1.

„Educatia il face pe om usor de condus dar greu de manipulat, usor

de guvernat dar imposibil de inrobit.” Omar Bradley

2. „Menirea fireasca a şcolii nu e să dea invătătură, ci să deştepte

cultivând destoinicirile intelectuale în inima copilului, trebuinţa de a
invăta toata viata.” Ioan Slavici

3. „Cel ce deschide o scoala inchide o temnita.”Victor Hugo

4. „Fara scoala sa nu astepte nimeni nici parinti buni, nici fii buni, si
prin urmare nici stat bine organizat si bine carmuit si pastorit.” Ion
Heliade Rădulescu

5. „Scoala cea mai buna e aceea in care inveti inainte de toate a

invata.” Nicolae Iorga

6. „Scoala trebuie sa urmareasca tot timpul ca tanarul sa paraseasca

bancile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasa.”
Albert Eistein

7. „Educatia este imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas.”

Socrate

8. „Cei care educa copiii sunt demni de mai multa onoare decat cei
care le dau viata; de aceea pe langa viata, daruiti copiilor si arta de
a trai bine, educandu-i.” Aristotel

9. „Gramatica, regina peste-nvatati si regi, ce stie sa-si impuna

eternele ei legi.” Moliere
De ziua profesorilor

de Paul Păvălache

Zi frumoasă, călduroasă,
Deşi toamna a venit;
Ies elevii de prin clasă:
Liber astăzi au primit.

- Ura!!!, profesorul n-a venit!

Probabil şade pe-acasă;
Astăzi e sărbătorit
Şi-am rămas singuri în clasă?

- Poate vine mai târziu

Să ne-nveţe carte,
Repetent nu vreau să fiu,
Dă-te... într-o parte!

- Oo, că n-ai înnebunit

Intră-n clasă: hai, citeşte!
...
-Fugiţi!!! că profu'-a venit...
Cine-i lipsă: o păţeşte!

- Eu copii, "proful"- vorbeşte...

Vă las liber să plecaţi;
Şcoala azi sărbătoreşte...
Veniţi mâine să-nvăţaţi!

- O, ce bine-i că plecăm!
Hai să mergem, n-are rost...
Rămâne să învăţăm:
Tot lecţia care-a fost!

Iureş mare, bucurie;

Profesorii se grăbesc;
Liberi astăzi ca să fie:
Ziua lor sărbătoresc.

Oare, chiar aşa să fie...

Respectăm această zi?
Răspunsul, cine îl ştie
Eu îl rog a îl rosti...
ŞCOALA… ALTFEL

De-abia am prididit să fac

Planificări – o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi

Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!

Peste trei zile voi ave’,

C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.

Și, ca să-mi fie foarte clar

C-am misie-ntre misii,
Fac parte – ca misionar -
Din treizeci de comisii!

Număr absențe, raportez,

Săptămânal de-acuma.
Excursii – le organizez,
Serbări – una și una!

Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate…

Pornesc spre casă șchiopătând

De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.

Că rostul ni l-au resetat

Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc… ciulinii.

E noapte, stelele lucesc

Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.
Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig -

Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!

C-am înțeles: de ani întregi

Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,

Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,

Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de… jos,
Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat

Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,

Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele…

Și, vai de capul meu, uitai

Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreț -

„Testare inițială” -
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.

Și plan remedial mai am

Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci -
Asta nu mai contează!

Aș vrea să plâng, dar nu e chip,

Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.

Și-o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura…

Și vin, cu rostul lor „sublim”,

Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română… moartă!

Că-i alta limba, la dosar,

Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E… „educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplin
Reforma – făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:

„Când educabilul ți-o da,

Cu sete, un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbești răstit,

Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!
Învăţătura

de Nicolae Labis„

Învătătura e averea
Ce pururea o duci in gând
Si, fara raza ei, puterea
E doar un colb purtat de vant.

Învătătura e-o comoară

Ce nimeni nu ţi-o poate lua,
Îşi va spori podoaba rară
Cu cât imparti mai mult din ea.”