Originile

Trupe americane în Vladivostok, August 1918, în timpul Intervenția aliaților în

Războiul Civil Rus.
Există un dezacord între istorici cu privire la
punctul de plecare al Războiului Rece. În
timp ce majoritatea istoricilor plasează
originile sale la perioada imediat următoare
celui de-al Doilea Război Mondial, alții
susțin că acesta a început spre sfârșitul
Primului Război Mondial, deși tensiunile
dintre Imperiul Rus, alte țări europene și
Statele Unite datau încă de la mijlocul
secolului al IX-lea. Ca urmare a Revoluției
bolșevice din 1917 în Rusia (urmată de
retragerea Rusiei din Primul Război
Mondial), Rusia Sovietică s-a găsit izolată
în diplomația internațională.
[]
Liderul bolșevic Vladimir Lenin a declarat că Uniunea Sovietică a fost
„
înconjurată de state capitaliste ostile
”
, el
privind diplomația ca o armă pentru a păstra divizați dușmanii sovieticilor, începând cu
stabilirea Cominternului
sovietic, care a solicitat frământări revoluționare în străinătate.
[]
Liderul care i-a urmat lui Lenin, Iosif Stalin a văzut Uniunea Sovietică ca o
„
insulă socialistă", a declarat că Uniunea
Sovietică trebuie să realizeze ca "încercuirea capitalistă actuală" să fie înlocuită cu o
"încercuire socialistă".
[]
. Încă din 1925, Stalin a declarat că vedea politica internațională ca o lume bipolară, în
care Uniunea Sovietică ar atrage

țările care gravitează în jurul socialismului, iar țările capitaliste ar atrage statele care tind
mai degrabă spre
capitalism, în timp ce lumea se află într-o perioadă de
„
stabilitate temporară a capitalismului
”
, care precede eventuala
sa prăbușire
[3]
Diverse evenimente înainte de cel de-al Doilea Război Mondial au demonstrat lipsa de
încredere reciprocă și
suspiciunea între puterile occidentale și Uniunea Sovietică, în afară de provocarea
filosofică generală bolșevică
făcută capitalismului.
[]
A existat un sprijin occidental anti-bolșevic Mișcarea Albă în Războiul Civil Rus,
[]
, finanțarea sovietică din 1926 a
muncitorilor britanici, care făceau grevă, a determinat Marea Britanie să rupă relațiile cu
Uniunea Sovietică,
[]
Declarația lui Stalin din 1927 despre coexistența pașnică cu țările capitaliste
„
rămâneau în trecut
”
,
[]
fiind în
actualitate acuzațiile conspirative în timpul procesului Șakty din 1928 a unei lovituri de stat
planificate de britanici și
francezi,
[]
, refuzul american de a recunoaște Uniunea Sovietică până în 1933
[]
și procesele staliniste de la Moscova
a Marii Epurări, cu acuzațiile de spionaj britanic, german, francez, japonez și nazist .
[4]
Când armata germană în iunie 1941, prin Operațiunea Barbarossa a invadat Uniunea Sovietică,
Aliații au profitat de
noul front deschis și au decis să ajute Uniunea Sovietică. Marea Britanie a semnat o alianță
formală și Statele Unite
ale Americii a încheiat un acord formal. În timpul războiului, Statele Unite ale Americii a livrat
atât britanicilor, cât
și sovieticilor armament prin intermediul Programului de împrumut și închiriere Lend-
Lease
[5]
Cu toate acestea,
Stalin a rămas extrem de suspicios și a crezut că britanicii și americanii au conspirat pentru a se
asigura, ca sovieticii
poartă greul luptelor împotriva Germaniei naziste. Conform acestui punct de vedere, aliații
occidentali au întârziat în
mod deliberat deschiderea celui de al doilea front anti-german, în scopul de a interveni
în ultimul moment și a
impune acordul de pace. Astfel, percepțiile sovietice despre Occident au lăsat o puternică
tensiune și ostilitate între
puterile aliate. Conferința de la Potsdam și înfrângerea Japoniei

Winston Churchill, Harry S. Truman și Iosif Stalin la

Conferința de la Potsdam
,
1945.
La Conferința de la Potsdam, care a început
la sfârșitul lunii iulie, după capitularea
Germaniei, au apărut diferențe serioase
asupra dezvoltării viitoare a Germaniei și a
Europei de Est
[]
. În plus, antipatia
crescândă a participanților și limbajul
belicos a servit pentru a confirma
suspiciunile fiecăruia dintre ei despre
intențiile ostile ale celorlalți și îi determina
să-și consolideze pozițiile lor.
[15]
La această
conferință Truman l-a informat pe Stalin că
Statele Unite poseda o armă puternică
nouă.
[]
Stalin a fost conștient de faptul că
americanii lucrează la bomba atomică și,
având în vedere că sovieticii aveau
programul lor propriu rival, el a reacționat
calm la aceste știri. Liderul sovietic a spus
că a fost mulțumit de știri și-a exprimat speranța că arma ar fi folosită împotriva Japoniei
[]
La o săptămână după încheierea Conferinței de la Potsdam, Statele Unite a bombardat
Hiroshima și Nagasaki. La
scurt timp după atacuri, Stalin a protestat oficialilor americani atunci când Truman a oferit o
influență reală modestă
sovieticilor în Japonia ocupată de americani