Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POLITICA MONETARĂ
ADOPTATĂ DE NOUA ZEELANDA
STUDENȚI:
AVRAMESCU TEODORA-FLORIANA
ILINA SIMONA-RUXANDRA
TOMA MĂDĂLINA-ALEXANDRA
Informatii generale
Noua Zeelandă era o țară relativ bogată în anii ‘50. Dar urmând trendul general al statelor
dezvoltate, a adoptat măsuri economice socialiste timp de trei decenii, care au ruinat țara. De la
locul 3 în lume ca nivel de trai, a ajuns la începutul anilor ‘80 la nivelul Turciei. Cum a reușit
această „performanță”?
Prin multă reglementare, birocrație și etatism. Au fost introduse numeroase taxe, iar plata lor
era foarte complicată. Impozitele pe venit erau între 40% și 70%. Impozitul pe profit era de 48%.
Prețurile majorității produselor erau controlate de stat, la fel era și cursul valutar. Orice import
trebuia aprobat de stat și era aproape imposibil să investești în afara țării.
Salariul minim și cel maxim erau impuse de stat. O firmă nu putea nici măcar să acorde
bonusuri angajaților. Toate companiile mari (inclusiv hotelurile) au fost naționalizate și erau
conduse prost de către stat. Deficitul a crescut, șomajul era foarte ridicat, iar datoria externă
uriașă. Tinerii emigrau în alte țări.
Totul s-a schimbat însă în 1984, când a venit la putere o coaliție cu idei liberale, inspirate din
politicile lui Ronald Reagan și Margaret Thatcher. Omul care a condus transformarea radicală ce
a urmat a fost Sir Roger Douglas, ministrul de finanțe. Există și un termen economic care îi
poartă acum numele: „rogernomics”.
Economia lor e aproape egală cu a României. Dar cum românii sunt mai mulți, nivelul de trai
este mult mai ridicat la ei, de peste 4 ori mai mare. Un locuitor de aici este mai bogat decât un
francez, un italian sau un spaniol.
În indexul libertății economice din 2017, întocmit de Heritage Foundation, Noua Zeelandă e
pe locul 3 (pe primele două sunt niște orașe-stat paradisuri fiscale: Hong Kong și
Singapore); România e pe locul 39. În alt top, al libertății umane (care ține cont și de drepturi
sociale), realizat de CATO, Noua Zeelandă e pe același loc 3, iar România e pe 30.
Politica monetară este termenul folosit de economiști pentru a descrie modalitățile de
gestionare a ofertei de bani într-o economie. Banca Centrală de Rezervă din Noua Zeelandă a
avut rolul de a gestiona politica monetară în Noua Zeelandă de la înființarea acesteia la mijlocul
anilor '30
Astăzi, banca de rezervă folosește politica monetară pentru a controla inflația și pentru ao
menține într-o anumită bandă țintă. Politica monetară este întâmpinată de noii zeelandezi în mai
multe moduri. Noua Zeelandă se confruntă direct cu instrumentul principal al politicii monetare,
Oficiul de numerar oficial (OCR), atunci când împrumută bani la ratele dobânzilor cu amănuntul
prin ipoteci, cărți de credit sau împrumuturi personale sau atunci când economisesc bani în
conturi bancare care câștigă dobândă. Ratele de vânzare cu amănuntul de interes sunt direct
legate de OCR setat de Banca de Rezervă.
Alte modalități prin care noii zeelandezi se confruntă cu politica monetară sunt prin
efectul său asupra inflației și a activității economice. De la sfârșitul anilor 1980, politica
monetară a limitat inflația în limite înguste - așa de eficient, de fapt, că uităm că doar o generație
în urmă sa considerat normal să creștem anual prețurile cu 16 sau mai multe procente. Politica
monetară ajută, de asemenea, la prevenirea fluctuațiilor mari în creșterea economică și ocuparea
forței de muncă.
Banca Centrală din Noua Zeelandă "The Reserve Bank" gestionează politica monetară cu
scopul menținerii stabilității prețurilor, obiectivul principal definit de Policy Targets Agreement,
care în prezent impune menținerea inflației între 1 și 3 procente. Acest acord semnat în
septembrie 2012 se concentrează pe menținerea indicelui de prețurilor de consum în apropierea
țintei de 2%.
Banca Centrală din Noua Zeelandă implementează politica monetară prin stabilirea ratei
oficiale de referință "Official Cash Rate", lucrează pentru menținerea unui sistem financiar solid
și eficient și furnizează bancnote și monede piețelor financiare din Noua Zeelandă.
The Reserve Bank publică trimestrial raportul Monetary Policy Statement, în cadrul
căruia este prezentat modul în care Banca Centrală își propune să îndeplinească obiectivele de
politică monetară, să formuleze și să implementeze politica monetară în următorii cinci ani și
modul în care politica monetară a fost pusă în aplicare de la ultima declarație privind politica
monetară.
Banca Centrală din Noua Zeelandă îndeplinește următoarele funcții: formularea politicii
monetare, operațiunile de pe piața financiară, stabilitatea macrofinanciară, supravegherea
prudențială, servicii de decontare și operațiunile valutare. Aceste funcții, rezultatele pe care le
vizează băncile și măsurile utilizate pentru evaluarea performanței sunt descrise în Declarația de
Intenție și Raportul Anual al Băncii Centrale.
OCR Official Cash Rate este o rată de dobândă de referință stabilită de The Reserve Bank
și este definită drept prețul împrumuturilor din Noua Zeelandă și un principal instrument în
implementarea politicii monetare stabilită în Policy Targets Agreement.
OCR a fost introdusă în martie 1999 și este revizuită de șapte ori pe an de către Banca
Centrală și publicată de patru ori pe an în cadrul raporturilor privind politica monetară. Ajustări
neprogramate ale OCR pot apărea și în alte momente, ca răspuns la evoluții neașteptate sau
bruște, dar până în prezent acest lucru a survenit o singură dată, ca urmare a atacurilor din 11
septembrie 2001 asupra World Trade Center din New York.
OCR influențează prețul împrumuturilor în Noua Zeelandă și oferă Băncii Centrale din
Noua Zeelandă un mijloc de a influența nivelul activității economice și inflația. OCR este un
instrument convențional conform standardelor internaționale. În trecut, The Reserve Bank a
utilizat o varietate de instrumente pentru influențarea inflației, inclusiv monitorizarea ofertei de
bani și analizarea condițiilor monetare de pe piețele financiare. Astfel de mecanisme au fost mai
indirecte, mai greu de înțeles și mai puțin convenționale.
Majoritatea băncilor înregistrate dețin conturi de decontare la The Reserve Bank, care
sunt utilizate pentru a-și achita obligațiile reciproce la sfârșitul zilei. Banca plătește dobânzi
pentru soldurile conturilor de decontare și încasează dobânzi la împrumuturile overnight, la rate
legate de OCR. Cea mai importantă componentă a sistemului este faptul că The Reserve Bank nu
stabilește nicio limită a sumei de numerar pe care o va împrumuta de la băncile comerciale sau la
cea pe care o va împrumuta băncilor la rata de dobândă OCR.
Evoluția OCR și a ratei de dobândă pe termen scurt
Când oamenii economisesc mai mult sau cheltuiesc mai puțin, există o presiune mai mică
asupra creșterii prețurilor, prin urmare, presiunile asupra inflației tind să scadă. Cu toate că OCR
influențează ratele dobânzilor de pe piață financiară a Noii Zeelande, nu este singurul. Ratele
dobânzilor pe piață - în special pe termen lung - sunt, de asemenea, afectate de ratele dobânzilor
practicate în afara granițelor, în condițiile în care instituțiile financiare din Noua Zeelandă sunt
implicate pe piețele financiare din străinătate. Mișcările la nivelul ratei de dobândă la nivel
internațional pot duce la modificări ale ratelor de dobândă internă, chiar dacă OCR nu s-a
schimbat.
Un nou PTA trebuie negociat de fiecare dată când un guvernator este numit sau renumit
în funcție, dar nu trebuie renegociat atunci când este numit un nou ministru de finanțe. Legea
impune ca PTA să stabilească obiective specifice de stabilitate a prețurilor și că acordul sau orice
modificare a acestuia trebuie făcută publică. PTA poate fi modificat numai prin acord între
guvernator și ministrul finanțelor. PTA este un document public și, ca atare, este o parte
importantă a transparenței politicii monetare.
Se menționează totuși că, în temeiul legii în baza căreia îşi desfăşoară activitatea The
Reserve Bank, Guvernul are puterea de a suprascrie PTA. Guvernul poate cere Băncii Centrale
să utilizeze politica monetară în vederea îndeplinării unui obiectiv economic diferit pentru o
perioadă de 12 luni. Un nou PTA trebuie apoi negociat pentru a acoperi perioada de suprascriere
și un alt PTA trebuie negociat când se termină suprascrierea. În ambele cazuri, dacă un nou PTA
nu poate fi negociat, guvernatorul poate fi demis. Până în prezent, această secțiune de
suprascriere nu a fost utilizată.Încă de la adoptarea Legii din 1989, au existat 12 PTA. Adrian
Orr și ministrul de finanțe, Grant Robertson, au semnat actualul acord PTA la 26 martie 2018.
Rata inflaței
Expansiunea din al doilea trimestru a reflectat o creștere pe scară largă în cadrul principalelor
industrii, cu doar o scădere semnificativă a producției miniere. Sectorul serviciilor a fost cel mai mare
contributor la creștere în al doilea trimestru, extinderea cu 1,0%, cu mult peste creșterea de 0,6%
înregistrată în primul trimestru. Toate cele 11 industrii de servicii au înregistrat câștiguri în trimestrul
II. În special, creșterea în comerțul cu amănuntul, industria de locuințe, comerțul cu ridicata și
transporturi sa accelerat considerabil, reflectând creșterea cheltuielilor gospodăriilor în trimestru. Mai
mult, sectorul producției de bunuri a revenit în creștere în trimestrul II, producția crescând cu 0,9%
trimestrial (Q1: -0,1% trimestru), pe fondul unei reveniri a activității în industria construcțiilor și a
utilităților. Între timp, creșterea în sectorul primar a moderat la 0,2% (Q1: +0.
Un ritm economic robust este așteptat să continue în acest an și în următorii ani. Creșterea ar trebui
să fie susținută de cheltuieli sănătoase ale consumatorilor - susținute de piața strânsă a forței de
muncă și de creșterea treptată a creșterii salariilor - și de orientarea fiscală expansionistă a
guvernului. Prețurile superioare ale mărfurilor sunt, de asemenea, bune pentru sectorul extern. Cu
toate acestea, dependența puternică a exporturilor de cererea chineză reprezintă un risc negativ
pentru perspective, cu o încetinire a activității în China, care ar putea afecta fluxurile de export.
În aceeași măsură, rata de subutilizare - care include atât șomajul, cât și sub-ocuparea forței de
muncă - a scăzut în special de la 12,0% în trimestrul II la 11,3% în trimestrul III. Cu toate acestea,
aceasta rămâne ridicată, sugerând că persistă o slăbiciune a pieței forței de muncă. În același timp,
creșterea salariilor din sectorul privat a încetinit până la 0,5% în trimestrul trei, pe o bază trimestrială,
în scădere de la 0,6% în trimestrul II. În ciuda reducerii, există semne că presiunile salariale încep
să se construiască, deși într-un ritm foarte gradual.
EXEMPLU DE RAPORT
5 ani de previziuni economice pentru mai mult de 30 de indicatori economici.
Inflația a crescut de la 1,5% în trimestrul II până la un nivel de 1,9% în trimestrul trei, ajungând puțin
sub obiectivul de 2,0% al băncii centrale. Combinația dintre prețurile mai ridicate la combustibili și un
dolar din Noua Zeelandă mai slabă a adus recent presiunilor inflaționiste, care, dacă ar fi susținute,
ar putea reduce posibilitățile de slăbire a politicii de către RBNZ.
Focusiștii FocusEconomics se așteaptă ca inflația să atingă în medie 2,0% în 2019, ceea ce este
neschimbat față de previziunile de luna trecută și cu 2,0% din nou în 2020.
Noua Zeelandă - datele privind prețurile de producție
Inflația (IPP, variația anuală în%) 3.8 -0.8 -0.6 2.5 4.7
EXEMPLU DE RAPORT
5 ani de previziuni economice pentru mai mult de 30 de indicatori economici.
Expansiunea din al doilea trimestru a reflectat o creștere pe scară largă în cadrul principalelor
industrii, cu doar o scădere semnificativă a producției miniere. Sectorul serviciilor a fost cel mai mare
contributor la creștere în al doilea trimestru, extinderea cu 1,0%, cu mult peste creșterea de 0,6%
înregistrată în primul trimestru. Toate cele 11 industrii de servicii au înregistrat câștiguri în trimestrul
II. În special, creșterea în comerțul cu amănuntul, industria de locuințe, comerțul cu ridicata și
transporturi sa accelerat considerabil, reflectând creșterea cheltuielilor gospodăriilor în trimestru. Mai
mult, sectorul producției de bunuri a revenit în creștere în trimestrul II, producția crescând cu 0,9%
trimestrial (Q1: -0,1% trimestru), pe fondul unei reveniri a activității în industria construcțiilor și a
utilităților. Între timp, creșterea în sectorul primar a moderat la 0,2% (Q1: +0.
Un ritm economic robust este așteptat să continue în acest an și în următorii ani. Creșterea ar trebui
să fie susținută de cheltuieli sănătoase ale consumatorilor - susținute de piața strânsă a forței de
muncă și de creșterea treptată a creșterii salariilor - și de orientarea fiscală expansionistă a
guvernului. Prețurile superioare ale mărfurilor sunt, de asemenea, bune pentru sectorul extern. Cu
toate acestea, dependența puternică a exporturilor de cererea chineză reprezintă un risc negativ
pentru perspective, cu o încetinire a activității în China, care ar putea afecta fluxurile de export.
Expansiunea din al doilea trimestru a reflectat o creștere pe scară largă în cadrul principalelor
industrii, cu doar o scădere semnificativă a producției miniere. Sectorul serviciilor a fost cel mai mare
contributor la creștere în al doilea trimestru, extinderea cu 1,0%, cu mult peste creșterea de 0,6%
înregistrată în primul trimestru. Toate cele 11 industrii de servicii au înregistrat câștiguri în trimestrul
II. În special, creșterea în comerțul cu amănuntul, industria de locuințe, comerțul cu ridicata și
transporturi sa accelerat considerabil, reflectând creșterea cheltuielilor gospodăriilor în trimestru. Mai
mult, sectorul producției de bunuri a revenit în creștere în trimestrul II, producția crescând cu 0,9%
trimestrial (Q1: -0,1% trimestru), pe fondul unei reveniri a activității în industria construcțiilor și a
utilităților. Între timp, creșterea în sectorul primar a moderat la 0,2% (Q1: +0.
Un ritm economic robust este așteptat să continue în acest an și în următorii ani. Creșterea ar trebui
să fie susținută de cheltuieli sănătoase ale consumatorilor - susținute de piața strânsă a forței de
muncă și de creșterea treptată a creșterii salariilor - și de orientarea fiscală expansionistă a
guvernului. Prețurile superioare ale mărfurilor sunt, de asemenea, bune pentru sectorul extern. Cu
toate acestea, dependența puternică a exporturilor de cererea chineză reprezintă un risc negativ
pentru perspective, cu o încetinire a activității în China, care ar putea afecta fluxurile de export.
Importuri (G & S, variație anuală în%) 6.2 7.9 3.8 3.3 6.6
EXEMPLU DE RAPORT
5 ani de previziuni economice pentru mai mult de 30 de indicatori economici.
Noua Zeelandă Grafic curent de cont