„Stau câteodată şi-mi aduc holtei zdravăn, frumos şi voinic, şi
aminte ce vremi şi ce oameni mai
erau în părţile noastre pe când
începusem şi eu, drăgăliţă-
Doamne, a mă ridica băieţaş la
casa părinţilor mei, în satul
Humuleşti, din târg drept peste
apa Neamţului; sat mare şi vesel,
împărţit în trei părţi, care se ţin
tot de una: Vatra satului, Delenii
şi Bejenii. Ş-apoi Humuleştii, şi
pe vremea aceea, nu erau numai
aşa, un sat de oameni fără
căpătâi, ci sat vechi răzăşesc,
întemeiat în toată puterea
cuvântului: cu gospodari tot unul
şi unul, cu flăcăi voinici şi fete
mândre, care ştiau a învârti şi
hora, darşi suveica, de vuia satul
de vatale în toate părţile; cu
biserică frumoasă şi nişte preoţi şi
dascăli şi poporeni ca aceia, de
făceau mare cinste satului lor. Şi
părintele Ioan de sub deal,
Doamne, ce om vrednic şi cu
bunătate mai era! Prin îndemnul
său, ce mai pomi s-au pus în
ţintirim, care era îngrădit cu
zăplaz de bârne, streşinit cu
şindrilă, şi ce chilie durată s-a
făcut la poarta bisericii pentru
şcoală; ş-apoi, să fi văzut pe
neobositul părinte cum umbla
prin sat din casă în casă,
împreună cu bădiţa Vasile a
Ilioaei, dascălul bisericii, un
sfătuia pe oameni să-şi dea copiii
la învăţătură. Şi unde nu s-au
adunat o mulţime de băieţi şi fete
la şcoală, între care eram şi eu, un
băiat prizărit, ruşinos şi fricos şi
de umbra mea. Şi cea
dintâi şcolăriţă a fost însăşi
Smărăndiţa popii, o zgâtie de
copilă ageră la minte şi aşa de
silitoare, de întrecea mai pe toţi
băieţii şi din carte, dar şi din
nebunii. Însă părintele mai în toată
ziua da pe la şcoală ş i vedea ce se
petrece... Şi ne pomenim într-una
din zile că părintele vine la şcoală Ion Creangă s-a născut la 10 iunie
ş i n e aduce un scaun nou şi 1839 în Humuleşti, judeţul Neamţ.
lung, şi după ce-a întrebat de Între 1846 – 1855 urmează şcoala
dascăl, care cum ne purtăm, a stat din Humuleşti, după care învaţă la
puţin pe gânduri, apoi a pus nume Broşteni, apoi la Târgu – Neamţ şi
scaunului Calul Balan şi l-a lăsat la şcoala de cateheţi din Fălticeni.
în şcoală. În altă zi ne trezim că Opera sa literară este compusă din
iar vine părintele la şcoală, cu moş poveşti: Soacra cu trei nurori,
Fotea, cojocarul satului, care ne Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi
aduce, dar de şcoală nouă, un bani, Dănilă Prepeleac, Povestea
drăguţ de biciuşor de curele, Porcului, Povestea lui Arap – Alb, Povestea lui Sta Păţitul, Fata babei şi
împletit frumos, şi părintele îi fata moşneagului, Ivan Turbincă; povestiri: Moş Ion Roată, Ion Roată şi
pune nume Sfântul Nicolai, după Vodă Cuza, Popa Duhu, Poveste, Povestea unui om leneş, Acul şi barosul,
cum este şi hramul bisericii din Inul şi cămaşa etc.; nuvele: Moş Moş Nichifor Coţcariul şi din romanul
Humuleşti...” autobiografic Amintiri din copilărie.
SCENARIU DIDACTIC

1. Captarea atenţiei:
 Titlul „Amintiri din copilărie” pâlpâie.
Odată cu deschiderea paginii, în difuzor începe să se audă un fond muzical adecvat din „Anotimpurile” lui Vivaldi. În timp ce muzica se aude mai încet,
o voce le spune copiilor :
„Este vară. Vă aflaţi în vacanţă la bunici. Este o zi toridă către orele amiezii. Aţi intrat în casă în căutare de răcoare. Bunica intră uşor şi-ţi spune:
<<-Aţi uitat că pe la noi trece râul Repedea cu malurile lui umbrite de sălcii plângătoare?>>” – maxim 5 secunde.

 În dreptul linkului căpătâi apare o casetă în care se afişează următoarea afirmaţie :

CĂPĂTẤI, căpătâie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. pernă sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj.
şi adv. Fără căpătâi = fără ocupaţie (bine definită), fără rost. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capăt
(1), sfârşit.

Care se aude şi în difuzor şi se citeşte cu karaoke.

 În dreptul link-ului suveica, apare imaginea:

sub care se afişează explicaţia:

SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de ţesut, de formă lunguiaţă, care serveşte la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii;
suvelniţă.
Care se aude şi în difuzor şi se citeşte cu karaoke.
Imaginea rămâne afişată încă 5 secunde după ce se termină citirea textului.

 În dreptul link-ului vatale, apare imaginea:

sub care se afişează explicaţia:

VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de ţesut, care susţine spata şi permite dirijarea suveicii prin rost, menţinerea paralelă a firelor de urzeală
şi îndesarea firului de bătătură.
Care se aude şi în difuzor şi se citeşte cu karaoke.

 În dreptul link-ului ţintirim apare imaginea:

sub care se afişează explicaţia:
ȚINTIRÍM, țintirimuri, s. n. (Reg.) Cimitir.
Care se aude şi în difuzor şi se citeşte cu karaoke.

 În dreptul link-ului zăplaz, apare explicaţia:

ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădeşte o curte sau o grădină.

 În dreptul link-ului şindrilă apare imaginea:

sub care se afişează explicaţia:

ŞINDRÍLĂ, şindrile, s.f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă şi subţire, care serveşte la acoperitul caselor; şiţă, şindră.
Care se aude şi în difuzor şi se citeşte cu karaoke.

 În dreptul link-ului zgâtie apare explicaţia:

ZGÂTIE, zgâtii, s.f. ~; denumire dată unui copil capricios, mofturos, năzuros.
Care se aude şi în difuzor şi se citeşte cu karaoke.

 În dreptul link-ului dascăl, apare imaginea:

sub care apare explicaţia:

DASCĂL, dascăli, s. m. – 1. Institutor, profesor. – 2. Cantor.

Care se aude şi în difuzor şi se citeşte cu karaoke.

 Apare difuzorul

, cu mesajul „Apasă aici pentru a asculta lecţia”. În spatele textului deja afişat în prima casetă apare o altă casetă, cu următorul fragment de text,
care este lecturat de un actor, în căşti.

Fragment: „— Ia, poftim de încalecă pe Balan, jupâneasă! zise părintele, de tot posomorât, să facem pocinog sfântului Nicolai cel din
cui. Şi cu toată stăruinţa lui Moş Foteaşi a lui bădiţa Vasile, Smărăndiţa a mâncat papara, şi pe urmă ş edea cu mâinile la ochişi
plângea ca o mireasă, de sărea cămăşa de pe dânsa. Noi, când am văzut asta, am rămas înlemniţi. Iar părintele, ba azi, ba mâine,
aducând pitacişi colaci din biserică, a împărţit la fiecare, de ne-a îmblânzit, şi treaba mergea strună; băieţii schimbau tabla în toate
zilele, şi sâmbăta procitanie. Nu-i vorbă, că noi tot ne făceam felul, aşa, câteodată; căci, din băţul în care era aşezată fila cu cruce-
ajută ş i buchile scrise de bădiţa Vasile pentru fiecare, am ajuns la trătaji, de la trătaji la ceaslov, ş-apoi, dă, Doamne, bine! în lipsa
părintelui şi a dascălului intram înţinterim, ţineam ceaslovul deschis, şi, cum erau filele cam unse,
trăgeau muştele şi bondarii la ele, şi, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul
muştelor! Într-una din zile, ce-i vine părintelui, ne caută ceasloaveleşi, când le vede aşa sângerate cum erau, îşi pune mâinile în cap de
necaz »”.
După ce se termină lectura textului, rămâne disponibila doar textul, care se succede pe ecran, cadru după cadru.

(Fragmentul se va reda integral, exact ca şi în manualul de clasa a V-a).

 Fotografia ce îl înfăţişează pe Ion Creangă începe să pâlpâie după ce a avut loc audierea lecturii textului.
 Dacă mergem cu cursorul pe textul de lângă fotografia lui Creangă, ne apare o casetă cu mult mai multe informaţii despre autor, decât cele
prezentate pe ecran:

„Între 1855 – 1858 urmează Seminarul de la Socola (Iaşi), cursul inferior, după care se înscrie la Facultatea de Teologie a Universităţii din
Iaşi, dar nu o frecventează. Face, însă, un curs pentru institutori condus de Titu Maiorescu (preşedintele Junimii), fiind numit institutor la o clasă I la o
şcoală din Iaşi.
În 1875 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, de care îl va lega o strânsă prietenie toată viaţa. Eminescu este impresionat de harul de povestitor al lui
Creangă şi îl determină să scrie. Creangă este introdus de bunul său prieten la Junimea şi debutează în revista societăţii „Convorbiri literare” la 1
octombrie 1875 cu povestea „Soacra cu trei nurori”. În prestigioasa revistă, Creangă va publica, până în 1878 şi celelalte poveşti.
Între anii 1881 – 1882 publică în „Convorbiri literare” primele trei părţi din „Amintiri …”, a patra, scrisă în 1888, apărând după moartea
scriitorului (1892).
În aceeaşi perioadă cu Eminescu (1883 – 1889), Creangă este bolnav şi se stinge din viaţă la 31 decembrie 1889. Ion Creangă a fost un bun
pedagog aplicând „metode pedagogice inteligente şi originale” (Tudor Vianu) şi este autorul primului Abecedar ilustrat”.

 Informaţiile despre autor se aud în difuzor şi se citesc cu karaoke o singură dată, după care se poate vizualiza doar caseta.

 Fotografia lui Ion Creangă dispare şi în locul ei apare exerciţiul:

I. Răspunde la întrebări, accesând informaţiile de la autor şi completând spaţiile următoare:

1. Unde s-a născut scriitorul?

……………………………………………………………………………………………………...
2. Unde a făcut studiile?
………………………………………………………………………………………….…………..
3. Care este personalitatea noastră literară de care l-a leagat o strânsă prietenie toată viaţa?
……………………………………………………………………………………………………...
4. Numiţi trei poveşti scrise de Ion Creangă.
………………………………………………………………………………………………….…..
5. Care este opera cea mai valoroasă a lui Creangă în care povesteşte „copilăria copilului universal”?
………………………………………………………………………………………………………
După 5 minute, răspunsurile apar singure pe ecran.

 Pentru 5 secunde, imaginea cu satul Humuleşti este înlocuită de următoarea fotografie care se învârte, pentru a atrage atenţia elevilor:
II. Fotografia dispare şi apar exerciţiile:

1. Alegeţi răspunsul corect!

Din ce capitol face parte întâmplarea hazlie relatată de I. Creangă?
□ Capitolul I?
□ Capitolul II?
□ Capitolul III?
2. Alegeţi răspunsul corect!
La ce persoanaă se realizează naraţiunea în acest fragment?
□ Persoana I?
□ Persoana a II-a?
□ Persoana a III-a?

3. Alegeţi răspunsul corect!

Cum se numeşte genul literar din care face parte acest fragment?
□ Liric?
□ Epic?
□ Dramatic?
Dacă răspunsul este eronat dispare întrebarea şi reapare textul pentru 10 secunde.

 Reapare imaginea cu Nică, după care, în locul ei, apare următoarea cerinţă:

III. Pornind de la lectura radiofonică la a textului din manual, corelaţi fragmentele de mai jos, cu momentele planului simplu, indicând
prin săgeţi:

1. Aşezarea satului Humuleşti; A. (“Satu… Bejenii”)

2. Hărnicia humuleştenilor; B. (“Ş-apoi… cinste satului lor.”)

3. Şcoala vrednicului părinte Ioan; C. (“Şi părintel… fricos şi de umbra mea.”)

4. Smărăndiţa popii, cea dintâi şcolăriţă; D. (“Şi cea dintâi … nebunii”)

5. “Calul Bălan” şi “Sfântul Niculai, darurile de şcoală E. (“Însă părintele… dacă se poate.”)
nouă.”

6. Rostul darurilor şi pedepsirea Smărăndiţei; F. (“Bâdiţa Vasile… de sărea cămeşa de pe dânsa.”)

7. Îmblânzirea copiilor speriaţi de “Calul G. (“Noi… pocitanie”)

Bălan” şi de “Sfântul Niculai”;

8. Bădiţa Vasile, auzind că va trece Vodă H. (“Într-una din zile… din toate părţile.”)
prin sat, îi scoate pe elevi la clacă;

9. Bădiţa Vasile este luat la oaste cu arcanul. I. (“Pe bădiţa… ca dânşii.”).

(Fragmentele sunt aşezate corespunzător. Săgeţile nu vor rămâne scrise, decât în cazul răspunsului corect).