cel Bun și Sfânt
ne-a dăruit acest pământ,
Românie, țara mea,
dar au plecat prea mulți din ea.
Românie, țară dragă,
primește-ne acasă iară!
Românie, Românie,
ne arde dorul de tine!
REFREN:
Românie, țară veche,
țară mândră veche,
nu lăsa români să plece,
nu-i lăsa să plece!
Dacă românii tăi pleacă,
dacă ei mai pleacă,
rămâne țara săracă,rămâne săracă.
Ni-i rușine și să spunem,
Doamne, cum să spunem?
Ce-am avut, ce-am fost odată,
noi am fost odată…
Munții noștri aur poartă,
munții aur poartă,
noi cerșim din poartă-n poartă,
tot din poartă-n poartă.
Noi ne-am depărtat prea iute
de pământurile noastre
și-am ajuns străini prin lume,
depărtați de frați și case
Am uitat de monumente,
de Oarba Mărășești Moisei,
de Troița de la poartă,
să-ți faci cruce-n dreptul ei.
Românie, țară veche,
țară mândră veche,
nu lăsa români să plece,
nu-i lăsa să plece!
dacă ei mai pleacă,
rămâne țara săracă,rămâne săracă.
Ni-i rușine și să spunem,
Doamne, cum să spunem?
Ce-am avut, ce-am fost odată,
noi am fost odată…
Munții noștri aur poartă,
munții aur poartă,
noi cerșim din poartă-n poartă,
tot din poartă-n poartă.
Vatra de istorii întinsă
Noi eram stăpănii țării,
Noi te-am părăsit pe tine ,
Nu în poala depărtării.
Iar acum când dorul arde,
De ne-ar fi oricât de bine ,
Ne rugăm să ne ierți Doamne ,
Să ne întoarcem iar la Tine.
Românie, țară veche,
țară mândră veche,
nu lăsa români să plece,
nu-i lăsa să plece!
Dacă românii tăi pleacă,
dacă ei mai pleacă,
rămâne țara săracă,
rămâne săracă.
Ni-i rușine și să spunem,
Doamne, cum să spunem?
Ce-am avut, ce-am fost odată,
noi am fost odată…
Munții noștri aur poartă,
munții aur poartă,
noi cerșim din poartă-n poartă,
SĂRACĂ, ȚARĂ BOGATĂ!