EXERCITIUL FIZIC – ALIAT AL SANATATII

profesor Vorniceanu Cristina

Colegiul Tehnic Samuil Isopescu Suceava
,,Sportul te invata sa castigi cinstit. Sportul te invata sa pierzi in mod demn. Prin urmare
sportul te invata de toate, te invata ce este viata.”
( Ernest Hemingway)
Cu ingrijorare trebuie sa recunoastem ca, marcat de tehnologia moderna, de lumea
virtuala, copilul contemporan s-a departat de natura, de terenul de joaca, de stadion. Multi copii
practica astazi diferite jocuri sportive pe calculator, in timp ce sunt scutiti de parintii excesiv de
protectori de orele de educatie fizica desfasurate in scoala. Din cauza acestui fenomen social real
si deosebit de periculos cercetatorii in domeniul psihologiei sportive readuc in atentia societatii
dictonului lui Juvernal ,, Mens sana in corpore sano.”
Acaparat de lumea mirifica a calculatorului si televiziunii, omul zilelor noastre ignora
faptul ca starea sanatatii sale, mintala sau fizica, influenteaza in mod direct activitatea s,
capacitatea de munca, performantele sale intelectuale si profesionale si neglijeaza constient sau
inconstient, practicarea regulate a unor exercitii fizice, de miscare, de intretinere, practicarea
unor jocuri sportive sau chiar a unor plimbari, drumetii in aer liber. Tocmai de aceea semnalul de
alarma va fi data tat in randul parintilor cat si al copiilor. Acestia trebuie sa inteleaga ca sportul
ajuta la dezvoltarea armonioasa a copilului, la mentinerea sanatatii si cu cat este inceput mai
devreme, cu atat este mai bine. Practicand un sport, copilul devine mai ordonat, mai disciplinat,
isi face prieteni mai usor, invata sa lucreze in echipa. Miscarea, exercitiile fizice, activitatile
sportive contribuie la dezvoltarea unei imagini positive despre sine, la implementarea in
activitatea zilnica a unor mecanisme de autoreglare a starilor psiho-comportamentale.
Sportul constituie un mijloc important de pregatire a copilului pentru munca, pentru
invatatura sau pentru activitatea sociala. Un copil absorbit de sport isi mobilizeaza fortele fizice,
gandeste mult. ,, Daca doresti sa ai un copil intelligent, dotat, trebuie sa-I dezvolti fort ape care
inteligenta i-o va cultiva, sa-l faci sanatos, robust pentru a-l face intelept si cu judecata… lasa-l
sa lucreze, obisnuieste-l sa actioneze. ( J. J. Rousseau)
Practicarea sportului il dezvolta pe copil si il pregateste pentru adaptarea eficienta la
mediul ambient.Ca dovada, spre sfarsitul perioadei adolescentei, copilul devine mai putin
dependent de familie si de scoala si devine preocupat spre a-i ajuta pe cei din jur, preocupare ce
il va ajuta sa inteleaga mai bine ca pentru tot ceea ce face are nevoie de anumite abilitati, de
priceperi si cunostiinte.
Astfel, va avea o viziune mai larga asupra vietii sociale si nevoii de a-si dezvolta calitatile
majore ale personalitatii sale.Alegerea sportului influenteaza pozitiv dezvoltarea armonioasa a
personalitatii copilului , il ajuta sa-si infranga propriile porniri negative. Odata capatate,
obisnuintele sociale il ajuta pe copil sa se raporteze cat mai corect la comportamentul civilizat,
devenind mai sensibil si controlat in relatiile cu cei din jur.
Toate aceste considerente sunt doar o picatura in oceanul fara sfarsit al preocuparilor
noastre pentru dezvoltarea armonioasa a organismului prin practicarea exercitiilor fizice.
Nu vom avea niciodata copii mai sanatosi si mai fericiti daca ei nu fac sport, chiar daca
sunt olimpici la diferite discipline scolare.Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a
te juca. Jocul este ocupația preferată și cea mai interesantă a copiilor . Adulții reneagă des și
repede amintirile legate de această activitate . Ideea de ,,joc” ne arată în sens pozitiv că trebuie să
îndraznim, că trebuie să luptăm, că trebuie să ne lăsăm ademeniți această activitate. ,,A te juca”
este o confruntare plăcută cu tine însuți, cu ceilalți, cu deferite materiale și procese și cu mediul
înconjurător. În societatea noastră modernă ideea de joc a decăzut. Limbajul curent preferă acele
sensuri ale cuvântului care trimit la o conotație negativă: ,,Este doar un joc!”, ,,Înainte munca,
după urmează jocul!”, ,,Te joci cu mine?” ș.a. Principiul performanței, dobândirea prestigiului,
comportamentul concurențial și răsplata materială sunt astăzi motivațiile principale pentru joc.
Valențele legate de fantezie și creativitate sunt lăsate în urmă.
Omul prin natura sa nu este îndreptat cu totul înspre satisfacerea materială, ci el încearcă încă
din copilărie sa-și construiască situații pline de suspans, prin care să cunoscă ceva nou, să se
pregatescă pentru viața cea de toate zilele într-un mod cât mai creativ, reușind astfel să-și
îndeplinească țelurile propuse în viață.
,,Dum ludere videmur-discimus” exprimă în câteva cuvinte marea și indiscutabila valoare a
jocurilor în opera de educație a copiilor . Într-adevăr, acest dicton ,,deși pare că ne jucăm -
învațăm” ne dovedește deosebita importanță intructiv-educativă a jocurilor, precum si valoarea
pedagogică, cunoscută și apreciată din cele mai vechi timpuri. Așa cum afirmă si marele autor al
literaturii de specialitate Iuliu Ilca în lucrarea sa ,,Jocuri dinamice” (1972), posibilitatea pe care
ne-o oferă aceste jocuri este: de a folosi pe scară largă mișcările de bază, de a putea organiza si
aplica în formele cele mai variate și potrivite pentru diferite verigi ale învățământului, de a
încadra copilul într-un colectiv de joc sub ordonarea intereselor sale personale, celor ale
colectivului, pregătindu-l în colectiv, prin colectiv, pentru colectiv; de a transmite copiilor prin
intermediul lor nenumarate cunoștinte, deprinderi motrice, igienice precum și diferite abilități
fizice si psihice. Toate acestea asigură jocului o înaltă valoare pedagogică și social-educativă .
Și pe acestea să nu uitam că prin conținutul lor deosebit de atrăgător și plăcut, ele se
bucură de o excepțională popularitate la copii, constituind activitatea cea mai îndrăgită de ei .
Jocurile formează una dintre cele mai răspândite laturi ale activității de educație-fizică.
Ele s-au practicat deopotrivă de cei mai mici ca și de cei mari în toate timpurile și deși părea că
urmaresc doar latura distractivă-recreativă, ele aveau întotdeauna și un conținut educativ. De
altfel, conținutul și caracterul jocului a fost determinat în decursul timpurilor atât de mediul
social, de condițiile vieții înconjuratoare, cât și de felul de viață al oamenilor .
De aceea, jocul folosit în scopuri educative reflectă particularitățile structurii psihice a
sistemului de educatie, precum și nivelul cultural al unui popor, într-un anumit stadiu de
dezvoltare al său .
Folosirea jocurilor în scopul pedagogic constituie problemă cea mai importantă în cadrul
teoriei generale a jocurilor. Teoria materialista sustine că jocul este un fenomen social,
condiționat în mod deosebit de anumită activitate specifică omului - de muncă .
Deși în viața copilului, jocul apare înaintea muncii, in decursul dezvoltării istorice, a
societății, au aparut mai întâi diferitele activități ale omului și apoi jocul, deci nu factorii
biologici, ci munca a condiționat dezvoltarea în timp a activității de joc ;
Jocurile copiilor sunt creatoare și instructive, pe când ale puilor de animale sunt
utilitare și instinctive. La copii fenomenele vieții înconjuratoare nu se reflectă în mod pasiv în
joc printr-o reproducere oarbă, mecanică, ci în mod creator pe baza unei atitudini conștinte față
de ele. Dezvoltarea omului prin joc nu este limitată prin ereditate, ci dimpotrivă, în contact cu
mediul social apar posibilități nelimitate pentru dezvoltarea personalității și a perfecționarii sale
continue.
Jocul copiilor are deci la origine munca. De aceea jocurile dinamice au o valoare
educativă foarte mare si ocupă un loc cu totul deosebit în educația fizica a copiilor din
învățământul primar și nu numai .
Practicarea jocurilor în mod organizat, sub o conducere pricepută, înlesnește și asigură
realizarea sarcinilor acestora . Ele pot contribui în mare măsură la menținerea sănătății și la
dezvoltarea normală a organismului copilului, iar în cadrul lor, nu numai că se însușesc și se
perfectionează nenemarate deprinderi motrice de bază, dar și aplicarea lor variază potrivit
situațiilor mereu schimbatoare de pe teren creând permanent stări emoționale pozitive. Aceste
activități se desfășoară în colectiv de unde și concluzia că jocurile sunt deosebit de importante
pentru educarea spiritului de colectiv deoarece o bună parte dintre ele cer îndeplinirea anumitor
sarcini în cadrul colectivului și prin colectiv. Acest lucru presupune colaborarea cu partenerii de
joc, armonizarea intereselor, a motivelor, a acțiunilor și eforturilor personale cu cele ale
colectivului, acceptarea și recunoașterea conducătorului, a liderului, precum și asumarea unor
responsabilități permițând manifestarea inițiativei și independenței în acțiuni, contribuind la
dezvoltarea gândirii, a creativității și inițiativei, a capacității de anticipare și a deciziei.
Caracteristica principală a jocului este întrecerea. Aceasta stimulează competitivitatea
participanților, sporește interesul elevilor pentru activitate, le mobilizează forțele și îi stimulează,
contribuie la educarea atenției și a sensibilității motrice fiind concomitent și un mijloc important
în corectarea unor deficiențe fizice prin mișcare.
Jocurile de mișcare asigură o mobilizare sporită a colectivului de elevi, iar în cadrul lecției de
educație fizică se utilizează exersarea frontală, fapt care presupune desfășurarea unei activități
frontale cu întreg colectivul de elevi ceea ce oferă o bună densitate motrică a lecției și asigură
același nivel de efort tuturor elevilor.
Activitățiile de educație fizică au ca scop principal dezvoltarea fizică și psihică a copiilor, iar
jocul ocupă un loc de frunte, fiecare formă de joc fiind un act de învățare. Jocul este o metodă
care are un mare potențial de formare și dezvoltare a personalității complete (corp – rațiune –
suflet).

Bibliografie
Ilca Iuliu, Jocuri dinamice, Editura Didactică și Pedagogică,București, 1982;
Georgeta Chiriță, Educație prin jocuri de mișcare, Editura Sport-Turism, București,1983
Todea Septimiu, Jocuri de mișcare, Editura Fundația România de mâine, București, 2001.