CAPITOLUL 7

SEMNALIZAREA DE SECURITATE ŞI/SAU DE

SĂNĂTATE LA LOCUL DE MUNCĂ

7.1.Aspecte generale privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de

muncă

Cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă sunt
stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 971/2006, care transpune Directiva 92/58/CEE. O clasificare
a semnalizării de securitate, după forma utilizată pentru realizarea acesteia, este următoarea:
 semnale sub formă de panou, care furnizează anumite informaţii vizibile la un iluminat cu
intensitate suficientă. Principalele tipuri sunt:
– de avertizare a unui pericol sau risc;
– de interzicere a unui comportament care poate provoca un pericol;
– de obligare a utilizării unui anumit comportament;
– de luptă împotriva incendiilor pentru identificarea şi localizarea echipamentelor
corespunzătoare;
 semnale luminoase emise cu ajutorul unui dispozitiv care cuprinde materiale transparente sau
translucide, iluminate din interior sau dintro parte, astfel încât formează o suprafaţa luminoasă;
 semnale acustice care reprezintă semnale sonore, codificate, emise de un dispozitiv, fără
intervenţia unei voci umane sau de sintetizator.
 comunicările verbale reprezintă mesaje verbale predeterminate, în care este utilizată vocea
umană sau de sintetizator;
 semnale prin gesturi care se realizează prin mişcarea sau dispunerea braţelor ori mâinilor în
mod codificat pentru a dirija persoanele care efectuează manevre ce determină riscuri pentru
lucrători.
 etichetele substanţelor chimice.
În cadrul semnalizării de securitate şi/sau sănătate sunt utilizate anumite culori numite ”de securitate:
Culoare Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări
 Semnal de interdicţie  Atitudini periculoase
 Pericol – alarmă  Stop, oprire, dispozitiv de oprire de
urgenţă.
Roşu
 Evacuare .
 Materiale şi echipamente de prevenire  Identificare şi localizare.
şi stingere a incendiilor
Galben sau galben-  Semnal de avertizare  Atenţie, precauţie.
oranj  Verificare.
 Semnal de obligaţie  Comportament sau acţiune specifică.
Albastru  Obligaţia purtării echipamentului
individual de protecţie.
 Semnal de salvare sau de prim ajutor  Uşi, ieşiri, căi de acces,
Verde echipamente, posturi, încăperi.
 Situaţie de securitate  Revenire la normal.

Pentru a asigura o vizibilitate cât mai bună, la înscrierea semnelor pe panourile de

semnalizare se vor utiliza următoarele culori de contrast:
 Culoare de securitate Culoare de contrast

Roşu Alb

Galben sau galben-oranj Negru

Albastru Alb

Verde Alb

7.2.Obligaţiile angajatorilor privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la

locul de muncă

Se consideră că semnalizarea de securitate trebuie realizată şi aplicată în anumite situaţii

bine stabilite, dintre care se menţionează:
 accesul în toate acele zone sau încăperi în care activitatea necesită utilizarea unuia sau mai
multor echipamente individuale de protecţie;
 zonele sau încăperile în care, pentru desfăşurarea activităţii, este necesară prezenţa unui
personal autorizat;
 semnalizare generală care permite cunoaşterea de către toţi lucrătorii a situaţiilor de urgenţă
şi/sau a instrucţiunilor de protecţie în aceste situaţii;
 semnalizarea echipamentelor de intervenţie în caz de incendiu, a ieşirilor şi căilor de
evacuare, precum şi cu privire la amplasamentul mijloacelor de prim ajutor;
 pentru alte situaţii relevate ca urmare a evaluării riscurilor din cadrul organizaţiei.

7.3.Cerinţe minime generale privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la

locul de muncă

A. Semnalizare permanentă
1) Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi
semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor
trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor permanente. Pentru semnalizarea
permanentă destinată localizării şi identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi
stingere a incendiilor trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate.
2) Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă conform prevederilor
Anexei 3 din H.G nr. 971/2006.
3) Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor trebuie să fie
semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.
4) Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
B. Semnalizarea ocazională
Atunci când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale
acustice şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile posibile,
pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi
pentru evacuarea de urgenţă a persoanelor.
Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să
se realizeze, în funcţie de împrejurări, printrun gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.
Semnalele prevăzute a fi utilizate sunt interşanjabile şi pot fi combinate pentru a le amplifica
efectul. Astfel:
 Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele variante:
a) culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
 Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
a) semnal luminos şi semnal acustic;
b) semnal luminos şi comunicare verbală;
c) gest-semnal şi comunicare verbală.
Orice semnal de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă trebuie înlăturat când situaţia
care îl justifică nu mai există.

7.4.Cerinţe minime generale privind panourile de semnalizare

Din punctul de vedere al scopului pentru care sunt utilizate, legislaţia stabileşte următoarele
tipuri de panouri:
1. Panouri de interdictie. Acestea sunt identificabile datorită următoarelor caracteristici:
 formă rotundă;
 pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea roşie trebuie să
ocupe cel puţin 35 % din suprafaţa panoului).
2. Panouri de avertizare. Acestea sunt identificabile datorită următoarelor caracteristici:
 forma triunghiulară;
 pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie să acopere cel
puţin 50% din suprafaţa panoului).
În legătură cu aceste modele ale panourilor de avertizare trebuie făcute următoarele
precizări:
 Panoul “Materiale inflamabile” se utilizează şi în lipsa unui panou specific pentru temperaturi
înalte.
 Fondul panoului “Materiale nocive sau iritante" poate fi, în mod excepţional, de culoare
portocalie, dacă această culoare se justifică în raport cu un panou similar existent privind
circulaţia rutieră.

Panouri de interdictie

Panouri de avertizare
3. Panouri de obligativitate. Acestea sunt identificabile datorită următoarelor caracteristici:
 formă rotundă;
 pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin 50% din
suprafaţa panoului).
 4. Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor. Caracteristicile acestor panouri sunt
următoarele:
 formă dreptunghiulară sau pătrată;
 pictograma albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50% din
suprafaţa panoului).

Centru de prim ajutor Brancardă Duş de securitate Curăţirea ochilor

Centru de prim ajutor Brancardă Duş de securitate Curăţirea ochilor

Căi de ieşire

Telefon pentru primul ajutor

În cazul evacuării în situaţii de urgenţă, se pot folosi atât căile obişnuite de acces în zona de
lucru, dacă acestea sunt accesibile, cât şi ieşirile de urgenţă proiectate în acest scop.
Semnalizarea traseelor de urmat către aceste ieşiri se face cu panouri de orientare diferite, în
funcţie de tipul ieşirii către care conduc.
5. Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor. Caracteristicile acestor panouri sunt următoarele:
  formă dreptunghiulară sau pătrată;
 pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa
panoului).

Furtun de incendiu Extinctor Telefon de incendiu Direcţie de urmat

7.5.Cerinţe minime privind semnalizarea pe recipiente şi conducte

În funcţie de situaţia concretă de la locul de muncă, etichetele pot fi:

 înlocuite cu panourile de avertizare prezentate anterior, preluându-se aceeaşi pictogramă sau
acelaşi simbol;
 completate cu informaţii suplimentare, ca de exemplu numele şi/sau formula substanţei sau ale
preparatului periculos şi detalii privind riscul;
 completate sau, înlocuite cu panouri pentru transportul substanţelor sau preparatelor periculoase,
în cazul transportului recipientelor la locul de muncă.
Semnalizarea trebuie să fie amplasată în următoarele condiţii:
 pe partea vizibilă a recipienţilor sau conductelor;
 sub forma rigidă, autocolantă sau pictată.
Depozitarea mai multor substanţe sau preparate periculoase poate fi indicată prin panoul de
avertizare ”pericol general”. Panourile sau etichetele menţionate anterior trebuie să fie plasate,
după caz, în apropierea suprafeţei de depozitare sau pe uşa de acces la depozitul respectiv.

7.6.Cerinţe minime privind identificarea şi localizarea echipamentelor destinate

prevenirii şi stingerii incendiilor

Pentru localizarea cu uşurinţă a echipamentelor folosite la prevenirea şi stingerea incendiilor,

acestea trebuiesc identificate prin utilizarea unei anumite culori pentru echipament şi prin
amplasarea unui panou de localizare şi/sau prin utilizarea unei culori specifice pentru locul unde se
află echipamentele respective ori punctele de acces la acestea. Echipamentele folosite la prevenirea
şi stingerea incendiilor se identifică prin culoarea roşie. Suprafaţa roşie trebuie să fie suficient de
mare pentru a permite identificarea rapidă a echipamentului.

7.7.Cerinţe minime privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase

şi pentru marcarea căilor de circulaţie

În interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul

activităţii lor, este obligatorie marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cădere a
obiectelor şi persoanelor prin culoarea galbenă alternativ cu culoarea neagră sau culoarea roşie
alternativ cu culoarea albă. Pentru a fi uşor detectabil, dimensiunile marcajului trebuie să ţină seama
de dimensiunile obstacolului sau ale locului periculos semnalat. Benzile galben-negre sau roşu-albe
trebuie să fie înclinate la circa 45° şi să aibă dimensiunile aproximativ egale.

În cazul în care destinaţia şi echipamentul încăperilor impun acest lucru, pentru protecţia
lucrătorilor căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o
culoare perfect vizibilă, de preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de culoarea solului.
 7.8.Cerinţe minime privind semnalele luminoase

Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât şi unul intermitent, semnalul
intermitent va fi utilizat pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de
pericol sau o urgenţă mai mare de intervenţie ori de acţiune solicitată sau impusă. În cazul utilizării
semnalului intermitent, durata fiecărui impuls luminos şi frecvenţa impulsurilor trebuie stabilite
astfel încât:
 să asigure o bună percepţie a mesajului;
 să evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât şi cu un semnal luminos
continuu.
Dacă un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal acustic sau în completarea
acestuia, codul semnalului luminos trebuie să fie identic. Dispozitivele care emit un semnal luminos
utilizabil în caz de pericol grav trebuie să fie supravegheate în mod special sau să fie prevăzute cu
un bec de rezervă.

7.9.Cerinţe minime privind semnalele acustice

Un semnal acustic trebuie:

 să aibă un nivel sonor considerabil mai înalt faţă de zgomotul ambiant, astfel încât să poată fi
auzit, fără să fie excesiv sau supărător;
 să poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor, distanţa dintre impulsuri sau
grupuri de impulsuri şi să poată fi diferenţiat uşor de orice alt semnal acustic şi de zgomotele
ambientale.
Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecventă variabilă, cât şi cu
frecvenţă constantă, frecvenţa variabilă va fi utilizată pentru a indica, în raport cu frecvenţa
constantă, un nivel mai ridicat de pericol, o urgenţă crescută de intervenţie sau o acţiune
impusă/solicitată. Semnalele acustice de pericol trebuie să fie superioare cu cel puţin 15 dB
nivelului fondului sonor ambiental (aceasta înseamnă mai mult de 65 dB), dar trebuie evitate
situaţiile de supraexpunere, care se produc, de exemplu, dacă nivelul sonor creşte cu mai mult de 30
dB în 0,5 s. Dacă zgomotul ambiental este mai mare de 110 dB, se recomandă combinarea
semnalului sonor cu un semnal de pericol luminos.
Semnalul acustic de pericol trebuie generat de frecvenţe situate între 300 şi 3000 Hz.

7.10.Cerinţe minime privind comunicarea verbală

Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie
folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:
start – pentru a indica începerea comenzii;
stop – pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;
 opreşte – pentru a opri operaţiunea;
 ridică – pentru a ridica o greutate;
 coboară – pentru a coborî o greutate;
 înainte
 înapoi sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este
cazul cu
 dreapta gesturile de semnalizare corespunzătoare
 stânga
 pericol – pentru a solicita oprirea de urgenţă;
 repede – pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.

7.11.Cerinţe minime privind gesturile-semnal

 Persoana care emite semnale, denumită agent de semnalizare, transmite instrucţiunile de
manevră, utilizând gesturi-semnal, către persoana care recepţionează semnale, denumită operator.
Agentul de semnalizare trebuie să poată urmări vizual desfăşurarea manevrelor, fără a se afla în
pericol din cauza acestora. Agentul de semnalizare are ca responsabilităţi în mod exclusiv
direcţionarea manevrelor şi asigurarea securităţii lucrătorilor aflaţi în apropiere. În situaţia în care
nu sunt îndeplinite aceste condiţii, trebuie să se prevadă încă unul sau mai mulţi agenţi de
semnalizare.

Semnificaţie Descriere Ilustrare

 START;  Braţele întinse orizontal, cu palmele
 Atenţie; îndreptate în faţă
 Începerea executării
comenzii.

 STOP;  Braţul drept orientat în sus, cu palma

 Întrerupere; îndreptată în faţă
 Încheierea rnişcării.

 SFÂRSITUL  Mâinile împreunate la nivelul pieptului

OPERAŢIUNII

 RIDICARE  Braţul drept îndreptat în sus, cu palma

orientată în faţă şi descriind lent un cerc

 COBORÂRE  Braţul drept îndreptat in jos, cu palma

spre interior şi descriind lent un cerc

 DISTANŢĂ VERTICALĂ  Se indică distanţa necesară cu ajutorul

mâinilor

 ÎNAINTE  Braţele îndoite, cu palmele în sus;

 Antebraţele se îndreaptă lent spre partea
superioară a corpului.
 ÎNAPOI  Braţele îndoite, cu palmele în jos;
 Antebraţele se îndreaptă lent spre partea
inferioară a corpului.

 La DREAPTA în raport cu  Braţul drept întins, aproximativ

agentul de semnalizare orizontal, cu palma îndreptată în jos;
 Se execută lent mişcări ale braţului către
dreapta.

 La STÂNGA în raport cu  Braţul stâng întins, aproximativ

agentul de semnalizare orizontal cu palma îndreptată în jos;
 Se execută lent mişcări ale braţului către
stânga.

 DISTANŢĂ ORIZONTALĂ  Se indică cu mâinile distanţa necesară.

 PERICOL – Oprire sau  Ambele braţe orientate în sus, cu palmele

oprire de urgenţă. îndreptate în faţă.

 MIŞCĂRI RAPIDE  Gesturile codificate care comandă

mişcările trebuie executate cu rapiditate.
 MIŞCĂRI LENTE  Gesturile codificate care comandă
rnişcările trebuie executate foarte lent.