Zonele Bio-Pedo geografice

Diversitatea condiţiilor climatice şi a refliefului a determinat gruparea actuală a

formaţiunilor vegetale, a asociaţiilor faunistice şi a solurilor. Etajele şi zonele bio-pedo-
geografice au o dublă desfacere: latitudinală şi altitudinală.1)Zonele bio-pedo-geografice
la nivel european: a) Zona de tundră-este situată în extremitatea nord-estică a
continentului, vegetaţia este săraca (muşchi, licheni, arbuşti mici),-este adaptată frigului,-
solurile sunt slab formate.b) Zona pădurilor de conifere (taigaua):-are o largă dezvoltare
mai ales la nord de 50° latitudine nordică,-cuprinde molidul, bradul, pinul, dar şi alte
specii de arbori cu frunze verzi tot timpul anului,-predomină podzolurile
(spodosolurile).c) Zona pădurilor de foioase:-sunt specifice centrului şi vestului
continentului, predominând pădurile de fag şi de stejar, dar şi alte specii cu frunze
căzătoare,-dintre soluri întâlnim solurile brune, cenuşii şi argiluvisolurile.d) Stepa şi
silvostepa:-sunt caracteristice regiunilor cu climat secetos din estul continentului,-ea face
trecerea de la păduri la vegetaţia ierboasă,-stepa începe din estul ţării noastre şi se extinde
până dincolo de Volga,-solurile predominante sunt cernoziomurile şi solurile bătrâne
(molisolurile).e) Vegetaţia mediteraneană (subtropicală):-este situată în sudul
continentului în jurul Mării Mediterane,-vegetaţia specifică o reprezintă stejarul veşnic
verde, stejarul de plută, macvisul. Soluruile specifice sunt cele maronii şi roşcate. La
nivel continental putem vorbi şi de o etajare altitudinală mai ales în zonele de munţi înalţi
unde la altitudini ce depăşesc 2000 metri distingem o vegetaţie alpină specifică

actori care influenteaza dispunerea zonelor: clima si relieful.

Clima:
Zona mediteraneana: Portugalia, Spania, Franta, Italia, Cipru, Malta.

Vegetatie : maquis si garriga- ierburi mici. Citrice, maslin, vita de vie. Soluri: terrra-rossa
(contine oxid de fier).

Zona padurilor de foioase: Europa de vest si centrala. Vegetatie: stejar, fag, frasin, carpen,
ulm. Soluri: argiluvisoluri, cambisoluri.

Zona padurilor de rasinoase ( conifere ): de la peninsula Scandinavica pana la muntii

Ural. Vegetatie: taigaua siberiana, brad molid, zada, laricea, pin, tuia. Soluri: spodosoluri,
podzodic.
Zona de tundra: in nordul extrem al Europei si Islanda (climat subpolar). Vegetatie:
tundra, muschi si licheni. Soluri: nu au dezvoltare (roca goala).

Zona stepei si silvostepei: din Campia Baraganului pana la marea Caspica. Vegetatie:
stepa – ierburi mici (ciulini, macese), silvostepa- stepa cu padure. Soluri: molisoluri,
cernoziomuri.

In Romania zonele de vegetatie sunt dispuse altitudinal.

Zona stepei si silvostepei 0-300 metri. Stepa apare doar unde bate crivatul. Campia
Parangului, podisul Dobrogei de sud, sudul Moldovei.

Zona padurilor are 3 etaje:

Etajul stejarului 300-500 m (podisuri joase). Soluri: argiluvisoluri.

Etajul fagului 500- 1200 m. Soluri cambisoluri.

Etajul rasinoaselor 1200-1600, 1800 m. Soluri: spodosoluri, podzolic si umbrisoluri.

Zona alpina altitudini mai mari de 1800 m. Vegetatie: muschi, licheni. Soluri: spodosoluri
si roca goala.

Zona submediteraneana: aici bate austrul. Plante si animale specifice: scorpioni, vipera cu
corn. Soluri: terra rossa. Zone mai mici 600-700 m.

Zona de lunca: pe cursul inferior al raurilor. Vegetatie: papura, stuf, salcii. Soluri
hidromorfice.