Sunteți pe pagina 1din 2

Portretul colegei de bancă

( adaptare după o schiţă de Mircea Sântimbreanu)

Povestitorul:- Copiii au primit ca temă, la limba română, să facă fiecare un scurt portret
literar al colegului de bancă. Portret fizic şi sufletesc. Cum arată şi ce fel
de om e … Cele două colege de bancă, Victoriţa şi Dana, s-au aşternut pe
treabă…
Victoriţa:- Citeşte-mi, te rog, mor de curiozitate să ştiu ce ai scris despre mine!
Dana:- Dar pe urmă îmi citeşti şi tu, nu-i aşa?
V:- Se-nţelege! Zi!
D:- Dar nu te superi…
V:- Cum o să mă supăr?!
D.- Pe onoarea ta?
V:- Pe!
D.- Ascultă: „ Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine.”
V:- Aşa şi este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate să văd cum mă vezi tu!
D.- „ Ea este o fată bondoacă…”
V.- Cum?! Sunt eu bondoacă?
D.- Ce, vrei să zici că nu? Aşa-ţi zic toţi copiii: Bondoaca!
V.- Asta tu ai scornit-o! Şterge imediat „bondoacă”!
D:- Şi ce să pun? „ Durdulie”?
V:- Nu, să nu pui durdulie.
D.- Dar ce? „Rotofeie?”
V:- Nu, să nu pui rotofeie! Scrie…
D.- „Îndesată?” „ Grăsană?” Crede-mă, tot mai bine e „bondoacă”!
V:- Nu! Scrie aşa: „Ea a slăbit cu două kg. Şi trei sute de grame…”
D:- Nu se vede, zău, tu, nu se vede!
V:- Ba se vede! Dacă vrei , îţi arăt şi rochiţele…
D:- Dar ce? Eu fac portretul rochiţelor?
V:- Mda…Ştii, sunt curioasă să ştiu ce ai scris mai departe…
D:- Păi, să-ţi citesc…Am scris aşa: „Colega mea are o faţă lătăreaţă”…
V:- Cum „lătăreaţă”?
D:- Dar cum? Îngustă? Uită-te-n oglindă!..„Mai are un nas borcănat şi urechi
măricele”.
Asta e tot.
V:- Da? Bine! Uite ce am scris eu: „ Colega mea de bancă este foarte deosebită de
mine...”
D:- Aşa şi este.
V:- „ Ea este o lungană…”
D:- Cum?
V:- Aşa am scris, dar acum adaug: „ şi o ciolănoasă şi o deşirată, cu un nas ca o
trompă de elefant!”
D:- Da? Tu faci şi comparaţii? Bine! Păi crezi că eu nu pot să scriu în loc de „ are urechi
măricele”, „are urechi ca nişte foi de varză murată”? Şi…şi… „bărbia ascuţită ca un
vârf de pantof”? Îţi convine?
V:- Îmi convine! Uite, scriu şi eu: „ Are degete ca nişte dopuri de plută şi …o
strungăreaţă între dinţi ca Dunărea la Porţile-de-Fier…”

D:- Da? Hai la oglindă! Poftim. Unde vezi tu la mine …Porţile-de-Fier?


V:- Şi tu unde vezi la mine varză murată?.........
……………………………………………………………………………
D:- Ştergi… „ ciolănoasă şi deşirată”?
V:- Şi tu ştergi „ faţă lătăreaţă”?
D:- Şterge tu mai întâi!
V:- Ba tu!
D:- Bine. Nu vrei? …Las’ că te aranjez eu…” Din punct de vedere sufletesc…”
V:- Ce vrei să mai scrii?
D:- O să scriu că eşti o… o…egoistă!
V:- Şi eu am să scriu că în orele de română scrii la matematică! Şi copiezi temele!
D:- Şi eu n-am să scriu că ai fugit de la ultima oră ca să te fotografiezi a la minut?
V:- Şi tu nu te-ai prefăcut bolnavă, pentru că nu învăţaseşi poezia pentru serbare?
D:- … Ai fi tu în stare să scrii asta...?!
V:- Dacă scrii că am fugit de la oră…
D:- Nu scriu. Dar nici tu de copiat temele!...
V:- Şi n-o să scrii nici de fotografie?
D:- Nu, dacă ştergi că n-am învăţat poezia pentru serbare…
V:- Dar ştergi şi tu că sunt egoistă şi că am nasul borcănat?!
D:- Şi cum să scriu?
V:- … Ştiu: potrivit!
D:- Şi despre faţă?
V:- Potrivită!
D:- Şi despre ochi?
V:- Potriviţi.
D:- Bine, şterg! Dar… scrii şi tu la fel?
V:- Mai încape vorbă? Uite!...
……………………………………………………………………………………
D:- Să-ţi citesc compunerea mea: „ Colega mea, Victoriţa, este foarte deosebită de mine.
Ea are nasul, gura, părul, ochii potriviţi. Din punct de vedere sufletesc, ea este o fată
foarte potrivită.”
V:- Iată lucrarea mea: „ Colega mea, Dana, este foarte deosebită de mine. Ea are
nasul potrivit. Gura este potrivită. Părul şi ochii sunt potriviţi. Din punct de vedere
sufletesc, ea este o fată foarte potrivită.”

Povestitorul:-„ Cum?! veţi exclama, nu există nici o deosebire între ele?”


O, ba da, şi încă multe: din punct de vedere fizic, Victoriţa are în plus
trei virgule. În schimb, din punct de vedere sufletesc, e mai bogată Dana:
două puncte şi o pată de cerneală în plus!...