Puterea de piaţă şi eficienţa

1.) Eficienţa în alocarea resurselor, în sensul său strict, înseamnă maximizarea outputului pe
unitate de input. Dacă ne referim la resursele curente, spunem că ne interesează eficienţa
statică. Exista 2 forme ale eficienţei: eficienţa productivă şi eficienţa alocativă.
a) Eficienţa productivă sau tehnologică se mai numeşte x-eficienţă sau eficienţă internă, sau
eficienţă a afacerii. X-ineficienţa are două cauze principale: - firma cumpără mai multe
inputuri decât are nevoie; - angajaţii nu lucrează la nivel maxim.
b) Eficienţa alocativă înseamnă că nivelul de producţie corespunde egalităţii dintre preţ şi costul
marginal. În condiţii de echilibru economic general, CTM este minim, deci costul marginal,
CTM şi preţul sunt egale.

2) . Progresul tehnologic Arătam mai sus că eficienţa este un concept static, ea apare la o stare dată a
tehnologiilor şi la un volum dat de resurse. Inovaţia şi progresul tehnologic sunt dinamice, se produc în
timp şi permit creşterea eficienţei. Vom dedica un curs distinct acestei teme.

3) Echitatea în distribuţie Echitatea în distribuţia averii şi a venitului este o problemă economică

delicată, întrucât concurenţa şi inovaţia nu sunt însoţite în mod necesar de echitate. Cele mai uzuale
criterii după care apreciem echitatea sunt:
- egalitatea, menţionată în declaraţia drepturilor omului, înţeleasă ca egalitatea de şanse şi justiţie socială;
- distribuţia în funcţie de efort;
- distribuţia în funcţie de productivitate; există o diferenţă între productivitate şi efort, întrucât
productivitatea depinde şi de alţi factori cum ar fi talentul şi nivelul de pregătire;
- distribuţia după nevoi.
4.) Concurenţa (procesul competitiv) Concurenţa corectă şi efectivă este sursă de valori, cum ar fi:
egalitatea de şanse, libertatea de alegere, valorificarea talentelor, incitaţia pentru creşterea performanţei.
Ea stimulează excelenţa şi diversitatea. Concurenţa antrenează însă şi costuri, mai mari pentru cei care nu
au o natură competitivă, nu le place competiţia. Printre acestea se numără: conflicte la locul de muncă,
creşterea cheltuielilor cu formarea profesională, costuri antrenate de efectele psihologice (stress, depresii
ş.a.). În cazul corporaţiilor însă, concurenţa conduce fără îndoială la progres.

5). Alte valori

- liberatea de a alege, care depinde de gradul de libertate al unei economii (a se vedea diferenţa dintre
modelul american şi cel european, social);
- protecţia faţă de riscurile extreme include protecţia faţă de ruina antrenată de evenimente
întâmplătoare (de exemplu, mecanismul plafonului de garantare a depozitelor), protecţia faţă de pierderea
locului de muncă (legislaţia muncii) sau protecţia la boală.
- Locuri de muncă adecvate; acestea trebuie să se potrivească cu ceea ce îşi doresc indivizii, deci să fie
plăcute şi non-înjositoare.
- Fundament pentru democraţia sănătoasă; piaţa politică la rândul său funcţionează bine dacă este
concurenţială, iar democraţia funcţionează bine într-o ţară cu pieţe competitive.
- Diversitatea şi bogăţia culturală; pieţele concurenţiale răspund intereselor foarte diferite ale diferiţilor
indivizi, în timp ce o economie slab performantă poate conduce la uniformizare.

Referitor la x-eficienţă, monopolul poate fi tentat să se abată de la această întrucât „este liber” de
presiunile concurenţiale. Controlul costurilor poate slăbi, la fel şi efortul, întrucât toată lumea ştie că există
un excedent de profit.
Referitor la eficienţa alocativă, cunoaşteţi încă din anul I că monopolul antrenează o pierdere socială,
prin reducerea nivelului producţiei sub cel concurenţial şi creşterea preţului peste costul marginal.
Conform Shepherd şi Shepherd (2004), pierderea socială a avut în ultimele 5 decenii o tendinţă
descrescătoare, fiind estimată pentru economia SUA la 1-2% din PNB.
În ceea ce priveşte distribuţia averii, reducând producţia şi mărind preţul, monopolul îşi însuşeşte o
parte din averea consumatorilor. Magnitudinea excedentului de profit depinde, aşa cum aţi învăţat în anii
anteriori, de poziţia şi panta curbelor cererii şi costurilor (medii şi marginale).
Progresul tehnologic este întârziat de firmele dominante sau de către oligopolurile puternice, întrucât
aceste simt mai puţin presiunile concurenţiale şi sunt mai puţin incitate spre inovare.
Referitor la celelalte valori: liberatea de alegere este restrânsă pentru toţi ceilalţi, mai puţin pentru
monopolist; insecuritatea locului de muncă creşte pe pieţele respective pe care fimele dominante sunt
principalii angajatori; democraţia poate avea de suferit atunci când monopolul devine o forţă politică
semnificativă şi foloseşte factorul politic pentru a-şi consolida şi extinde puterea economică. Diversitatea
culturală şi societatea pot avea la rândul lor de suferit, întrucât pieţele monopolizate pot antrena o
societate mai rigidă şi mai polarizată.