1

Cuvant introductiv

Pentru orice crestin pierderea Patriarhului Teoctist e o mare durere, o lipsa care nu poate fi asa
usor inlocuita. Nici nu s-a “racit” insa Prea Fericitul ca lupta pentru putere a si inceput. De fapt
incepuse din 1990, dar longevitatea intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane strica planurile
oricui.

Unul dintre marii favoriti la jiltul patriarhal este Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Inalt Prea
Sfintitului Daniel Ciobotea. Om de mare anvergura intelectuala, insa prea putin legat de
monahism, lucru care i se reproseaza cu varf si indesat. Profesor timp de peste opt ani de zile la
Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este
suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului. Este cel putin
greu de crezut ca, in cariera sa universitara, Daniel Ciobotea nu s-a intalnit cu “baietii cu ochi
albastri” din moment ce din 1976 venea in tara numai ca vizitator. Unii ar baga mana in foc ca
oricum devenea episcop, din moment ce, in 1988, a fost chemat de urgenta in tara, tuns calugar
si peste noapte hirotonit protosinghel. Anul Revolutiei, 1989, nu l-a prins chiar “neinitiat” de
”ierarhia nevazuta” cum era numita Securitatea sau Directia de Informatii Externe, din moment
ce proaspatul protosinghel era – hai ca stiti deja – responsabil cu Sectorul Relatii Externe al
Bisericii Ortodoxe Romane. Mitropolitului Daniel i se mai reproseaza apartenenta la Masonerie.
Nu a negat niciodata aceasta apartenenta, relatiile sale cu masonii importanti fiind de
notoritate, dar nici nu a confirmat apartnenta sa in aceasta organizatie discreta (nici nu avea
cum - n.r.). Cazul nu ar fi insa singular, din ce in ce mai multi ierarhi catolici, protestanti sau
ortodocsi fiind capacitati de „Marea Fratie”.

IPS Daniel a reusit sa-si asigure si sprijinul politic fiind prieten – ca orice roman cumsecade si
echidistant – cu tot spectrul politic. L-a decorat pe Mugur Isarescu cu cea mai mare distinctie a
Mitropoliei, „Crucea Moldova”, dar si pe Octav Cozmanca. L-a ajutat pe Adrian Nastase – in
stenogramele PSD, liderul Ion Solcanu spune – „e omul nostru trebuie ajutat”, dar nu a pregetat
sa “dea Cezarului ce e al Cezarului” si celorlalte partide ajunse conjuctural sau nu la putere.

2
Biserica si Francmasoneria, razboiul nevazut

Fiecare isi disputa caracterul universal si de aici conflictul. Biserica este ?catolica?, adica ?
universala?. Masoneria depaseste granitele nationale si concureaza universalitatea Bisericii
Romei. Masonii cred in marele Arhitect al Universului. Dar este Marele Arhitect si Dumnezeul
crestinilor? Disputa dureaza de peste doua secole si nu se profileaza nici un armistitiu.

Condamnarile Vaticanului

Inca de la inceput, Biserica Catolica, a vazut in Francmasonerie un pericol, considerind

organizatia incompatibila cu doctrina crestina. Prima luare de pozitie a fost formulata de Papa
Clement al XII-lea in constitutia ?In Eminenti?, publicata in 1738. Aceasta este confirmata si
reinnoita de Papa Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea isi urmeaza predecesorii si publica
constitutia ?Ecclesiam a Jesu Christo? in1821, fiind urmat de Leon al XII-lea in 1825. Aceeasi
pozitie o adopta si urmatorii Suverani Pontifi: Pius al VIII-lea si Grigore al XVI-lea. Dupa
asasinarea primului-ministru italian Pellegrino Rossi, proclamarea si infringerea Republicii
Romane si revenirea Papei la Roma (1850), Pius al IX-lea incepe asa-numita politica de
intransigenta (?Non possumus?) fata de puterea seculara si ajunge sa fie considerat cel mai
important adversar al Masoneriei. Papa Leon al XII-lea, in 1884, analizeaza amanuntit punctele
de vedere ale Bisericii si ale Francmasoneriei. Papa arata ca naturalismul adoptat de
francmasoni se bazeaza pe convingerea ca natura este desavirsita si suficienta siesi, ca si cum nu
ar fi atinsa de pacat. Astfel, ar fi de ajuns sa urmarim natura, fara sa fie nevoie de lupta pentru a
infringe pornirile pasionale sau violente. Episcopul Romei reproseaza Francmasoneriei ca
doreste manipularea oamenilor prin subminarea familiei, educatiei tinerilor, orinduirii sociale
existente, chiar a notiunii de autoritate, si de asemenea ca, promovind egalitarismul socialist si
comunist, des-considera deosebirile dintre oameni. In 1906, Pius al X-lea condamna
Francmasoneria si avertizeaza asupra legaturii ei cu comunismul.

Opriti de la Impartasanie

3
Din cauza unor formulari ambigue de dupa Conciliul Vatican II, unii au crezut ca Biserica Catolica
si-a indulcit pozitia fata de francmasoni. Pentru a risipi nelamuririle, in 1983, Cardinalul Razinger
a publicat o Declaratie despre Asociatiile Masonice, in care arata ca ?sentinta negativa a Bisericii
privitoare la asociatiile masonice ramine neschimbata de vreme ce principiile sale au fost mereu
considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii, drept care ramine interzis a deveni membru in
acestea. Credinciosii care adera la asociatiile masonice sint in pacat grav si nu pot primi Sfinta
Impartasanie?. O mare parte dintre dispute s-a axat pe analizarea riturilor francmasonilor, pe
secretismul organizatiei, pe influenta sa in politica, in presa. Si Biserica, si Francmasoneria s-au
schimbat, insa trecerea timpului nu pare a fi modificat raporturile dintre ele. Chiar daca
Francmasoneria nu practica rituri ofensatoare pentru crestini sau nu ascunde conspiratii
mondiale, Biserica nu o accepta nici astazi deoarece crestinismul este esentialmente o religie
revelata (Dumnezeu s-a aratat omului) si supranaturala. Dincolo de orice satisfactie sau implinire
naturala, crestinul tinde la o vesnicie de unire cu Dumnezeu insusi, si dincolo de orice posibilitati
naturale, aceasta unire e inceputa de pe acum in Sfintele Taine ale Bisericii.

In Prima Porunca e afirmata unicitatea lui Dumnezeu. El cere nu doar respect, ci chiar inchinare.
Dumnezeu nu accepta sa isi imparta locul cu nimeni. Biserica respinge ideea ca Dumnezeu ar
putea fi folosit de o organizatie sau privit ca un zeu printre altii, oarecum echivalent cu Budha
ori Manitu, plasat cumva ?sub umbrela? Marelui Arhitect.

Proiectul Francmasoneriei a esuat

Interviu cu Cornelius Moldovan, absolvent al Facultatii de filozofie al Universitatii ?Jean

Moulain? de la Lyon

Ce relatie are Francmasoneria cu adevarul?

Pentru francmasoni, totul inseamna stiinta, cunoastere. Ei considera ca au adevarul. Crestinul nu

are adevarul, nu il poseda. Adevarul i s-a revelat de catre Dumnezeu.

Ce imi permite sa spun ca Dumnezeu este Adevarul?

Faptul ca o spune El. Ca nu o spun eu. Dumnezeu e un adevar care se sustine singur.

4
Crestinii sint interesati de adevar, francmasonii de cunoastere. De ce nu se inteleg?

Problema este ca nu totul este stiinta si ratiune. Daca pot cunoaste totul, daca Dumnezeu e o
idee (cum spunea Descartes), atunci Dumnezeu e un fel de anexa a Francmasoneriei,
importanta fiind cunoasterea. Daca eu pot sa cunosc tot si totul e ideea mea, Marele Arhitect
nici nu exista, l-am inventat eu. Proiectul Francmasoneriei a esuat: oamenii se nasc si mor ca
inainte, nimic nu ii scoate din conditia lor, nu ii face fericiti. Astfel ca Francmasoneria
functioneaza ca o gnoza: nu accepta discutia, stie raspunsul dinainte. OK, proclamam progresul,
emanciparea etc. Ei, si? Pentru ce?

Asadar, cunoasterea nu satisface aspiratiile omului?

Cunoasterea implineste, dar nu implineste totul in om. La Francmasonerie, cunoasterea e un
absolut. Ea nu salveaza. Este o ideologie pentru ca explica totul pornind de la o singura parte.
Am de-a face cu o ideologie care are un anumit tip de functionare.

Pe linga preocuparea pentru cunoastere, francmasonii sint atasati si de simboluri, ritualuri. Ce

valoare au acestea?

Tot ce este ritual se leaga de corp. E ceva care nu are sens decit ca simbol, care te trimite
dincolo de el, de stricta manifestare a sa. Pe crestin, semnul Crucii, icoanele, ingenuncherea il
trimit dincolo. Pentru un francmason, ritul e propria lui manifestare pentru ca el crede in natura
si astfel se opreste la gest. Acest rit este profan, si nu sacru. Este inventat de oameni, ca obiceiul
de a bea cafeaua de dimineata. Crestinul e suflet si corp. Intr-un rit sacru, totul are semnificatie
sacra, luata din Revelatie. Ritul profan e inventat. Cunoasterea nu e sacra, ci profana prin
definitie.

Biserica Ortodoxa condamna Masoneria

Spre deosebire de Biserica Catolica, Biserica Ortodoxa nu a combatut atit de vehement
Francmasoneria, desi a condamnat-o in termeni severi. Astfel, in 1937, Biserica Ortodoxa
Romana a dat prima si singura hotarire de condamnare a Masoneriei. Referatul ?Studiu asupra
Francmasoneriei? a fost intocmit de Mitropolitul Nicolae al Ardealului, ca urmare a cererii
facute de Sfintul Sinod inca din 1934. Sfintul Sinod, in sedinta din 11 martie 1937, si-a insusit
concluziile din referat si a hotarit ca ?Biserica osindeste Francmasoneria ca doctrina, ca
organizatie si ca metoda de lucru oculta?.

5
Iata citeva fragmente din concluziile studiului Mitropolitului Nicolae al Ardealului, aflate si astazi
in vigoare.

Francmasoneria este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un insemnat rol, avind un
rit cvasi-religios, luptind impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva
principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica. Ea este un
ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osindeste Francmasoneria ca
doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de

Dumnezeu, indemnindu-i sa admita numai ceea ce descopera ratiunea lor. Ea propaga astfel
necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sint revelate de Dumnezeu. (...)
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reprobind ideea unui
Dumnezeu personal, deosebit de lume, si ideea omului ca persoana deosebita, destinat
nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala
pur laica, un invatamint laic. (...)
4. In lojile Francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii, si Francmasoneria sustine ca
numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. (...)
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. (...) Prin acest
cult, Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului.
6. Francmasoneria este un element de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin
aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati
pamintesti decit aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. (...) Impotriva juramintului
crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramint paginesc.
7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea
e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al
natiunilor si le-a ajutat sa-si dobindeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de
asupritori nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sinul omenirii?.

6
 Despre ocultări oculte

La înmormântarea lui Adrian Pintea am aflat că el a fost un mason de frunte şi catolic în acelaşi
timp. Tot la înmormântare, la înmormântarea lui Florian Pitiş aflăm că el a fost purtătorul de
cuvânt al masoneriei române dar creştin-ortodox. Cu siguranţă d-l Pitiş a fost mason, dar nu şi
creştin-ortodox. Ieri am aflat că şi Virgil Ianţu pune mâna la inimă şi că e tot mason.

Vă puteţi întreba cum de a fost slujit la înmormântare un mason de către preoţi ortodocşi.
Milostivirea noastră, trecerea noastră spre iconomii extreme estre proverbială, atâta timp cât
noi lăsăm în cimitirile noastre să fie îngropaţi toţi ereticii şi păgânii, împotriva prescripţiilor
noastre cultuale, şi slujim şi sinucigaşilor cât şi celor care ne drăcuiau până mai ieri, lăsându-i pe
toţi în mila lui Dumnezeu. Ce am putea face mai mult pentru astfel de oameni? Dacă am fi duri,
dacă am fi potrivit acriviei canonice, dacă am fi după învăţătura noastră, adică cu rigoare, nu ar
trebui să lăsăm vreun eretic sau vreun apostat să fie îngropat în cimitirele noastre, care sunt
sfinţite şi sunt ale Bisericii lui Dumnezeu.

Aşa cum evreii nu lasă pe cineva neevreu să se îngroape în cimitirele lor şi toţi le respectă regula
de viaţă, tot la fel, regula Bisericii Ortodoxe este aceea de a nu lăsa pe un eretic sau pe un păgân
să fie îngropat lângă ortodocşi. Însă noi ne milostivim de toţi şi stăm lângă toţi, nu numai în
timpul vieţii ci şi după moarte. Nu suntem, cu alte cuvinte, oculţi, ascunşi, însă de noi se ascund
mulţi.

Sorin Frunzăverde se declară mason după moartea PFP Teoctist dar este membru al Adunării
Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române. Începe să ne apuce o teamă inexprimabilă. La
cine mai trebuie să ne aşteptăm că este mason, satanist sau păgân sub veşminte clericale?

La moartea Preafericirii sale, ca la orice praznic de la Patriarhie, metodic, au urmat la ştiri

îmbrânceli, ţipete, inadvertenţe… Nu a fost nicio inadvertenţă mediatică la înmormântările
recente ale celor doi masoni amintiţi. Nu a fost prezentat la TV niciun gest anapoda al
participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la

7
mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau
cei doi şi când a vorbit fratele Olimpian despre fratele Pitiş nimeni nu a surâs la auzul unor astfel
de apelative de ev-mediu.

Astăzi a apărut ştirea că sunt 6000 de masoni în România şi că ei ocupă roluri importante în
societatea democrată. Ce rol tainic au? De ce nimeni nu îi interoghează pe aceşti domni şi de ce
nu trăiesc într-un mod impropriu relaxării ideatice postmoderne? De ce sunt discreţi? De ce nu
punem semnul egal între satanism şi masonerie şi nu observăm că ocultul nu este benefic
pentru cei mulţi? De ce nu există transparenţă? Unde sunt carele de reportaj şi reporterii
intempestivi care să ceară dezvrăjirea templelor masonice şi să dea negura la o parte, ca să
vedem oamenii?

Am vrut să vizitez într-o dimineaţă un templu mozaic din Bucureşti, şi portarul, ortodox [aşa mi-
a spus el], mi-a interzis să intru în curtea templului, dacă nu îmi pun acoperământul acela
special pentru bărbaţi pe cap. I-am spus că eu, ca preot ortodox, nu cred în acest obicei mozaic
şi că, dacă mi l-aş pune, nu ar simboliza nimic pentru mine. Şi ortodoxul nostru nu m-a lăsat să
intru. M-am uitat în ochii lui, păreau turbaţi, şi am plecat cu o faţă crispată. Cu siguranţă, dacă
intra într-o Biserică Ortodoxă, acest portar ortodox, nu era tras de nimeni de mânecă.

La fel mi s-a întâmplat într-un cimitir evreiesc şi apoi într-un cimitir luteran: mi s-a spus că nu
pot să intru. Scurt. Fără nicio explicaţie. Eşti chestionat imediat sau eşti urmărit sistematic. De ce
ocultăm, de ce ne ocultăm cultul sau mişcarea religioasă, filozofică, dacă nu e nimic necurat la
mijloc?

Urmăresc, de acum fără stupoare, toate fentele mediatice, toate distorsionările de imagine ale
Bisericii Ortodoxe şi am observat că nu trece o săptămână fără să văd pe sticlă un preot care a
mai făcut ceva, fără un ierarh care face, fără un monah care are probleme cu cine ştie ce lege.
Însă noi nu ştim mai nimic despre cine conduce televiziunile, despre cine lucrează în ele, cum au
ajuns acolo, cine sunt aceşti oameni, ce credinţă au, ce sănătate psihică au, ce antecedente au.
Stăm în faţa televizorului şi înghiţim tot peştele ce sare din plasă. Însă eu am prostul obicei să
mă întreb: Şi care e rostul ştirii? Cât bine sau rău face această ştire? Până unde, pe cine loveşte
ştirea? Întrebările mele sunt identice cu cele pe care le am în faţa cutiei de peşte sau a cărnii de
porc pe care vreau să o cumpăr din supermarket.

8
Puţini ştiau că Pintea, Pitiş, Frunzăverde sunt masoni. Şi aflăm deodată acest lucru, în momente
cheie. Legitimarea de tip mason e ca legitimarea de tip decoraţie: toţi vor să fie eroi. Eroii cui?
Va veni cineva şi îmi va spune că nu ştiu eforturile pe care le fac masonii pentru
prosperitatea….Da. Fiecare facem tot feluri de eforturi. Însă depinde pentru cine şi în ce scop.
Masoneria, avalanşa neoprotestantă, etosul gay, satanist, relaxat… nu au, în mod evident, rolul
de a consolida credinţa ortodoxă în România şi de a adânci pe români în tradiţiile vieţii lor de
secole. Ei vin cu altceva, ocult adică primejdios, satanic adică împachetat frumos.

Moartea albă: e un nume poetic dat drogurilor. Metafora însă e dureroasă. Asistăm la alterităţi
care ne displac şi vizavi de care nu putem să ne manifestăm decât…amiabil. Moartea sufletească
a românilor, moartea prin negarea şi relativizarea interioară a credinţei ortodoxe, a credinţei
mântuirii, este o moarte albă. Cum să mă manifest altcumva faţă de această moarte decât
rugându-mă şi predicând împotriva ei.

Însă, băieţii aceştia care se cred deştepţi, confundă bunătatea şi smerenia noastră cu
imbecilitatea şi, pe cât noi suntem de primitori, pe atât şi ei vor să ne încalece. Nu voi fi nici
acum melodramatic. Credinţa ortodoxă crede în puterea lui Dumnezeu şi în purtarea Sa de grijă
faţă de noi, care e mai puternică decât toate cursele diavolilor. Deşi pare imposibil să scapi, să te
mântui, într-o asemenea lume coruptă, curvară, totuşi nu toţi creştinii ortodocşi au
îngenuncheat în faţa lui Baal.

Noi surprize? Probabil că da. Însă vom avea şi noi purtări de grijă ale Stăpânului nostru, care nu
uită turma Sa cea mică.

9
 Mic indreptar despre oculta care a subjugat Romania

Pizma, setea de razbunare, analfabetismul, prostia si lasitatea au devenit in comunism criteriile de

selectie ale noii „elite“ a tarii.

Indata dupa ce a preluat toata puterea in stat, Partidul Comunist a purces sistematic si cu
brutalitate la aplicarea intregului plan de transformare a tarii dupa modelul inchipuit de geniul
diabolic al lui Lenin; pe linga masurile radicale in domeniul politic si in economie, in special in
industrie si agricultura, figura ca un adevarat prealabil exterminarea burgheziei sau barem
aducerea unei parti a ei la totala supunere. Si, de fapt, nu a fost vorba numai de burghezia stricto
sensu de „gulerele albe“, ci de tot ce se ridica, si la oras si la sat, deasupra mediocritatii, de stare
sau de intelect. Astfel au fost hartuiti, prigoniti, intemnitati si nu arareori ucisi in toata tara satenii
cei mai instariti sau mai destoinici. Pizma, setea de razbunare, analfabetismul, prostia si lasitatea
au devenit curind criteriile de selectie ale noii „elite“ a tarii.

Productie culturala dupa reteta comunista

Fara indoiala, la inceput de tot, s-au gasit si politicieni onesti sau intelectuali de inalt nivel – ca
de pilda, marele savant Constantin Parhon – care, avind demult optiuni de stinga, au putut crede
ca pretinsul socialism importat din Uniunea Sovietica era benefic pentru a scutura putin inertia
noastra seculara. Foarte curind insa, ar fi trebuit sa isi dea seama ca devenisera simple unelte
pentru scopuri cu totul straine de interesul tarii. Din slabiciune insa, odata prinsi in plasa, putini
au avut curajul sa rupa perfidul contract, cu riscul pierderii libertatii sau chiar a vietii. Cei mai
multi au ramas inregimentati in ceata „tovarasilor“ de drum („fellow travellers“) ai Partidului
Comunist.

Fenomenul s-a extins indata pina la cele mai inalte sfere ale culturii. Intrucit, de cind e lumea,
talentele nu sint intotdeauna nelipsit asociate cu caracterul, s-au folosit la noi destul de multi
scriitori de mare talent – voi cita doar pe Sadoveanu si pe Calinescu – care s-au grabit sa-si vinda
numele pentru o sinecura sau si-au plecat slugarnic capul in fata tiranilor analfabeti. Daca
muzicienii, de pilda, sau artistii plastici ori istoricii antichitatii si ai Evului Mediu s-au putut
sustrage pina la un punct „cazurilor“ materialismului dialectic – o stiinta pe care multi
intelectuali romani au asimilat-o cu o repeziciune uimitoare -, intreaga productie culturala
romaneasca, de la jurnalism pina la poezie, a fost pusa la pas de pe o zi pe alta. Creatorii
autentici au inceput sa se ascunda sau sa taca sau sa scrie „pentru sertar“.

Dar au intervenit masuri mai grave, ca suprimarea, in iunie 1948, a Academiei Regale Romane si
inlocuirea ei cu Academia RPR. Hotarire insotita de masuri fizice: excluderea unei jumatati
10
dintre membrii Academiei, multi dintre cei exclusi fiind chiar intemnitati in conditiile oribile ale
momentului – opt dintre ei au murit la Sighet, alti citiva, prematur, de pe urma suferintelor
indurate. Cei ramasi „in piine“ au inceput, la ordin, sa coopteze membri fara valoare, unii chiar
fara nici o opera, si sa participe in cor la osanalele regimului – vorba veche, numai podeaua
oprea temeneaua. Daca membrii inaltei institutii, dupa momentul decembrie 1989, ar fi avut
cinstea intelectuala si curajul moral de a face mea culpa, de a clama parerea de rau pentru
slabiciunea de care au dat dovada - gest de inalta barbatie pe care l-a facut un mitropolit
Corneanu sau un Alexandru Paleologu –, poate i-am fi iertat si poate am fi vazut cooptati in
graba in Academie citiva din intelectualii de valoare „uitati“ sau prigoniti in deceniile de apasare
comunista. Cind colo, potentatii nobilei institutii au purces cu totul de-a-ndoaselea: nu numai ca
n-au grait o vorba de pocainta, dar au luat in pripa o masura de-a drepul ticaloasa, decretind ca
nu mai puteau fi alesi membri deplini ai Academiei personale peste 65 de ani. Dintr-un condei se
excludeau toti cei „cu operele la sertar“! O infamie. Iar potentatii intelectuali din ajun, cei care
profitasera singuri de toate privilegiile, un Eugen Simion, un Dan Berindei, au ramas pina azi sa
tina, tot ei, in Institutie, „piinea si cutitul“. Rusinos. O singura institutie culturala, Uniunea
Scriitorilor, a sfirsit, dupa 16 ani de bijbiiala, sa aleaga in fruntea ei pe un Nicolae Manolescu,
„the right man in the right place“.

Biserica, pusa in genunchi de liderii sai

Din pacate, trebuie sa constatam, indurerati, ca acelasi scandal improasca cu mizga indoielii si
cea mai inalta institutie - pe care nici nu am avea voie sa o numit institutie, caci este deasupra
infiintarilor omenesti -, Biserica. Biserica rasariteana sufera, de un mileniu si jumatate, de o
afectiune pe care unii au numit-o „cezaropapism“: la Constantinopol, cind un diferend se isca
intre patriarh si basileu, acesta, cezarul, avea ultimul cuvint. Precaderea puterii civile asupra
autoritatii ecleziastice nu era de o gravitatea absoluta atita vreme cit si patriarhul, si cezarul erau
crestini credinciosi - s-a putut chiar intimpla, in vremea unei crize mari, ca basileul sa fie mai
aproape de gindirea ortodoxa decit prelatul. Dar cind am avut de-a face cu o putere civila, un
executiv fatis ateu si adesea violent anticrestin si iconoclast, atunci supunerea capilor Bisericii
fata de putere devenea un pacat, optiunea martiriului in loc de supunere, o datorie.

Aceasta vocatie a martiriului n-a aparut la noi decit la clerul de jos. Daca am avea azi ferocitatea
de a publica intr-o culegere sirul lung si penibil de osanale pronuntate de patriarhul Teoctist in
cinstea sinistrului si grotescului Ceausescu, ne-ar fi rusine sau, mai trist, ne-ar umfla risul.
Patriarhul, indata dupa evenimentele din decembrie ’89, a facut gestul firesc si minimal de a se
retrage. A fost insa degraba rechemat. De cine? De credinciosi sau de soborul Bisericii? Ma tem
ca mai curind de puterea oculta, de aripa Securitatii care „ajutase“ sa izbucneasca Revolutia.

Omul care a girat oculta

Si ajung la incheiere: aceasta oculta a gasit in Ion Iliescu omul potrivit pentru a prelua comanda
puterii izvorite din Revolutie – si intreaga oculta punind mina pe toata averea tarii si pe toate
pirghiile puterii, avem impresia ca mai comanda si astazi din umbra. Faptul ca la 17 ani de la
Revolutie nu s-a intimplat inca procesul celor care au inventat sinistra farsa a „teroristilor lui
Ceausescu“, in urma careia au murit o mie de tineri nevinovati, va ramine o rusine pentru

11
intreaga natiune. Idem pentru pedepsirea crimei de a fi adus de mai multe ori pe minerii din
Valea Jiului, mintiti si abrutizati, ca sa terorizeze iar intreaga tara.

Tara – chiar integrata oficial in Uniunea Europeana - nu se va insanatosi cu adevarat decit atunci
cind se va fi dezbarat de intreaga aceasta generatie patata de vechea faradelege. Societatea civila
trebuie in fine sa se mobilizeze unanim si hotaritor in acest scop.

Telegrama care desparte Biserica Ortodoxa de Teoctist Arapasu

A colaborat Biserica Ortodoxa cu regimul comunist? Daca ne referim la BOR ca la o comunitate a

credinciosilor ortodocsi, e cazul sa vorbim despre reprimarea ei. Ortodocsii erau discriminati, ori
chiar pedepsiti cand isi manifestau deschis credinta. Multi preoti au sfarsit in inchisoare,
manifestarile religioase erau strict limitate. Biserica, ca organizatie, isi pierduse autonomia. E
adevarat ca BOR nu a fost interzisa, cum s-a intamplat cu alte culte, ortodocsii nu au fost
reprimati cu vigoarea cu care s-a lovit in miscarile neo-protestante. Acest fapt nu dezminte
realitatea persecutarii credinciosilor ortodocsi.

Altul este raspunsul la intrebarea: au colaborat cu regimul ierarhii BOR si unii preoti? Nu numai
ca reprimarea BOR nu a exclus colaborarea ierarhiei acesteia, ci chiar a implicat-o. Pentru
controlul vietii religioase, care-i obseda de comunisti, un rol principal l-a jucat asezarea in
fruntea bisericilor a unor oameni ai regimului. Era un sistem general de stapanire a societatii:
punerea unor fideli in varful fiecarui organism. Metoda se aplica, cu exceptii minime, in Romania
ca si in celelalte tari ale sistemului comunist. In special in Europa de Est si URSS, ierarhii
bisericilor aveau rolul de santinele aflate sub comanda Partidului. Doar un cinism
inspaimantator sau totala neintelegere a perioadei ii poate face pe unii sa-i declare astazi pe
Teoctist Arapasu si pe alti ierarhi martiri ai credintei, aparatori ai BOR, rezistenti ai politicii lui
Ceausescu. Desigur, Patriarhul, mitropolitii si episcopii nu au fost doar roboti. Au avut si propriile
lor tendinte, propriile lor cautari. Dar simpli roboti nu au fost nici Gheorghe Maurer, nici Ion
Iliescu, nici Gheorghe Stoica, fara ca prin aceasta sa apartina mai putin armaturii regimului
represiv.

12
Sofismele folosite de catre avocatii din oficiu ai ierarhilor BOR ating uneori culmi nebanuite. Este
cazul incercarii recente de a reinterpreta sensul telegramei adresate de Patriarhul Teoctist lui
Ceausescu la 17 decembrie 1989. Care, se explica cititorului astazi, ar fi fost o telegrama fara
importanta, una "de rutina", expediata dupa tinerea Adunarii Nationale Bisericesti. Fara referire
la evenimentele de la Timisoara. Oare sa fie atat de greu sa intelegi ca trimiterea de felicitari lui
Ceausescu, in acele zile, semnala sustinerea dictatorului care daduse ordinul sa se traga in
multime? Ce era mai jalnic, atunci, cand revoltatii Timisoarei infruntau moartea - despre asta
aflase toata Romania prin Europa Libera -, decat sa-ti exprimi fidelitatea fata de niste
conducatori patati de sange?

Cum se comportau altii? Comisia Helsinki a Congresului american condamna "atacul sangeros
impotriva unor demonstranti neinarmati". Luis Schwitzer, secretarul general al Federatiei
protestante din Franta, trimitea presedintelui roman o scrisoare ce exprima "via emotie privind
represiunea impotriva populatiei Timisoarei". Amnesty International lua act "cu neliniste" de
evenimentele care s-au produs pe 17 decembrie. Comitetul francez, membru al Federatiei
Internationale Helsinki, se adresa presedintelui Frantei pentru a mobiliza comunitatea
internationala in fata "turnurii dramatice si terifiante a represiunii din Romania". Iata un mic
inventar care arata cat de respingator era sa feliciti dictatorul in timpul acelor evenimente care
indignasera lumea. Aceasta a facut Patriarhul Teoctist in numele Adunarii Nationale Bisericesti.

Cumpana Patriarhului

Cel mai secret si mai intunecat episod din viata Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane,
Patriarhul Teoctist – perioada cat a parasit Scaunul Patriarhal in decembrie 1989, in plina
revolutie – este scos la lumina de marturisirea zguduitoare a unui monah de la Manastirea
Regala "Sfanta Treime" din Sinaia. Acesta dezvaluie ca Patriarhul Teoctist a batut la usa chiliei
sale aproape de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, la 12 ore de la fuga sotilor
Ceausescu. Vreme de doua saptamani, nici staretia manastirii nu a stiut de prezenta inaltului
ierarh ortodox. Doar patru persoane din Romania erau informate despre ascunzisul de la Sinaia,
recomandat Patriarhului de catre Gelu Voican Voiculescu. De altfel, acesta a fost singurul oficial
al statului care l-a si vizitat de cateva ori. Nici o fata bisericeasca nu a trecut pragul chiliei din
Sinaia, ceea ce l-a facut pe ierarh sa creada ca a fost parasit de Dumnezeu.

13
La 18 decembrie 1989, Sfantul Sinod s-a reunit in sedinta, o sesiune extrem de tensionata din
cauza evenimentelor de la Timisoara. Patriarhul Teoctist a anuntat atunci ca este de acord cu
decizia politica de reprimare a miscarii din orasul de pe Bega, pe care o percepea ca "provocata
de agenturi straine" si in care vedea pericolul destramarii statului, cu reflexie imediata in
destramarea Bisericii. Nici unul dintre membrii Sinodului nu l-a contrazis. Nici pe fata, nici pe la
colturi. Nimeni nu va sti vreodata ce a fost in sufletul Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe
Romane cinci zile mai tarziu, cand fuga Ceausestilor a scos in strada sute de mii de romani.
Potrivit monahului care avea sa-l gazduiasca pe Teoctist in urmatoarele 112 zile, intr-o umila
chilie, decizia de a parasi in cel mai mare secret Palatul Patriarhal si de a se ascunde la
Manastirea Regala "Sfanta Treime" din Sinaia (considerata si astazi vila patriarhala) i-a fost
sugerata de Gelu Voican Voiculescu, ale carui rang si rol in Revolutie nu au fost niciodata
complet elucidate. Cert este ca Voiculescu, cel care avea sa devina dupa executia Ceausestilor
prim-viceprim-ministru al Romaniei, i-a indicat locatia. Probabil si numele monahului cu care
urma sa imparta chilia.

"Oare ma vei vinde pentru un blid de linte, precum Esav pe Iacov?"

Teoctist a plecat spre Sinaia pe seara, cu masina Patriarhiei, condusa de soferul sau personal.
Monahul care l-a gazduit sustine ca doar Gelu Voican Voiculescu, scriitorul Artur Silvestri, poate
cel mai bun prieten al PreaFericitului, si soferul au stiut de acest ascunzis.
Cu o ora inainte de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie, Patriarhul a batut umil la usa unei
chilii a manastirii mici, vechi, construita de Spatarul Mihail Cantacuzino. L-a primit acelasi
monah care a consimtit astazi sa se destainuie "Romaniei libere". "A aparut seara, nu a mancat
nimic, nu a participat la liturghie, a stat inchis in chilie, ca un prizonier. I-am adus a doua zi
mancare de la trapeza ("cantina" calugarilor – n.r.). Abia dupa cateva zile am inceput sa fiu
banuit de obste ca ceva se intampla, ca duc cuiva mancare pe ascuns", isi aminteste monahul.
Cam in a treia zi, i-a dus un blid cu linte si atunci Patriarhul s-a deschis spre confesiune si i-a
spus: "Oare ma vei vinde, preacuvioase, pentru un blid de linte, cum l-a vandut Esav pe fratele
sau, Iacov? Sigur, nu". Dupa care a povestit monahului cum tot un blid de linte mancase la 14
ani, acasa, in comuna natala, cand a plecat cu oile la pascut si nu s-a mai intors, luand drumul
manastirii. Tatal sau ii strigase cu cateva zile inainte: "Doar nu te-oi face popa, sa te dau la
scoala!".

"Se dadea in vant

dupa Busuioaca"
"Ii placea foarte mult crapul cu mamaliga si mujdei, asa ca am rugat un prieten al obstii noastre
sa aduca tot a doua, a treia zi cate un crap de la pescaria Pestera Ialomicioarei, de peste munte",
isi aminteste gazda. Painea era din cea cu cartofi si era adusa special de la Brasov, de la un
brutar ce deservea manastirea. Dimineata, Teoctist manca paine cu cartofi, insotita totdeauna

14
de ceaiul de rododendron. Planta era culeasa de gazda in aceeasi luna a fiecarui an de la Cota
1400.
Tot monahul ii prepara siropul de con de brad cu care indulcea cate un pahar de "Busuioaca de
Bohotin". Patriarhului ii placeau doar vinurile dulci si foarte dulci. "Prea Fericirea Sa imi spunea
dupa cateva pahare de vin: «Bohotina, Bohotina, cu aroma ta divina!». Se dadea in vant dupa
afinata amestecata cu tuica ardeleana, careia ii spunea «puterea ursului», se imbujora si ii
placea sa asculte romanta «Asa bea mitropolitul», fredonata de mine", rememoreaza monahul.

"Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam"

Vreme de doua saptamani, restul obstii monahale n-a stiut ce oaspete important adaposteste.
Cand au aflat calugarii, si-au vazut de ale lor, fara sa incerce sa inteleaga un posibil substrat.
In tot acest rastimp, a venit de cateva ori in vizita Gelu Voican Voiculescu. "Vreau sa vad ce face
ilustrul dumneavoastra oaspete, Intai Statatorul", spunea Voican, ceea ce l-a facut pe monah sa
intrevada unele comenzi politice de care era dependent Prea Fericirea Sa: "Parca avea o lesa
foarte lunga, al carei capat nu il vedeam".
Seara, stateau mai mult timp "la povesti", intre 9 si 12 noaptea, pana la slujba miazanoptica: "Ce
sa fac, preacuvioase? Asa merg lucrurile. Sigur, preacuvioase, a trebuit sa fac influenta, ce mai,
frate cu dracul pana treceam puntea. Inca nu stiu daca am trecut-o". Teoctist a pomenit cum, pe
cand a fost episcop la Oradea, "a fost contactat de mai multi ofiteri de Securitate", isi aminteste
calugarul. Astfel se explica, poate, de ce dupa 1990 rectorul Universitatii Oradea, controversatul
Teodor Maghiar, i-a acordat Patriarhului titlul de Doctor Honoris Causa al universitatii bihorene.

"Sunt parasit de Dumnezeu"

La 18 ianuarie 1990, Patriarhia Romana anunta printr-un comunicat de presa faptul ca Patriarhul
Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fara a spune si din ce cauze.
Ulterior, intr-un alt comunicat se invocau "motive de sanatate". Pe Patriarh nu l-a intrebat
nimeni, nu l-au anuntat, si asta l-a marcat foarte mult. Pana atunci se linistise cat de cat, iar
anuntul Patriarhiei l-a luat prin surprindere. "Vezi ca, la un moment dat, ramai fara prieteni", i-a
spus atunci, trist, PreaFericitul gazdei sale. Doua-trei zile a umblat ca nauc, spunand ca e
"parasit de Dumnezeu". "Incet, l-am ajutat cu totii sa uite. Ii placea sa primeasca daruri si se
bucura de ele. Staretul nostru, Clement, si cel ce avea sa-i urmeze, Macarie, ii faceau cadouri",
mai spune monahul.
Ii placea sa se plimbe descult, dimineata, prin iarba cu roua, obicei deprins in tinerete, la
Cernica. Privea ades la picturile lui Parvu Mutu Zugravu, cele cinci de la Manastirea Sinaia. Sau la
desenele facute in carbune de Regina Elisabeta pe peretii interiori ai muzeului manastirii. Dar n-
a intrat niciodata in cavoul lui Take Ionescu, liderul taranist inmormantat in paraclisul manastirii.

Lovirea cu urzici, un tratament-penitenta

Gazda a avut privilegiul sa-i vada trupul lui Teoctist cand, in primavara extrem de timpurie a lui
‘90, "prizonierul" i-a cerut un tratament cu urzici. Monahul a cules primele urzici verzi aparute

15
pe coastele Pelesului si, in chilie, i le punea pe corp de la brau in sus si cu cele mai lungi il batea
usor. "Patriarhul zicea: «Ma simt mai ager, ma simt mai ager!». Procedeul parea a aduce si a
penitenta, si dura pana la o jumatate de ora. Avea mare grija de corpul sau. Se dadea dimineata
de dupa tratamentul cu urzici cu esenta de nard, un cumul de parfumuri orientale pe care il
folosea din abundenta", spune monahul. "Putini muritori au avut sansa sa vada trupul
Patriarhului, dar eu ma simteam cu totul natural in preajma lui. In fond, ingrijeam un om.
Procedura devenise obicei", adauga el.

"Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima"

Intr-o seara, prin martie, gazda si-a iscodit inaltul oaspete. L-a intrebat, timid, cum vede
lucrurile, "cum de comunistii s-au pus pe daramat biserici?". "Mai bine sa cada cladiri decat sa
piara vieti", a spus Teoctist, dupa care a povestit despre vietile distruse de care avea cunostinta.
"Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima", a spus Teoctist, dupa
care a dat cateva exemple pe care monahul nu le-a uitat.
A povestit de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, care a compus rugaciuni contra comunistilor.
L-a pomenit pe episcopul Visarion Puiu, condamnat ca si criminal de comunisti, dar care a reusit
sa fuga in Apus. A mai povestit de episcopul Emilian Antal, nepotul Patriarhului Miron Cristea,
care s-a opus vehement impuscarii sefului PNT din Bucovina. A relatat cum comunistii l-au pus
pe calugarul care-l servea pe episcop la masa sa-l otraveasca, iar acesta a baut singur otrava,
zicand "mai bine mor eu decat sa ucid un episcop!".
N-a uitat nici de staretul manastirii "Sfantul Ioan" (din zona Campulung, Moldova), aruncat de
securisti sub rotile trenului. Tot de crima era vorba si in cazul mitropolitului Sebastian Rusan,
"sinucis" prin otravire dupa ce fusese declarat de autoritati "debil mintal".
"Cum sa nu te marcheze toate astea, si cate trebuie sa mai fi stiut Prea Fericirea Sa?", se
intreaba astazi monahul.

Elena Ceausescu ii pusese gand rau

"A recunoscut in fata umilei mele persoane, in nopti de discutii cutremuratoare, fragmente
ascunse dintr-o istorie de care eu atunci nu stiam", spune monahul. "Mi-a mai spus cum, intr-o
zi, Postelnicu l-a instiintat ca la o sedinta Elena Ceausescu ar fi zis: "Dar mai terminati-l odata si
pe asta!". Patriarhul s-ar fi aratat mirat fiindca, in aparenta, "se intelegea bine cu sotia lui
Ceausescu".
Obiceiul monahului de la Sinaia de a trimite rododendron Patriarhului a continuat ani de zile
dupa 1990. Din pachetul lunar nu lipsea sticla de sirop de con de brad, cu care se indulcea
Busuioaca de Bohotin. Patriarhul il chema, uneori, la Patriarhie, sa repete tratamentul de
primavara cu urzicute. Dupa ‘94, gazda de la Sinaia ii trimitea "urzicutele timpurii pentru
tratamentul aducerii aminte". Dupa 1996, intre cei doi a intervenit o schisma si nu s-au mai
vazut.

16
Monahul are si azi iconita de aur in filigran daruita de Patriarh in zilele de restriste din 1990.
Cand o priveste, are o anumita stralucire in ochi, precum oamenii care inteleg cum merg
lucrurile.

» Penitenta si cainta In ortodoxie

Penitenta – poenitentia, in latina; metanoia, in greaca – inseamna "venire in sine si cunostinta

despre cele savarsite, o suferinta de bunavoie pentru pacatele savarsite si o hotarare de a nu
mai pacatui in viitor si a se corecta in fapte bune. Penitenta e un fel de pedeapsa, fiindca se
pedepseste pe sine omul, intristandu-se si suferind ca a facut rau pacatuind" (Pr. Constantin
Erbiceanu, "Penitenta", 1923).
Pietatea si cainta nu sunt sinonime, cainta fiind "un regret profund al sufletului si o renuntare la
pacatul prin care am dispretuit poruncile lui Dumnezeu".
Exemplu relevant: "Atunci vazand Iuda, cel ce l-a vandut pe El, ca s-a osandit la moarte, caindu-
se, a intors cei 30 de arginti arhiereilor si batranilor zicand: «Gresit-am ca am vandut sange
nevinovat»" (Matei, 27.3.5).

» Serviciile secrete l-au ascuns, mitropolitul Daniel l-a rechemat

Puterea suprema din BOR a fost, oficial, in mainile unei locotenente in perioada 18 ianuarie - 4
aprilie 1990. Interimatul a fost asigurat de cinci episcopi.
Doua evenimente se desfasurau in paralel. Primul privea plecarea Patriarhului din Patriarhie in
mod secret, in zilele revolutiei, plecare de care stiau foarte putini oameni. In volumul "Vremea
Seniorilor" (Carpathia Press, 2005), Artur Silvestri nota in capitolul "O pagina inlacrimata de
iarna": "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu si eu insumi
cred ca stim pe acest pamant ce s-a petrecut cu adevarat in acele zile in Biserica Ortodoxa
Romana". Pe de alta parte, parca sub aceeasi bagheta magica, tot la 18 ianuarie 1990 lua fiinta
"Grupul de reflectie si de innoire in Biserica Ortodoxa Romana", grupand personalitati precum
Bartolomeu Anania, parintele Galeriu, arhimandritul Ilie Cleopa, parintele Staniloaie etc. In
prima instanta, Grupul l-a dorit pe arhimandritul Ilie Cleopa drept Patriarh, iar statutul de
organizare al BOR permitea aceasta optiune: "Clerul superior se alege dintre licentiati sau
doctori in teologie, mitropoliti, episcopi, arhierei, monahi sau preoti din categoria a I-a vaduvi
prin deces" (Art. 129). Un precedent exista: Patriarhul Iustin a fost propulsat de la catedra de
profesor de teologie direct in Scaunul mitropolitan, pe acelasi temei. Grupul a inceput o
procedura de rupere de comunism in emulatia imediat post-revolutionara, iar Bartolomeu
Anania scria in 4 februarie 1990 in ziarul "Romania libera" despre "pacatele comise si omisive de
BOR in timpul comunismului". Eforturile grupului au fost modificate insa, iar sub presiunea
externa episcopul vicar de Timisoara, Daniel Lugojanul – Mitropolitul de azi al Moldovei – i-a
facut rechemarea in functia de Patriarh.

Teoctist in 1990: "Nicidecum nu a fost vorba de o demisie"

17
Evenimentul a fost relatat, sumar, de insusi Patriarhul Teoctist in interviul acordat in aprilie 1990
ziaristului britanic Alec Russell de la The Daily Telegraph:
» In traditia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh sa-si dea demisia?
— Conform canoanelor si legiuirilor noastre bisericesti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage
temporar numai din motive de sanatate. Acest lucru s-a intamplat si in cazul meu. Nicidecum nu
a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonica. De aceea, la chemarea Sfantului Sinod,
dupa insanatosire, am revenit la slujirea de Intai Statator al BOR...
» Daca nu este posibil, cum va explicati retragerea din 18 ianuarie?
— Aveti raspunsul in cel pentru prima intrebare...

Secretul Patriarhului

PF Teoctist dorea sa confere Mitropolia Munteniei si Dobrogei preferatului sau, Teofan, pozitie
care l-ar fi transformat pe actualul Mitropolit al Olteniei in favorit in fata lui IPS Daniel

Dintr-o noua precizare facuta de Costel Calapod, soferul si apropiatul Prea Fericitului Parinte
Teoctist timp de 21 de ani, aflam despre Testamentul Patriarhului si despre favoritul sau pentru
preluarea fraielor Bisericii Ortodoxe Romane. Un amanunt tulburator ne provine si de la alte
surse, bisericesti, care afirma ca Patriarhul pregatea o schimbare spectaculoasa in organizarea
Bisericii: impartirea atributiilor sale. Prea Fericitul dorea sa pastreze din toate prerogativele sale
pe cele de Patriarh si Arhiepiscop al Bucurestilor si sa confere pozitia de Mitropolit al Munteniei
si Dobrogei preferatului sau, Teofan, in prezent Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei.
Alegerea urma sa se faca in Sfantul Sinod, ca si numirea Vicarilor Patriarhali, evitandu-se astfel
ingerinta Adunarii Nationale Bisericesti, plina de mireni apropiati unor structuri oculte, cum ar fi
Masoneria. Numirea lui Teofan la Bucuresti drept Mitropolit al Munteniei si Dobrogei l-ar fi
transformat pe acesta in prim favorit pentru preluarea pozitiei de Patriarh al Romaniei si l-ar fi
dat la o parte pe Daniel, Mitropolit al Moldovei. Ulterior, dupa cum ne confirma mai multe
surse, inclusiv Costel Calapod, Patriarhul era pregatit si de o eventuala retragere la Manastirea
Cernica, nu inainte de a-l vedea Patriarh pe Teofan. N-a fost sa fie asa. Alegerile de peste 40 de
zile ne vor arata daca vointa Patriarhului va invinge peste timp.

Va rog sa ne spuneti ce stiti despre Testamentul Patriarhului?

18
Stiu ca si raposatul Patriarh Iustin, cand a raposat, s-a gasit testamentul sau, pe care Prea
Fericitul Parinte Teoctist l-a respectat intocmai. Eu cred ca si Prea Fericitul Parinte Patriarh a
lasat un Testament, intrucat la Revolutie, in 1989-1990 se stia ca are Testament.

-Deci dansul a lasat inca de la Revolutie, din 1989, un Testament?

-Da. Si de multe ori spunea ca va lasa, ca toti Patriarhii care au fost au lasat Testament.

-Dar v-a spus vreodata explicit ca lucreaza la un Testament sau ca doreste sa se retraga si ar
putea sa lase un Testament?
-Imi spunea ca daca cumva batranetea isi va spune cuvantul asupra sa, sa fie bolnav sau, eu stiu,
sa nu mai aiba capacitatea sa-si faca datoria, preconiza sa se retraga in viitorii ani la Manastirea
Cernica, unde isi pregatea o casa langa Sfantul Calinic, acolo. Pentru a se retrage, dar nu acum.

-Si pe cine si-ar fi dorit sa lase in locul dansului?

Asta nu pot sa stiu. Insa de multe ori in discutii batea apropouri ca Mitropolitul Olteniei semana
foarte mult la chip cu raposatul Iustinian Marina.

-Da?
-Da, da.

-Aha, deci i-ar fi placut oarecum sa-i succeada?

-Da, da. Mai ales ca el l-a format ca secretar, episcop, mitropolit.

-Da, si mai este o asemanare: amandoi - si Teoctist si Teofan - provin dintr-o familie cu 11 copii.

-Da, dintr-o familie necajita.

-Dar credeti ca acest Testament - al Patriarhului - ar putea sa fie in seiful dansului?

In momentul cand se vor desigila camerele, cand va intra Comisia, e imposibil sa nu gaseasca, sa
nu fi lasat un Testament.

Moartea sub ancheta

19
Dupa dezvaluirile profesorului Ursea din ZIUA, Colegiul Medicilor si Ministerul Sanatatii au
inceput investigatiile la Spitalul Fundeni * Procurorii asteapta verdictul doctorilor pentru a se
apuca de treaba

Dupa interviul pe care profesorul Nicolae Ursea, medicul personal al Patriarhului, l-a acordat
Ziarului ZIUA in legatura cu moartea acestuia, autoritatile statului au decis sa declanseze mai
multe anchete. Ieri, agentiile de presa, posturile de radio si de televiziune au preluat dezvaluirile
facute de medicul Ursea in ziarul nostru. Parchetul inca nu s-a autosesizat, dar ar putea primi o
solicitare de ancheta penala din partea Colegiului Medicilor

Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti (CMMB) s-a autosesizat in
legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei
chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist, de catre doctorul Ioan Sinescu. La randul sau, Eugen
Nicolaescu, ministrul Sanatatii, a dispus o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si
Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile
si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist.
Patriarhul Teoctist a murit cu zile, sustine medicul personal al acestuia, cel care l-a ingrijit 21 de
ani. Profesorul Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie, a
afirmat intr-un interviu acordat in exclusivitate Ziarului ZIUA ca a fost mintit de dr. Ionel Sinescu
cu privire la starea de sanatate a Patriarhului, intr-un moment in care aceasta depasise stadiul
de critica. Ursea afirma ca, personal, nu ar fi recomandat interventia chirurgicala, in conditiile in
care Patriarhul suferea de o infectie urinara, tratabila mai degraba cu antibiotice decat cu
bisturiul. Medicul personal al Patriarhului a mai spus ca a vorbit la telefon cu doctorul Sinescu
care l-a asigurat ca Patriarhul se simte bine si nu a fost operat chiar in momentul in care acesta
era resuscitat dupa interventia chirurgicala. Ieri, medicul Ionel Sinescu a spus, intr-un interviu
acordat BBC, ca nu a stiut ca doctorul Ursea era medicul personal al Patriarhului si ca nu mai stie
exact ce a vorbit cu el la telefon. El recunoste ca nu a discutat nici cu reprezentantii Patriarhiei
despre faptul ca Prea Fericitul Teoctist va fi supus unei operatii. In aceste conditii Patriarhia
Romana a salutat, ieri, decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus
Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia. Chiar
daca pana la aceasta ora procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Patriarhului, Ziarul
Ziua solicita Parchetului General sa demareze ancheta in acest caz.

Acuzatiile profesorului Ursea

20
"Din punct de vedere medical, erau doua lucruri: unu, sa nu se atinga de el fara medicul
personal. Deci trebuiau sa ma cheme, sa ma aduca din groapa, sa ma aduca langa dumnealui...
Era prima chestiune... A doua chestiune: nu era oricine, trebuia organizat un consult medical de
specialisti. Eu eram impotriva". "Culmea este urmatoarea: i-am dat telefon lui Sinescu si l-am
intrebat, luni: <<Domnule, am auzit ca l-ati operat>>. Mi-a raspuns, la telefon: <<Nu, nu l-am
operat>>. Si el era operat si era si mort", a mai precizat medicul personal al Patriarhului.

"Avea toate investigatiile facute in urma cu trei saptamani inainte, la mine, la spital, la Carol
Davila. I le facusem pe toate. Acum trei saptamani avea un puseu infectios. L-am tratat, s-a
rezolvat treaba asta si era totul bine. A reaparut infectia. Reaparand infectia, trebuia un
tratament antiinfectios si dupa aceea discutata problema interventiei chirurgicale", a declarat
profesorul Nicolae Ursea.

Familia cere ancheta penala

Imediat dupa inmormantarea de ieri, un reprezentant al familiei Patriarhului, Gheorghe

Arapasu, fiul fratelui Prea Fericitului Parinte, a incredintat un avocat sa obtina Foaia de
Observatie a internarii de la Fundeni. Avocatul s-a deplasat la Fundeni unde a solicitat
documentul directorului spitalului, dr Constantin Popa. Directorul a refuzat sa ofere actul
familiei, motivand ca este obligat sa pastreze confidentialitate pacientului. Pacientului mort.
Avocatul a declarat ca exista numeroase precedente, inclusiv in cazul Tanacu, unde familia a
primit imediat Foaia de Observatie. Singurul act care ar fi putut fi oferit familiei, a afirmat dr
Popa, este Biletul de iesire din spital, care contine un rezumat al Foii de Observatie. Dar acesta
nu poate fi dat decat de catre medicul care l-a intocmit, in acest caz, dr Ionel Sinescu, executorul
operatiei. Acesta insa nu era ieri de gasit in spital. Familia, revoltata, a anuntat ca va obtine
Foaia de Observatie prin Justitie si oricum va inainta o plangere penala pentru a se declansa o
ancheta oficiala in cazul mortii Patriarhului. (V.R.)

Masonii din Adunarea Nationala Bisericeasca

Liderul PIN Cozmin Gusa a dezvaluit, ieri, pentru ZIUA, lista masonilor din Adunarea Nationala
Bisericeasca (ANB), sustinand ca unii dintre acestia, sub coordonarea democratului Sorin

21
Frunzaverde, incearca influentarea votului pentru alegerea noului Patriarh. Gusa l-a acuzat pe
Frunzaverde ca face lobby pentru selectarea unui candidat la scaunul patriarhal "mai apropiat
de valorile masonice". Potrivit presedintelui PIN, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, ar avea si el o
influenta considerabila asupra unora dintre membrii ANB. PIN i-a cerut sefului Masoneriei
Romane, Eugen Ovidiu Chirovici, sa se delimiteze de aceste actiuni de influentare a votului
pentru alegerea noului Patriarh.

Uneltirile lui Frunzaverde si Talpes

PIN a precizat, ieri, ca unii masoni - membri ai comisiilor din ANB, precum si din Adunarea
Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului - au desfasurat in ultimele zile un lobby printre
persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui
candidat care "ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati". "Cea mai flagranta
apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face
parte si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a
detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se
arata intr-un comunicat de presa. Partidul lui Cozmin Gusa considera ca situatia este cu atat mai
grava cu cat, in cazul lui Frunzaverde, este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca
acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii
Mitropolitului Ardealului, I.P.S. Laurentiu Streza.

Chirovici, somat sa intervina

Gusa ne-a declarat ca, pe langa masonii aflati sub coordonarea lui Frunzaverde, "mai sunt cativa,
influentati de o persoana oculta care nu este membru in ANB, dar care face in aceasta perioada
jocuri de influenta la nivelul masoneriei si al SIE in favoarea lui Traian Basescu: Ioan Talpes". De
aceea, PIN ii solicita Marelui Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen Chirovici, o
delimitare de aceste actiuni, considerand ca in nici un caz votul in favoarea noului Patriarh nu
trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc si pe baza valorilor
cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit
informatiilor ZIUA, actiunile de lobby au fost in favoarea Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel. Va
prezentam in continuare lista membrilor ANB care, potrivit lui Gusa, au legaturi cu masoneria:

22
Comisia organizatoare

Viorel Roman - Arhiepiscopia Iasilor- membru

Av. Ioan Rus - Arhiepiscopia Alba Iulia- membru

Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu - Episcopia Argesului si Muscelului- membru

Ing. Dr. Sorin Frunzaverde - Episcopia Caransebesului- membru

Lucian Iliescu - Episcopia Giurgiului - membru

Comisia Bisericeasca

Acad Constantin Balaceanu Stolnici - Arhiepiscopia Bucurestilor- membru

Ing. Ioan Mocioalca - Episcopia Caransebesului- membru

Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica - Episcopia Giurgiului- membru

Comisia Culturala

Constantin Asavoaie - Arhiepiscopia Clujului- membru

23
Comisia Economico- Financiara

Ing. Trifon Belacurencu - Episcopia Tulcea- membru

Gheorghe Martin - Arhiepiscopia Tomisului- membru

Comisia Bugetara

Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru

Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru

(Raluca PAPADOPOL )

Ministerul Sanatatii a descins la Fundeni

Ministrul Sanatatii Eugen Nicolaescu a dispus ieri o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie
si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate
regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul
Teoctist. "Am stabilit ca din echipa de control sa faca parte sase persoane, cate doua de la
directia de audit a Ministerului Sanatatii Publice, a corpului de control a MSP si a Inspectiei
Sanitare de Stat. Este vorba despre modul in care au fost respectate anumite reglementari ale
Contractului cadru privind acordarea asistentei medicale. Controlul a inceput chiar in aceasta zi
(n.r.-ieri). Institutul Clinic Fundeni este unitate medicala de elita subordonata direct Ministrului
Sanatatii", a spus Nicolaescu, citat de Mediafax. In plus, dupa semnalele aparute in presa,
ministrul Sanatatii a cerut lui Ervin Szekely, secretar de stat pentru relatia cu Parlamentul sa
sesizeze in scris Colegiul Medicilor din Romania despre acest caz. Potrivit unor surse oficiale din
Ministerul Public, procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Teoctistului, doar Colegiul
Medicilor putand remite o sesizare in legatura cu acest fapt. (D.E.I.)

24
Colegiul Medicilor investigheaza procedura de internare

Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti s-a autosesizat in legatura
cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei
chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist de catre doctorul Ioan Sinescu. "In acest sens, in
conformitate cu reglementarile legale, Comisia va face demersurile oficiale necesare obtinerii
documentelor medicale aflate in evidentele Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic Fundeni, care
vor fi analizate de catre expertii Comisiei", precizeaza Comisia de Disciplina a Colegiului
Medicilor din Municipiul Bucuresti, citata de Mediafax. Se mai arata ca evaluarea documentelor
medicale si analiza efectuata de catre experti vor fi incluse in ordinea de zi a primei sedinte de
lucru a Comisiei de Disciplina. (D.E.I.)

Patriarhia saluta sesizarea Colegiului

Patriarhia Romana saluta decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost
supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia
acestuia, a declarat Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, citat de Mediafax.
"Este un act responsabil al Colegiului Medicilor Bucuresti, singurul for abilitat sa stabilesca
adevarul in legatura cu operatia Preafericitului Teoctist. Patriarhia saluta decizia CMB, intrucat
numai prin actiunea medicilor vom afla adevarul", a mai spus Stoica. (D.E.I.)

Patriarhul Teoctist, “terminat” de un mason?

25
Muşamalizarea anchetei morţii Patriarhului şi semnalele apărute în ultima vreme în presa
centrală ridică noi semne de întrebare asupra lui Sinescu

• Autorităţile, la aproape o lună de la sesizarea dubioaselor circumstanţe ale decesului

Patriarhului Teoctist, nu au mişcat un deget

• "Spălarea" sa, organizată de trusturi de presă ce aparţin unor oligarhi - Voiculescu, Vîntu,
Adrian Sârbu, Patriciu - puternic legaţi de serviciile secrete şi de Masonerie, adânceşte misterul
din jurul acestui controversat personaj

• Sinescu provine din mediul militar şi înainte de 1989 efectua deplasări de serviciu, ca medic
civil, în ţări occidentale ţintă ale DSS

• Biografia sa oficială, comunicată de Trustul lui Vîntu, omite partea militară a trecutului lui
Sinescu

• Conexiunile sale cu confreria masoneriei, din care fac parte importante personaje politice
precum şi cadre militare de vârf, poate fi o explicaţie a "scutului" din jurul său

• De abia acum se ridică adevăratele întrebări cu privire la dispariţia Patriarhului Bisericii

Ortodoxe Române

Ziarul "Curentul" a fost prima publicaţie care a ridicat semne de întrebare privind moartea
suspectă a Patriarhului Romaniei, în urma unei controversate operaţii executate de către un şi
mai controversat medic de la Fundeni, dr. Ionel Sinescu.

Presa centrală, cu cateva excepţii notabile, a scris pe această temă. Ziarele cu departamente
puternice de investigaţii au dezvăluit amănunte şocante despre "operaţia" lui Sinescu, despre
profilul acestui medic implicat (şi) în combinaţii dubioase susţinut însă cu străşnicie de o baterie
de publicaţii şi de televiziuni aparţinand unor moguli - Adrian Sarbu, Sorin Ovidiu Vîntu, Patriciu
şi Voiculescu, uniţi de un "ceva" ce ne-a scăpat pană recent. Cand pană şi GDS-ul, cu a sa
publicaţie "22" s-a băgat în horă campania de "albire"a lui Sinescu a devenit şi mai interesantă.

Surse avizate, cu însemnată activitate în interiorul serviciilor de informaţii ne-au informat că

Sinescu - cadru militar la bază şi absolvent al Institutului Medico Militar, aflat în subordinea
MapN, "nu avea cum să ajungă, înainte de 1989, la specializări în ţări occidentale ca SUA şi RFG
fără a fi fost parte a Sistemului". De origine din Iaşi, Sinescu şi-a început studiile la liceul
Costache Negruzzi, însă din clasa a 10-a şi-a continuat studiile în uniforma militară, la unitatea
de învăţămant a MApN din Campulung Moldovenesc. În CV-ul său de candidat la "Zece pentru
Romania" - apare - la rubrica "Educaţie" că acesta este absolvent, în 1977, al Universităţii de
Medicină şi Farmacie, Bucureşti, Facultatea de Medicină Generală. Nu se precizează însă că
acesta a absolvit iniţial Institutul Medico-Militar, în 1975.

26
Sinescu - cadru militar, la bază

Plecat de mic către cariera militară Sinescu a afirmat candva că "a renunţat la cariera militară
pentru că dorea să facă mai mult" - desigur aici urmează bla-bla-ul de rigoare despre dedicaţia
către aproapele, dragostea pentru Hipocrate etc.

Sinescu a avut cu adevărat o traiectorie ascendentă, a muncit mult, s-a evidenţiat în carieră.
Stagiile de pregătire în străinătate, în ţări ţintă pentru serviciile din est, între care se aflau şi
serviciile din Romania sunt altă poveste. CV-ul său este foarte bogat însă desigur nu se
menţionează contribuţia la cariera sa a unor îndeletniciri mai puţin ortodoxe, nu se
menţionează acuzaţiile de plagiat şi furt intelectual.

Convergenţa susţinerii publice a lui Sinescu

Cand Sinescu a devenit un nume de notorietate mondială, prin contribuţia sa la moartea

Patriarhului încă neelucidată de organele de anchetă, s-a aplicat cu o forţă ieşită din comun o
parghie mediatică de "proptire" a unui doctor, în aparenţă obişnuit. Cand un puternic
instrument de influenţare a opiniei publice - televiziunea, este folosit pentru a exonera şi "spăla"
un personaj aflat în anchetă se ridică imediat întrebarea cine susţine, cine plăteşte pentru
spaţiul publicitar? Cui foloseşte? - este o întrebare care merită pusă în astfel de cazuri de
anvergură publică, mai ales cand apar şi alte semne de întrebare.

În plus publicaţiile centrale au atras atenţia că autorităţile muşamalizează ancheta morţii

Patriarhului Teoctist şi că ancheta bate pasul pe loc. Agenţia regională pentru Drepturile Omului
- Human Rights (HRP) a solicitat Parchetului General să furnizeze opiniei publice stadiul
dosarului privind anchetarea morţii Patriarhului şi să explice de ce această cauză nu a rămas în
atenţia forului central, deşi în alte cazuri s-a practicat aceasta soluţionare.

Ziarul "Gardianul" scria zilele trecute: "La 22 de zile de la moartea Patriarhului, nici o autoritate
nu a demarat cercetările. Poliţia sectorului 2 a trimis doar o cerere Institutului Fundeni, prin
care solicită anumite documente, însă conducerea spitalului susţine că cererea nu are nici un
termen". Nici o autoritate din Romania nu se agită pentru a soluţiona misterul cauzei reale a
morţii Patriarhului Teoctist. Colegiul Medicilor din Bucureşti s-a antepronunţat, susţinand
nevinovăţia lui Sinescu, pentru ca apoi să-şi decline competenţa. Colegiul Medicilor din Romania
a susţinut că nu are cum să găsească nereguli în intervenţia chirurgicală.

Ministerul Sănătăţii şi-a trimis o echipă care să cerceteze, chipurile, cazul decesului lui Teoctist.
După ce au mimat ancheta, reprezentanţii ministerului au lăsat-o baltă deoarece lipseşte de la

27
apel prof. Tulbure, personaj cheie al anchetei, anestezistul lui Sinescu, care a plecat nu se ştie
unde.

Sorin Oprescu, şeful Colegiului Medicilor din Bucureşti, a inventat o operaţie pe care i-ar fi făcut-
o Patriarhului în urmă cu 32 de ani, pentru a justifica cicatricea descoperită de Ziua pe trupul
Patriarhului după operaţia "endoscopică" (adică, cică, fără tăietură) făcută de Sinescu.

Anchetarea lui Sinescu bate pasul pe loc

Parchetul Tribunalului Municipiului Bucureşti a pasat cazul la Parchetul din sectorul 2, care nu
anchetează morţi suspecte. Parchetul la randul său a predat rezolvarea cazului Poliţiei sectorului
2, de parcă ar fi vorba de o găinarie de duzină, nu de moartea Patriarhului Romaniei, dezvăluie
Gardianul. Din sursele noastre din Poliţie am aflat că "Dosarul" poliţiştilor de la sectorul 2 nu
conţine nimic, nici măcar articolele din presă, deoarece "anchetatorii" nu au internet, nu au
abonamente la presă, nu au foarfecă şi nici pelicanol.

În ce priveşte situaţia din Spitalul Fundeni, "Ziua" sesiza că Sinescu a ameninţat angajaţii
spitalului, pentru "a-şi ţine gura", cu relaţiile sale cu serviciile secrete şi masoneria.

Sinescu - frate mason, sau beneficiar al Omertei securiştilor?

Invocarea prezenţei Masoneriei în lumea medicală nu este o noutate. Masonii sunt puternic
reprezentaţi şi la varful sistemului sanitar, consemna o publicaţie centrală. "Numai în Senatul
Universităţii de Medicină, ar fi 12 masoni, iar dintre şefii de spitale, majoritatea fac parte dintr-o
Lojă sau alta. În randul medicilor, celebru este cazul doctorului Irinel Popescu (gradul 33)", -
senator al partidului Famigliei Voiculescu şi totodată mare şef în aceeaşi clinică Fundeni care îl
adăposteşte şi pe Sinescu.

Considerăm relevante informaţiile noi care conturează profilul lui Ionel Sinescu. Dacă acesta a
fost "un deplin conspirat" şi cadru militar "lansat" în civilie şi "afară" cu "sarcini" găsim o
explicaţie consistentă a suportului său larg de astăzi, din partea unor trusturi şi ale unor
personaje puternic legate de servicii şi instituţii secrete. Pe de altă parte nici ipoteza adăugării
influenţei "fraţilor" masoni nu este de dat la o parte.

Caracterul "secret" al organizaţiei, care se intitulează public drept o asociaţie "discretă", în zilele
noastre, a alimentat şi alimenteaza încă tot felul de teorii conspiraţioniste. Am căutat şi am găsit

28
opinii ale unor foşti şefi de servicii secrete din Romania care însă, interesant, se află în puternic
dezacord cu privire la oculta Francmasoneriei. Astfel Virgil Măgureanu, într-un interviu apărut în
2005, a declarat că nu are nevoie să fie mason "întrucat am propria mea masonerie - în definitiv,
conduceam un serviciu secret, ce să mai caut eu în conclavul masonilor?! Pe de altă parte,
masoneria a decăzut foarte mult în zilele noastre. Ea nu mai este un centru real de putere,
odată cu devoalarea publică a simbolurilor şi ritualurilor masonice o etapă de cateva sute de
ani, în care au dominat lumea şi au influenţat într-o măsură radicală deciziile de maximă
importanţă, s-a încheiat! Astăzi, masonii reprezintă o istorie şi o confrerie uşor revolută. "

În contradicţie stridentă, Radu Timofte, şef al SRI imediat după Măgureanu afirma că
"Masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din Romania. Mi-e teamă că
vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din astfel de organizaţii şi
atunci s-a dus naibii şi identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie
romanească. Vicepreşedinte al Comisiei de apărare a Senatului, în acea vreme, Radu Timofte,
declara că tendinţa masoneriei - din ce în ce mai vizibilă - de a acapara toate funcţiile
importante în stat reprezintă un pericol pentru Romania.

PIN: Frunzaverde vrea sa influenteze alegerile de la BOR, impreuna cu

Masoneria

Partidul Initiativa Nationala il acuza printr-un comunicat de presa pe liderul PD Sorin

Frunzaverde ca incearca in numele Masoneriei, din care face parte si el, sa influenteze alegerea
noului Patriarh.

Formatiunea lui Cozmin Gusa sustine ca in Adunarea Nationala Bisericeasca si in special in

Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului Masoneria a desfasurat in ultimele zile
un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a
incuraja alegerea unui candidat la scaunul patriarhal care ar fi mai apropiat de valorile masonice
decat alti candidati. "In acest context, cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin
Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte, si beneficiind de influenta
conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod
direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se arata in comunicatul PIN.

29
Formatiunea sustine ca Frunzaverde a mai influentat tot in favoarea Masoneriei si alegerea
Mitropolitului de Ardeal, I.P.S. Laurentiu Streza si solicita organizatiei, sefului sau, Eugen Ovidiu
Chirovici, si politicienilor sa nu mai interfereze in activitatea Bisericii Ortodoxe Romane.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe este ales prin vot secret de Colegiul Electoral Bisericesc, dintre
candidatii eligibili propusi de Sfantul Sinod. Colegiul Electoral Bisericesc este alcatuit din circa
180 de membri, dintre care 70 sunt laici. Din colegiu fac parte si oameni politici, printre care:
Norica Nicolai, Cornel Popa-PNL, Sorin Frunzaverde, Dorel Onaca-PD, Gheorghe Martin-PC,
Marian Petre Milut-PNT-CD si Constantin Nicolescu-PSD. Colegiul Electoral Bisericesc alege prin
vot secret dintre doi sau trei candidati desemnati de Sfantul Sinod.

Dupa aparitia in presa a listei cu politicienii ce-l vor alege pe Patriarh, BOR a refuzat in ultimele
zile sa puna la dispozitia publicului lista cu membrii Colegiului Electoral sustinand ca este o
impietate orice discutie despre viitorul Patriarh inaintea inmormantarii lui Teoctist.

Numele membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, ce vor vota pentru alegerea unui nou
patriarh, vor fi comunicate numai cu acordul si dupa ce vor fi consultate respectivele persoane,
a anuntat, joi, biroul de presa al Patriarhiei. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe romane a hotarat
sa nu publice lista completa a membrilor Colegiului Electoral decat "cu consultarea si acordul"
fiecarei persoane in parte".

"In baza prevederilor constitutionale privind autonomia cultelor oficial recunoscute, Sfantul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane solicita reprezentantilor presei sa manifeste intelegere si sa-i
respecte autonomia", se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.

Decizia Sfantului Sinod vine dupa ce, miercuri, Clubul Roman de Presa (CRP) i-a scris
locotenentului patriarhal IPS Daniel pentru a-i cere sa inteleaga nevoia publicului de a avea
acces la informatii legate de situatia Bisericii Ortodoxe Romane, dupa cum au declarat pentru
NewsIn surse din CRP.

Clubul Roman de Presa a facut acest demers pe langa IPS Daniel "in urma unei plangeri primite
din partea membrilor Clubului" privind "modul in care, in aceste zile, se trateaza accesul la
informatii care, in mod evident, sunt de interes public".

Frunzăverde: Mitropolitul Daniel va fi viitorul Patriarh

30
Vicepreşedintele PD, Sorin Frunzăverde (foto), care face parte din Adunarea Naţională
Bisericească, a afirmat, ieri, că, în opinia sa, viitorul Patriarh al României va fi mitropolitul
Moldovei, Daniel Ciobotea. "Eu cred, conform cutumei şi pregătirii ecleziastice, că mitropolitul
Daniel va fi viitorul Patriarh", a declarat Frunzăverde, pentru "Adevărul".

Potrivit unor surse din PD, Frunzăverde este într-o relaţie foarte bună cu mitropolitul
Ardealului, Laurenţiu Streza, relaţie stabilită din perioada în care Streza era episcop al
Caransebeşului, iar liderul democrat conducea Consiliul Judeţean Caraş. În consecinţă, Streza îl
va susţine, se pare, pe Daniel Ciobotea, în defavoarea mitropolitului Olteniei, Teofan, iar acest
gest ar putea fi decisiv la alegerea Patriarhului. Surse din PD apreciază că mitropolitul Daniel
este şi favoritul preşedintelui Băsescu.

Anul trecut, în noiembrie, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Paraschieva, mitropolitul Daniel a
spus că Băsescu este "întâiul pelerin al ţării". Partidul Iniţiativa Naţională l-a acuzat pe Sorin
Frunzăverde că face jocurile Masoneriei în alegerea noului Patriarh. Reprezentanţii PIN susţin că
acţiunea de influenţare a votului pentru alegerea noului Patriarh ar fi coordonată de
vicepreşedintele PD Sorin Frunzăverde.

PIN afirmă că unii masoni, membri ai comisiilor din Adunarea Naţională Bisericească, precum şi
din Adunarea Eparhială a Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştiului au desfăşurat în ultimele zile un
lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh, pentru a încuraja
alegerea unui candidat la scaunul patriarhal care ar fi mai apropiat de valorile masonice decât
alţi candidaţi. (Mircea Marian)

Sfantul Sinod: Masoneria, dusman al lui Dumnezeu

31
Declaratia lui Sorin Frunzaverde, mason recunoscut si membru al Adunarii Nationale Bisericesti,
potrivit careia Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, va fi viitorul Patriarh al Romaniei,
redesteapta vechi rupturi dintre Biserica si Masonerie. Pentru aceasta merita amintit ca Biserica
Ortodoxa Romana - ca si alte biserici surori - a condamnat ferm Masoneria, inca din 1937, printr-
o Hotarare care este valabila si astazi. Asadar, atat mirenii cat si clericii implicati in alegerea
noului Patriarh, in cazul in care sunt masoni ar trebui sa se retraga de urgenta.

Redam mai jos Hotararea Sfantului Sinod privind Masoneria, considerata un dusman al Bisericii
si al crestinilor de pretutindeni.

CONDAMNAREA FRANCMASONERIEI

DE CATRE BISERICA

Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane Nr. 785/1937, aflata in vigoare in
continuare.

I. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si

in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de

Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel
necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu.
Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la
credinta crestina, Francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata
ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor
cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa
raspunda cu o contrapropaganda.

32
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui
Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat
nemuririi.

3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala

pur laica, un invatamant laic, reproband orice principiu moral "heteronom" si orice educatie ce
rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul
si oportunismul cel cras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele
Francmasoneriei.

4. In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine ca numai

cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta
insemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si
dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de
moarte ai lui Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere
al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.

5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii
adepti nu dau nici o insemnatate acestui cult se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora
acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. In orice caz, prin acest cult
Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului. In afara de
motivele acestea de ordin religios Biserica mai are in considerare si motive de ordin social cand
intreprinde actiunnea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin

aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati
pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Ii face unelte in mana unor
factori nestiuti inca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o
lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista siguranta in viata Statului si in ordinea stabilita.
E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunericuImpotriva juramantului crestinesc pe care acei
functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramant paganesc.

7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea
e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al
natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de
asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.

33
II. Masurile cele mai eficace ce are sa le ia Biserica impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al
ordinei social-morale si al natiunii, sunt urmatoarele:

1. O actiune persistenta publicistica si orala de demascare a scopurilor si a activitatii nefaste a

acestei organizatii;

2. Indemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le paraseasca. In
caz contrar, <<Fratia Ortodoxa Romana>> extinsa pe toata tara va fi indemnata sa izoleze pe cei
ce prefera sa ramana in loji.

Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc.

De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.

3. Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-i va sfatui sa se
fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.

4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporatiunile bisericesti si asociatiile religioase se va stradui sa

convinga Guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii
oculte. In caz ca Guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din
initiativa parlamentara."

Adrian Botez: “Masonii aleg Patriarh românilor…???!!!”

Iată ce spunea, în 1724, SFÂNTUL SINOD DE LA CONSTANTINOPOL(Sfânt Sinod din care făceau
parte, frăţeşte, şi reprezentanţi ai Ortodoxiei Româneşti…): „Cei ce vor dezerta de la Ortodoxie şi
vor părăsi părinteştile şi dreptele dogme ale credinţei şi Predaniile obşteşti ale Bisericii şi vor
decădea şi se vor îndepărta cu inovaţii şi cu credinţe absurde şi cu obiceiuri eterodoxe şi vor
falsifica şi vor măslui adevărul Ortodoxiei, aceştia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc
creştini cu adevărat, ci se taie şi se despart de totalitatea mădularelor Bisericii, şi a creştinilor, ca
nişte eterodocşi şi inovatori şi se izgonesc afară din sfântul staul ca nişte oi râioase şi mădulare
putrede”.

Termenul de „inovator” nu se referă la „înnoiri din lumea material-fizică”, pentru că pe acestea I

le-a dat Dumnezeu omului să se joace cu ele, să le „descopere”… - ci se referă strict la falsele

34
înnoiri, cele pretins „spirituale”… : aşa-zisa „înnoire spirituală” este o aberaţie ticăloasă, care ar
pretinde să-ţi „înnoieşti” (adică, mai pe şleau: SĂ-L TRĂDEZI!!! – iarăşi şi iarăşi, pe urmele
vinovatului protopărinte Adam şi pe cele ale Iudei Iscarioteanul… - să renunţi la El!)
Dumnezeul…Adică, să-ţi atragi şi să atragi, din nou, asupra întregului cosmos, o fără de sfârşit
amânare a Iertării/Mântuirii Divine…(efectuată, cum spune N. Bediaev, prin teandrie, adică prin
sfântă lucrare/efortul spiritual comun: 1-al omului/andros, care-şi conştientizează şi regretă
păcatul, şi 2-prin acela de Iertare/ştergere a păcatului, din partea lui Dumnezeu/Theos, Cel care
vede şi preţuieşte eforturile conştientizării umane de păcat contra Luminii…).

Şi atunci, cum să accepte Biserica Ortodoxă „înnoirile” Franc-Masoneriei, care a propus, întâi, un
pseudo-cult, pe bazele unei/unui sinergii/sincretism a religiilor păgâne(„eterodoxia” despre care
face vorbire Sfântul Sinod de la Constantinopol…), numind zeitatea supremă „Marele Arhitect”
(deh, masonii revendicându-se de la medievalii ziditori/arhitecţi de catedrale…), pentru ca, în
secolul XX, să inventeze New Age-ul, care, de fapt, merge chiar mai departe decât să producă
involuţia spirituală spre nivelul politeist, al zeităţilor păgâne: Îl înlocuieşte pe Dumnezeul Cel Viu
– cu urletele animalice ale „muzicii(???) rock, cu sexul, banii, televiziunea, Internetul…

După Biserica Ciprului (1815) şi aceea a Greciei (1933), Biserica Ortodoxă Română va lua şi ea
poziţie, în 1937 – aruncând ANATHEMA asupra Franc-Masoneriei (ANATHEMA despre care noi
n-avem la ştiinţă că ar fi fost ridicată/anulată vreodată, oficial sau neoficial, de către B.O.R… –
căci nici n-avea de ce: Franc-Masoneria face, şi-acum ca şi-atunci, aceleaşi lucrări - şi are
aceleaşi scopuri, cu totul potrivnice lui Hristos şi Sfintelor Scripturi) :

“Temei Nr. 785, /1937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul
asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.

Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:

I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi

în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de

Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel

35
necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu.
Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la
credinţa creştină, Francmasoneria ii rupe de la Biserică, şi având în vedere influenta însemnată
ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor
cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să
răspundă cu o contrapropagandă.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui

Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat
nemuririi.

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morala

pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce
rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul
şi oportunismul cel cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele
Francmasoneriei.

4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai

cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta
însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi
dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de
moarte ai lui Hristos să fie consideraţi intr-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere
al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.

5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii
adepţi nu dau nici o însemnătate acestui cult se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora
acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult
Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are în considerare şi motive de ordin
social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin

aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi

36
pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Ii face unelte în mâna unor
factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o
luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită.
E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care
acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc(s.n.).

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea
e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al
naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de
asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul
omenirii(s.n.).

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al
ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:

1. O acţiune persistenta publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a

acestei organizaţii;

2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În
caz contrar, «Frăţia Ortodoxă Română» extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce
preferă să rămână în loji.

Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc (s.n.:
practic, aceasta este esenţa ANATHEMEI!).

De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corporaţiile bisericeşti (s.n.: EXACT CEEA CE

NE INTERESEAZĂ ASTĂZI, 2007!!!).

3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-1 va sfătui să se
ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.

4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile bisericeşti şi asociaţiile religioase se va strădui să

convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii
oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusa o astfel de lege din
iniţiativă parlamentară.»

II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc
şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

Î.P.S. Patriarh prezintă declaraţia făcută în fata Sa, a delegaţilor lojei francmasone naţionale în
frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi

37
confundate cu Loja Marelui Orient şi spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor
monarhice, naţionale şi creştine. El — d. Pangal — în numele delegaţilor declară că toţi membrii
lojelor francmasone naţionale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.

Sf. Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Ion Pangal şi a celorlalţi conducători ai
masoneriei naţionale române, cetită în ziua de 25 Februarie a.c. în faţa Î.P.S. Patriarh Miron, prin
care anunţă că aceasta organizaţie se autodizolvă. Este prin urmare de sine înţeles că hotărârea
Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat şi prin urmare nu
mai există (s.n.: DAR NU S-AU ŢINUT DE VORBĂ!!!)).

La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridică şedinţa, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele
10 dimineaţa.

Ei bine, masonii şi-au pus în gând (mai demult…, dar acum, în 2007, sunt condiţiile
“optime”… - şi, fie, zic ei, că au aşteptat, încă prea mult, aşa “pleaşcă”… - prin plecarea la cele
veşnice a Preafericitului Patriarh Teoctist, un vajnic apărător al Ortodoxiei şi al cauzei
românismului…) să ne “înnoiască” cu un Patriarh pe gustul lor şi răspunzând, ca o
păpuşă/marionetă, la comenzile lor (date cu scopuri din cele mai obscure şi, se cunoaşte, din
statutul lor reînnoit: ANTINAŢIONALE/”GLOBALIZANTE”/”ETERODOXE”- NEW AGE-iste…)!!!

De unde şi până unde, şi cu îndreptăţire de la cine, în Adunarea Electorală Bisericească a B.O.R.,

din 2007 (în urma plecării la cele veşnice, a Preafericitului Patriarh Teoctist – plecare în
împrejurări omeneşti cu totul tulburi!), se permite strecurarea masonilor? Nu e clar că, dacă ei
sunt în Adunare, vor trage sforile, din toate puterile, şi sub o comandă straşnică şi neagră, care
nicicum nu ţine de Hristos-Dumnezeu şi de B.O.R. - pentru a se alege un Patriarh nu prin
Pogorământul Sfântului Duh, ci prin urcarea, din adâncuri, a Fiarei Satanice???!!!

Nu e nicio calomnie, în cele afirmate de noi, mai sus. Nu ştim şi nici nu ne interesează “lista lui
Cozmin Guşe” (n-avem o stimă deosebită pentru preşedintele PIN, şi nici o încredere oarbă în
lista sa, cuprinzând numele a 13 masoni!!!, care fac parte din Adunarea Electorală
Bisericească…) – dar i-am auzit mărturisindu-şi, cu gura lor, pe posturile TV, CALITATEA DE
MASONI (şi nu de vreun rang debil, inferior…), atât pe domnul Sorin Frunzăverde, cât şi pe
domnul Bălăceanu-Stolnici…

Noi nu suntem decât un simplu mădular al B.O.R. – dar, dacă sunt şi creştini (cel puţin aşa i-am
auzit pretinzând, că sunt…), atunci domniile lor, masonii-cetăţeni (presupunem: de/cu onoare…)
nu se vor considera mai mult decât ne considerăm noi, subsemnatul – şi, deci, se vor considera
supuşi hotărârii Sfântului Sinod din 1937, care a aruncat anathema, asupra Franc-Masoneriei.

38
Ca urmare, rugăm pe toţi fraţii creştini, din sânul B.O.R., să-şi vină în fire şi să se solidarizeze nu
cu noi, subsemnatul (o oarecare voce…), ci cu decizia de anathemă a Sfântului Sinod al B.O.R.-
1937 – şi, astfel, să se alăture

1-protestului nostru, în contra intruziunii Franc-Masoneriei în soarta B.O.R. – o soartă care noi
dorim să fie sub Sfânta Mână a lui Hristos-Dumnezeu şi prin realul Pogorământ al Sfântului Duh,
iar nu urmare a indiferenţei suicidare a românilor, care să-l lase pe Satan să-şi “facă mendrele”,
chiar în Adunarea Sinodală…

2-stăruinţelor noastre, pe lângă venerabilul Eugen Ovidiu Chrovici, şeful MLNR, de a-şi retrage
TOŢI membrii masoni, din Adunarea Electorală Bisericească (şi pe cei ştiuţi de noi, şi pe cei ştiuţi
doar de domnia sa…).

Numai în felul acesta, tragem nădejde că Sfântul Duh va avea îndemn să se pogoare asupra unei
adunări, curăţate de toate vestigiile Întunericului…şi că noul Patriarh al României va fi, cu
adevărat, alesul lui Dumnezeu, pentru Neamul Românilor…iar nu al Duşmanului…şi, deci, că
soarta României va merge pe făgaş sfânt, iar nu pe făgaş spurcat şi blestemat, cum încă n-a mai
mers (cu toată străduinţa mare a Celui Rău, de a stinge şi Neamul, şi Biserica Neamului
Românesc…). Dar, drept să spunem, nu suntem absolut deloc curioşi, nici de-acum încolo, să
experimentăm, la infinit, hazardul “mersului” Neamului şi Ţării, întru lucrările Întunericului…

IPS Daniel, chemat să declare dacă este mason

Agitaţia din jurul alegerii noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române continuă. Fundaţia
Culturală Sarmisegetuza, condusă de Ionuţ Tene, aceeaşi care a cerut anchetarea morţii

39
Părintelui Patriarh Teoctist, solicită Colegiului Elecoral Bisericesc să nu accepte candidaţi membri
ai Masoneriei.

Într-un comunicat de presă remis AMOS News, Ionuţ Tene afirmă că alegerile din 12 septembrie
nu trebuie să se desfăşoare sub influenţa politicului, iar Înalţii Ierarhi, care vor candida la funcţia
de Patriarh, să nu fie membrii ai Masoneriei, pentru ca "viitorul Patriarh să nu aibă alte obligaţii,
decât cele ale slujirii Bisericii Ortodoxe Române întru Adevăr".

Urmare a speculaţiilor apărute în presă, Fundaţia cere Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei să clarifice public, înainte de data alegerii noului Patriarh,
suspiciunile care planează asupra sa cum că ar fi membru al Masoneriei.

"Considerăm că Înalt Prea Sfinţia Sa Daniel ar trebuie să clarifice public această acuză înainte de
alegerile din 12 septembrie a.c., pentru a nu exista nici o îndoială asupra viitorului Patriarh, că ar
avea legături cu o organizaţie, care nu face parte din Biserica Ortodoxă Română", se mai arată în
comunicat.

În finalul documentului de poziţie, Fundaţia apreciază că "Sfântul Sinod şi Colegiul Electoral

Bisericesc au şansa istorică de a alege un Patriarh curat sufleteşte şi dedicat Bisericii Ortodoxe
Române, cea mai credibilă instituţie pentru toţi românii".

Afise anti IPS Daniel Ciobotea si IPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei

Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi nu vrea Patriarh „propus de masoni şi cu

înclinaţii de dictator” sau „fost angajat al Securităţii”

Poliţia Comunitară roia - ieri spre prânz - în jurul Catedralei Mitropolitane a Moldovei şi
Bucovinei din Iaşi pentru a jumuli gardurile lăcaşului de afişe iscălite de Comunitatea Creştinilor
Ortodocşi – Practicanţi sau pentru a păzi să nu fie lipite altele.

În afara perimetrului vegheat “la comandă”, afişul a zăbovit ceva mai mult în câteva prăvălii şi
chiar într-un pasaj pietonal. Afişele, intitulate “Apel pentru alegerea Patriarhului”, erau
defăimătoare la adresa Înalt Prea Sfinţitului Daniel Ciobotea şi a Înalt Prea Sfinţitului Nicolae
Corneanu şi îi preamăreau pe ÎPS Bartolomeu Anania, PS Ioan, ÎPS Pimen, ÎPS Teofan şi PS
Galaction.

40
Cu litere de o şchioapă scria: “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu
înclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al
catolicilor şi protestanţilor în Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – în mod oficial – de Masonerie
prin vocea d-lui Frunzăverde, în conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova.
Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică).

Nu vrem un Patriarh fost angajat al Securităţii aşa cum este, din nefericire, IPS Nicolae
Corneanu, fapt recunoscut public şi confirmat de CNSAS”. Votul nostru pentru alegerea
Patriarhului este posibil prin post şi rugăciune mai ales în ziua alegerilor, miercuri, 12
septembrie”, scria în afiş.

Protestatari anti-Masonerie amendati

Dealul Patriarhiei a fost intesat ieri de forte de ordine - cu precadere ofiteri in civil. Potrivit
purtatorului de cuvant al Jandarmeriei Bucuresti locotenentul Marius Militarul, pe dealul
Patriarhiei pe durata sedintei Sfantului Sinod au asigurat ordinea publica aproximativ o suta de
jandarmi. Daca in cursul diminetii a fost permis accesul cetatenilor in curtea Patriarhiei, in
timpul sedintei colegiului electoral bisericesc doritorii sa intre in Biserica Patriarhiei au fost
impiedicati de fortele de ordine. Doi tineri au protestat ieri dupa-amiaza, in curtea Patriarhiei,
afisand un banner pe care scria "Fara masonerie in Patriarhie". Cei doi au fost amendati de
jandarmi, cu cate 500 de lei, pentru tulburarea unei manifestari publice, a declarat purtatorul de
cuvant al Jandarmeriei Capitalei.

Cativa tineri au afisat, miercuri dupa-amiaza, cu cateva minute inaintea inceperii sedintei
Colegiului Electoral Bisericesc, un banner pe care scrie "Fara masonerie la Patriarhie". Tinerii s-
au identificat ca "simpli crestini ortodocsi" si au refuzat sa raspunda cererii jandarmilor de a
strange bannerul. Unul dintre tineri a explicat ca protestul este indreptat "impotriva lui Daniel si
a altor masoni de la Patriarhie". Acestia au reusit sa afiseze bannerul cateva minute, dupa care
jandarmii i-au obligat sa-l stranga, apoi i-au legitimat, dupa care i-au "invitat" sa iasa din curtea
Patriarhiei. Din mainile jandarmilor, tinerii au fost preluati de barbati imbracati in civil - care au
refuzat sa spuna cine sunt - si urcati intr-o masina care i-a transportat la o sectie de politie.

Masoni în Sinod ?

41
In revista Episcopiei Romanului şi Huşilor, ,,Credinţa Ortodoxă”, din luna noiembrie, părintele
Nicolae Hurjui trage un semnal de alarmă asupra mişcării masonice din România, cerând
Sinodului Bisericii Ortodoxe Române ,,să facă o analiză temeinică şi competentă asupra
fenomenului masonic şi să-şi exprime poziţia” faţă de acesta. Autorul articolului se referă la
,,ultimele evoluţii ale masoneriei în România, la controversele dintre şefii masoni pe seama
statutului teritorial al Ardealului, prezenţa în ţară a multor reprezentanţi ai masoneriei
internaţionale”, amintind că în anul 1937 ,,Sinodul a luat atitudine faţă de masonerie,
condamnând-o”. Ne bucură semnalul de alarmă al părintelui Hurjui şi, în acelaşi timp, ne
întristează, că doar un simplu preot s-a gândit la acest lucru. Ierarhii Bisericii oficiale dorm sau …
sunt şi ei masoni ?

Masoneria va inclina balanta in privinta noului patriarh

Putini dintre dumneavoastra stiu ca printre cei care au drept de vot in privinta alegerii noului
patriarh sunt si masoni, iar votul lor atarna foarte greu. Daca inainte alegerea se facea sub
inspiratia duhului sfant, acum se face dupa propriile interese!

Domnul cozmin gusa a nominalizat pentru ziarul ziua cativa din masonii cu drept de vot. Acest
lucru nu mira pe nimeni, mai multi ierarhi fiind cunoscuti ca simpatizanti/membrii ai
masoneriei.

FRAGMENT DIN ZIARUL ZIUA

Masonii din adunarea nationala bisericeasca

Liderul PIN Cozmin Gusa a dezvaluit, ieri, pentru ZIUA, lista masonilor din Adunarea
Nationala Bisericeasca (ANB), sustinand ca unii dintre acestia, sub coordonarea democratului
Sorin Frunzaverde, incearca influentarea votului pentru alegerea noului Patriarh. Gusa l-a acuzat
pe Frunzaverde ca face lobby pentru selectarea unui candidat la scaunul patriarhal "mai
apropiat de valorile masonice". Potrivit presedintelui PIN, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, ar avea si

42
el o influenta considerabila asupra unora dintre membrii ANB. PIN i-a cerut sefului Masoneriei
Romane, Eugen Ovidiu Chirovici, sa se delimiteze de aceste actiuni de influentare a votului
pentru alegerea noului Patriarh.

UNELTIRILE LUI FRUNZAVERDE SI TALPES

PIN a precizat, ieri, ca unii masoni - membri ai comisiilor din ANB, precum si din Adunarea
Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului - au desfasurat in ultimele zile un lobby printre
persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui
candidat care "ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati". "Cea mai flagranta
apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face
parte si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a
detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se
arata intr-un comunicat de presa. Partidul lui Cozmin Gusa considera ca situatia este cu atat mai
grava cu cat, in cazul lui Frunzaverde, este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca
acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii
Mitropolitului Ardealului, I.P.S. Laurentiu Streza.

CHIROVICI SOMAT SA NU INTERVINA

Gusa ne-a declarat ca, pe langa masonii aflati sub coordonarea lui Frunzaverde, "mai sunt
cativa, influentati de o persoana oculta care nu este membru in ANB, dar care face in aceasta
perioada jocuri de influenta la nivelul masoneriei si al SIE in favoarea lui Traian Basescu: Ioan
Talpes". De aceea, PIN ii solicita Marelui Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen
Chirovici, o delimitare de aceste actiuni, considerand ca in nici un caz votul in favoarea noului
Patriarh nu trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc si pe baza
valorilor cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane.
Potrivit informatiilor ZIUA, actiunile de lobby au fost in favoarea Mitropolitului Moldovei, IPS
Daniel. Va prezentam in continuare lista membrilor ANB care, potrivit lui Gusa, au legaturi cu
masoneria:

43
COMISIA ORGANIZATOARE

Viorel Roman - Arhiepiscopia Iasilor- membru

Av. Ioan Rus - Arhiepiscopia Alba Iulia- membru
Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu - Episcopia Argesului si Muscelului- membru
Ing. Dr. Sorin Frunzaverde - Episcopia Caransebesului- membru
Lucian Iliescu - Episcopia Giurgiului - membru

COMISIA BISERICEASCA

Acad Constantin Balaceanu Stolnici - Arhiepiscopia Bucurestilor- membru

Ing. Ioan Mocioalca - Episcopia Caransebesului- membru
Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica - Episcopia Giurgiului- membru
Comisia Culturala
Constantin Asavoaie - Arhiepiscopia Clujului- membru
Comisia Economico- Financiara
Ing. Trifon Belacurencu - Episcopia Tulcea- membru
Gheorghe Martin - Arhiepiscopia Tomisului- membru
Comisia Bugetara
Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru
Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru

Atacuri în valuri la Mitropolitul Daniel: Masonii din Biserică

44
Liderul PIN, Cozmin Guşă, a sărit ca ars la sfârşitul săptămânii trecute cerând imperios
neimplicarea Masoneriei în alegerea noului Patriarh. Declaraţia este oarecum surprinzătoare
deoarece nimeni nu prea s-a ocupat de acest subiect în România. În mod evident tinţa este
Mitropolitul Daniel, cel care are cele mai mari sanşe de a deveni Patriarh. Luni, Evenimentul Zilei
îl atacă pe Mitropolitul Daniel prezentând declaraţiile fratelui acestuia conform căreia acesta ar
fi "ofiţer sub acoperire". ZIUA prin informatorul lui Secu, Dan Ciachir, vorbeşte despre
Masonerie. Dacă Biserica Catolică îşi asumă din când în când câte o bulă referitoare la
neimplicarea preoţilor în masonerie în Biserica Ortodoxă o asemenea bulă a fost dată numai o
singură dată în perioada interbelică şi nu a fost niciodată reînnnoită iar unii ar putea spune că
nici nu mai este în vigoare. De exemplu, în Biserica Ortodoxă din Cipru acest lucru a fost repetat
de mai multe ori, ultima dată dacă nu mă înşel în 11 februarie 1993. Despre Mitropolitul Daniel
s-a tot spus că ar fi francmason. Acest lucru a tot fost repetat în special de aripa lui Bartolomeu
Anania care se revendică de la Mişcarea Legionară iar anti-masoneria este una din marotele
sale. Dacă ar fi mason, Daniel nu ar fi primul Patriarh care a avut legături cu masoneria. Primul
Patriarh mason a fost Miron Cristea. Culmea este că actul de condamnare al masoneriei a fost
semnat chiar de Miron Cristea (foto). Masoneria a fost condamnată de Sfântul Sinod în 1937 la
iniţiativa lui Nicolae, Mitropolitul Ardealului.

Atacul de acum lui Cozmin Guşă (foto) cred că provine, de fapt, din partea fostei Securităţi şi
structurilor conservatoare nemulţumite că nu vor mai avea un control direct asupra Bisericii. În
special cel nemulţumit este Bartolomeu Anania, episcopul Clujului.Dar trebuie văzuţi şi cei aflaţi
în spatele lui Guşă: structuri ale fostei Securităţi (generalul Iulian Vlad, Virgil Măgureanu) şi
Moscova.Mie tot ce vine de la Guşă mi se pare o diversiune. Cât priveşte "dezvăluirile" din EVZ
nu vreau să insist prea mult dar pentru cei care vor citi articolul vor observa cu siguranţă: fratele
lui Daniel are, de fapt, de împărţit cu actualul Mitropolit o proprietate. Iar de aici respectivul
spune tot ce îi vine la gură. Asemenea "declaraţii" ar trebui să fie luate de jurnalişti cu rezervele
necesare, lucru pe care EVZ nu îl face însă. Acest lucru indică că Daniel a devenit o tinţă. Iar
mulţi se vor întreba dacă nu cumva este tinţa lui Băsescu.

MASONERIA SI BISERICA:George Virgil Stoenescu, Marele Secretar General al Supremului

Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat din Romania, spunea recent înt-un interviu în revista
"Forum Masonic" că:

"Există o traditie foarte indelungată in relatia Biserică-Masonerie, care porneste din vechime, de
la rozicrucieni si templieri. S-a ajuns la stabilirea unui cod foarte strict, o masonerie crestină, iar
noi toti facem parte din ea. Credem in Dumnezeu si jurăm pe Biblie. Toleranta masonică arată
insă că Dumnezeu nu trebuie numit neapărat Mahomed sau Iisus Hristos. El este Marele

45
Arhitect al Universului. Dumnezeu este in inima noastră. El este punctul nostru de sprijin pentru
a realiza ordinea din haos. Dacă Dumnezeu nu mai este in noi, apare haosul."

Într-un articol recent, Carol Hârşan scria că mai mulţi înalţi ierarhi ai BOR ar fi masoni. Printre
aceştia şi cei doi candidaţi acum la scaunul de Patriarh:

"In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere
insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul
inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta
oficial.Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai
clerului mijlociu.Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda,
relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si
afiliat la Loja "Fiii coloniei lui Traian" din Nordul Moldovei), IPS Teofan - fost Sinaitul, azi,
Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja "Armonia", Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar
patriarhal, Loja

"Armonia" Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia
Bucurestilor, sub obladuirea Lojii "Ovidius" Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al
Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop
de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical
impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri "de gradul trei" in
sanul albastrei familii Grifofoni."

Articolul lui Hârşan a fost negat apoi într-un articol în Observatorul Religios.

Pe de altă parte între Masonerie şi BOR au avut loc numeroase contacte. Despre unele din
acestea cunosc de la răposatul George Munteanu, multă vreme nr.2 în Marea Lojă Naţională,
care a avut mai multe discuţii cu Prea Fericitul Teoctist.

Printre cei care critică francmasoneria, Cuviosii arhimandriti Serafim Alexiev si Serghie Jazadjiev
spun că :"Ecumenismul este inspirat de către franc masoneria anticreştină şi pregăteşte calea lui
antihrist". În toată această dispută cred că se pune mult prea multă patimă iar opiniile sunt de
cele mai multe ori antagonice şi, din păcate, aiuritoare din punctul de vedere al demonstraţiei
practice, iar "ecumenismul" a devenit un fel de pată neagră.

46
Iar chestiunea Masoneriei, dincolo de folclor şi aberaţiile pe temă, este mult mai nuanţată. Care
trebuie să fie relaţiile între Masonerie şi Biserica Ortodoxă? Este pretinsa apartenenţă la
francmasoneria o cale de-a se încerca stoparea ascensiunii lui Daniel? Atacul din Evenimentul
Zilei este un prim semnal că Daniel nu este bine văzut de multă lume. Se pregăteşte candidatura
fascistului şi securistului Valeriu Anania (foto), care este susţinut de preşedintele Băsescu? Aşa
cum prevedeam lupta pentru postul de Patriarh va fi cu scântei. Primele au apărut deja.

Incompatibilitatea dintre Ortodoxie si Masonerie

Domnul Cozmin Gusa, presedintele PIN, face un real serviciu Bisericii noastre, care ii va aduce
multa popularitate, publicand in ZIUA de sambata lista masonilor din Adunarea Nationala
Bisericeasca.

Acelasi lucru se poate spune si despre ziarul ZIUA. Ma grabesc sa adaug ca nu am nici un fel de
ostilitate, ca ortodox, fata de Masonerie in sine. Insa ea este incompatibila atat cu Biserica
orotdoxa cat si cu Biserica Romano-Catolica, care a combatut-o violent si fatis. Asa cum nu poti
sa iei antibiotice si in acelasi timp sa bei o sticla de coniac sau o vadra de vin, nu poti fi, in
acelasi timp, ortodox si mason. Deoarece potrivit Evangheliei lui Hristos, nu poti sluji la doi
stapani.

Nimeni nu a definit mai bine aceasta incompatibilitate ca Nae Ionescu: "Baza ideologica a
francmasoneriei este <<religiunea naturala>> sau, daca vreti, religiunea stiintifica; adica religia
curatita de toate elementele ei mistice, supranaturale, divine, si transformata intr-un sistem de
morala terestra, in care principiul fundamental este; iubeste pe aproapele tau. (...) Precum se
vede, nimic senzational, nimic nou si nimic primejdios. Pana aici. Numai ca, dupa cum biserica
crestina este o organizatie militanta, cu actiune directa asupra publicului, tot astfel aceasta noua
religie , care in fapt numai religie nu e, a sfarsit prin a se organiza ca o unitate de lupta. Nu insa
pentru a castiga de partea ei cat mai multi adepti, ci pentru a distruge organizatia oarecum
<<concurenta>>, a bisericii."

Aflam din lista furnizata de presedintele PIN ca domnul Sorin Frunzaverde, fost ministru al
Apararii, apartine Masoneriei. Domnul Frunzaverde este si membru in Adunarea Nationala
Bisericeasca, in a doua legilatura consecutiv, reprezentand Eparhia Caransebesului. Atunci cand
a avut loc, in noiembrie 2005, alegerea de mitropolit al Ardealului, ierarhul locului, PS Laurentiu
Streza, l-a desemnat pe dl Frunzaverde ca "barbat de incredere" din partea sa la numararea

47
voturilor. Am pomenit aici, in ZIUA, de episodul in care, la o ezitare a defunctului patriarh
Teoctist, care citea buletinele de vot, IPS Laurentiu i-a strigat dlui Frunzaverde: "Sorine! Ia vezi
ce faci acolo; fii atent!" (cf. ZIUA, 20 sept. 2006, p. 1).

Se prea poate insa ca IPS Laurentiu Streza sa nu fi fost la curent cu apartenenta la Masonerie a
dlui Frunzaverde. Eparhia Caransebesului este condusa azi de Prea Sfintitul Lucian Mic. Daca
afirmatia dlui Gusa este corecta - si eu cred ca este -, in 24 de ore dl Frunzaverde trebuie
exoflisit din Adunarea Eparhiala a Episcopiei Caransebesului. Lucru valabil si pentru ceilalti
masoni din adunarile eparhiale, respectiv din Adunarea Nationala Bisericeasca.

Poate ca domnul Sorin Frunzaverde este un bun mason, insa este iremediabil un om pe care
inteligenta nu-l da afara din casa. Vineri, dupa inmormantarea Patriarhului Teoctist, domnul
Frunzaverde a strigat sus si tare ca noul Patriarh al Romaniei va fi IPS Mitropolit Daniel al
Moldovei. Acum, datorita dlui Gusa si dezvaluirilor sale din ZIUA, toata suflarea romaneasca a
vazut limpede ca, in cursa spre patriarhat, IPS Daniel este sustinut patetic de Masonerie.
Constiinta membrilor Colegiului Electoral Bisericesc va fi pusa la grea incercare cu prilejul votarii
noului patriarh. Figura mitropolitului Teofan al Olteniei, de calugar autentic, care nu face
compromisuri duhovnicesti, va aparea si mai luminoasa in ochii credinciosilor si, mai ales, in
ochii clerului ortodox. Sa ne traiesti, domnule Frunzaverde, noua, romanilor pravoslavnici, si
multa sanatate domnului presedinte Traian Basescu, mentorul si patronul dtale politic!

Civic Media Gruparea pro-Daniel va începe răfuiala în Biserică prin

intermediul CNSAS

Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru

Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur
de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel
a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat.
Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea
candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de
membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a
Sinodului.

48
Campania pentru implantarea lui Daniel in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane a inceput inca din
prima zi a mortii Prea Fericitului Patriarh Teoctist, ca o continuarea a incercarii din ianuarie 1990
de inlaturare a Parintelui Teoctist si ocupare a Scaunului Patriarhial de catre un grup condus
atunci de catre acelasi Daniel Ciobotea. Noul patriarh a fost si este favoritul unor grupari
internationaliste si cu ramificatii invizibile in structurile statului roman cat si al unor oligarhi cu
mari interese materiale si politice legate de Biserica Ortodoxa Romane.

Un exemplu privind implicarea unei grupari condamanate atat de Vatican cat si de Ortodoxie in
viata bisericeasca, a fost dat de Sorin Frunzaverde, mason cunoscut si, cu toate acestea,
membru al Adunarii Nationale Bisericesti, care a anuntat din a doua zi de dupa moartea
dubioasa a Prea Fericitului Teoctist ca Daniel va fi viitorul Patriarh al Romaniei. Frunzaverde este
sustinatorul activ al lui Laurentiu Streza care, impreuna cu Casian Craciun si Daniel Ciobotea, au
facut parte din grupul restrans al privilegiatilor regimului care-si petreceau studiile in Elvetia pe
vremea lui Ceausescu, cu acordul Directiei de Informatii Externe (DIE) a DSS. Dintre acestia
Ciobotea este singurul ierarh cu dosarul ars complet in decembrie 1989. Streza este aparat de
masoneria din randurile serviciilor secrete. Casian ar putea fi, asadar, singurul ramas fara
"acoperire".

Si Gabriela Andreescu, un anticrestin consacrat pe frontul antiortodox si antiromanesc, si-a

exprimat indirect pozitia in favoarea lui Daniel Ciobotea, amintind in luarea sa de pozitie si de
sustinerea pe care Grupul pentru Dialog Social, in frunte cu Andrei Plesu si Horia Roman
Patapievici, i-a adus-o bolsevicului Ion Iliescu pentru castigarea alegerilor din 2000.

La randul sau, Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS si unul dintre dusmanii fatisi ai
Bisericii, s-a deplasat special la Craiova, la jumatatea lunii august, pentru a-l aborda pe
Mitropolitul Olteniei, Teofan Savu, intr-o intalnire aranjata de primarul Craiovei, Antonie
Solomon. Intrebat care a fost natura discutiilor purtate cu inaltul prelat, Mircea Dinescu a
replicat: "Nu pot vorbi despre asta. E ca si cum ai merge la popa si dupa aia ar trebui sa incalci
taina spovedaniei". "Ati fost sa va spovediti?", a fost intrebat afaceristul veros, fost poet. "Pai nu
stiu caredintre noi s-a spovedit la care...", a spus agentul CNSAS Mircea Dinescu.

Urmare a acestei intalniri, IPS Teofan - principalul contracandidat la acea data al lui Daniel al
Moldovei, ca favorit si preferat al regretatului Patriarh Teoctist pentru succesiune la scaunul
patriarhal -, a renuntat sa mearga mai departe. Conform surselor Civic Media, Mircea Dinescu l-
ar fi amenintat pe IPS Teofan cu dosarul sau intocmit de Securitate, unde s-ar gasi un
Angajament semnat de Teofan Savu. Atat Mircea Dinescu - absolvent al Academiei de cadre a
PCR "Stefan Gheorghiu" si protejat al sinistrului Gheorghe "Gogu" Radulescu, membru al CC al
CPEx, urmarit pentru relatiile sale cu serviciile de spionaj ale URSS - cat si Ticu Dumitrescu –
purtator al Ordinului Muncii clasa III oferit prin decret prezidential de Nicolae Ceausescu – vor
continua loviturile la adresa unor ierarhi ai Bisericii in favoarea gruparilor parabisericesti numite

49
si ca razbunare personala a lui Daniel la adresa celor care au incercat sa salveze Biserica
sustinand un alt candidat pentru Scaunul Patriarhal.

Aceste cazuri demonstreaza in plus – pe langa informatiile pe care le avem - ca frontul lui Daniel
Ciobotea a uzitat de toate armele unei campanii murdare - dosare, santaj, inregistrari audio-
video compromitatoare, mita, promisiuni, reclama mascata, sustinere din partea masoneriei sau
a altor grupari oculte, etc - inclusiv prin intermediul unor personaje ca Nicolae al Banatului, cel
mai vechi si prolific informator al Securitatii din BOR.

Multi duhovnici ai Romaniei, in special din Moldova, si-au aratat inainte de alegerile de miercuri
ingrijorarea ca Sfantul Duh s-ar putea sa paraseasca Dealul Patriarhiei dupa ridicarea la ceruri a
sufletului Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, decedat subit in conditii inca neelucidate.

Asociatia Civic Media recomanda credinciosilor preocupati de soarta Ortodoxiei sa continue

starea de veghe si rugaciune si sa urmeze "Indemnul la lupta" al poetului inchisorilor comuniste,
Radu Gyr.

SPUSE PE SLEAU: Alegerea Patriarhului si masoneria

Florian Bichir: "Lupta pentru ocuparea functiei de Patriarh atribuie masoneriei o anume
implicare".

Lupta pentru ocuparea functiei de Patriarh starneste comentarii pasionale, luari de pozitie care
mai de care mai fulminante, care atribuie masoneriei si serviciilor secrete o implicare in
alegerea intaistatatorului ortodocsilor romani.

Cel mai vehement a fost liderul PIN Cozmin Gusa, care i-a cerut lui Eugen Ovidiu Chirovici, unul
dintre sefii masoneriei de la noi, sa nu influenteze rezultatul alegerilor prin jocuri de culise.

Relatia dintre masonerie si Biserica este, cel putin in Romania, o poveste destul de ambigua si
sinuoasa. Desi din 1934 i-a fost cerut Sfantului Sinod sa afuriseasca masoneria - dupa modelul
grecesc, care o facuse cu un an inainte - abia in 1937 s-a luat o decizie publica.

In baza temeiului nr. 785/1937, in sedinta Sfantului Sinod din 11 martie 1937, a fost aprobat
studiul Inalt Prea Sfintitului dr. Nicolae Balan al Ardealului, prin care francmasoneria era
condamnata. S-a hotarat ca „Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana
atunci nu se caiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti”.

50
 O decizie de imagine, cum s-ar spune in limbajul actual, pentru ca din 1937 si pana in prezent
nu a existat vreun caz in care unui mason sa i se interzica slujba de inmormantare! O rezolvare
tipic romaneasca, pentru ca Patriarhul Miron Cristea, sub care s-a dat aceasta hotarare, era si el
un initiat inca din tinerete.

Iar in 1937, cand Ion Pangal, seful masoneriei, ii citea solemn Patriarhului Miron Cristea decizia
de autodesfiintare a francmasoneriei, multi se prapadeau de ras: fata in fata, condamnand
„Oculta”, stateau doi frati!

Miron Cristea nu este singurul caz de ierarh sau cleric care a apartinut de-a lungul timpului
masoneriei: episcopul Melchisedec Stefanescu, Filaret Scriban, Dionisie Lupu, Atanasie
Stoianescu, ca sa mentionam doar pe unii. Ba chiar Mitropolitul Irineu Mihalcescu, autor al unor
rasunatoare studii antimasonice, a fost in tinerete mason.

Ca si astazi, in perioada interbelica, masoneria ocupa spatii importante in media, iar povestile
care circulau erau cel putin tulburatoare. Ca „marele public” nu intelegea nimic din asta sta
marturie si un fapt petrecut la „rebeliunea legionara” din ianuarie 1941. Niste gura casca pusi sa
strige „Horia Sima, Furher, Duce!” si „Jos masonii!” scandau „Horia Sima fura si duce!”, respectiv
„Jos nasoii!”.

Cu precautie sau nu se stie exact din ce motive, din 1937, Biserica Ortodoxa Romana nu a mai
luat atitudine fata de masonerie: nici pro, nici contra. La fel au facut-o multe alte Biserici
ortodoxe, cu exceptia Bisericii Ciprului care, in ianuarie 1993, a mai afurisit odata aceasta
organizatie.

La noi, parerile sunt impartite, evident in functie de interese: unii considera decizia perimata si
luata sub presiunea vremurilor, iar altii o considera valabila din moment ce nu a fost abrogata.
Oricum nu mai reprezinta astazi nicio ciudatenie ca unele personalitati se declara public masoni,
dar participa la slujbele bisericii sunt crestini practicanti. Nu e rolul meu sa judec sau sa dau
decizii, ci al Bisericii.

Nu stiu ce forta reprezinta astazi masoneria, dar imi vine greu sa cred ca in Loji se discuta aprins
despre cine va fi Patriarh, mai ales ca, oficial, masoneria proclama ca interzice discutiile politice
si religioase. Nu cred ca cei adunati in numele „Marelui Arhitect al Universului” - organizati intr-
un fel de sindicat al Omertei, nu pot dormi cu gandul la cine va conduce Biserica.

Evident, daca sunt printre votanti membri ai masoneriei, acestia pot influenta, votand in
corpore, daca li se cere. Nu cred insa in scenariile care inunda piata, in acea „hidra iudeo-
masonica”, vinovata de toate relele din lume, in planurile diabolice de a cuceri lumea sau alte
baliverne de genul celor debitate de Gregorian Bivolaru. Nu trebuie subestimat rolul

51
masoneriei, dar nici amplificat. La urma urmei, masoneria romaneasca este dupa chipul si
asemanarea societatii actuale, pentru ca membrii ei sunt tot romani...

8 prelaţi cu nume conspirativ – pact cu diavolul

* Andrei Andreicuţ, episcop de Alba, alias „Ionică”

* Pimen, arhiepiscop de Suceava şi Rădăuţi, alias „Sidorovici”, „Petru”
* Casian Crăciun, episcop al Dunării de Jos, alias „Crin”, „Casius”, „Casio”
* Calinic Argatu, episcop de Argeş, alias „Zamfir”
* Visarion Răşinăreanu, episcop vicar de Sibiu, alias „Bobi”
* Ioachim Mareş, episcop de Huşi, alias „Matei Gheorghe”
* Timotei Seviciu, episcop de Arad, alias „Radu Viorel”
* Epifanie Norocel, episcop de Buzău şi Vrancea, „persoană de sprijin”.

Dosarele prelaţilor erau să se lase cu bătaie la CNSAS

O bombă de presă şi o bombă cu ceas pentru BOR – numele conspirative la Securitate ale unui
grup de opt înalţi ierarhi, confirmate de surse oficiale din CNSAS, au apărut, ieri, pe agenţia
Mediafax. Printre ele nu se află cel al noului Patriarh al României, Daniel, al cărui nume apare
doar pe lista titularilor de dosare arse în decembrie 1989. El va fi verificat separat de lotul celor
opt. Deşi venise de dimineaţă la serviciu cu gândul de a „frige şi nişte berbecuţi în sutane
aurite”, Mircea Dinescu, membru al Colegiului, a anunţat, după şedinţă, că CNSAS n-a reuşit să-i
dea poliţie politică decât episcopului de Alba, Andrei Andreicuţ, ceilalţi din lotul de opt fiind
invitaţi din nou la audieri săptămâna viitoare.

Nici numele lui Bartolomeu Anania, despre care au existat informaţii de presă privind o posibilă
colaborare, nu se află pe listă, Mircea Dinescu anunţând că, în cazul său, trebuie înfiinţată o
comisie specială, împreună cu experţi de la SIE, „care să ne ajute să desluşim cum stau de fapt
lucrurile”.

Agenţia Mediafax a difuzat, ieri, o listă cu 8 nume de înalţi ierarhi, cărora le sunt asociate şi
numele conspirative. Potrivit surselor CNSAS citate de Mediafax, ÎPS Pimen, arhiepiscopul
Sucevei şi Rădăuţilor, era „Sidorovici” cu Securitatea, şi „Petru” cu Direcţia de Informaţii Externe
(DIE). Informaţiile legate de ÎPS Pimen apar atât în dosarele celor despre care dădea date, cât şi

52
în diverse note date de ofiţerii de Securitate sau ai DIE către şefii lor. "Există informaţii grele
despre ÎPS Pimen, despre misiunile din ţară şi din străinătate la care participa", au precizat
sursele citate. Episcopul Casian Crăciun al Dunării de Jos ar fi participat şi el la misiuni în
străinătate în sprijinul DIE. De-a lungul timpului, a avut trei nume de cod: "Crin", "Casius" şi
"Casio".

Calinic Argatu, episcopul de Argeş, a semnat un angajament şi a dat note informative Securităţii.
În cazul său există şi mărturii ale unor ofiţeri care le scriu superiorilor despre buna colaborare pe
care o aveau cu actualul episcop, al cărui nume conspirativ era "Zamfir". Episcopul vicar al
Sibiului, Visarion Răşinăreanu, a fost racolat de DIE ca "persoană de sprijin", numele său
conspirativ fiind "Bobi". În dosarele ajunse la CNSAS mai apar, potrivit aceloraşi surse, numele
episcopului de Huşi, Ioachim Mareş, al cărui nume conspirativ era "Matei Gheorghe", cel al
episcopului de Arad, Timotei Seviciu, cunoscut drept "Radu Viorel" - despre care există şi date
privind participarea la misiuni informative în străinătate - sau cel al lui Epifanie Norocel,
episcopul Buzăului şi Vrancei, care a fost şi el "persoană de sprijin". Dintre cei opt, episcopul
Andrei Andreicuţ, alias „Ionică”, este primul care primeşte verdict de poliţie politică.

„Un caz nefericit”, după cum preciza ieri Mircea Dinescu, deoarece episcopul a fost forţat să
colaboreze pe vremea când era un tânăr preot, după ce a fost prins încercând „să pună o pilă”
unei persoane care dorea să intre la Seminarul Teologic. Episcopul de Alba a anunţat ieri că va
contesta decizia CNSAS.

Cazimir Ionescu l-a ameninţat pe Ladislau Csendes că-i dă un cap în gură

În acest moment, CNSAS este o instituţie cu două viteze: o parte a Colegiului, avându-l drept
reprezentant pe Mircea Dinescu, doreşte „prăjirea” rapidă a colaboratorilor în sutane; cealaltă
grupare temporizează, nefiind convinsă de sutaniadă. La ultima şedinţă de dinaintea alegerii
Patriarhului, membrii CNSAS au fost la un pas să se încaiere, a dezvăluit ieri agenţia Mediafax: în
toiul dezbaterilor, Cazimir Ionescu, unul dintre cei mai fervenţi opozanţi ai deconspirării
preoţilor, l-a ameninţat pe preşedintele CNSAS, Ladislau Csendes, că-i dă un cap în gură.
“Domnul Csendes a venit până lângă scaunul meu, în timpul dezbaterilor şi a încercat să mă
mângâie pe cap şi să-mi spună ceva. I-am spus domnului Csendes să-mi spună ce are de spus
fără să mă atingă, altminteri s-ar putea trezi cu capul în gură”, şi-a recunoscut ieşirea Cazimir
Ionescu.

53
 Secretul lui Daniel: fratele cel mare

„A fost ofiter de Securitate sub acoperire. E un diavol!”

Nu toti cei din familia IPS Daniel il vad cu ochi buni pe cel care ar putea deveni urmatorul Patriarh.
Gheorghe Ciobotea, zis Ghita, are 61 de ani si este fratele mai mare al actualului Mitropolit al Moldovei
si Bucovinei.

Este un om simplu, fost tractorist si traieste intr-o saracie lucie, impreuna cu familia, in satul Dobresti, din
judetul Timis. Este certat de mai multi ani cu inaltul ierarh, pe care il ocaraste cum ii vine la gura.

Certati de la mostenire

Ghita Ciobotea povesteste ca, acum 24 de ani, a fost dat afara de propriul frate din casa pe care o
cumparase. In 2000 a acceptat sa renunte in favoarea lui si la partea ce i se cuvenea din gospodaria
parinteasca. In plus, sustine ca, in 2004, IPS Daniel s-a intabulat prin fals pe tot terenul mostenit de la
bunici.

Cei doi frati si sora lor, Florica, au mostenit o casa la intrarea in Dobresti, comuna Bara, precum si 24,69
hectare, din care 21 de teren agricol si restul de padure. Pamantul apartinuse bunicii, care l-a primit
cadou de la o boieroaica pe care a servit-o ani la rand, la conac.

Traieste in mizerie

Acum, Ghita Ciobotea imparte cu nevasta si cu unul dintre baieti o camera mica, mobilata cu paturi de
spital, din fostul sediu al CAP. Este ultima cladire din Dobresti, pe care barbatul a cumparat-o in 1991 cu
mare greutate.

Imaginea contrasteaza cu casa parinteasca, prima de la celalalt capat al satului, zugravita in alb, cu
termopane si antena parabolica. Imobilul apartine Mitropolitului, care vine aici sa se reculeaga cateva
zile in fiecare vara.

54
In schimb, asa-zisa locuinta a lui Ghita Ciobotea nu are nici curent electric. Desi cand s-a cununat era cel
mai bogat flacau, iar aleasa lui i-a adus zestre o Dacie nou-nouta, acum se descurca greu.

Muncesc de dimineata pana seara, ingrijind o vaca si vreo 200 de oi. Din vanzarea branzei abia reusesc
sa-si cumpere d-ale gurii. La haine nu se mai gandesc de mult si umbla cu incaltari ieftine, din guma.

Sustine ca l-a tinut in scoala

Pe 29 martie 2007, Ghita Ciobotea a facut plangere penala impotriva fratelui Mitropolit. L-a reclamat
pentru ca, sustine el, s-a intabulat in fals in Cartea Funciara, ca unic proprietar al pamantului mostenit de
la bunici.

„S-a purtat foarte murdar cu mine. A luat tot, toata averea parinteasca. Fratele meu, Mitropolitul, a facut
acte in 2004 cu primarul din Bara si mi-a luat tot. El e omul lui Satana, nu e om al Bisericii! A fost ofiter
de Securitate sub acoperire. Sa stie lumea cine-i, sa-l vada. Eu am lucrat flamand si rupt pentru ca sa-l tin
la scoli, iar el ma scoate-n strada. E un diavol!”, spune, cu naduf, Ghita Ciobotea.

Acesta povesteste ca, dupa ce tatal lor i-a abandonat, a muncit din greu timp de 12 ani ca sa-si intretina
familia. Fratelui mai mic i-a platit si meditatiile, cu 30 de lei ora, ca sa poata da admitere la Teologie. Iar
pana cand a terminat facultatea, l-a tinut pe banii lui in scoala si la internat.

„Lucram pe tractor, am fost tractoristul satului. Si puscarie am facut pentru fratele meu, om al bisericii, si
pentru sora noastra. Ca i-am iubit. Am facut un an de puscarie, in 1975, ca nu s-a ajuns cu bani atunci, si-
am furat. Tot ca sa le dau lor!”, isi aminteste Ghita Ciobotea.

„Au facut fals la un notar”

In 1998, cei trei au depus acte pentru a primi inapoi terenurile mostenite de la bunica lor si care fusesera
confiscate de comunisti.

„Dupa ce ni s-a aprobat pamantul, au venit el cu sora-mea si cu primarul din Bara si au facut fals in acte
la un notar. Eu n-am semnat ca sunt de acord sa-mi dau pamantul, partea mea, ca, daca o faceam, nu
mai eram aici. Dar el tot s-a intabulat stapan pe tot pamantul. Asta s-a intamplat in 2004. De atunci am
fost de doua ori la DNA si ei m-au trimis la Parchet, la Lugoj, sa-i fac plangere penala. Pentru ca la Legea
18 am primit titlu de proprietate pe 9 hectare de teren si unul de padure, iar fratele meu, Mitropolitul, s-
a intabulat prin fals si pe pamantul meu”, a mai spus Ghita Ciobotea.

55
„M-a scos afara din casa de la Lugoj”

Fratele ierarhului mai sustine ca acesta l-ar fi scos afara si din propria locuinta.

„In 1973 am cumparat o casa in Lugoj. I-am pus pe contract si pe fratele meu, si pe sora noastra, ca sa-si
poata face buletine de oras. La urma, in ‘83, fratele meu, Mitropolitul, m-a scos afara din casa de la
Lugoj, cu doi copii mici. Unul avea 3 ani, si celalalt, 7. Am iesit pe iarba verde fara sa ne lase macar sa ne
luam lucrurile. Noroc cu primarul de atunci din Lugoj, care mi-a dat in ziua aceea un apartament intr-un
bloc neterminat. Am dormit nopti la rand cu pruncii pe beton, pe o suba”, se vaita Ghita Ciobotea.

Omul mai spune ca s-a certat apoi cu fratele Mitropolit. „De atunci, din ‘83 pana in 2000, n-am mai
vorbit cu el. In 2000 a venit la mine sa-i dau partea din casa parinteasca, pentru ca vrea sa faca
manastire. I-am dat-o. Nimic n-am luat de la el, ca sa vina in 2004 si sa imi ia aici tot”, ne-a mai declarat
Ghita Ciobotea.

In prezent, dupa ce s-a improprietarit cu tot pamantul mostenit de la bunica, IPS Daniel a intrat si in
posesia terenului pe care se gaseste fostul sediu al CAP, unde locuieste fratele sau mai sarac. Din clipa in
clipa, acesta se asteapta ca Mitropolitul sa-l scoata afara si de aici sau sa-i ceara o chirie pe care nu si-o
poate permite.

De negasit

IPS Daniel nu a putut fi contactat pentru a-si spune parerea in legatura cu acuzatiile pe care i le aduce
propriul frate. Reporterii EVZ au sunat si ieri dupa-amiaza pe toate numerele de centrala ale Mitropoliei
Moldovei si Bucovinei, dar fara niciun rezultat.

Preotul Constantin Sturzu, purtator de cuvant al institutiei, nu a raspuns nici el la mobil, asa cum nu a
facut-o nici omologul sau de la Patriarhia Romana, Constantin Stoica.

Cabala lui Vîntu în B.O.R

• Lupta pentru controlul BOR a ajuns într-o fază acută în aceste ultime zile
• Reţeaua moldovenească s-a reactivat sub bagheta lui Sorin Ovidiu Vîntu

56
• Frontul "ieşenilor" s-a mobilizat şi a aruncat încă o fumigenă pe piaţa mediatică
• Atacul la memoria Patriarhului se poartă cu mijloacele fostului NKVD
• Acuza ca Patriarhul Teoctist ar fi fost homosexual, continuată cu povestea legionarismului, are
ca punct de plecare Iaşiul, bastionul reţelei lui Iliescu-Vîntu-Daniel Ciobotea
• Daniel, un fesenist înfocat, l-a invitat pe Ion Iliescu în preajma alegerilor din 1996 la Iaşi, de
Sfânta Parascheva
• Teoctist a refuzat atunci să se ducă la Iaşi, ba mai mult, a lansat un mesaj devastator cerând
românilor "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă directă la Ion Ilici Iliescu, "liber cugetător"
declarat
• Deloc întâmplător, după schimbarea puterii în anul 2000, primul articol de presă, în ianuarie
2001, care avea să-l incrimineze pe Teoctist că ar fi fost legionar şi că ar fi homosexual a apărut
la Iaşi, în ziarul patronat de Vîntu şi subordonat intereselor mitropolitului Daniel

Scandalul mediatic lansat ieri de Trustul lui Sorin Ovidiu Vantu - "Dosarul lui Teoctist" dovedeşte
- odată în plus - miza enormă a alegerii viitorului Patriarh al Romaniei. Încă din primele clipe ale
anunţului morţii Patriarhului Teoctist slujbaşii din media controlată de S.O.V. l-au desemnat pe
Daniel Ciobotea ca principal favorit al cursei pentru scaunul patriarhal. De asemenea Trustul lui
Vantu s-a implicat din toate puterile în susţinerea mediatică a lui Sinescu, cel care l-a "terminat"
pe Patriarh.

Pe langă efortul de exonerare a lui Sinescu slujbaşii magnatului moldovean au trecut la acţiuni
specifice defunctei Direcţii "D" a Securităţii comuniste. Atacul la adresa Patriarhului Teoctist
poartă o semnătură profesionistă. Operaţiunea se derulează nu de azi de ieri şi are un istoric
mai mult decat interesant. Ventilarea datelor unui aşa-zis dosar compromiţător din care ar
rezulta că acesta a fost şi terorist - fascist - legionar implicat în devastarea unei sinagogi evreieşti
şi homosexual şi, apoi, omul comuniştilor şi "agent de influenţă" securist, ceauşist etc. are un
punct clar de plecare.

Prima menţionare a aberaţiilor "Dosarului" transformat în cap de pagină de "Cotidianul" de ieri -

reluat de "Realitatea" a avut loc în publicaţia "Monitorul de Iaşi", controlată la vremea aceea de
Sorin Ovidiu Vîntu.

Autorul iniţial al "dezvăluirii", Dorin Dobrincu, provine din "Centrala Iaşi".

"Dosarul" din "Cotidianul" lui Vîntu de ieri este o reluare a "dosarului" din "Monitorul din Iaşi",
patronată tot de Vîntu, atunci, din data de 13 ianuarie 2001. Ulterior în "Evenimentul zilei" din
15 ianuarie materialul este reluat de Florian Bichir, un alt susţinător care hiperventilează vibrant
pentru Daniel Ciobotea, chiar zilele trecute.

57
Uriaşele aberaţii ale pseudo-dosarului lui Teoctist sunt evidente pentru orice om de bună
credinţă. Cine ar putea crede că, de exemplu, un Gabriel Andreescu - apologet frenetic al
homosexualităţii şi un anticreştin visceral - ar putea fi totodată legionar şi eventual popă? Ni se
livrează etichete tipice Securităţii - "legionar", "homosexual", ca şi cum astfel de stigmate s-ar
putea valida reciproc. Este de un ridicol uriaş o asemenea aberaţie, dar iată, "Cotidianul" o
publică fără a se gandi să amendeze măcar o astfel de "teorie". Cu atat mai mult cu cat
provenienţa "Notei" de la care pleacă această poveste fantasmagorică este chiar Securitatea din
anii 1949 şi 1957, controlată direct de NKVD-ul rusesc.

Atacul la Patriarh provine din Iaşi

Tipologia care descrie atacul la Teoctist este specifică instrumentarului de acţiune operativă a
unui Aparat care îşi propulsează, chiar în zilele noastre, vectorii în presa controlată - printre alţii
- şi de Sorin Ovidiu Vîntu. Teoctist a reprezentat Aripa Naţională a Bisericii. Ce Aripă reprezintă
Daniel se poate înţelege cu uşurinţă din analiza mobilizării susţinătorilor săi. La loc de frunte
Alina Mungiu, autoarea "Evangheliştilor", lucrare pornografică şi oripilant anticreştină (lansată
tot la Iaşi) care exprimă fantasmele sexuale bolnave ale actualei doamne Pippidi. Pe langă fosta
activistă utecistă se adaugă şi "noii utecişti" crescuţi de Tismăneanu, cea mai mare parte a
grupării GDS-ului şi Trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Recent, "Ziarul de Iaşi" din data de 08/08/2007 sub titlul "Despre morţi, numai de bine" -
batjocoritor, înţelegem - după ce examinăm conţinutul articolului scrie: "Foarte puţini au fost
aceia care au pomenit de implicarea lui Teoctist, ca tanăr legionar, în rebeliunea legionară din
ianuarie 1941, cînd a participat la devastarea sinagogii "Resit Daath" din Bucureşti. Acest fapt l-
am relevat pentru prima data în ianuarie 2001 în "Ziarul de Iaşi" (pe atunci "Monitorul"), pe
baza unui document descoperit în arhiva SRI de către Dorin Dobrincu".

Dobrincu este cel care a fost numit şef al Arhivelor Naţionale, printr-o decizie care a provocat un
adevărat scandal în lumea academică de către ministrul PNL Cristian David (progenitura
generalului Troacă). Despre Dobrincu, Vladimir Tismăneanu afirma că "a jucat un rol esenţial în
scrierea şi definitivarea Raportului Final al Comisiei Tismăneanu". Raport intens contestat atât
de mediile universitare cat şi de Biserică şi societatea civilă pentru aberaţiile şi neadevărurile
flagrante din conţinutul său. Despre cine este Tismăneanu nu are rost să mai discutăm aici dar e
poate spune că pupilul său - Dobrincu - este un caz de excepţie în lumea politică actuală -
lucrează şi la Preşedinţie, la Traian Băsescu şi la Ministerul de Interne - pus de liberali.

Dobrincu face parte totodată din haloimăsul, GDS, "Revista 22" şi grupările adiacente, şi este
apropiat de poziţiile lui Gabriel Andreescu, activistul de serviciu al Campaniei anti-icoane în

58
şcolile romaneşti. Acelaşi Gabriel Andreescu îl ridică în slăvi pe ieşeanul lui Tismăneanu
menţionand public "că îi datorăm lui Dorin Dobrincu descoperirea valorosului document" care îl
incrimina pe Teoctist, în 2001.

Cutia de rezonanţă a acuzaţiilor la adresa lui Teoctist a fost apoi Stejărel Olaru, "umbra" lui
Marius Oprea, Secretar de Stat PNL, apropiat al lui Dobrincu, care pe canalul The Money
Channel, tot al lui Vantu, "a susţinut că a văzut numele patriarhului în mai multe documente ale
Securităţii" pretinzand chiar că acesta ar fi fost "agent de influenţă" al Securităţii. Orice
cercetător avizat ştie că în nomenclatorul Securităţii nu există această funcţiune. Agenţii de
influenţă - propagatori ai tezelor NKVD se ivesc acum - pe frontul luptei pentru scaunul BOR -
aşa-zişii "istorici", legatari ai moştenirii "Ciungului" - agentul bolşevic Tismenenksy.

Va lepadati de Securitate?

Cotidianul lanseaza astazi o campanie pentru autodeconspirarea membrilor Sfintului Sinod care
au colaborat cu Securitatea, date fiind sansele mici ca CNSAS sa finalizeze verificarea pina la
alegerile din septembrie.

A colaborat sau nu viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane cu Securitatea? Desi CNSAS a
promis in urma cu citeva zile ca va oferi un raspuns la aceasta intrebare pina la sfirsitul acestei
luni, sansele ca verificarile sa fie finalizate sint foarte mici. Procedura pe care CNSAS trebuie sa o
urmeze, potrivit legii, este complexa si, presupune, in cazul in care s-au gasit in arhiva
documente care vizeaza un ierarh, audierea acestuia. Un eventual verdict de politie politica
poate fi contestat in 30 de zile de cel in cauza, iar publicarea numelui sau ca ofiter sau
colaborator al Securitatii ca politie politica nu poate fi facuta decit dupa ce exista si o sentinta a
Curtii de Apel, in cazul in care contestatia e respinsa si ierarhul se adreseaza justitiei. In plus,
cererea pe baza careia va face CNSAS verificarea se refera doar la 26 de membri ai Sinodului,
dintre care unii nu pot candida. Din totalul de 49 de membri ai Sinodului, doar 30 sint eligibili
pentru functia de patriarh, respectiv ierarhii eparhioti. Acestea au fost motivele pentru care
Cotidianul lanseaza astazi o invitatie membrilor Sfintului Sinod de a face singuri o declaratie in
care sa arate daca au colaborat sau nu cu Securitatea.

59
Declaratiile tipizate pe care politicienii sint obligati sa le faca inainte de a candida pentru o
functie publica vizeaza doar recunoasterea actiunilor de politie politica savirsite in calitate de
colaborator sau agent al Securitatii. Doar magistratii sint obligati sa dea, printr-o lege din 2005,
o declaratie care se refera nu doar la politia politica, ci la simpla colaborare. Cotidianul propune
insa membrilor Sfintului Sinod o declaratie care, daca va fi completata, va presupune eliminarea
oricaror dubii legate de colaborarea cu serviciile secrete comuniste. Iata intrebarile la care
consideram ca ar fi bine sa raspunda un ierarh care are teoretic sansa de a ajunge Patriarhul
Romaniei.

Ati colaborat cu Securitatea?

Daca da, in ce calitate - sursa, informator sau ofiter?
Daca ati fost ofiter sub acoperire, care a fost gradul la care ati ajuns?
Considerati ca faptele intreprinse de dvs. in relatie cu Securitatea pot fi catalogate ca politie
politica, asa cum este aceasta definita de Legea nr. 187/ 1999?
Cind a inceput relatia cu Securitatea?
Care a fost modalitatea in care ati fost recrutat?
In cazul in care la baza recrutarii s-a aflat un santaj, expuneti motivul santajului.
Ce repercusiuni ar fi avut refuzul de a colabora?
Care a fost numele conspirativ?
A existat un angajament scris?
Despre ce persoane ati dat sau vi s-au cerut informatii?
Ce avantaje ati obtinut in schimbul colaborarii?
In cazul in care relatia cu serviciile secrete a incetat, precizati cind?
De ce nu ati marturisit public, imediat dupa 1990, despre aceasta relatie?

Patriarhia il ameninta pe Dinescu cu puscaria

Conducerea BOR a reactionat la acuzatiile disidentului la adresa fostului mitropolit Plamadeala,

reclamindu-l la CNSAS.

Patriarhia Romana a anuntat, ieri, ca il va reclama la CNSAS pe Mircea Dinescu (foto). Reactia
conducerii BOR apare dupa ce Cotidianul a publicat acuzatiile lui Dinescu – membru al Colegiului
– la adresa fostului Mitropolit al Ardealului Antonie Plamadeala, despre care spune ca i-ar fi
cerut lui Nicolae Ceausescu, intr-un memoriu, sa-l avanseze de la gradul de colonel la cel de
general.

Potrivit reprezentantilor Patriarhiei Romane, declaratiile lui Mircea Dinescu sunt incompatibile
cu statutul de membru al CNSAS si il ameninta pe acesta cu puscaria. Intr-un comunicat de
presa, conducerea BOR aminteste ca potrivit legii „darea spre publicitate a unor date sau
informatii din dosare, necorespunzatoare adevarului, de natura sa lezeze viata, demnitatea,

60
onoarea sau reputatia unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la
3 luni la 3 ani”. In plus, Patriarhia mai aminteste ca „prezentarea denaturata a datelor din
dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul
arhivelor”.

Mircea Dinescu nu s-a aratat ieri deloc deranjat de amenintarile Patriarhiei. “Sa ma reclame,
abia astept! Vor fi surprinsi sa afle ca informatiile pe care le-am dat publicitatii nu le am din
vreun dosar de la CNSAS, ci dintr-o cu totul si cu totul alta sursa. Sa ma reclame unde doresc
domniile lor“, a declarat Dinescu pentru MEDIAFAX. Acesta a reconfirmat autenticitatea scrisorii
si a spus ca informatia a ajuns la el printr-un prieten care avea o ruda ce se ocupa de Patriarhie,
din partea PCR. Cunoscutul disident anticomunist si-a continuat tirul la adresa conducerii BOR.
“Cum nu m-au bagat la puscarie comunistii, m-au arestat doar la domiciliu, cred ei acum ca mi-
ar sta bine dupa niste gratii. Au ratat asta pe vremea comunismului, vor sa o faca acum niste
fosti colaboratori ai regimului”, ne-a declarat Dinescu.
Anania nu vrea Patriarh mason sau securist

IPS Bartolomeu Anania a avertizat ieri ca viitorul patriarh nu trebuie sa fie santajabil. “E absolut
esential ca patriarhul sa nu fie obiect de santaj, fie in planul moral, fie in cel politico-social, de
unde l-ar pindi taina colaborarii cu organizatii sau structuri acoperite, inclusiv cele de
informatii”, a declarat Anania intr-un interviu acordat Mediafax. In traducere libera, IPS
Bartolomeu cere, de fapt, ca viitorul patriarh sa nu fie nici mason, nici securist. (C.R.)

Ultimul Balacean, aristocrat pervertit de comunism

Cazul Balaceanu-Stolnici arata cum a decazut boierimea sub influenta Securitatii.

Printre rarisimii urmasi ai marilor familii boieresti, Constantin-Balaceanu Stolnici a revenit in

prim-planul vietii publice de dupa ‘90 ca una dintre cele mai respectate figuri. Liberalul, retras

61
recent din PNL, dar fara sa-si abandoneze convingerile politice, a fost insa, conform recentelor
dezvaluiri, si o piesa importanta a sistemului comunist.

Informatorul. Tanarul caruia descendenta nobila i-a adus dupa 1945 probleme de dosar a cedat,
in 1965, la 42 de ani, sub sistemul care parea etern. Contactele sale cu ambasadori si mari
oameni de stat au facut cu ochiul Securitatii. La randul sau, si-a asigurat, prin inrolarea ca
informator, revenirea la catedra, publicarea cartilor inclusiv in strainatate, pentru a ajunge, in
final, membru de onoare al Academiei. Si-a tinut secreta insa legatura cu Securitatea pana in
aprilie, cand aparitia dosarului sau, ca si decizia CNSAS de colaborare cu politia politica erau
iminente.

Boierul. Al 11-lea Constantin din neamul Balacenilor, o familie de mari dregatori ai Munteniei, cu
o istorie de peste sapte veacuri, se resemnase in fata comunismului inca din anii ‘30. „Am fost
practic crescut in ideea ca, intr-o zi, va veni comunismul”, povestea Balaceanu-Stolnici
amintindu-si de predictiile tatalui sau, un observator atent al situatiei din Rusia de dupa Marea
Criza. Desi casatorit de doua ori, prima oara cu Mariana Cimpoia, apoi cu Elisabeta Hagi-Moscu,
si ea cu radacini boieresti, Balaceanu-Stolnici nu are urmasi directi.

Medicul. Primul medic dintr-o familie aplecata mai mult spre politica, absolvent de facultate in
‘47, cu doctoratul luat in ‘48, este confirmat doctor in Stiinte Medicale abia in ‘67, la doi ani
dupa ce acceptase un rol in reteaua Securitatii. Anul racolarii, 1965, coincide cu intrarea sa la
Spitalul „Gheorghe Marinescu”, unde coordoneaza reteaua nationala medicala in Neurologie si
Neurochirurgie, dupa trecerea prin spitalele mai mici din Bucuresti.

De aici, Ana Aslan il ia, in 1974, ca geriatru si sef de sectie la institutul sau. Pana in 1993, are pe
mana pacienti dintre cei mai renumiti, de la ambasadori la teroristi arabi, de la psihanalistul
Jaques Lacan la liderul palestinian Yasser Arafat, dupa propriile marturii recente din
„Cotidianul”. Numele lor se regasesc si in notele informative predate la Securitate.

Profesorul. Comunismul l-a prins pe Balaceanu-Stolnici in pozitia de asistent al profesorului

Grigore T. Popa, la Medicina. In 1952 este exclus insa de la catedra si din Institutul Medico-
Farmaceutic, pe motive politice. Revine abia dupa doua decenii, ca suplinitor la Filosofie. Era „in
retea” de sase ani.

Academicianul. Locul in Academie l-a ravnit mereu. Ca si acordarea titlului de doctor docent, e
un privilegiu pe care il cere Securitatii, dar pe care il obtine abia in 1992. Primeste in schimb, in
timp, pozitii in diverse foruri stiintifice, de la Academia de Stiinte Medicale la societati
internationale de medicina si cibernetica.

62
Liberalul. O voce ascultata in societatea civila, boierul a fost ales in 1992 lider al Grupului de
Reforma Morala din PNL. O criza din timpul unei sedinte a conducerii PNL, in care s-a abordat
subiectul colaborarii Monei Musca cu Securitatea, a precedat anuntul ca Balaceanu-Stolnici se
retrage din toate functiile din partid din motive de sanatate, „in favoarea activitatii publicistice”
la ziarul „Ziua”. Ulterior, si-a pastrat insa locul in Adunarea Nationala Bisericeasca, avand un vot
in alegerea noului Patriarh.

GRIGORE CARTIANU: Balaceanu de la Secu

Grigore Cartianu: "O mare deceptie: "boierul" securist".

Socul a fost mare. Sunt oameni pe care-i admiri pentru ceea fac, pentru ceea ce sunt, dar si
pentru nobletea neamului din care se trag. Ai fi in stare sa le dai pe mana cheile de la casa, sa le
incredintezi secrete personale, sa li te spovedesti ca unui preot. Esti convins ca ei nu pot insela
sau trada vreodata. Ai baga mana-n foc ca nu te vor vinde niciodata.

Si vine marea dezamagire, ca o lovitura de ciocan in moalele capului. Iata-l pe distinsul

academician, ultimul mare boier al Romaniei: te priveste patriarhal din spatele ochelarilor cu
snur, de la inaltimea varstei sale si a prestigiului de medic desavarsit, cocotat in varful arborelui
genealogic al unei familii istorice, te cuprinde cu blandetea privirii sale si... si... si... te vinde ca
ultimul tarabagiu din Obor! Da, te vinde ca ultimul borfas, ca ultimul porc, ca ultimul nenorocit
dintre cei ce au pavat cu sange, oase si lacrimi deceniile de teroare comunista.

Prin ce se deosebeste Constantin Balaceanu-Stolnici de tortionarii Plesita sau Enoiu? Aparent,

prin detalii esentiale. Practic, prin nimic. Toti au distrus destine. Tortionarii securisti - cu pumnul,
cu bata, cu vana de bou. Turnatorul in halat de medic - prin delatiunile sale oribile. Durerea unei
asemenea descoperiri tarzii este accentuata de soclul pe care noi, naivii acestei societati
bolnave, l-am ridicat pe inteleptul, demnul, onorabilul Balaceanu-Stolnici. Marcati de amputarile
sociale operate de comunisti, am cautat cu disperare, in subconstientul colectiv, cateva radacini
ale ordinii interbelice, ale bunului-simt interbelic. Ca sa refacem organismul slabit al unei natiuni
vlaguite, aveam nevoie de un pumn de seminte morale, sanatoase, capabile sa rodeasca si sa ne
ofere o cultura ne-bolsevizata. Ne-am agatat de Regele Mihai... L-am gasit pe Corneliu Coposu...
Am avut norocul unui Ion Ratiu si n-am stiut ce sa facem cu el... Ne-am adapat din izvorul
intelepciunii lui Petre Tutea... Am descoperit-o pe Elisabeta Rizea din Nucsoara... L-am asteptat,
si nu in zadar, pe Neagu Djuvara... Am simtit un nod in gat cand Alexandru Paleologu,
„ambasadorul golanilor”, si-a marturisit colaborarea cu Securitatea... Ne-am amagit cu boierul-
boierilor, Balaceanu-Stolnici...

63
Da, ne-am amagit, caci parea un personaj venit din istorie. Se trage dintr-o familie atestata de
vreo 700 de ani. Boieri renumiti, Balacenii au jucat un rol important in istoria Munteniei. Si nu
un an, doi, ci secole de-a randul. In secolul al XVII-lea, nobila familie Balaceanu a primit, din
partea Curtii imperiale de la Viena, titlul de conte al Sfantului Imperiu Romano-German.

Cum putea smulge comunismul radacina cea mai vie a unui prea-nobil copac multisecular?
Simplu ca buna-ziua: a pervertit-o. Din radacina de stejar, a transformat-o in radacina de
malaiul-cucului. Sangele albastru s-a preschimbat in sange rosu, dar de un rosu aprins, precum
secera si ciocanul.

Mizerabil sfarsit pentru un „mentor” al inselaciunii! Ca medic, a vindecat multe cazuri grave, dar
si-a imbolnavit propriul destin. S-a lasat ros, cu o placere masochista, de o boala mai rea decat
toate: cancerul propriei constiinte.

Stolnici, 8.000 de lei pentru primele turnatorii

Dosarul lui Balaceanu-Stolnici arata ca, numai in primul an dupa racolare, a furnizat informatii
platite cu 8.000 de lei. In plus, el a cerut un loc in Academia Romana.

File din dosarul de securitate al academicianului Constantin Balaceanu Stolnici, declarat oficial
informator al fostei Politii Politice arata ca pentru contributia sa era rasplatit, numai in anul
racolarii, 1965, cu o suma insemnata la acea vreme: 8.000 de lei.

In anii ‘70, enumerandu-si misiunile la cel mai inalt nivel - ambasadori, fostul rege, grupul
legionarilor, Europa Libera -, ultimul descendent al neamului Balacenilor cerea ferm Securitatii o
rasplata mai consistenta: confirmarea titlului de doctor docent si un loc in Academie.

Avansare prin Securitate

64
Fara a se da nume, dovada a fost prezentata de Constantin Ticu Dumitrescu miercuri, intr-un
interviu la BBC. Dumitrescu a citit un fragment dintr-un inscris care scoate la iveala detalii
vehiculate pana acum pe cai neoficiale despre dosarul de retea al academicianului.

„Pentru a trece la colaborare pe o treapta noua, mai complexa si mai variata, trebuie sa se poata
realiza contacte cu strainatatea mai intense, sa se asigure o pozitie mai prestigioasa. Realizarea
unei pozitii mai prestigioase ar insemna confirmarea titlului de doctor docent si, de ce nu, de
membru al Academiei Romane”, scria Balaceanu-Stolnici despre sine, dar la persoana a treia,
pentru conspirare.

Daca doctoratul cu titlul de docent i s-a confirmat in anii ‘70, Stolnici a devenit academician in
1992. „Omul asta a lucrat de la cel mai inalt nivel, de la Horia Sima la Regele Mihai, la Franco. A
incasat bani cu gramada, 8.000 de lei in ‘65”, a conchis Dumitrescu.

Tanase: „Nu cred ca a fost constrans”

Confirmarea legaturii fostului boier liberal cu Securitatea a venit pentru analistul politic Stelian
Tanase „ca o surpriza neplacuta”. „E un om pe care intotdeauna l-am apreciat, dar nu cred ca a
fost vorba de constrangere, nu in acest caz”, spune Tanase, membru al Comisiei „Tismaneanu”.

Pentru analist, cea mai plauzibila explicatie a „inrolarii” lui Stolnici ar fi avantajele pe care
Securitatea le oferea: calatorii in strainatate si cariera. „Daca proveneai din afara cercurilor
comuniste, ca intelectual, nu puteai sa faci cariera decat daca te serveai lor", apreciaza Tanase.

Toamna Patriarhului si primavara liber-cugetatorilor

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru in primul guvern postdecembrist, este un martor
bine informat asupra evolutiei Patriarhului si a Bisericii Ortodoxe Romane in perioada
decembrie 1989-aprilie 1990, cand coordona, alaturi de serviciile secrete, si Departamentul
Culte. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere", fostul vicepremier apreciaza ca "nu putem
judeca cu ochii de acum situatia extrem de dramatica a Bisericii de atunci". Voican Voiculescu
sustine ca, in urma unor "manipulari grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a
anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini

65
conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute
puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire
dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o
intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea
aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier
o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la
alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-
monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-
ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice
crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de
ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe
greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre
Grecia si a treia Roma, Moscova".

grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990,
retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului
1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…)
Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in
1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans.
Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii
Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta
declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre
curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede
ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura
totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti
in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica
si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura
ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".

Gelu Voican: Eu nu pun problema ca sursa dumneavoastra ar fi fost rau-intentionata. Dar

fabulatia sa pune sub semnul intrebarii unele serii de evenimente. Desi nu exista o miza
anumita, iar mie nu mi-a facut un deserviciu, acesta-i adevarul. Nu ma dezavantajeaza, n-am
facut nimic rau ca stateam cu el (cu Patriarhul – n.n.) noptile. Dar inexactitatile trebuie corectate
pentru a nu spori confuzia.

66
» Romania Libera: Deci, cand si in ce circumstante l-ati cunoscut pe Patriarhul Teoctist?

G.V.: L-am cunoscut exact la 12 ianuarie 1990, pentru ca inainte de revolutie nu eram in situatia
sa am raporturi cu inalta ierarhie bisericeasca. In deplasarile pe care le faceam in Muntii
Apuseni il frecventam des pe PS Emilian Birdas, episcopul de Alba Iulia (retras o data cu
Patriarhul, la 18 ianuarie 1990, ulterior episcop de Caransebes – n.r.). La 12 ianuarie 1990 s-a
oficiat, la initiativa lui Dumitru Mazilu, slujba de pomenire a eroilor martiri ai revolutiei. Cu acel
prilej, am fost introdusi in biserica patriarhala printr-o poarta laterala, direct spre altar, biserica
fiind tixita de lume. Ne-a introdus insusi Patriarhul Teoctist, dar eu nu l-am recunoscut si pentru
ca era imbracat cu totul in negru, cu camilavca neagra. Eu stiam ca Patriarhul Romaniei este si
Patriarh de Capadocia, mentinuta simbolic astfel. Aceasta dubla reprezentare permite
patriarhului nostru sa se imbrace in intregime in alb, simbol al sacerdotiului suprem.
Nerecunoscandu-l atunci, pe loc, mi-am dat seama ca e un ierarh, un episcop...

» Perioada a fost extrem de tulbure pentru Biserica, multi ierarhi avand reactii contradictorii. Pr.
Nicolae Popescu spunea vehement (in Vestitorul Ortodoxiei Romanesti – VOR, iulie 1990) ca
"toti episcopii trebuiau sa fie demisi, sa mearga la manastiri si de acolo sa fie chemati doar cei
pe care ii va cere poporul drept-credincios". Cum va amintiti acea perioada?

Aceste asertiuni sunt excesive. Nu putem judeca cu ochii de-acum situatia extrem de dramatica
de atunci. Scopul dialogului nostru e sa indreptam unele neadevaruri din articolul dvs. anterior.
Patriarhul Teoctist a facut cunoscuta dorinta sa de a se retrage, la 19 ianuarie 1990, printr-o
scrisoare, anuntand ca la 20 ianuarie se retrage la Sinaia. E o eroare sa se creada ca Intai-
Statatorul BOR sa se ascunda efectiv in propria manastire, fara stirea staretului. Restul pare
rezonabil, sa fi fost in grija efectiva a acelui monah. Discursul acelui calugar varstnic pare
credibil, mai putin notele de mai sus pe care le-am semnalat ca aberatii.

» Am aflat, in mare, cronologia unei reale "navete" intre Bucuresti si Sinaia in perioada 23
decembrie 1989-18 ianuarie 1990.

Insist ca nu trebuie sporita confuzia, chiar daca eu nu sunt intr-o lumina nefavorabila. Dar
valoarea mesajelor din texte are un rol deosebit pentru oamenii tineri, care n-au trait atunci si
care trebuie corect informati.

67
» In seara de 9 ianuarie 1990 se constituie Grupul de reflectie pentru reinnoirea Bisericii. In 10
ianuarie sunt primiti la CFSN de catre Dumitru Mazilu, care le spune: "Mergeti la Gelu Voican,
pentru ca el se ocupa, el raspunde de Biserica" ("VOR", ianuarie 1990). In ce consta acea
"raspundere"?

Nu exista nici o exagerare in aceasta afirmatie. Raspundeam de Biserica in masura in care

Departamentul Cultelor, la care a fost numit prof. Nicolae Stoicescu, imi revenea in atributiile de
coordonare. La fel cum fiecare din liderii guvernului provizoriu avea in subordine un domeniu
sau altul.

» Priveati Biserica in felul unei extensii a statului, care trebuia sa fie atunci sub controlul noilor
autoritati?

Nu, Biserica nu este o extensie a statului, iar oamenii sai sunt semibugetari, dar nu acest aspect
e relevant. Biserica e un caz special, spre deosebire de structuri "clasice" ale statului, ca Armata,
Justitia, ministerele in general. Biserica, pe de o parte, inseamna adunarea credinciosilor, iar pe
de alta parte are o dimensiune sacra, religie vine de la latinescul "religare", a restabili legatura
dintre om si cer, Dumnezeu. Cum Romania e o tara covarsitor ortodoxa, 90% din populatie, BOR
reprezinta practic intreaga societate din tara. Daca toate celelalte profesiuni sau functii
administrative presupun o finalitate absolut terestra, in privinta clericilor lucrurile stau diferit:
dincolo de formatia lor ca pregatire, ei au si o investitura divina, obtinuta prin rituri speciale de
hirotonire, pe o linie neintrerupta de la primii Apostoli. Asta ne deosebeste de protestanti, care
refuza sfintele taine si taina preotiei. Istoria recenta a impus separarea Bisericii de Stat, precum
si tot acest laicism pernicios care se agita azi si care domina de la Revolutia franceza. Cand
vorbim de Biserica si Stat, trebuie sa avem imaginea acestor realitati si diferente.

» In contextul "Stat-Biserica", cum pendula Patriarhul in acea perioada, cunoscute fiind fermele
acuzatii care i s-au adus din mai multe zone de analiza?

El a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate
concesiile facute puterii distructive comuniste. Regimul ceausist era antiteist, ateismul fiind o
forma ipocrita de a masca antiteismul, iar el a apucat ultimii trei ani de dictatura cumplita. A i se
pune in seama tot ce s-a intamplat din 1947 incoace, cum fac unii, e o nedreptate si o nebunie.
Regretatul sef Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente cand,
in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans.
Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea. Sub acest aspect, toate acuzatiile
care i s-au adus, cu telegrame stereotipe si sablonarde publicate in "Scanteia", n-au fost decat

68
manipulari grosolane, la care s-au adaugat presiunile uriase care au dus in final la retragerea din
20 ianuarie.

» La Sinaia ati fost in perioada acea?

Am fost la Manastirea Sinaia inainte de revolutie ca simplu vizitator, iar cu Patriarhul m-am
vazut in Bucuresti. E bine sa clarificam lucrurile, iar presa nu trebuie sa urmareasca cu obstinatie
subiecte din care multe ziare isi fac o proasta faima la tiraj mare. Ma bucur ca avem aceasta
discutie pentru ca in trecut mi s-a acordat foarte greu dreptul la replica in urma unor afirmatii
defaimatoare.

» Iconitele de aur de care pomeneste Artur Silvestri… cui le-a dat Patriarhul?

Mie nu. Silvestri o are, stiu, nu cred ca si-a confectionat-o el…

» Ce rol jucati azi in jurul Adunarii Nationale Bisericesti (ANB), unde sunteti vazut ca o adevarata
eminenta cenusie?

Nu fac parte din Adunare si nu particip la alegeri. Se colporteaza astfel de zvonuri. Cu acest
prilej, vreau sa spun tuturor acelora care pretind, in numele transparentei, dezvaluirea numelor
tuturor membrilor Adunarii Nationale Bisericesti. Procesul electoral, prima data instituit in
forma aceasta, consta in doua etape succesive si rapide. Sfantul Sinod, instanta sacra de
conducere a BOR, va omologa candidaturile, in numar de trei. Acestea se vor supune votului
general la care participa ANB, Sfantul Sinod si decanii institutelor teologice. Anumiti ziaristi vor
sa-i cunoasca dinainte. De ce nu e bine sa fie cunoscuti? Imaginati-va, pana in septembrie, toti
laicii cu numele devenite publice s-ar expune unor presiuni colosale. Presiuni si sub forma unor
oferte, putand fi coruptibile sub forma unor posibile targuieli. Pentru a impiedica aceste presiuni
si tentatii, precum si linsajul mediatic, se produce aceasta protectie a listei. Asta nu e
malversatie ascunsa, e o chestiune de higiena sociala. Profanul nu are ce cauta aici. Toate aceste
agitatii de presa ce vor sa satisfaca curiozitati bolnavicioase nu sunt sanatoase in cazul tipului de
scrutin din BOR.

» La ceremonia de inmormantare ati stat langa domnul Onaca, fapt speculat de unele ziare...

69
Domnul Onaca e un prieten al meu si il pretuiesc la fel ca si pe IPS Teodosie, ei constanteni fiind.
Dar asta nu inseamna ca pot sa determin impunerea candidaturii sale. Am stat si alaturi de
domnii Adrian Nastase si Petru Lificiu, deci, hai sa facem speculatii despre ce am putea pune la
cale! Trebuie sa iesim din aceasta tentatie a delirului, fie el si sistematizat.

» La ce pericole credeti ca se poate expune viitorul Patriarh, in contextul vremurilor

postmoderne? Curentul modernist-ecumenic poate determina reactii serioase ale segmentului
traditionalist-monahal.

O grija mare ar fi sa nu ne "maronitizam", precum maronitii din Liban, fosti ortodocsi trecuti azi
la catolicism, lucru posibil daca s-ar impinge ecumenismul prea departe. Daca s-ar lucra la acest
nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si
ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania
ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar
noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma,
Moscova. Altfel, ponderea mare ar fi in Rusia, care e un colos si in ortodoxie, nu doar in
geopolitica. Acum rusii introduc in scoli manualul "Bazele culturii ortodoxe", cu indoctrinare
panslavista. Deci atentie la influentele din toate partile!...

Cutume patriarhale

Titulatura de patriarh este relativ tarzie, din 1925, pana atunci functionand titulatura de
mitropolit al Munteniei si Dobrogei (fosta Ungrovlahie). Pe 10 octombrie 1776, acesta primeste
si titulatura de "loctiitorul Cezareei Capadociei", primul care poarta si aceasta titulatura fiind
Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1786). Tot el primeste si moastele cuviosului Dimitrie
Basarabov de la generalul rus Piotr Soltikov pe 13 iulie 1774, pe care le asaza in Mitropolia de
atunci, actuala catedrala patriarhala. De atunci, Sfantul Dumitru e patron al Bucurestilor.

Sedinta Sfantului Sinod din 12 august 1955 a hotarat ca titulatura Intai Statatorului BOR va fi in
viitor "Prea Fericirea Sa", asa cum se foloseste in bisericile apostolice (de Roma, Alexandria,
Antiohia Ierusalim si Constantinopol). Formula de adresare catre Patriarhul Rusiei si catre cel al
Constantinopolului e "Sanctitatea Sa". Pe de alta parte, art. 29, alin. d, din Statutul de organizare

70
al BOR, spune despre insemnele Patriarhului: "El poarta ca semn distinctiv doua engolpioane, o
cruce culion si camilavca alba cu cruce". Nu poate renunta la aceste insemne decat prin
renuntare la functie, Patriarhul fiind pus in mormant cu toate aceste insemne.

In cazul relatarii de mai sus a lui Gelu Voican, cum ca l-a intalnit imbracat numai in negru,
neidentificandu-l, confirma faptul ca Patriarhul Teoctist renuntase deliberat la o demnitate
vizibila in imbracamintea sa pe care era obligat sa o poarte in orice circumstanta.

Voican Voiculescu

S-a nascut la 8 februarie 1941 in Bucuresti, provenind din familia principelui Mihail Sturdza, fost
ministru de Externe in guvernul national-legionar. In 1959 a fost exmatriculat din Facultatea de
Geologie ca "exponent al reactiunii interne, aflat in contact cu reactiunea externa", incriminat si
pentru ca purta cruciulita la gat si facea pictura nonfigurativa. I s-a permis sa se reinscrie si a
absolvit in 1963 ca inginer geolog. A fost arestat in 1970, ca agitator periculos in randul tinerilor,
eliberat dupa trei luni din lipsa de probe. In 1985 a fost arestat din nou, pentru "propaganda
impotriva oranduirii sociale", condamnat insa dupa un proces de drept comun. A participat activ
la revolutia romana si, alaturi de Victor Atanasie Stanculescu si Virgil Magureanu, la procesul
intentat cuplului Ceausescu la 25 decembrie 1989. Tot el s-a ocupat si de inhumarea lor. A
detinut functia de viceprim-ministru in primul guvern provizoriu, responsabil, printre altele, cu
controlul serviciilor secrete. Pe 26 decembrie 1989, prin decret semnat de Ion Iliescu, Directia
Securitatii Statului a trecut in subordinea MApN, iar la 31 decembrie Gelu Voican a fost numit
comandant al Departamentului Securitatii Statului. Pana in martie 1990, cand s-a infiintat SRI,
Voiculescu s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securitati. La 20 mai 1990 a fost ales senator
de Buzau pe liste FSN, dar a demisionat la 19 martie 1992. Numit ambasador in Tunisia, in 1994,
a fost rechemat in 1996, dupa ce a declarat ca nu poate sa-l reprezinte in strainatate pe noul
presedinte, Emil Constantinescu. Intre 2001 si 2005 a fost ambasador in Maroc. In 2004 a fost
numit de presedintele Iliescu membru in Colegiul National al Institutului Revolutiei Romane

Toamna Patriarhului si primavara liber-cugetatorilor

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru in primul guvern postdecembrist, este un martor
bine informat asupra evolutiei Patriarhului si a Bisericii Ortodoxe Romane in perioada
decembrie 1989-aprilie 1990, cand coordona, alaturi de serviciile secrete, si Departamentul
71
Culte. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere", fostul vicepremier apreciaza ca "nu putem
judeca cu ochii de acum situatia extrem de dramatica a Bisericii de atunci". Voican Voiculescu
sustine ca, in urma unor "manipulari grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a
anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini
conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute
puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire
dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o
intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea
aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier
o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la
alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-
monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-
ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice
crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de
ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe
greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre
Grecia si a treia Roma, Moscova".

Biserica pirat

O gasca de escroci, cu radacini MISA si KGB, slujeste, boteaza, inmormanteaza si hirotoniseste

femei in rit "ortodox"

Chiar in timp ce se pregateau sa deschida lucrarile de miercuri ale Sfantului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane (BOR), membrii inaltului for clerical au primit o veste socanta din tara. PF
Patriarh Teoctist si capii Bisericii au aflat ca liderul "Bisericii ortodoxe paralele", fostul preot Ioan
Preoteasa, caterisit in anul 2005 pentru imoralitate si comportament violent, tine o slujba,
imbracat cu vestminte de "Patriarh", intr-o parohie ortodoxa din comuna Ruginesti-Vrancea.
Insa ierarhii BOR nu stiau ceva si mai grav. In biserica acelei parohii vrancene, condusa de
Dumitru Poiana (un alt preot caterisit in apriilie 2004), Preoteasa a prezentat-o credinciosilor pe
prima "femeie-preot ortodox" din Romania. Este vorba de numita Elena Iovu, care detine si

72
gradul de "arhierita" in cadrul "Bisericii Secrete Ortodoxa Adevarata" (BSOA), fondata la Tecuci,
de Constantin Dogaru, ucenic al gurului MISA, Gabriel Bivolaru.

La vanatoare de enoriasi din Ruginesti – Vrancea

Asa a sunat vestea care a produs o cumplita panica in randul anumitor episcopi si mitropoliti,
care stiau de mai bine de un an de zile ca oamenii raspopitului Preoteasa vaneaza parohii din
comunitatile BOR. Pe care le pastoresc pentru a le integra in "Biserica ortodoxa paralela",
supranumita si "Biserica KGB" (fondata in Ucraina, si cu ajutorul unor angajati ai Academiei de
Militie din Chisinau, precum profesorul de drept Olivian Pop Bindiu, ascuns sub haina de preot
ortodox al BOR la capela Penitenciarului Gaesti-Dambovita).

Focare in Ilfov, Vrancea si Neamt

ZIUA a dezvaluit, in urma cu aproximativ un an, numele real si sediile din spatiile ex-sovietice ale
asociatiei religioase infiintata de Ioan Preoteasa, in anul 2003, la Cernauti, sub titulatura
"Biserica Crestinilor Ortodocsi Traditionali a Valahilor de Pretutindeni"(BCOTVP). Dezvaluirile
ziarului nostru s-au confirmat in timp, acest lucru panicandu-i in prezent pe membrii Sfantului
Sinod al BOR. Astfel, pe langa reteaua umana construita in structurile BOR, Ioan Preoteasa a
realizat niste "capete de pod" pe relatia Ucraina-Republica Moldova-Romania. Adica a inceput
sa construiasca, pe terenuri luate cu japca din multe parohii ale BOR, asa-zise "biserici, schituri
si manastiri ortodoxe". De asemenea, in unele cazuri a reusit sa confiste prin anumiti preoti,
caterisiti de BOR, lacasele de cult ale Bisericii Ortodoxe Romane. Deja trei judete s-au
transformat in focare ale "bisericii paralele". In judetul Ilfov, credinciosii BOR ai comunei
Copaceni (situata la zece km de Bucuresti) s-au trezit in ziua de 21 mai a.c. ca Preoteasa,
impreuna cu patru "calugari BCOTVP" au facut, la marginea localitatii, o slujba de ziua Sf.
Imparati Constantin si Elena. Acolo au montat si o cruce de lemn intr-o fundatie betonata, loc pe
care vor sa ridice "biserica manastirii".

Patriarhul PD
Gratie faptului ca primarul comunei Copaceni este pedist, Ioan Preoteasa, si el membru marcant
al PD Bucuresti, si-a folosit protectia politica si sprijinul dat de seful politiei locale pentru a sapa
si betona fundatia viitoarei biserici, fara a mai cere autorizatie de constructie. Mai mult, in seara

73
zile de 15 iunie, Preoteasa a traversat comuna cu o macara Telemac si niste autotrailere, in care
se aflau trei garaje din beton. Acestea urmau a fi descarcate pe locul viitoarei "manastiri", ca
spatii de locuit provizorii pentru "calugarii din Ucraina". Satenii cu preotul lor paroh BOR, Lica
Lepadatu, s-au revoltat si au reusit sa-l intoarca din drum pe Preoteasa, dupa ce au alertat
Inspectoratul de Stat in Constructii Ilfov, Prefectura si Ministerul Culturii si Cultelor.

Pe de alta parte, sfidand o data in plus autoritatile statului, dar si pe cele ale BOR, Ioan
Preoteasa si-a aratat adevarata fata si calitate de ierarh al "Adevaratei Biserici Ortodoxe din
Romania", in ultimele doua duminici (10 iunie si 17 iunie). "Atunci, el a slujit in acel camp de la
marginea comunei Copaceni, imbracat cu vestminte de Mitropolit primat BCOTVP din Romania
si de Mitropolit al Adevaratei Biserici Autonome din Ucraina, purtand pe cap o camilafca alba de
Patriarh (n.r. - camilafca fiind un voal alb, pus deasupra mitrei si umerilor, dupa modelul
rusesc)", ne-a declarat preotul paroh din Copaceni, Lica Lepadatu.

Sotia lui Vasile sau "arhierita Elena"

ZIUA a investigat cine este acea "maica stareta Elena", mana dreapta a lui Preoteasa, care a
laudat-o in fata credinciosilor din Ruginesti ca a daruit bisericii paralele un ARO si ca ar fi
construit o manastire de calugarite in comuna Bodesti-Neamt, pe un teren donat din averea sa.
Investigatiile reporterilor ZIUA au dus la descoperirea unor fapte si a unei situatii de-a dreptul
incredibile pentru Ortodoxia romaneasca si pentru ierarhii BOR. Asa-numita "maica stareta
Elena" este Elena Iovu, sotia lui Vasile Iovu din comuna Bodesti-Neamt. Aceasta functioneaza ca
"femeie-preot ortodox" in "Biserica Secreta" (cunoscuta in Moldova drept "Biserica Secreta
Ortodoxa Adevarata") a lui Constantin Dogaru din Tecuci. Prezentam cateva fotografii socante in
care sotia lui Vasile Iovu, apare in fata unui altar ortodox, ca "femeie preot". In editia de maine
vom prezenta o fotografie in care "hirotoneste" un fost paznic la o statie de salvare din Neamt.

Slujbe regizate cu "maica Elena"

Ioan Preoteasa l-a abordat pe proaspatul caterisit Dumitru Poiana din Ruginesti-Vrancea. Acesta
a fost invatat de Preoteasa sa-si anunte parohienii ca la slujbele de Buna Vestire si de Sfanta
Inviere (25 martie si 8 aprilie a.c.) va sluji, in biserica din Ruginesti, "un mare ierarh ortodox".
"Nespunandu-le precis despre ce mare ierarh este vorba, satenii parohiei noastre au fost inselati
de Dumitru Poiana, care nu si-a facut publica decizia de caterisire si bietii oameni au venit la
slujbele lui Preoteasa, care a sosit la Ruginesti insotit de o femeie, imbracata in calugarita, pe

74
care ne-a prezentat-o in fata altarului ca fiind Elena, maica stareta la manastirea Sf.Vasile cel
Mare din judetul Neamt (foto). Tot atunci, asa-zisul mitropolit Preoteasa, purtand pe cap, la
acele slujbe de la Ruginesti, si insemnul de patriarh a hirotonit si preoti si diaconi pentru
Biserica lor din Ucraina", ne-a declarat consilierul parohial Sandu Vieru din Ruginesti.

Hora caterisitilor

Prin Hotararea nr.1/2005, Sf. Sinod l-a caterisit pe Preoteasa pentru fraude comise intr-o parohie
din SUA si pentru actiunea de divort, introdusa in instanta civila de sotia sa, educatoarea N.
Mariana. Ea a dovedit la Judecatoria Buftea ca sotul ei, preotul Ioan Preoteasa, "se face vinovat
exclusiv de desfacerea casatoriei, prin acte de imoralitate si violenta, prin viata parazitara, prin
faptul ca a parasit caminul conjugal".

In rechizitoriul Arhiepiscopiei Bucurestilor i se retinuse clericului Preoteasa si un fapt extrem de

grav pentru un barbat cu morala crestina: "comportament nefiresc". Mai mult, in pagina 3 a
deciziei de caterisire, s-a retinut ca "in Las Vegas, comunitatea romaneasca construieste o
biserica, pentru preotul Ioan Preoteasa, dar acest cleric a inselat comunitatea cu bani".

Interesant este ca in locul in care slujeste acum Preoteasa in calitate de "Patriarh", comuna
Ruginesti - Vrancea, se afla o parohie ramasa fara preot la 19 aprilie 2007. Atunci, prin
Hotararea nr.4/2007, Sf. Sinod al BOR l-a caterisit pe preotul ortodox Dumitru Poiana. Motivele
caterisirii au fost, potrivit dosarului de la instanta de judecata BOR: "schisma - despartirea de
BOR", "neascultare fata de autoritatile bisericesti si slujirea cu persoane din afara BOR", "grave
abateri disciplinare: alcoolism, razvratire, comportament de afemeiat, tentativa de suicid etc.".
Un astfel de personaj, ajuns practic "somer", in urma deciziei de caterisire, intrase in aceeasi
categorie a fostilor preoti ortodocsi, exclusi din cler pentru probleme grave de imoralitate,
precum Ioan Preoteasa.

Jonctiunea Dogaru-Preoteasa

75
Apartenenta Elenei Iovu la Biserica Secreta a lui Constantin Dogaru este consemnata intr-un
dosar civil aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub nr.3781/1/2007: "Dupa cativa ani
de la inceperea constructiei schitului, de care se ocupau si sotii Iovu, s-a constatat ca in spatele
bunelor lor intentii se ascundea, de fapt, apartenenta la o grupare intitulata Biserica Secreta, in
cadrul careia Elena Iovu are calitatea de arhimandrit. In aceasta calitate, in cel mai mare secret,
slujea in cadrul schitului Sf. Vasile cel Mare, in fata adeptilor gruparii, hirotonea "preoti". Desi
casatorita, Elena Iovu se autointitula "maica stareta" si in aceasta calitate s-a facut cunoscuta in
activitatea de colectare de fonduri, materiale de constructii etc.". In aceleasi documente juridice
de la Curtea de Casatie este punctata legatura dintre "Biserica paralela" si "Biserica Secreta":
"Momentul in care s-a aflat despre apartenenta religioasa si despre activitatile dubioase ale
sotilor Iovu, desfasurate la Bodesti sub acoperisul BOR, a fost cel in care ei au facut
<<jonctiunea>> cu preotul caterisit Ioan Preoteasa".

Singurul ierarh care a denuntat public structura paralela a lui Constantin Dogaru din Tecuci a fost
episcopul vicar P.S.Calinic Botosonaneanul, intr-o lucrare care i-a ingrozit realmente pe ierarhii
BOR. Episcopul BOR arata, citand din cartile de cult ale Bisericii Secrete, ca politica de cadre a lui
Dogaru se face prin metoda "am primit hirotonia direct de Sus, prin punerea mainilor pe barbati
si femei hirotonite prin formulele: tu esti diacon, tu esti preot, tu esti episcop, tu esti patriarh".

In ilegalitate
ZIUA l-a contactat pe purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Costel Stoica (foto).
Acesta ne-a precizat ca gruparea infiintata de Ioan Preoteasa functioneaza in mod ilegal si nu
poate fi considerata ca fiind un cult in Romania. Parintele Stoica ne-a mai declarat ca Ministerul
Cultelor s-a pronuntat la randul sau in aceasta problema. In acest sens, secretarul de stat pentru
Culte, Adrian Lemeni, a precizat, printr-un comunicat de presa, ca organizatia lui Preoteasa nu
are nici macar dobandit statutul de asociatie religioasa, conform Legii 489/2006, si nici nu are
calitate de cult religios, recunoscut in Romania.

"Nu votaţi cu Anti-Hristul!"

Acesta a fost îndemnul Patriarhului Teoctist adresat romanilor în 1996, cu ocazia alegerilor care
au dus la înlăturarea lui Ion Ilici Iliescu din fruntea Ţării. Înlăturare temporară, din păcate.

76
Un activist de varf al Frontului din care face parte şi Ion Iliescu, Frontul Ateu şi Anticreştin, scrie,
referindu-se la alegerile de astăzi:

"Care este miza competiţiei pentru scaunul patriarhal? Nimic nu mi se pare mai explicativ
pentru această întrebare decat frapanta analogie dintre cei doi ierarhi şi aşezarea pe eşichier a
perechilor lor politice la începutul anilor ´90. Ca şi atunci, înfruntarea se duce între fracţiuni de
moştenitori ai regimului.

Una, care acceptă inevitabilitatea intrării Romaniei într-o lume a democraţiilor, dar pe cat se
poate, în condiţiile controlate acasă.

Cealaltă fracţiune exprimă resurecţia naţionalismului ceauşist violent şi vulgar. Ne aflăm în faţa
unei confruntări de tip Ion Iliescu şi Vadim Tudor (sau Funar).

Mergand mai departe cu comparaţia, Gabriel Andreescu, autorul interesantei analize, îl

identifică pe "discretul", "eficientul", "diplomatul" Daniel al Moldovei cu... aţi ghicit, cu
echilibratul Iliescu. Criminalul bolşevic cu mainile ude de sange, ales de "societatea civilă" drept
opţiune viabilă - atat în 1990, cand Andrei Pleşu şi ai săi stăteau la dreapta lui Ilici, cat şi ulterior,
ori de cate ori a venit vorba de Putere în Romania. Iliescu a fost Blestemul Romaniei. Patriarhul
Teoctist l-a identificat exact. Anti-Hristul. Daniel al Moldovei a ales atunci, în 1996, să fie alături
de Ion Iliescu. Şi acum este susţinut tot de frontul ideologic creat la umbra lui Iliescu.

Biserica Ortodoxă Romană se află astăzi în faţa unui eveniment de o importanţă covarşitoare.
Poate unul dintre cele mai semnificative de la momentul recunoaşterii sale la data de 30 iulie
1925, cand Biserica Ortodoxă Romană, ridicată la rangul de Patriarhie, a fost recunoscută prin
Tomos-ul Patriarhului Ecumenic Vasile al III-lea.

Alegerea urmaşului Patriarhului Teoctist va marca pentru o perioadă însemnată direcţia Bisericii.
Faptul că Patriarhul a murit în circumstanţe neelucidate încă, tot la o dată de 30 iulie, poate fi o
simplă coincidenţă. Faptul că a fost împins practic către moarte, din neglijenţă sau rea-credinţă,
este deja o evidenţă.

Moartea Părintelui Patriarh Teoctist a fost una martirică. Nu degeaba şeful statului i-a acordat
postmortem "Steaua Romaniei în rang de Colan". Numai eroii Neamului pot primi o astfel de
distincţie specială. Părintele Teoctist a murit în chinuri, mursecat de cuţit, sufocat şi înecat în
propriul său sange. Faptul că Spitalul în care s-a săvarşit este condus de un conclav masonic este
poate doar o coincidenţă. După cum tot o coincidenţă ar putea fi şi faptul că a fost îngropat în
exact aceeaşi zi în care a fost depus în mormant Patriarhul anterior, Justinian Moisescu. După
cum poate tot o întamplare tipică vremii de astăzi este şi faptul că nu a avut loc nici un fel de

77
anchetă, deşi cea mai mare parte a presei de investigaţii din Romania a sesizat controversele şi a
semnalat suspiciunile legate de sfarşitul Patriarhului.

Patriarhului i s-a dorit cu ardoare sfarşitul. Stau mărturie articolele celor care s-au bucurat de
moartea sa. La adresa www.teoctist.info au fost stranse laolaltă toate cele ce s-au scris după
moartea sa. O bună parte dintre cei care au batjocorit memoria Patriarhului Teoctist sunt
actualii susţinători ai Mitropolitului Daniel Ciobotea. Este posibil ca şi asta să fie tot o
coincidenţă. Unii dintre membrii Colegiului Invizibil provin din Iaşi şi au treabă des în partea
aceea de ţară învecinată cu Estul. Nu ne întalnim pentru prima oară cu reţele şi network-uri
conspirate şi înfăşurate mai mult sau mai puţin strans în iţele serviciilor de aici şi de aiurea.

În vremea comunismului, inventat tot într-un conclav invizibil, peste 3000 de preoţi şi călugări
ortodocşi erau aruncaţi în temniţe ori izgoniţi din manăstiri. Unii dintre cei care atacă astăzi
Biserica trudeau atunci la făurirea comunismului pe bazele materialismului ştiinţific şi la crearea
omului nou al societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Nici în timpul celei mai cumplite
prigoane bolşevice Biserica Ortodoxă nu şi-a modificat dogmele şi morala, nici cultul şi nici
propria istorie.

Torţionarii securităţii comuniste îi numeau pe preoţi, în dosarele lor, agenţi ai burghezo-

moşierismului, bandiţi, reacţionari, homosexuali ori legionari.

Aidoma inchizitorilor securităţii comuniste, corifeii GDS-ului şi ai Colegiului Invizibil (numele

iniţial al reţelei Noua Europă, reprezentată la varf de gruparea Pleşu-Tismăneanu), nu se lasă
mai prejos, pentru ei preoţimea ortodoxă nefiind altceva decat satane în sutane, turnători la
securitate, fascişti, xenofobi, fundamentalişti,... sau chiar homosexuali-legionari, cand le vine lor
bine la mană.

Linşajul mediatic declanşat împotriva ortodoxiei romaneşti nu este fără miză. Brutalitatea,
vehemenţa şi agresivitatea limbajului, cu care este abordată şi tratată preoţimea ortodoxă în
societatea romanească astăzi, reamintesc practicile şi metodele troţchist-staliniste în care
manipularea, calomnia, dezinformarea şi incitarea la lupta împotriva duşmanului de clasă erau
arme consacrate.

Detractorii Bisericii Ortodoxe sunt recrutaţi dintre specialişti ai manipulării şi diversiunii. Dintre
inamicii Bisericii, mulţi sunt cu angajamente la Securitate sau cu "Ştefan Gheorghiu" la bază.
Ignoranţa "judecăţii" acestora nu este depăşită decat de impostura lor.

Preoţii au mărturisit Adevărul credinţei în pofida prigoanei ateiste. Ofiţerul de securitate era
iniţial un activist de Partid cu însărcinări speciale. Partidul avea ca principal ax ideologic ateismul
"ştiinţific".

78
Cu toate persecuţiile şi umilinţele la care au fost supuşi, ostaşii lui Hristos nu au îngenuncheat în
faţa activiştilor Partidului şi Securităţii.

Drama de azi a Romaniei este că majoritatea ofiţerilor din sistemul care are ca sarcină apărarea
Ţării au rămas tot atei. Adică sunt mai tovarăşi cu Gabriel Andreescu decat ar vrea să admită şi
să recunoască. Soldaţii în uniforme negre, călugării şi preoţii de mir, clerul în majoritatea sa, nu
L-au trădat pe Hristos şi nici pe omul credincios, chiar dacă Biserica a fost nevoită să îndure
umilinţele Cezarului comunist. Biserica Ortodoxă a rămas pivotul romanităţii, instituţia în care
milioane de romanii îşi pun nădejdea.

În ultima perioadă de timp, la iniţiativa patriarhului, se desfăşurau în cadrul unor Comisii ale
Sfantului Sinod lucrările de modificare a Statutului BOR, practic regulamentul după care se
călăuzeşte Biserica. Se ştie că acest statut fusese modificat în perioada comunistă astfel încat să
favorizeze o intervenţie a statului şi a persoanelor străine de interesul Bisericii în soarta acesteia.
Acesta ar putea fi considerat cel mai important pas făcut de Biserică pentru a se desprinde de
puterea seculară a unui stat dovedit tot mai mult în ultima perioadă de timp defavorabil Bisericii
şi manifestărilor creştine.

Unul dintre principalele obiective era eliminarea laicilor din Marea Adunare Bisericească pentru
a împiedica pe viitor intervenţia unor potenţiali duşmani ai Bisericii în deciziile cele mai
importante ale acesteia, cum ar fi alegerea episcopilor şi a patriarhului.

Probabil că după schimbarea statutului, în scurtă vreme P. F. Patriarh Teoctist s-ar fi retras, nu
înainte de a organiza noile alegeri.

Venirea unui urmaş dorit de Patriarh în fruntea BOR nu era decat o problemă de timp, căci
autoritatea în sinod a Patriarhului ar fi impus cu siguranţă această ultimă dorinţă a sa. Chiar
dacă Patriarhul Teoctist s-ar fi îmbolnăvit grav, mai rămanea încă timp pentru întrunirea Marii
Adunări Bisericeşti şi pentru realizarea alegerii dorite de el.

Aşadar, singurul lucru care ar fi putut interveni pentru a schimba soarta Bisericii Ortodoxe
Romane, a doua ca număr de credincioşi după Biserica Rusiei, nu era decat moartea subită a P.

F. Patriarh Teoctist. Numai astfel el putea părăsi lumea aceasta fără să lase nici măcar un ultim
cuvant sau un testament spiritual. Ultimul său cuvant, credem, este "Nu votaţi cu Anti-Hristul!".

Biserica Ortodoxa Romana, in pericol

79
Daca nu ar exista doua mari centre ale ortodoxiei, la Constantinopol si la Moscova, probabil ca s-
ar vorbi astazi si de o Biserica Ortodoxa Unita, dupa modelul Bisericii Catolice, care are sediul la
Vatican.

Cum numarul ortodocsilor din Rusia si fostele republici ale Uniunii Sovietice este foarte mare,
un centru ortodox la Constantinopol ar duce in derizoriu conceptul de Biserica Ortodoxa Unita,
iar unirea sub pulpana Rusiei ortodoxe nu poate fi pusa in discutie multa vreme de aici incolo.
Din acest motiv, Biserica Ortodoxa Romana este obligata sa valorifice la maxim ideea unei
Biserici nationale, bazandu-se, pe de o parte, pe faptul ca majoritatea populatiei este ortodoxa
si, pe de alta parte, pe o elita teologica in interiorul Bisericii, a carei voce s-a auzit chiar si in
comunism. Poate ca nu e o intamplare faptul ca tocmai varfurile acestei elite au intrat in acesti
ani in conflict cu "elita civila". Cazul parintelui Antonie Plamadeala se deruleaza chiar in aceste
zile, iar cel al parintelui Staniloae, desi petrecut acum vreo 15 ani, este inca actual.

Parintele Staniloae este unul dintre cei mai mari carturari ai neamului, cele 90 de carti ale sale,
precum si cele peste 30 de traduceri din "Parintii si scriitorii bisericesti" fiind o zestre cu care un
popor poate dainui in ciuda oricaror impotriviri, ele neputand sa lipseasca din biblioteca nici
unui tanar indreptat spre carte. Cu o viata calita prin inchisorile comuniste, cu traducerile sale
din sfintii Grigorie de Nisa, Maxim Marturisitorul, Dionisie Areopagitul sau Grigorie de Nazianz,
parintele Staniloae ar fi trebuit sa fie maestrul spiritual al generatiei formate la inceputul acestui
mileniu. De ce nu este asa? Pentru ca traducatorul inegalabilelor "Filocalii" avea inca de atunci
suspiciuni grave fata de elita intelectuala care domina azi spatiul public. Pentru asta nu a fost
iertat. In primavara anului 1993, cu cateva luni inainte de ridicarea sa la cer, parintele Staniloae
a lasat unor tineri din "Liga Tineretului Ortodox" Brasov un adevarat Testament. Iata ce spunea
despre intalnirea cu Gabriel Liiceanu: <<Liiceanu cred ca-i tare strain de credinta. A venit
Liiceanu odata la mine, mi s-a parut ca vine sa intre intr-o legatura spirituala si sa-mi ceara niste
studii. Da' cand in convorbire am ajuns la intrebarea ce program are, ce vrea sa publice, zice: "Eu
vreau sa public cate o lucrare despre fiecare filosof..." "-Si de ce asta?" "-Pai ca sa-i
cunoastem..." "-Pai mi se pare ca ii prea cunoastem, ca nu ne cunoastem pe noi, si cred ca ar
trebui sa ne cunoastem pe noi mai mult". Si a plecat fara sa intre in discutie cu mine despre
colaborare>>. Concluzia marelui carturar este cel putin ingrijoratoare: "Intelectualitatea romana
de astazi s-a indepartat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare ca e cea mai
indepartata intelectualitate de credinta poporului. Ispita Occidentului, stiti...".

Pe acest fond nelinistitor, parintele Staniloae le spunea tinerilor si ce trebuie facut pentru a ne
salva biserica si credinta: "trebuie sa cautam sa avem statul cat mai crestin; si statul romanesc a
fost inainte destul de crestin; nu intrase masoneria; acum... sunt interese individuale,

80
masonerie, ateism... cate si mai cate... Trebuie sa militam pentru un stat crestin; cat mai
crestin".

Disputele sterile din aceste zile de doliu ale BOR, in care nimeni nu face trimitere la marii si
adevaratii teologi ai Bisericii noastre, trebuie sa ne puna serios pe ganduri. Europa in care am
reintrat de curand este dominata de catolicism, iar in acest spatiu spiritual ortodoxia ar putea fi
iarasi, cum a mai fost, copilul vitreg pe care nimeni nu-l ia in brate.

Preotul Gheorghe Calciu. Masoneria şi organizaţiile internaţionale.

Ediţia americanã din 1962, pe care o posed, are 860 de pagini, plus un rezumat al principiilor, în ordine
alfabeticã, fãcut de T. W. Hugo şi care numãrã, la rândul lui, 218 pagini. O carte masivã, plinã de
învãţãminte masonice, în care autorul prezintã amãnunţit doctrina şi gradele masoneriei, explicând
funcţiile fiecãrui grad, dar trecând sub o tãcere absolutã orice explicaţie despre Gradul 33. De altfel, chiar
în prefaţa cãrţii, ni se dau titlurile şi gradele "corecte" ale masoneriei, de la 1 la 32. Gradul 33 nu este nici
mãcar menţionat, deşi A. Pike se fãleşte cu deţinerea lui. Citãm pe alese câteva dintre aceste titluri şi
grade: Grad 1: Ucenic; Grad 4: Maestru secret; Grad 16: Prinţ al Ierusalimului; Grad 25: Cavaler al
Şarpelui de Aramã; Grad 30: Cavaler Kadoş (în ebraicã - "pus deoparte", "sfânt"); Grad 31: Inspector
Inchizitor; Grad 32: Maestru al Secretului Regal. Dupã cum se poate vedea, abundã numirile ebraice şi
termenul "secret", ceea ce întãreşte o datã mai mult, dacã mai era nevoie, caracterul conspirativ şi
ezoteric al masoneriei.

Într-un eseu mai vechi, am vorbit despre cartea lui Albert Pike, pe scurt, deşi ar merita un întreg tratat. În
prezentul eseu ne vom ocupa de cartea lui Beresniak, pentru a vedea cum un mason important confirmã
multe din cele ce s-au scris despre scopurile secrete ale masoneriei; ne vom folosi şi de unele lucrãri
antimasonice, cum ar fi Noua Ordine Mondialã a lui A. Ralph Epperson sau Congresul Baptiştilor din Sud
şi Masoneria a lui James Holy (un baptist din Texas), ca şi de altele, care au fost numai consultate.

Holy constatã cã secolele XIX şi XX sunt caracterizate de o explozie a activitãţii religioase, atât în Bisericile
clasice - catolicã şi ortodoxã - cât şi în "aşa-numitele secte", ca şi în organizaţiile numite "culte". În plus,
aceeaşi explozie se vede şi în organizaţiile religioase de tip ocult. Definiţia ocultului este: ceva ţinut

81
intenţionat ascuns; nedescoperit altora; care foloseşte acţiunea sau influenţa unor agenţi supranaturali,
sau anumite cunoştinţe secrete.

Vom porni de la cartea lui D. Beresniak, Francmasoneria, prin care el afirmã acţiunile benefice ale acestei
organizaţii pentru umanitate. Poziţia noastrã este cea creştinã şi din acest punct vom analiza scrierea lui
şi pe cele ale altor masoni. Religia creştinã a devenit ţinta tuturor atacurilor care, deşi par a veni din
direcţii diferite, se vede bine, pentru cine este atent, cã sunt concertate de o grupare ocultã care
urmãreşte distrugerea creştinismului, ca singurul factor coerent care se opune dezordinii promovate de
cei ce urmãresc distrugerea tuturor valorilor reale ale moralei şi ale credinţei.

Cartea lui Beresniak este pentru consumul publicului larg si are misiunea de a face masoneria simpaticã
omului de rând. De aceea, el nici nu merge la straturile ascunse ale masoneriei, la secretele ei, la
acţiunile ei subterane, ci porneşte de la constructorii de catedrale, de la "constructorii în piatrã" în
general, breaslã care era preocupatã sã-şi apere anumite secrete privitoare la arhitecturã şi la tãierea
pietrei; intenţia clarã a autorului este de a arãta cã acestea ar fi singurele "faimoase secrete" de care
masoneria este acuzatã. Lucrul acesta nu-l împiedicã pe Beresniak sã greşeascã în unele afirmaţii pro
domo, chiar dacã le mascheazã. La pagina 12, el spune: "Odinioarã, masonii trebuiau sã aparţinã Religiei
ţãrii lor, dar astãzi vor trebui sã aparţinã Religiei cu care toatã lumea este de acord, adicã sã fie oameni
de bine, cinstiţi şi loiali, oricare ar fi denumirile sau religiile care ne ajutã sã-i recunoaştem".

Internaţionalizarea unei religii speciale, ascunse şi misterioase - iatã ţinta masoneriei. La baza masoneriei
secrete, a celor iniţiaţi, stã însã o rãzbunare pentru o crimã legendarã, cãreia masonii îi dau o
interpretare misticã, spiritualã. A. Ralph Epperson, în cartea citatã de noi (Noua Ordine Mondialã), ne
relateazã cã ceremonia iniţierii masonice este ţesutã în jurul acestei legende. Ea este legatã de
construirea Templului lui Solomon

În III Regi, capitolele 5, 6 şi 7, se vorbeşte despre construirea Templului şi a casei lui de cãtre Solomon.
Erau douã construcţii mãreţe, folosind din belşug marmurã, cedru, aur şi alte metale. Într-o scrisoare
cãtre Hiram, regele Tirului, Solomon se plânge cã evreii nu erau pricepuţi în arta tãierii lemnului, aşa cum
erau sidonienii, şi cere meşteri de la rege. În capitolul 7, este pomenit numele unui mare meşter trimis
de Hiram, numit tot Hiram, pe care masonii, pe baza legendelor, îl numesc Hiram Abif, personaj despre
care Biblia ne spune cã era fiul unei vãduve, înzestrat cu meşteşugul şi ştiinţa de a face orice lucru de
aramã (III Regi 7, 14).

82
Masonii susţin cã Hiram Abif era maestru mason şi deţinea secretele gradului, pe care nu le putea
destãinui celorlalţi muncitori (masoni şi ei, dar numai ucenici, care nu puteau deţine aceste secrete ale
construcţiei templelor). În felul acesta, reiese clar ezoterismul masoneriei, nu numai faţã de strãini, ci şi
faţã de gradele inferioare, chiar înãuntrul unuia şi aceluiaşi grad fiind trepte de cunoaştere, aşa cum vom
arãta din cartea lui A. Pike.

Cincisprezece colegi meşteşugari - vãzând cã Templul era terminat, dar ei nu posedau încã secretul
construcţiei deţinut numai de Hiram, secret prin care ar fi devenit şi ei maeştri şi constructori ai altor
mari temple - au decis sã-l omoare. Doisprezece dintre ei s-au retras, dar trei şi-au dus planul pânã la
capãt, omorându-l pe Hiram Abif. (Toatã aceastã legendã se gãseşte în O Enciclopedie a Francmasoneriei
de Albert Mackey, p. 564). Pânã aici, totul pare o legendã asemãnãtoare crimei din Mioriţa, unde doi
ciobani îl ucid pe cel de-al treilea, mai bogat decât ei, ca sã îi prade averea, sau legendei lui Osiris cel
ucis, ale cãrui rãmãşiţe le cautã Isis. Dar un anume Rex Hutchens, mason de Gradul 32, introduce un
element mistic în cartea sa Un pod spre Luminã. Elementele simbolice introduse de acesta sunt
urmãtoarele: Hiram este atacat de ucigaşii lui la poarta de sud a Templului, fiind lovit peste gurã cu rigla,
care înseamnã regulã, adicã suprimarea libertãţii prin impunerea unei anumite conduite; la poarta de
vest este atacat cu echerul în inimã, care reprezintã uniunea religiei cu puterea civilã, adicã introducerea
controlului şi asupra stãrilor emoţionale, impunerea a ceea ce trebuie sã crezi; la poarta de est, Hiram
este ucis cu o loviturã de ciocan în cap, ceea ce semnificã impunerea controlului asupra intelectului, prin
forţã brutã. Din aceastã interpretare a lui Hutchens reiese limpede cã duşmanii masoneriei sunt statul,
religia şi masele genuine, cele trei realitãţi sociale care trebuie distruse, totul încãpând pe mâna Marelui
Maestru, urmaşul lui Hiram, pe care însã nimeni nu-l cunoaşte, cu excepţia unui cerc foarte restrâns de
iniţiaţi. De fapt, la p. 73, Hutchens ne explicã simbolurile şi mai clar: "… asasinii sãi [ai lui Hiram - n.n]
simbolizeazã tirania, ignoranţa şi intoleranţa sau fanatismul". Aceste simboluri acoperã perfect
elementele de mai sus.

Revenind la cartea lui Beresniak, care atribuie masonului cele mai minunate calitãţi, el introduce, ca pe o
uşoarã autocriticã, consideraţia despre Frederic al II-lea cel Mare al Prusiei, mason, tolerant (chiar şi faţã
de ateism), dar care era un rãzboinic şi a sacrificat multe vieţi pentru ambiţia lui, încãlcând deci
principiile umanitare ale masoneriei. Dacã cineva merge la uriaşul templu masonic din Alexandria, statul
Virginia, va vedea pe pereţii sãlii de jos portretele a paisprezece preşedinţi ai Americii care au fost
masoni, între care este şi fratele Truman, cel ce a aruncat primele bombe atomice peste populaţia civilã a
Japoniei (nu peste armata combatantã), deschizând astfel ciclul crimelor în masã ale rãzboiului total, care
nu se mai duce între armate şi armate, ci mai degrabã în spatele frontului, prin decimarea populaţiei
civile nevinovate (copii, femei, bãtrâni etc.). Truman era şi un foarte pios membru al Bisericii Baptiste de
Sud.

83
Interesantã este partea de iniţiere despre care vorbeşte Beresniak. Candidatul este izolat într-un cabinet
de meditaţie, dupã ce fratele care are grijã de el îi ia toate obiectele metalice pe care le posedã: ceas,
bijuterii, bani etc. Ca la Securitate! Oare i-o fi luând şi şireturile sau cureaua de la pantaloni?

Referindu-se la faptul cã masonii se mai numesc şi "Fii ai vãduvei", Beresniak face apel la legenda lui
Hiram, dar se preface cã nu cunoaşte interpretarea lui Hutchens, deşi cartea acestuia a fost aprobatã de
Consiliul Suprem al Gradului 33 al Francmasoneriei de Rit Scoţian, ceea ce îi conferã o autoritate
extraordinarã. Beresniak precizeazã: "Se cuvine sã remarcãm lipsa tatãlui şi în legendele despre Hristos,
Krişna, Mithra, Sargon şi Moise", punând la grãmadã creştinismul cu toate miturile pãgâne şi legendele
folclorice.

În ceea ce priveşte secretele masoneriei, Beresniak rãspunde cu o seninãtate dezarmantã cã singurul

secret al masoneriei este cel ce ţine de "reţete", aşa cum ai întreba un artist de mare succes: "Care este
secretul artei dumneavoastrã?", iar el ţi-ar vorbi despre reţeta lui.

Dupã ce trece în revistã o serie de realizãri ale masoneriei, cum ar fi Enciclopedia Francezã (al cãrui
inspirator a fost cavalerul mason Ramsay), Beresniak se strãduieşte sã ne convingã de faptul cã Revoluţia
francezã nu este opera masonilor, cã au fost masoni şi în revoluţie, şi împotriva ei, dar nu ei sunt autorii,
ceea ce este inexact, dupã cum este inexactã afirmaţia lor cã nu au avut nici un rol în revoluţia comunistã
din Rusia.

Principiile proclamate de Revoluţia francezã reiau lozinci strict masonice: Libertate. Egalitate.
Fraternitate. Cuvântul "franc-masonerie" conţine în el termenul de liber (franc/free), dar şi sugestia
egalitãţii şi a fraternitãţii de breaslã, fiind chiar o formã de organizare.

În ceea ce priveşte revoluţia bolşevicã, azi avem sute de documente care dovedesc finanţarea ei de cãtre
masonerie europeanã şi americanã.. Aceastã strãdanie a lui Beresniak nu este însã gratuitã.

În templul masonic din Virginia, existã un colţ mai neînsemnat, unde poţi gãsi o foaie în care scrie cã, în
1789, un anume G. W. Snyder din oraşul Frederick, statul Maryland, trimitea o scrisoare preşedintelui
George Washington, însoţitã de cartea lui John Robinson intitulatã Proofs of a Conspiracy against all the
religions and governments of Europe, carried on in the secret meetings of Freemasons, Illuminates and
Reading Societies, collected from Good Authorities (Londra, T. Cadell, 1798), în care se aratã amestecul
masoneriei în Revoluţia francezã şi în alte "rebeliuni", drept care îl conjurã sã nu susţinã masoneria. Ca

84
dovadã, se aflã acolo volumul Proofs of a Conspiracy. Se menţioneazã şi cã George Washington i-a
rãspuns lui Snyder, spunându-i cã el nu crede în afirmaţiile lui Robinson. Nu existã, însã, nici scrisoarea lui
Snyder, nici rãspunsul lui Washington, nici în original, nici în copie, ceea ce aruncã un dubiu asupra
rãspunsului.

Robinson a fost un membru marcant al masoneriei engleze, cu largã audienţã în toate lojile europene,
inclusiv din Rusia, astfel cã a cunoscut toate maşinaţiunile masonice. El constatã cã lojile devin acoperişul
unor idei pe care, dacã membrii lojii le-ar exprima deschis, în mod public, aceasta ar duce fãrã nici o
îndoialã la arestarea lor de cãtre autoritãţi.

Astfel, prin creşterea agresivitãţii ideilor şi acceptãrii lor de cãtre masonerie, lojile ajung asociaţii care
urmãresc "sã smulgã din rãdãcini toate instituţiile religioase şi sã rãstoarne toate guvernele lumii". Spre
surprinderea lui, el observã cã o serie de preoţi şi prelaţi catolici fac parte din masonerie, şi-i citeazã pe
Abatele de Sieyès şi pe Episcopul de Autun (care s-a şi intitulat, de altfel, "cetãţean al lumii"). Protestanţii
luau lojile, literalmente, cu asalt, în Anglia şi Germania. La început, în Germania îndeosebi, lojile erau
împãrţite pe confesiuni: catolici, luterani, calvinişti; dar membrii protestanţi ai lojilor au distorsionat
sensul Sfintei Scripturi în asemenea mãsurã încât n-a mai rãmas din ea decât o religie filosoficã.
Discursurile care se ţineau la întrunirile masonice aveau ca ţinte permanente Biserica, patriotismul,
regalitatea, ele constituind un complot prin care toate naţiunile sã fie supuse organizaţiei masonice.
Membrii catolici ai lojilor se lãudau cã ei i-au infiltrat pe iezuiţi pânã acolo încât toate veniturile acestui
ordin religios erau controlate de loji.

Robinson se ocupã de aproape întreaga masonerie europeanã, pe care a cunoscut-o în amãnunţime,

ţinta lui fiind sã previnã ţãrile lojilor europene împotriva acestui complot internaţional al lojilor. Sunt şi
unele detalii pe care autorul le dã în cartea lui, ca dovezi ale acţiunilor anticreştine ale masoneriei,
demonstrând cã cel ce intrã în masonerie cunoaşte, în treptele pe care le parcurge, numeroase iniţieri
anticreştine fãţişe. El dã ca exemplu iniţierea în gradul de Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept (Gradul 28),
care pare a fi o treaptã deosebit de importantã, de vreme ce şi A. Pike îi acordã 243 de pagini în cartea sa
Dogma şi Morala. Candidatul este întrebat ce orã e, la care acesta rãspunde: Între oameni e întuneric, în
lojã e amiazã, cãci Hesperus (steaua Europei) este întunecatã ca fumul tãmâiei aduse de superstiţia
despoţilor care se fac pe ei zei.

În capitolul dedicat iniţierii în Gradul 28, A. Pike vorbeşte despre zeii naturii la mai toate popoarele vechi,
dându-le o consideraţie egalã, inclusiv lui Baal, care era zeul naturii asiro-babilonian. El afirmã, la p. 777,
cã cel ce doreşte sã atingã înţelegerea marelui Cuvânt şi sã posede Marele Secret trebuie sã-i citeascã
atent pe filosofii hermetici, dar având drept cheie dogma lui Hermes. De altfel şi Holy vorbeşte despre

85
activitatea furibundã a masoneriei împotriva creştinismului şi despre adorarea lui Lucifer ca zeu suprem.
El afirmã cã A. Pike, în cuvântul sãu din 14 iulie 1889, adresat ca instrucţiuni cãtre cel de-al 23-lea
Consiliu Suprem al Masoneriei Internaţionale, ţinut la Paris, a declarat: "Ceea ce trebuie sã spunem
mulţimii este cã noi adorãm un dumnezeu, dar fãrã vreo superstiţie. Însã vouã, Mari Suverani Inspectori
Generali, vã spun, şi voi s-o repetaţi fraţilor din Gradele 32, 31 şi 30, cã Religia masonicã trebuie sã fie
menţinutã, de noi toţi cei iniţiaţi în cele mai înalte grade, în puritatea doctrinei luciferice. Dacã Lucifer nu
ar fi dumnezeu, ar fi Adonai (care este zeul creştinilor), ale cãrui fapte îi dovedesc cruzimea, perfidia şi
ura faţã de om, barbaria şi repulsia faţã de ştiinţã…" (J. Holy, op. cit., p. 18).

Surprinzãtor este faptul cã demersul lui Holy în faţa Bisericii Baptiste din Sud, care este total supusã
masoneriei, a gãsit un anumit ecou şi Congresul acestei Biserici a acceptat sã discute, la o nouã adunare
a sa, dacã lucrarea lui Holy sã fie analizatã în afirmaţiile ei sau nu, şi s-a decis cercetarea cãrţii. Holy este
american şi masoneria americanã nu a rãmas insensibilã la afirmaţiile lui. De aceea, organizaţia
americanã tinde tot mai mult sã se desolidarizeze de Albert Pike. Ei susţin cã Pike a cãutat sã facã din
masonerie o religie, ceea ce nu este acceptat de conducerea masoneriei americane, care se considerã
una deschisã, nu circumscrisã, aşa cum este cea europeanã. În micile afişe de distribuite vizitatorilor în
diverse loji masonice, ei vorbesc de larga deschidere a masoneriei locale, de acţiunile lor de binefacere,
de faptul cã se trag din constructorii de catedrale şi cã nu au secrete sau mistere. Raţiunea lor este de a
face bine - acţiunile lor de caritate sunt foarte largi, spre a-i atrage pe cât mai mulţi - şi nu se implicã în
politicã. Masoneria europeanã, da, ea se implicã în politicã, spun ei, dar nu cea americanã. Atunci de ce
14 preşedinţi ai Statelor Unite (ultimul fiind Ford) au fost masoni, iar ei s-au lãudat cu acest lucru?!
Atunci cine face politica Americii şi chiar a lumii, dacã masoneria este inocentã?[…]"

Amestecul masoneriei în politica Statelor Unite nu mai are nevoie sã fie demonstratã, cu atât mai puţin
amestecul masoneriei europene în treburile statului. Beresniak este mai cinstit în aceastã privinţã şi
afirmã cu trufie cã toate marile organizaţii politice internaţionale sunt creaţii ale masoneriei (cf. p. 55).
Implicarea francmasoneriei în Revoluţia francezã - şi, mai târziu, în cea comunistã - este evidentã. Din
cauza acestui amestec al masoneriei în Revoluţia francezã, Ecaterina a II-a interzice masoneria în Rusia,
dupã mai bine de 35 de ani de susţinere a ei. Încã din 1799, în Memoirs Illustrating the History of
Jacobins, se scrie despre toate relele fãcute de masonerie în societatea europeanã.

Nonşalanţa cu care Beresniak trece peste toate dificultãţile pe care istoria masoneriei şi implicarea ei în
marile revoluţii criminale ale lumii le ridicã este de rãu augur: el crede cã se adreseazã unui public
absolut ignorant şi uşor de manipulat. Totuşi nu poate trece peste anumite secrete ale ritualului masonic
şi justificã interdicţia pentru gradele inferioare de a participa la ceremonia decernãrii gradelor mai mari,
ca şi la adunãrile masoneriei de vârf, afirmând cã aceste ceremonii sunt atât de extraordinar de înalte
încât cel nepregãtit s-ar putea sminti! Deci este limpede cã oricine intrã în lojã vine din întunericul
necunoştinţei, fiind incapabil sã înţeleagã misterele masonice, şi numai treptat-treptat, primind lumina
masonicã, ajunge sã se lãmureascã. Aceasta este valabil şi pentru creştini. Candidatul la Gradul 16 jurã cã

86
"orice religie cu forme simple sau ceremonii şi practici externe trebuie sfãrâmatã, pentru cã nu este
decât o formã moartã, fãrã suflet" şi cã "Masoneria Vechiului şi Acceptatului Rit, fondat pe doctrina
simplã şi purã a iubirii, toleranţei şi raţiunii, trebuie sã fie eternã" (Masoneria de Rit Scoţian, vol. II, p.
404).

În faţa acestei afirmaţii care face din masonerie suprema doctrinã a iubirii şi toleranţei, cum poate un
creştin sã mai fie mason? Cum poate un ierarh, adeseori din vârfurile Bisericii Catolice sau Ortodoxe, sã
mai rãmânã în Bisericã şi în functie? În numele cui un ierarh român, membru al masoneriei, dã
binecuvântarea sa preoţilor şi credincioşilor? În numele masoneriei? Al lui Lucifer? Biserica Ortodoxã şi
cea Catolicã ar trebui, fãrã nici o reticenţã, sã excludã preoţii şi ierarhii masoni, pentru cã ei nu mai
slujesc Biserica, nici pe Hristos, ci o organizaţie profund anticreştinã.

Beresniak îşi exprimã cu clamoare poziţia anticatolicã (se pare cã nu are nimic de-a face cu Ortodoxia, pe
care n-o cunoaşte). El afirmã cã Spania şi Portugalia, unde Biserica i-a condamnat şi chiar ars pe masoni,
care erau toţi oameni de mare valoare, au rãmas înapoiate (ceea ce este un neadevãr sfruntat), pe când
în Anglia - şi, în general, în ţãrile unde preoţii nu sunt mediatori divini - "lojile nu au întâlnit împotrivire şi
ele nu au trebuit sã se împotriveascã, la rândul lor, Bisericii" (p. 41). Iarãşi vin şi-i întreb pe preoţii şi
ierarhii din cele douã Biserici Apostolice care sunt masoni: pe cine slujiţi voi, cãrora masoneria vã neagã
dintru început - şi ştiţi cã vã neagã - preoţia?

Un preot român, de curând întâlnit în America, îmi spunea cã un student la Teologie (ortodoxã) i-a arãtat
şorţul de mason, pe care îl poartã mereu cu el. Nu poartã Sfânta Scripturã, nici Ceaslovul, ci şorţul
masonic…

Unul dintre idealurile urmãrite cu perseverenţã de francmasonerie este desfiinţarea religiilor (a

creştinismului în special, aşa cum am arãtat deja) şi a naţiunilor, urmãrind crearea unei singure naţiuni şi
a unui singur guvern mondial, cu o "nouã ordine mondialã", care va permite membrilor sãi sã devinã
conducãtorii întregii omeniri. Naţiunile, Bisericile şi monarhiile sunt piedici foarte serioase în faţa acestui
plan diabolic. De aceea, una dintre lozincile Revoluţiei franceze era aceasta: "Cu maţele ultimului popã îl
vom spânzura pe ultimul rege!".

Beresniak ne anunţã fãrã ocoluri acest plan al unui guvern internaţional: "În secolul nostru, datorãm
francmasoneriei câteva organizaţii internaţionale: Societatea Naţiunilor - devenitã ONU -, Crucea Roşie,
Liga Drepturilor Omului… Putem cunoaşte influenţa masonilor peste tot unde se exprimã voinţa de a fi
liber şi de afirmare a demnitãţii umane" (p. 55).

87
Este evident scopul dominator al masoneriei prin aceste organizaţii internaţionale care cautã desfiinţarea
naţiunilor şi a libertãţii acestora, economia dirijatã de un guvern internaţional, puterea lor discreţionarã
de a decide dacã o naţiune are sau nu dreptul sã aibã copii pentru a supravieţui, dacã membrii unei
naţiuni au dreptul sã mai trãiascã sau trebuie sã piarã prin înfometare, din cauza embargourilor
economice împotriva popoarelor ce nu se supun necondiţionat etc. Toate aceste idei internaţionaliste îşi
au sursa în doctrina masonicã şi ele au constituit programul de bazã al Revoluţiei franceze, ca şi al celei
ruseşti: ambele revoluţii programau un guvern internaţional, distrugerea credinţei, raţionalizarea religiei,
desfiinţarea regalitãţii. Cine citeşte istoria Revoluţiei franceze va vedea cu groazã cum la Lyon sute de
cãlugãri şi cãlugãriţe, catolici, au fost dezbrãcaţi la piele, legaţi cu funii - un cãlugãr cu o maicã - în poziţii
obscene şi apoi aruncaţi sã se înece în Rhône. Mulţi dintre aceşti martiri ai credinţei catolice au fost
culeşi apoi de credincioşi şi îngropaţi în tainã.

Din toate scrierile antimasonice, ba chiar şi din cele promasonice, se desprinde o mândrie lucifericã, o
propensiune spre protagonism social, politic şi economic, iar antimasonii scot în evidenţã misticismul
acestei supremaţii demonice. Albert Pike, Suveranul Mare Comandor al Masoneriei, scrie în cartea lui,
Morala şi Dogma: "Lumea ne va declara curând ca Suverani şi Pontifi. Noi vom constitui echilibrul
universului şi vom fi conducãtori peste stãpânii lumii" (p. 817). Este evident cã Pike vorbeşte despre
dictatura absolutã a masoneriei, care va stãpâni în mod egal peste religie (pontifi) şi peste politicã
(suverani). De fapt, el citeazã aici din doctrina Templierilor, din care masoneria pretinde cã se trage într-o
mare mãsurã. Toate acestea sunt învãţãminte de iniţiere în Gradul 30, cel de Cavaler Kadoş. Tot în aceste
învãţãminte, ca şi în multe alte locuri, Pike afirmã, prin aluzie la templieri, duşmãnia de moarte a
masoneriei faţã de tiara papalã. Aceastã vrãjmãşie, afirmatã mai peste tot în scrierile masonice mai
vechi, a fost preluatã de aproape toate sectele creştine rupte, în ultimele secole, din trunchiul
catolicismului, ceea ce demonstreazã, cel puţin în parte, care este originea sciziunilor Bisericii apusene.

Pentru a ilustra ce mari personalitãţi a avut şi are masoneria, Beresniak dã multe nume celebre: Goethe,
Mozart, Lessing, Puşkin etc., dar şi alţii: majoritatea mareşalilor lui Napoleon, regi ai Angliei, regi ai
Suediei, Proudhon (teoreticianul anarhismului), Simón Bolívar (care, sub influenţa masoneriei distructive
a regalitãţii, a început revoluţia de eliberare a Boliviei de sub coroana spaniolã, dar care, cum rezultã din
propriile sale mãrturii, şi-a regretat acţiunea, întorcându-se cu dragoste spre Spania, cãreia îi declarase
vrãjmãşie pe viaţã şi pe moarte chiar în casa unui spaniol, lãsând un testament de iubire faţã de aceastã
Spanie care, dupã Beresniak, era înapoiatã, pentru cã nu permitea masoneria!), comunistul Bakunin etc.
Observãm cã tocmai cele mai anticreştine organizaţii "religioase" sunt de origine masonicã: Mişcarea
Teosoficã pornitã de Helena P. Blavatsky şi continuatã de Annie Besant, mare maestrã a Dreptului Uman
şi a mişcãrii New Age. Aceastã din urmã mişcare şi-a luat numele respectiv ca opoziţie declaratã
împotriva old age-ului, adicã a religiei creştine, ce are câteva principii care trebuie distruse (deşi pe ele,
totuşi, s-a fondat America): familia, proprietatea, dreptul la viaţã (neavortarea copiilor), la credinţã, la

88
libera exprimare şi la asociere. Toate aceste valori, evidente de la sine pentru generaţiile vechi, sunt tot
mai clãtinate astãzi, când ele nu mai sunt "evidente de la sine", iar tribunalele dau decizii contradictorii
asupra dreptului de viaţã al copilului, a dreptului de asociere ş.a.m.d. New Age este o formã a masoneriei
în care spiritul anticreştin este mult mai vizibil. Un autor anti-New Age, Texe Marrs, afirmã urmãtoarele:
"Credinciosului din New Age i se spune: Ai putea fi zeu în clipa urmãtoare, numai dacã nu ar exista în jur
aceşti oribili creştini, cu atitudinile lor otrãvite" (apud A. R. Epperson, Noua Ordine Mondianlã, pp. 27-
28). De altfel, ideea de bazã a new-age-iştilor este cã ei sunt chemaţi sã conducã politica lumii, cã ei
poartã geniul politic în structura lor şi cã toţi trebuie sã li se supunã. Fiecare new-age-ist are cel puţin un
"spirit director", care îl ghideazã şi-i spune ce trebuie sã facã. D-na Hillary Clinton, de exemplu, are douã
astfel de spirite cu care vorbeşte: unul este al tatãlui ei, celãlalt este spiritul Helenei Roosevelt. Prima
Doamnã a Americii a afirmat acest lucru în mod public, redând în faţa camerelor de luat vederi discuţiile
politice pe care le-a avut, în lungi şi repetate şedinţe, cu spiritul rãposatei Helena Roosevelt.

Beresniak trece uşor peste ceremoniile de iniţiere, dar J. Holy este mai analitic şi are un scop precis al
cãrţii sale, şi anume sã demonstreze Bisericii Baptiste de Sud, invadate de masoni (el însuşi spune cã a
crescut cu douã cãrţi fundamentale: Biblia şi… cartea lui Pike), cã masoneria este o organizaţie satanicã.
El afirmã, cu citate din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated (vol. 2, p. 259), cã la iniţierea în Gradul 30
(Cavaler Kadoş) Întreit Puternicul Mare Maestru se adreseazã celui ce este iniţiat: "Pânã acum ai vãzut în
masonerie numai embleme şi simboluri. Acum trebuie sã vezi în ea nu altceva, ci numai realitatea. Eşti
gata sã repudiezi orice judecatã şi sã asculţi, fãrã rezerve, tot ce ţi se va porunci sã faci pentru binele
umanitãţii?" (p. 28).

Cei care au citit cartea lui Lev Tolstoi, Rãzboi şi pace, îşi amintesc, probabil, de scena iniţierii lui Pierre
Bezuhov în masonerie. Tot ce spune Tolstoi acolo are o anumitã notã caricaturalã, dar, dacã citim cartea
lui J. Holy, care ne redã unele ceremonii de iniţiere în diverse grade masonice, vom vedea lucruri chiar
mai macabre şi mai hilare decât în textul tolstoian. Astfel, la iniţierea în Gradul 30, acţiunea se petrece pe
rând în patru încãperi decorate cu diferite simboluri oculte. În prima, scãldatã într-o luminã sepulcralã,
este un mausoleu pe care se aflã un sicriu în care zace un cavaler îmbrãcat în alb, cu faţa acoperitã. În
jurul sicriului se aflã trei cranii. O muzicã înceatã se aude, iar Întreit Puternicul Maestru îi spune celui
iniţiat: "Frate, aceste obiecte ascund un mare mister. Eşti gata sã treci prin toate încercãrile care te
aşteaptã? Ele sunt înspãimântãtoare, dar nu este nimic în ele care sã te sperie, dacã ai înţeles toate
gradele prin care ai trecut pânã acum… Trebuie sã-ţi aduni întreaga putere a minţii, pentru cã totul va
depinde numai de tine însuţi". Cavalerul din sicriu îl întreabã, la rândul sãu, pe iniţiat: "Tu, care ai venit
sã-mi tulburi pacea, teme-te de mânia mea! Care îţi este dorinţa?".

În privinţa identitãţii cavalerului din coşciug, A. Pike spune cã secretul lui ţine de Cabalã. Albert Mackey
ne explicã, în cartea sa Revised Enciclopedia of Freemasonry (vol. 1, p. 166), de unde îşi are originea
Cabala: "Cabala a fost predatã de Dumnezeu unei cete selecte de îngeri, care au format o şcoalã

89
teosoficã în Paradis. Dupã cãderea îngerilor, aceastã doctrinã cereascã a fost comunicatã, prin
bunãvoinţã, copiilor neascultãtori ai pãmântului".

Aşadar, "ceata selectã" a îngerilor a fost formatã din cei care se vor rãscula împotriva lui Dumnezeu, sub
conducerea lui Lucifer. Ei au comunicat-o "binevoitori" lui Adam şi astfel a ajuns pânã la Noe. Prin urmaşii
lui Avraam, ajunge în Egipt; Moise a inclus Cabala chiar în Pentateuh, prin intermediul cãruia David şi
Solomon au fost iniţiaţi în Cabalã.

Întreit Puternicul Maestru îngenuncheazã în faţa sicriului, pune o coroanã de lauri pe una dintre ţeste,
apoi intrã în urmãtoarea încãpere, unde îl ameninţã din nou pe candidat cu mânia secolelor trecute, dacã
nu va fi ascultãtor fãrã rezerve. Oricum, secretul cavalerului din sicriu nu ne este descoperit. (Întreagã
aceastã descriere este preluatã de J. Holy din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated, publicatã de
Powner Company din Chicago).

Beresniak nu oboseşte sã ne convingã cã francmasoneria ar fi doar organizaţia foştilor meşteri din Evul
Mediu. Cu timpul, spune el, au intrat în masonerie intelectuali care, la început, erau numiţi fraţi
acceptaţi; treptat, meseria ca atare dispãrând în formele ei medievale, intelectualii au crescut ca numãr,
încât astãzi clasa mijlocie formeazã grosul masoneriei. Adevãrul este cã aceastã clasã formeazã masa de
manevrã, iar anumiţi intelectuali, oameni bogaţi sau politicieni conduc efectiv masoneria, ascund
secretele ei de gradele inferioare şi sunt conducãtorii din umbrã ai politicii mondiale. Beresniak se
contrazice pe el însuşi când afirmã cã în masonerie sunt puţini milionari şi oameni cu mare influenţã,
pentru ca apoi sã se laude cu regii englezi sau suedezi şi cu înfiinţarea de cãtre masonerie a tuturor
marilor organizaţii politice internaţionale. Aş vrea sã înţeleg şi eu cum micii meseriaşi şi intelectuali
mãrunţi pot face lucrul acesta. Secretele masoneriei, nu numai faţã de lumea exterioarã, ci şi faţã de
gradele masonice inferioare (ba chiar şi în cadrul aceluiaşi grad, unde nu toţi cunosc toate secretele
gradului respectiv), sunt uluitoare. Atunci, te întrebi, unde este "deschiderea" de care vorbesc masonii?!

Jim Show, mason important, devenit creştin dupã ce ajunsese la Gradul 32, a venit la Washington,
chemat pentru iniţierea în Gradul 33. A trecut prin iniţiere şi, la întrebarea: Ce religie ai?, a rãspuns cã
este creştin. De obicei, rãspunsul corect, spune el, este: Cred în religia celor vechi, în reîncarnare etc. Jim
a sesizat o reţinere la maeştrii examinatori. S-a simţit nesigur şi foarte neliniştit; când a ieşit candidatul
care intrase dupã el, l-a întrebat ce a rãspuns la problema credinţei; acesta îi destãinui cã rãspunsese: Nu
sunt creştin şi nici nu intenţionez sã devin. Apoi a adãugat: Mi-au spus cã voi merge mai sus. Ce
înseamnã aceastã mergere mai sus? Epperson crede cã sunt douã straturi de cunoaştere şi iniţiere în
Gradul 33. Alţii cred cã mai existã şi grade superioare lui 33, dar nimeni nu ştie care. Jim Show declarã:
"Pãrãsind masoneria, dupã 19 ani şi dupã atingerea Gradului 33, mã simt dator sã îi previn pe alţii sã

90
evite capcana demonicã a acesteia". Dupã pãrerea lui Edith Starr Miller, în Teocraţia Ocultã, Gradul 33 îl
reprezintã pe Marele Rãzbunãtor al Marelui Maestru asasinat, adicã al obscurului Hiram Abif.

Masoneria este o organizaţie secretã internaţionalã, anticreştinã şi satanicã, pentru cã intenţioneazã sã

stabileascã o "nouã ordine mondialã" (ceea ce, în parte, a şi reuşit), înlocuind adevãrul divin al
creştinismului cu o religie fabricatã, sprijinitã pe misterele egiptene ale lui Hermes Trismegistul, pe
Cabala evreiascã, pe secretele asiro-babiloniene, pe recunoaşterea ca adevãraţi dumnezei a tuturor
zeilor pãgâni. Albert Pike este un mistic al masoneriei, iniţiat în toate ştiinţele oculte şi expunând în
cartea sa toate rãtãcirile acesteia, un amestec obscur şi demonic de adevãr şi minciunã, în care
creştinismul este "doar o parte a adevãrului". El nu se ocupã de organizarea practicã a masoneriei, nici
de ritualul iniţierilor, ci cautã fundamentarea dogmaticã şi ocultã a doctrinei masonice.

"Masoneria… este totdeodatã interpretarea marii cãrţi a naturii, recitalul fenomenelor fizice şi
astronomice, cea mai purã filosofie şi locul de depozitare unde, ca într-un tezaur, sunt pãstrate în
siguranţã toate marile adevãruri ale revelaţiei primordiale, care formeazã baza oricãrei religii… Doctrina
cabalisticã a fost mereu religia înţelepţilor şi a celor ştiutori, pentru cã ea, ca şi masoneria, tinde
neîncetat spre perfecţiunea spiritualã şi spre fuziunea crezurilor şi a naţionalitãţilor lumii" (A. Pike,
Morala şi Dogma Vechiului şi Acceptatului Rit Scoţian al Francmasoneriei, cap. "Cavaler al Soarelui sau
Prinţ Adept" [Gradul 28 - n.n], p. 625).

Din aceastã concepţie lucifericã a superioritãţii masoneriei faţã de orice altã formã de credinţã sau
gândire rezultã superbia masonicã a conducerii lumii dupã bunul plac al unor indivizi care se socot unşi
de nişte zei - care, de fapt, se reduc la Lucifer - de la care au primit dreptul de stãpânire a lumii. Ei
recunosc pe Iisus Hristos aşa cum şi diavolii Îl recunosc şi se înfioarã (cf. Iacov 2, 19), dar nu înceteazã
revolta împotriva Lui, pentru cã sunt rãzvrãtiţi şi adepţi ai Marelui Rãzvrãtit, Lucifer. Ca şi el, ei ştiu cã
sunt "stãpânitorii lumii acesteia", despre care Iisus a spus: "… şi El [Duhul Sfânt - n.n], venind, va vãdi
lumea de pãcat, şi de dreptate, pentru cã Mã duc la Tatãl Meu şi nu Mã veţi mai vedea; şi de judecatã,
pentru cã stãpânitorul acestei lumi a fost judecat" (Ioan 16, 8-11).

Într-adevãr, stãpânitorul lumii acesteia a şi fost judecat. Oamenii ştiu acest lucru, dar fiii întunericului îi
ţin în cursa lor, prin foame, prin teroare, prin abuz de putere, prin ignoranţã şi printr-o organizare
lumeascã strictã, care pare invincibilã. Dar puterea lui Dumnezeu va risipi puterea "stãpânitorului acestei
lumi", cum omul risipeşte, printr-un simplu gest al mâinii, pânza-capcanã a pãianjenului."

Nota bene: În ciuda tuturor afirmaţiilor publice şi publicitare pe care masoneria le face cu privire la
apartenenţa lui George Washington la o lojã masonicã, nu avem dovezi absolut convingãtoare cã lucrul
este adevãrat, şi cu atât mai puţin cã acesta ar fi fost adânc implicat în aceastã organizaţie. Tot ceea ce se
scrie pe pereţii templelor masonice, scrisori cu conţinut masonic etc., nu sunt susţinute de originale; mai

91
mult, nu am vãzut nici mãcar o copie a acestor scrisori. Iatã de ce mulţi dintre scriitorii antimasoni emit
serioase îndoieli asupra autenticitãţii scrierilor promasonice ale lui George Washington. Pãrerea celor
mai mulţi este cã, aşa cum era atunci moda, sau din motive tactice, George Washington ar fi fost
membru al masoneriei, dar cã prezentarea lui ca un devotat al organizaţiei este propagandisticã şi falsã.

În cele ce urmeazã, dãm câteva scurte extrase din cartea lui Bob Larson, New Book of Cults, publicatã în
1932 la Tyndale House Publisher, Inc., Wheaton, Illinois. La capitolul "Freemasonry", pp. 237-239, el
spune: "Membrii Curţii Supreme William O. Douglas, Potter Stewart, Hugo Black şi Earl Warren constatã
cã cercetãtorii începutului secolului XX au descris şi au interpretat cultul şi riturile masonice. Albert Pike
a fost considerat ca un luciferian ocult, dupã cum îşi expune doctrina în cartea sa… Masonii sunt obligaţi
sã depunã jurãminte sângeroase, dar pe care, dupã afirmaţia lor, ei le socotesc doar simbolice.
Simbolurile lor sunt compasul, care reprezintã forţa masculinã, şi pãtratul, care reprezintã forţa femininã;
G simbolizeazã geometria şi pe Marele Arhitect al Universului (probabil de la engl. God - Dumnezeu);
şorţul simbolizeazã inocenţa mielului, iar steaua cu cinci colţuri - unitatea masoneriei… Masonii jurã ca
partea stângã a pieptului sã le fie sfâşiatã şi intestinele sã le fie arse dacã vor divulga secretele
masoneriei… Cãrţile masonice ameninţã, cu blesteme, cã membrilor care divulgã secretele li se va tãia
beregata, li se va smulge limba şi vor fi înmormântaţi pe malul bãlţilor. Pentru Gradul 30, mai sunt
blestemele ca sã li se strãpungã ochii şi sã li se jupoaie picioarele de piele… În ceea ce priveşte acţiunile
lor caritabile, numai o treime din cât contribuie membrii, sau alte societãţi nemasonice, merge la spitale.
Restul banilor sunt folosiţi pentru cãlãtorii, petreceri şi ospeţe… Masoneria este incomparabilã cu religia
creştinã. Chiar dacã jurãmintele sunt simbolice, ele sunt violente şi criminale. De asemenea, se fac
jurãminte în cadrul lojilor cã vor ascunde criminalii [masoni] şi nu vor divulga nimic despre ei".

92