NULITATEA CĂSĂTORIEI

Nulitatea absolută a căsătoriei

Cauze:
a) lipsa materială consimţământului la căsătorie (refuz, lipsă de
la ceremonia oficierii căsătoriei, lipsa răspunsului);
b) lipsa diferenţei de sex;
c) nerespectarea condiției monogamiei = bigamie.
- încetarea căsătoriei anterioare are loc pe data morţii fizic
constatate sau, în cazul morţii prezumate, pe data decesului stabilită
prin hotărârea definitivă [art. 52 alin. (1) C.civ.] (poate fi rectificată însă
rectificarea nu afectează valabilitatea căsătoriei dacă acesata a fost
ulterioară datei morți stabilită inițial).
excepție: art. 293 alin. (2) C.civ.: în cazul în care soţul unei
persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea
declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă
soţul celui declarat mort a fost de bună-credinţă, iar prima căsătorie
se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii;
- desfacerea căsătoriei anterioare - data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a pronunţat divorţul [art. 382 alin. (1) C.civ.] sau
pe data eliberării certificatului de divorţ [art. 382 alin. (3) C.civ.] de
către ofiţerul de stare civilă sau de notarul public de la locul încheierii
căsătoriei sau de la locul ultimei locuinţe comune a soţilor [art. 375 alin.
(1) C.civ.];
- !!! opinii diferite: căsătoria încheiată înainte de rămânerea
definitivă a hotărârii de declarare a nulităţii absolute sau de anulare
a căsătoriei anterioare nu va fi desfiinţată pentru bigamie / va fi
desființată;
d) existența raporturilor de rudenie – firească (chiar
neconsacrată formal) sau civilă - în gradul prohibit de lege (art. 274
C.civ.).
- și în cazul lipsei autorizării instanței de tutelă în a cărei
circumscripţie îşi are domiciliul solicitantul pentru căsătoria între
rudele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv;
e) alienația şi debilitatea mintală (art. 276 C.civ.);
f) lipsa solemnității şi/sau publicității celebrării căsătoriei.
 !!! art. 102 C.civ.: „actele de stare civilă întocmite de o persoană
care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu
respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea
persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care beneficiarii
acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei
calităţi”;
g) lipsa vârstei matrimoniale – unul sau ambii soți nu au
împlinit vârsta de 16 ani
- nu are relevanță dacă au fost obţinute sau nu avizul, încuviinţările
şi autorizarea prevăzute pentru căsătoria minorului în vârstă de peste la
16 ani.
!!! nulitatea este acoperită dacă, până la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătoreşti pronunţate:
– ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani;
– dacă soţia a născut sau a rămas însărcinată, chiar dacă niciunul
dintre soţi n-a depăşit vârsta minorităţii;
h) căsătoria fictivă (încheiată în alte scopuri decât acela de a
întemeia o familie este lovită de nulitate absolută).
- caracterul fictiv al căsătoriei poate fi dovedit prin orice mijloc de
probă.
- sunt lipsite de relevanţă natura sau încărcătura ilicită a scopului
real urmărit sau dacă numai unul dintre soţi sau amândoi au avut
motivaţii străine de întemeierea unei familii
!!! nulitatea este acoperită dacă, înainte de rămânerea definitivă a
hotărârii instanţei:
– a intervenit convieţuirea soţilor (nu este stabilită o durată
minimă a convieţuirii sau vreun altfel de criteriu temporal şi nici de altă
natură);
– soţia a născut sau a rămas însărcinată;
– au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.

Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei:

- poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes,
inclusiv de către procuror;
- instanţa este obligată să o invoce din oficiu.
- încetarea sau desfacerea căsătoriei nu împiedică constatarea
nulităţii, cu o singură excepție: procurorul nu poate introduce acţiunea
după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepţia cazului în care ar
acţiona pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub
interdicţie (este unul dintre soţi sau un terţ), însă procurorul poate
continua, fără nicio restricţie, acţiunea civilă pusă în mişcare mai
înainte de încetarea sau desfacerea căsătoriei.
- dreptul la acţiune este imprescriptibil extinctiv.

Nulitatea relativă a căsătoriei

Cauze:
a) lipsa încuviinţării căsătoriei de către părinţii sau, după caz, de
tutore ori tutorii soț și soție, ori a autorizării instanţei de tutelă de la
domiciliul minorului, în cazul căsătoriei minorului în vârstă de peste
16 ani împliniţi.
- nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel a cărui
încuviinţare sau, după caz, autorizare !!!!????, era necesară;
b) viciile de consimţământ - eroare când priveşte identitatea fizică
a viitorului soţ, dol sau violenţă;
c) lipsa vremelnică a discernământului;
d) existenţa tutelei;
e) lipsa autorizărilor speciale (exemlu, preoții militari).

- dreptul de a cere anularea căsătoriei se prescrie în termenul

special de 6 luni care curge:
– în cazul lipsei încuviinţării părinteşti sau, după caz, a tutorelui,
de la data la care părinţii, părintele sau tutorele a aflat de încheierea
căsătoriei;
- în cazul căsătoriei minorului încheiată fără autorizarea instanţei
de tutelă - de la data la care instanţa de tutelă a luat cunoştinţă de
încheierea căsătoriei;
– în cazul erorii sau a dolului - de la data la care soţul în cauză a
cunoscut eroarea, iar pentru violenţă - de la data încetării acesteia;
– pentru lipsa vremelnică a discernământului la încheierea
căsătoriei, termenul de 6 luni se calculează de la data la care soţul
îndreptăţit să ceară anularea a aflat de această împrejurare;
– în cazul tutelei - de la data încheierii căsătoriei.

- dreptul de cere anularea căsătoriei are caracter personal și nu

poate fi pornită decât de titularul dreptului la acţiune;
 - procurorul poate porni o astfel de acţiune dacă demersul său ar
urmări apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie sau ale dispăruţilor;
- decesul unuia dintre soţi survenit în timpul soluţionării cauzei nu
împiedică finalizarea judecăţii, acţiunea putând fi continuată de către
moştenitori, oricare dintre moştenitori.
* cauzele speciale de acoperire a nulităţii relative:
– obţinerea, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei, a
încuviinţărilor sau, după caz, a autorizării în cazul nulităţii relative a
căsătoriei minorului pentru lipsa încuviinţării părinţilor sau a tutorelui,
ori pentru lipsa autorizării instanţei de tutelă;
– convieţuirea soţilor timp de 6 luni în cazul nulităţii relative
pentru vicierea consimţământului (art. 298 C.civ.), precum şi al nulităţii
relative pentru lipsa vremelnică a discernământului (art. 299 C.civ);
* cauzele generale de acoperire a nulităţii relative a căsătoriei sunt
împlinirea, de către ambii soţi, a vârstei de 18 ani, precum şi faptul
naşterii sau a stării de graviditate a soţiei, survenită până la rămânerea
definitivă a hotărârii instanţei.

Efectele nulităţii căsătoriei

Căsătoria putativă este căsătoria nulă sau anulată prin hotărârea

definitivă a instanţei, la încheierea căreia cel puţin unul dintre soţi a
fost de bună-credinţă.
Buna-credinţă semnifică falsa credinţă a unuia sau a ambilor soţi
că s-a încheiat o căsătorie valabilă, fără să cunoască faptul că nu au fost
îndeplinite toate condiţiile legale sau că există vreun impediment
dirimant. Elemente subiective: eroarea de fapt sau de drept şi
convingerea deplină a soţilor
- trebuie să existe în momentul încheierii căsătoriei ;
- se prezumă.

Efectele putativităţii:
- prin excepţie de la regula desfiinţării retroactive a contractului
lovit de nulitate, beneficiul putativităţii căsătoriei asigură păstrarea
efectelor ex tunc ale căsătoriei.
- efectele nepatrimoniale ale căsătoriei desfiinţate sunt
recunoscute numai în beneficiul soţului de bună-credinţă la data
încheierii căsătoriei, soţ care va avea situaţia de soţ dintr-o căsătorie
valabilă
- soţul de bună-credinţă nu va păstra numele de familie comun
purtat în timpul căsătoriei nule sau anulate
- soţul de bună-credinţă, minor la data rămânerii definitive a
hotărârii de constatare a nulităţii sau de anulare a căsătoriei, păstrează
capacitatea deplină de exerciţiu dobândită [art. 39 alin. (2) C.civ.].
- relaţiilor patrimoniale dintre foştii soţi le sunt aplicabile, prin
asemănare, dispoziţiile privitoare la divorţ;
- dacă amândoi soţii au fost de bună-credinţă la încheierea
căsătoriei, din perspectiva efectelor patrimoniale ale desfiinţării
căsătoriei, ambii vor avea situaţia de soţi divorţaţi;
- când numai unul dintre soţi a fost de bună-credinţă, doar acesta
are statut de soţ dintr-o căsătorie valabil încheiată şi desfăcută prin
divorţ.

- copiii din căsătoria nulă sau anulabilă păstrează situaţia de

copii din căsătorie, fiind aplicabile, în ceea ce privește drepturile şi
obligaţiile dintre părinţi şi copii, dispoziţiile privitoare la divorț
- felul nulităţii, absolută sau relativă, care a lovit căsătoria, cauza
de nulitate, precum şi buna sau reaua-credinţă a unuia sau ambilor
părinţi la încheierea căsătoriei sunt irelevante
- implicaţii:
*stabilirea filiaţiei faţă de tată a copilului are loc prin aplicarea
prezumţiei de paternitate [art. 408 alin. (2) C.civ.], prin urmare
copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei desfiinţate a mamei are
ca tată pe soţul mamei [art. 414 alin. (1) C.civ.];
*în relaţiile personale şi patrimoniale dintre părinţi şi copii, se
vor aplica, prin analogie, dispoziţiile legale din materia divorţului [art.
305 alin (2) C.civ.], instanţa de tutelă, statuând asupra nulităţii
căsătoriei, va hotărî asupra raporturilor dintre părinţii şi copiii lor
minori – exercitarea autorităţii părinteşti, potrivit distincţiilor din art.
397-399 C.civ., locuinţa copilului (art. 400 C.civ.), drepturile părintelui
separat de copil (art. 401 C.civ.), stabilirea contribuţiei părinţilor la
cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a
copilului (art. 402 C.civ.) ţinând seama de interesul superior al copiilor,
de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum şi, dacă este
cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă;
 *drepturile succesorale între părinţi şi copii se menţin.

Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti

- situaţia juridică nou-creată, ca element al ordinii de drept, este
opozabilă terţilor
- în principiu, nulitatea căsătoriei este inopozabilă unei terţe
persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre
soţi în intervalul de timp cuprins între îndeplinirea formalităţilor de
publicitate interesând convenţia matrimonială consecutiv încheierii
căsătoriei şi efectuarea formalităţilor de publicitate în temeiul hotărârii
definitive de constatare a nulităţii sau de anulare a căsătoriei; prin
excepţie, nulitatea căsătoriei este opozabilă terţului contractant dacă au
fost realizate formalităţile de publicitate prevăzute de lege cu privire
la acţiunea în nulitate ori anulabilitate sau terţul a cunoscut, pe altă cale,
înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei.