1.

Hematopoieza prenatală
Hematopoieza = procesul de formare al elementelor figurate sangvine
Cuprinde: Eritropoieză, Granulocitopoieză, Limfocitopoieză, Monocitopoieză, Trombocitopoieză
Celule implicate în hematopoieză:
- Celula stem pluripotentă – are capacitate de autoreînnoire și de diferențiere în toate seriile;
- Celula progenitoare( UFC/CFC – unități/celule formatoare de colonii) – progenitor comun
mieloid și limfoid – prin diviziune produc celule progenitoare/precursoare
o Mieloid - va da naștere progenitorilor pentru: megacariocite, granulocite, monocite,
eritrocite
- Celule precursoare( blaști) = primele celule dintr-o serie care prezintă caractere morfologice
diferențiate

Hematopoieza – etape principale

Măduva roșie hematogenă este alcătuită din:
- Stromă – țesut conjunctiv reticular;
- Cordoane hematopoietice;
- Capilare sinusoide – cu diametru mare și perete discontinuu;
- Prezența megacariocitului trombocitogen

Celulele stem hematopoietice se identifică prin markerii de suprafață CD34+, CD38+ și CD90+ prin
metode imunocitochimice.

Hematopoieza este inițiată în viața embrionară și sunt mai multe faze:

1. Etapa vitelină( mezoblastică) – începe în S3 și e caracterizată de apariția hemangioblaștilor în Commented [BB1]: Hemangioblast = celulă
peretele sacului vitelin, la nivelul insulelor mezodermale, care vor fuziona formând un sistem mezenchimală sosită prin migrare din linia primitive a
blastomerului primitiv
vascular unic
o În această etapă apare sinteza Hb Gower I( precursoare pentru Portland, G II și F)
2. Etapa hepato-splenică – apar centri hematopoietici în ficat și splină
o Celulele formate la acest nivel sunt limitate la celule eritroide, deși și o parte din
leucocitopoieză are loc aici
o Ficatul e principalul organ hematoformator în cel de-al doilea trimestru
o Splina realizează hematopoieză până în L8
3. Etapa medulară – la nivelul măduvei roșii hematogene și al unor țesuturi limfatice
o Începe în L5, iar din L7 devine principalul sediu.
 2. Eritropoieza
Etapele sunt:
ProEritroblast -> Eritroblast bazofil -> Eritroblast policromatofil -> Eritroblast acidofil -> Reticulocit -> Commented [BB2]: Se mai numește și oxifil,
ERITROCIT yeeey – toată asta ia 1 săptămână și după 4 luni devin senescente. ortocromatofil
Regulile generale sunt: toți blaștii au nucleu și nicio celulă din seria roșie nu are granulații în
citoplasmă. Dintr-un proEritroblast apar 8 eritrocite.
Dimensiunea celulelor scade, precum și bazofilia citoplasmei scade( datorită poliribozomilor
necesari sintezei Hb). Pe măsură ce se sintetizează Hb, citoplasma devine acidofilă. Nucleul scade în
dimensiuni și ulterior este eliminat( la Reticulocit). Cromatina devine tot mai condensată, iar nucleul
picnotic. Nucleolii dispar încă de la eritroblastul bazofil.
Dezvoltarea eritrocitelor începe de la progenitorul mieloid comun( CMP) care se difențiază în
Progenitor Eritrocitar/Megacariocitar( MEP) sub influența EPO, IL-3, IL-4. Expresia factorului de
transcripție GATA-1 este necesară pentru diferențierea finală a Progenitorului Eritrocitar înspre linia
eritroidă. Sub influența GATA-1, Progenitorul se transformă în ErPs/CFU-E, adică în Progenitor
Eritrocitar EPO-senzitiv din care o să apară ProEritroblastul.
Proeritroblastul este primul precursor care se recunoaște în microscopie, cu o dimensiune de
15microni. Nucleul este mare, sferic și cu 2 nucleoli vizibili. Citoplasma este slab bazofilă, datorită
prezenței ribozomilor liberi. Aparatul Golgi formează un halou clar, perinuclear. Deși poate fi
recunoscut, nu se găsește foarte ușor.
Eritroblastul bazofil se formează din proeritroblast în urma unei diviziuni mitotice și este mai mic
decât acesta. Nucleul este mai mic și mai heterocromatic, cu heterocromatină dispusă radiar și un
halou clar. Citoplasma este intens bazofilă( cea mai bazofilă celulă din serie), datorită numărului mare
de ribozomi liberi(poliribozomi) care sintetizează Hb. Acumularea Hb în celulă schimbă brusc reacția la
colorare a citoplasmei – începe să se coloreze cu eozină. În acest moment, celula se va divide și va lua
naștere eritroblastul policromatofil.
Eritroblastul policromatofil are o citoplasmă amfifilă – acidofilă datorită prezenței Hb și bazofilă
datorită ribozomilor. Culorile se pot amesteca și se poate obține gri sau lila. Nucleul celulei este mai mic
decât al eritroblastului bazofil, iar aspectul heterocromatinei va fi de „tablă de șah”, fapt care îl face
ușor de identificat. Această celulă este ultima celulă capabilă de mitoză din serie.
Eritroblastul ortocromatofil( normoblastul) este stadiul în care nucleul este picnotic, iar citoplasma
devine acidofilă datorită acumulării Hb. Ca dimensiuni, este cu puțin mai mare decât un eritrocit.
Normoblastul își pierde nucleul prin extruzia sa din celulă, după care este gata să treacă în capilarele
sinusoide ale măduvei, devenind Reticulocit( eritrocit policromatofil).
Reticulocitul se mai numește și eritrocit policromatofil deoarece poliribozomii conferă o oarecare
bazofilie acestor celule acidofile – se poate demonstra cu Cresyl Briliant, devine albastră-gri. În sângele
normal, reprezintă 1-2% din numărul eritrocitelor. Numărul lor crește în cazul unei eritropoieze intense.
 3. Granulocitopoieza
Etape: Mieloblast -> ProMielocit -> Mielocit -> Metamielocit -> Granulocit nesegmentat -> Granulocit
segmentat
„Blaștii” – au nucleu eucromatic cu nucleol
„Citele” – au nucleu heterocromatic
Granulocitopoieza este o parte a hematopoiezei ce are ca scop formarea de neutrofile,
eozinofile și de bazofile. Celula stem - Progenitorul Mieloid Comun(CMP) – se diferențiază în
Progenitori Granulocitari/Monocitari (GMPs) sub influența citokinelor:
- GM-CSF – factorul de stimulare a coloniilor de granulocite-monocite – secretat de endoteliu,
MF, Mastocite și Fibroblaste;
- G-CSF – factorul de stimulare a coloniilor de granulocite;
- IL-3
Diferențierea dintre granulocite apare în momentul inducerii IL-5 pentru Progenitori ai
Eozinofilelor. Lipsa acestei citokine va îndrepta linia spre Progenitori ai Bazofilelor. Până în stadiul de
Mielocit, nu se pot cataloga separat.
Mieloblastul – de la el începe granulocitopoieza și este prima celulă care se remarcă la microscopul
electronic. Are nucleu mare, sferic, eucromatic cu 1-4 nucleoli. Are cca 20 microni în diametru și
raportul N/C e supraunitar. Citoplasma este agranulară și este intens bazofilă. Se poate observa aparat
Golgi în locurile în care citoplasma nu se colorează – halou discret. Mieloblastul evoluează în
ProMielocit.
Promielocitul – singurele celule care produc granulații azurofile care conțin hidrolaze. Pentru că
este singurul, numărul de granulații o să scadă la fiecare diviziune. Nucleul este mare, excentric, cu
cromatină care începe să se condenseze. Citoplasma este bazofilă.
Mielocitul – la nivelul nucleului, heterocromatina este dispusă în rețea mai densă. În citoplasmă
apar granulații secundare, specifice, de la nivelul Aparatului Golgi. El este ultima celulă din serie
capabilă de mitoză și va forma Metamielocitul.
Metamielocitul – etapa în care se pot identifica diferitele clase de granulocite prin prezența
granulelor specifice. Nucleul devine reniform, iar citoplasma și granulațiile își păstrează aspectul.
Granulele specifice sunt mai multe decât cele azurofile. În neutrofile, raportul este de 2:1. Dacă
evoluția este înspre neutrofil, următoarea etapă va fi de Granulocit nesegmentat. Dacă nu, evoluția va
fi direct spre Bazofil/Eozinofil.
Granulocitul în bandă( nesegmentat) – nucleul are aspect de U/S, iar citoplasma este acidofilă, Commented [BB3]: Concentrația crește în inflamații și
cu granulații specifice. El precede dezvoltarea primilori lobi nucleari distincți, până aceștia sunt 2-4 și se infecții
pot recunoaște. Abia atunci celula este considerată Neutrofil/Granulocit segmentat/PMN.
 4. Limfocitopoieza
Are loc în măduva roșie hematogenă și în țesuturile limfoide în care ajung precursorii migrați din
măduvă( Unitățile Formatoare de Celule Limfatice).
Etape: Limfoblast -> Limfocit tânăr -> Limfocit
Limfoblastul – nucleu eucromatic cu 1-2 nucleoli, N/C e supraunitar, citoplasmă bazofilă cu puține
granulații azurofile.
Limfocitul tânăr( prolimfocit) – nucleu cu cromatină condensată, citoplasmă bazofilă cu granulații
azurofile. Acestea se vor putea diferenția la nivel medular în Limfocite B, care vor merge la nivel
splenic, sau vor intra în circulație pentru a popula timusul. După ce ajung în timus, se maturează în
Limfocite tip T.
Limfocitul – au dimensiuni diferite, nucleu rotund, mare, tahicromatic, care ocupă tot volumul
celular. Citoplasma este bazofilă și conține doar granule primare.
Membrii factorilor de transcripție Ikaros au un rol foarte important în diferențierea celulei stem
hematopoietice pluripotente spre Progenitor Limfoid. Progenitorii care exprimă factorul de transcripție:
- GATA-3 vor deveni Limfocite T – pleacă din măduvă ca pre-LT;
- Pax5 vor deveni Limfocite B – în măduvă, la nivel splenic.
Limfocitele NK apar în principal în măduvă, însă conform ultimelor descoperiri, pot să apară și în
timus.

5. Trombocitopoieza
În fiecare zi se fac 1011 trombocite la nivelul măduvei roșii hematogene. Acest proces este unul
complex ce constă în diviziuni celulare și diferențiere care necesită IL, CSF și hormoni. CMP sub
influența GM-CSF, IL-3 se diferențiază în MEP. Trombocitele provin dintr-un Progenitor bipotent pentru
Megacariocit/Eritrocit (MEP) care se va diferenția într-un Progenitor dedicat Megacariocitelor( MKP).
Etape: Megacarioblast -> Promegacariocit -> Megacariocitul trombocitogen
Megacarioblastul – are 20microni și se divide prin endomitoză – replicare cromozomilor fără
cariokineză și citokineză. Nucleul este oval sau reniform, iar citoplasma bazofilă. Sub influența
trombopoietinei TPO produsă de ficat și rinichi, crește ploidia de la 8n la 64n și devine Promegacariocit.
Promegacariocitul – are 45 microni, nucleu lobulat, neregulat, cu o citoplasmă abundentă, mai slab
bazofilă. Sub influența trombopoietinei produsă de ficat și rinichi, crește ploidia de la 8n la 64n și devine
Megacariocit trombocitogen.
Megacariocitul trombocitogen – 50-70microni, nucleu lobulat, mai mare. Citoplasma este
acidofilă, prezintă invaginări la periferie pentru că acolo se desprind trombocitele. La MET se observă
mulți centrioli și multe aparate Golgi.
6. Monocitopoieza
Monocitele sunt produse la nivelul măduvei hematogene din celule stem GMP – Granulocite
Monocite Progenitor. Aceste celule pot evolua spre granulocite sau spre monocite – sau spre
celulele dendritice. Evoluția spre monocite este favorizată de IL-3, Egr-1, GM-CSF. Transformarea de
la Progenitorul Monocitar la Monocit ia cam 3 zile. Celulele vor sta în circulație 16h după care intră
în țesuturi.
Etape: Monoblast -> Promonocit -> Monocit
Monoblastul este dificil de identificat
Promonocitul: are nucleu eucromatic, ușor identat. Citoplasma este bazofilă, cu granulații
azurofile. El este ultima celulă capabilă de diviziune din serie.
Monocitul – are nucleul mare, reniform, în care eucromatina și heterocromatina alternează.
Citoplasma este slab bazofilă și conține granulații primare mici, azurofile
Colony-Forming Unit (CFU) assays identify multipotential and lineage-committed progenitor cells.
LT-HSC: Long-Term Hematopoietic Stem Cell;
ST-HSC: Short-Term Hematopoietic Stem Cell;
MPP: Multipotential Progenitor;
CMP: Common Myeloid Progenitor;
CLP: Common Lymphoid Progenitor;
CFU-GEMM: Colony-Forming Unit - Granulocyte/Erythrocyte/Macrophage/ Megakaryocyte;
BFU-E: Burst-Forming Unit - Erythroid;
CFU-E: Colony-Forming Unit – Erythroid;
CFU-Mk: Colony-Forming Unit - Megakaryocyte;
CFU-GM: Colony-Forming Unit - Granulocyte/Macrophage;
CFU-G: Colony-Forming Unit – Granulocyte; CFU-M: Colony-Forming Unit – Macrophage