Clubul Crocodililor este un grup (constituit in mod neoficial) de membri ai Parlamentului European cu

o viziune favorabila trecerii către o unitate de ordin politic în interiorul Comunității Europene, ca
urmare firească a demersurilor de unificare economică, aceasta din urmă fiind până atunci singura
direcție agreată de toate statele europene occidentale. Altfel spus, acest grup manifesta o
pronuntata tendinta spre federalism, in opoziție cu funcționalismul, sau cooperarea
interguvernamentală, ce caracteriza Europa Occidentală până la acea vreme.

Comunitățile Europene

Comunitățile Europene (plural, abreviat CE) constau în două comunități:

Comunitatea Europeană (singular, de asemenea abreviată CE; până în 1993 era denumită
Comunitatea Economică Europeană, CEE)

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (abreviată CEEA sau Euratom)

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost de asemenea una dintre comunitățile

europene până în 2002, când a fost desființată. În mare, atribuțiile acesteia au transferate în tratatul
Comunității Europene.De la Tratatul de Fuziune (semnat în 1965, în vigoare din 1967) cele trei
comunități au organe comune, printre care Comisia și Parlamentul.

Comunitățile Europene sunt unul dintre cei trei piloni ai Uniunii Europene.

Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală

Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală reprezintă al treilea pilon al Uniunii

Europene și se referă la cooperarea interguvernamentală.

Până în 2003 pilonul s-a numit Justiție și afaceri interne (JAI).

Atribuțiile acesteia sunt stipulate în articolul 30 al Tratatului de la Maastricht.

Instituțiile create pentru acest pilon sunt Poliția Europeană (Europol), care are rol de coordonare și
strângere de informații. Mai există și un organism european pentru îmbunătățirea cooperării judiciare
(Eurojust). Academia Europeană de Poliție (EPA) intermediază cooperarea academiilor de formare
naționale.

Euratom

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, sau EURATOM, este o organizație internațională cu

scopul folosirii pașnice a energiei atomice, formată din statele membre ale Uniunii Europene,
constituind una dintre cele două comunități europene. A fost instituită la 25 martie 1957,(fondatori:
Franța, Italia, țările Benelux-ului și R.F.Germană) printr-un al doilea tratat de la Roma, semnat în
aceeași zi cu mult mai faimosul Tratat de la Roma, instituind Comunitatea Economică Europeană
(CEE). Comunitatea Economică Europeană este o entitate separată, dar organizația este complet
integrată cu Uniunea Europeană. Structurile EURATOM și CEE (împreună cu Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului, desfințată în 2002), au fuzionat în 1967, printr-un tratat semnat
în 1965.
Denumirea de "comunități europene" (la plural), ca în Comisia Comunităților Europene sau Curtea
de Justiție a Comunităților Europene sublinează ocazional existența a două instituții distincte.

Unii politicieni europeni susțin desființarea CEEA, așa cum s-a întâmplat și cu Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), urmând ca Comunitatea Europeană și Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice să fuzioneze într-o nouă Comunitatea Europeană.

Europa 2020

Europa 2020 este o strategie pe 10 ani a Uniunii Europene. Strategia își propune să elimine
deficiențele modelului Uniunii de dezvoltare și să creeze condiții favorabile pentru o creștere
economică mai inteligentă, mai durabilă și mai favorabilă incluziunii.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, Uniunea Europeană și-a fixat cinci obiective esențiale pe care
intenționează să le atingă în următorul deceniu.

Obiectivele propuse de Uniune Europeană pentru a fi atinse:

Ocuparea forței de muncă

Cercetare și dezvoltare

Schimbările climatice și utilizarea durabilă a energiei

Educație

Lupta împotriva sărăciei și a excluziunii socialeAceste obiective sunt transpuse în obiective

naționale, pentru ca fiecare stat membru să-și poată urmări evoluția sunt comune și nu presupun
repartizarea sarcinilor, urmând a fi realizate prin acțiuni la nivel național și european.

Instituții ale Uniunii Europene

Instituțiile Uniunii Europene sunt cele șapte organe principale de decizie ale Uniunii Europene (UE).
Acestea sunt, în ordinea enumerată la articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană:

Parlamentul European,

Consiliul European,

Consiliul Uniunii Europene,

Comisia Europeană,

Curtea de Justiție a Uniunii Europene,

Banca Centrală Europeană și

Curtea Europeană de Conturi.Instituțiile sunt distincte de agențiile Uniunii Europene.

Președintele Consiliului European

Președintele Consiliului European este președintele permanent, ales de către membrii Consiliului
European, pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Această
nouă funcție a fost introdusă pentru a oferi coerență și continuitate sporite în activitatea Uniunii
Europene. Consiliul European își alege președintele cu majoritate calificată.

Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare pe data de 1 decembrie 2009, astfel Consiliul European a
devenit în mod oficial o instituție cu drepturi depline; până atunci avusese un caracter informal.

Președintele Consiliului European prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European,

asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu președintele
Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale, acționează pentru facilitarea coeziunii și a
consensului în cadrul Consiliului European, prezintă Parlamentului European un raport după fiecare
reuniune a Consiliului European.Președintele Consiliului European asigură, la nivelul său și în
această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de
securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politică de securitate. Președintele Consiliului European nu poate exercita un mandat
național.

Consiliul European se reunește de obicei la Bruxelles, în clădirea Justus Lipsius. Este asistat de
Secretariatul General al Consiliului.

Herman Van Rompuy este Președintele Consiliului European începând cu 1 decembrie 2009. Din
luna ianuarie 2010, Domnia Sa pregătește și prezidează reuniunile Consiliului European.

Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din
președintele său și președintele Comisiei.

La 30 august 2014, polonezul Donald Tusk a fost desemnat să-i succeadă lui Herman Van Rompuy,
începând de la 1 decembrie 2014, în funcția de președinte al Consiliului European.