Poem oTE tert nie tsi ctiei_ Cuiturale eS een e eet Ramnicu-Valcea! Tovarase Dinu, in munca noastrié de teren, am constatat ci in unele institutii, dintr’un motiv oarecare, existi temporar ‘cate o sectic far gef. Jat ins cl ajungila Sfatul Popular din Ramnicu-Valcea, ne-a fost dat si intal- nim un lucru cu totul nou: un gef fard sec gie! $eful suntesi dumneavoastri. Sectia ar fi trebuit s& fie cea Culturalf... Cum adict ? veti tntreba dumneavoastra revoltat. Nu e~ xisti sectie? Cum, ,,nu exist? Tati, aici sunt birourile, sunt functionarii, aici sunt dosarele, aici e biroul meu. $i dovada cea mai concret% iat-o: la intrarea princi- pala, scrie negru pe alb cu litere de-o schioap’: ,,Sectia Culturala“. Tovarise yef, dupi aceste indicii, sectia exist intr’adevar, dar dack ar fi sX ne ludm dupi roadele care le-a dat... ce si mai vor- bim! Pe teren n’ati iegit de luni de zile. Din cand in cfd (la plata salariilor mai cu sea- mi) fi convocayi in biroul dumneavoastra pe directorii ciminelor culturale din raion, pen— tru control, Mami, ce mai control aminun- fit: c&te grade are juica adust, cfte kilo~ grame au gastele thiate, cite oul a adus fie~ care!... Dup& ce vi se predau toate aceste sfapoarte“, priviti cu drag spre cle, si luati Cuvantul: ,,Dragi tovardsi, constat cu bucu- rie ci activitatea dumneavoastr’ di roade bogate. Vi multumesc, tovarigi‘, E drept ci de fiecare dat directorii in- cearci zadarnic si vi arate motivele pentru care ciminele culturale nu duc aproape nici un fel de activitate, tocmai in iarn’ cand oamenii au mai mult timp liber. E drept ci va cer ajutorul, dar dumneavoastrd le-o re- tezaji scurt: ,,Tovardsi, faptul cf ridicasi 9 asemenea problem’ dovedeste lipsa dumnea~ voastré de nivel. Noi trebuie sf privim pro- blema in ansamblu si nu in amfnunt. [ati, nici eu n’o privesc in aminunt, Nu-mi in— tereseazi ci dumneata mi-ai adus o singuré gasc3, «dumneata o singuré giini, sau dum— neata doar zece oud. Nu, astea sunt ami— nunte. Important e faptul cS prjvind iqean— samblu, sunt satisficut, Astfel tfebue vazutd si problema ciminelor. Nu intereseazi cf un cimin sau zece, nu functioneezi. Important e c&, in general, rapoartele intocmite de mine arat’ o continu’ cregtere a activitatii culturale“. Aminuntul, tovarige Dinu, cf in intreg raio- nul nu existh niciun Colt Rogu, nu vi de- mobilizeazi. In definitiv, nici bibliotecile nu functioneazi. Socoteala dumneavoastri ¢ sim- pli: presupunand ci ar functiona ciminele culturale, agi risca si fiti criticat pentru tot felul de lipsuri: ck echipele de dansuri sunt slab pregittite, c& echipele de teatru n’au materialul la vreme, ci nu exist echipe co- tale, mi rog, lipsuri si iar lipsuri. Ati pre- ferat deaccea ca aceste cimine si nu functio- neze de loc. In acest caz, nu puteti fi criti- eat dec&t pentru una singuri: ci nu func- fioneazd!... Mai cu seam’ ci Sfatul Popular regional Pitesti controleazi munca pe te- Fen tot atét cit o controlaji si dumnea— voastra. Trebuie si recunoastem, tovarise sef, maj deundzi afi organizat totusi_un schimb de experiensi cu seful Sectiei Culturale a raionului Horezu. In urma acestui schimb, agi ajuns la concluzia ci... vinurile de O- dobesti sunt net superioare Cot- nari! Acest rezultat ,,cultural [ati facut cu- noscut de indaté si directorilor ciminelor culturale din rai cota parte a cheltuielilor Las st schimb... Aflim ci in momentul de fay va gisiti in plin schimb de experiengé cu Sectia Cultu- tal din Drigisani!... Hai noroc! Nici in oragul Ramnicir-Valcea, situagia nu ¢ mai rozi. Principala activitate culturalé a c&minului ,,$tefan Gheorghiu®, din plin cen— trul oragului, sunt balurile. Cand vi s’a atras atentia asupra acestui lucru, agi luat imediat misurile necesare: pentru a impiedica defi- nitiv organizarea unor astfel de baluri, ati dispus transformarea ciminului cultural in— tr’o magazie de cirbuni! In consecing¥, tori c&rbunii alocagi cdminelor culturale din raion au fost depozitati aici. In urma insistenselor depuse de cetéteni de a se clibera iocalul, afi cedat: ,,bine, voi scoate de aici cirbunii ca si nu vi inchipuiti ci sunt incdpayanat Cu o singura conditie insi: s&-mi ajutatj si bag in locul lor varza. CA tot n’am unde s'0 depozitez"*. Cu atari preocupiri, nu ne surprinde ci lucrari urgente asteapti siptimani in sir tezolvarea, Cand si le faceti pe toate? Abia dac& mai aveti vreme si bruscati si si repe- Ziti oamenii care vin la dumneavoastra. cu treburi. In fata unor asemenea reflexe belicoase, nu e de mirare ci directorul muzeului local a preferat lateasc’ din buzunarul stu de- plasarile ¢ teren in decurs de trei luni, decAt s& se mai infSsigeze odata in tr. Sufer& omul de inimi, si l-a ficul s& evite socurile si emotiile... lente. it deocamdat¥, tovarise Dinu. Doriti si esti? Le asteptim si noi deia forurile dumnea- voastra superioare... In eventualitatea ci va pregititi deplasarea in vederea altor schimburi de experiensi, noi vé urlim succes gi... drum bun. — Chiaburul: ,,Bine, incerca sd te strecori 2 ,,URZICA“ -miu, © gospode ie colectiva". travestit cum esti, poti raof Gadwre tinere de SADI RUDEANU Sedinja sectici literare a revistei ,,Zorile e pe sfarsite. Se discutd planul tematic al unui numér viitor si redactérii isi noteazi sarcinile. Vorbeste acum Dan -Roibu, seful sectiei. — Mai am o problem’; tovarisi. Este vorba de nuvela pé care n’a realizat-o, din picate, tovarigul Stefan Dinu. Tema e interesantl, de actualitate, si cred ci ar fi bine si nu lipseascl din numirul viitor! — Care? intrebs unul din redactori. — Despre atitudinea unor tovarigi care nu incurajeaz’, care nu se preocupi de tinerele cadre, concentrandu-si toat& gtenjia asupra frun— tasilor! E 0 racili ce trebue neapirat combituti. Nuvela, va trebui s& aibi un pronuntar accent satiric! Si vedem acum, cine o scrie! Trebue predati intr’o lund de zile! $i, spundnd aceste cuvinte, privirea sefului se opri asupra lui Alexan- dru Rares, cel mai apreciat redactor, scriitor talentat’ si cu numeroase succese literare. Infelegind din privirea lui Dan Roibu; 4 pe el il vizeazi, Rares rispunse incurcat: — $tiu eu... tovarise Roibu... tema m4 intereseaz4... insé... vedeti... . Rares avea motivele sale, cari il impiedecau s& scrie nuvela. Sofia lui se afla la p&ringii ei la Cluj. Urma si nasci in curind. $1 Rares tinea mult s& plece in zilele urmitoare s’o vadi. Or, in -aceastl pe— rioadd, cu gandul mereu la sofie, Si venea foarte greu si se concen- treze asupra unei lucréri literare. Dar Roibu insista. — Haj, tovardge Rares, nu te mai codi! Vreau si fiu sigur clo s& avem o nuveld de calitate. Deaceea sin mult s’o scrii dumneata! Vezi, documenteazi-te temeinic. Si n’ar fi rfu daci ai gisi chiar un sdm— bure concret! Priveste viata, in jurul dumitale, si n’o s-ti vind greu! — Nu mi-e greu, rosti Rares, dar... Vru si spund motivele care il opreau si§i ia angajamentul. Dar i se preau prea intime. — Bine, tovardge, voi:.. voi incerca Redactorii pardsira camera de sedinji. Doar un tandr rimisese gan- ditor pe scaun, cu carnetul de notie in mand. Foaia din carnet in capul cireia el notase ,,sarcini pentru numdrul 25“ era goald. Si t- nirul redactor privea trist pagina albi dela care el astebtase atatea. . Era de cAteva luni in redactie tindrul Mircea Stoian. Venise aici dela scoala de literaturé. Dar pénd acum nu i se ddduse prilejul.s& scrfe ceva mai de seama. Dan Roibu, seful sectiei, il consola. de fie- care dati, — Ai ribdare, baiatule! O si-ti vinS timpul! Mai ai multe de in- vajat! S§ scrii, u'e fucru ugor! Mai documenteazi-te! Priveste jurul du! Viaqa! Ii erau pe semne tare dragi lui Roibu vorbele astea: ,,Priveste ¥ din jurul tu! Documenteazi-te ! c& le, rostea la tot pasul. Mir Stoian, privea in jurul iui de patru luni, dar Roibu nu-i ici un prilej ca si arate ce a vazut. O nuvela despre cadrele tine nu sunt ajutate... Pai la o asemenea nuvelé lucra Mi ae ian de dou’ lun‘! $i acum, poftim... so scrie Rares! Deod: i fi veni un gand. Se ridick grabit de pe scaui Bones, secretarul de redactie. Acesta il asculth at — Bine, tovarise Stoian! Ma duc chiar acum la pe dumneata pentru nuvela asta. Ai dreptate! Bones il gsi pe Roibu in biroul stu. Cit — Tovarige Roibu, incepu secretarul de — Da, tovarise Bones... — Nuvela asta pe care trebuie s’o Roibu fcu ochii mari si didu — Stoian? Nuvela cu lipss de p: Nu se poate! E prea tanir! Bones nu-gi putu opri un — Si incercim totus — Nu, nu, rosti hotirit Roibu, s’o: scrie Rares! N’avem timp de experienje! E 0 nuvela grea! Stoian trebuie si mai inveye, si mai cu- noasci viata, sd priveascl in jurul lui,-si se documenteze... intr 1a gi te propun i-mii aici, mnuscris, ic, am © propunere! - s’o incerce Stoian! fe Pentru cadrele tinere ? Rares primi dupa cdteva zile o telegrama care-I chema urgent la Cluj. Cat despre nuvelf, nici n’o incepuse. Side plecat trebuia si plece. Cand ténérul Stoian intri tn biroul lui, Rares se frimanta in chutarea unei solujii. — Ce «, tovarige Stoian? ‘Tandrului redactor ti venea foarte greu s4 inceapa. Tovardse Rares... sd vedeti... nuvela asta... a vrea s’o scriu eu... Adici... aproape am scris-o... § Un zambet lumin’ fasa lui Rates. — Bravo, baiatule!. Ma bucur!.... Dar dece nu mi-ai spus pani acum ? — Sé vedeti... n’am indraznit! Credeam cd o si v4 supdrati! _ — Dece sé mi supir! Dimpotriva! Ere si timpui s& ne ardti ce sti! Ai manuscrisul la tine > = I am! rosti fericit Stoian. — Si-l citim! Au stat impreund pana seara tarziu. Rares era in~ cantat de realizarea tindrului redactor. I-a ardtat unele stangacii, i-e dat o seam& de indrumiri, tn- sfarsit, nuvela era > lucrare. frumoasi. S’au despirtit ca doi buni prieteni. — Asa o si lucrim mereu, tovarise Stoian ! — Mulsumesc, fScu tindrul cu obrajii imbujorayi... Dar, tovarasul Roibu ce-o si spuni ? — Nvavea griji! Pune nuvela Ia punct. Il Mimuresc eu cénd ma in- torc dela Cluj! Tine-mi pumnii, Mircea! Vreau si fie baiat ! In biroul stu Dan Roibu terminase de citit un manuscris. Pe fata lui se putea citi un zimbet, Cat& dreptate avusese el cand insistase ca nuvela cu tinerele cadres’o scrie Rarey! Ce conflict puternic! Ce limb& frumoasi! $i ce pagini de satird autentici! — Ai citit nuvela, tovarise Bones ? il intreba el pe secretarul de redactie, care tocmai intrase dup niste corecturi — Citic! — Hi, ai vizut ? Nu e minunatd ? — Bae! — Vezi, tovarise Bones? $i dumneata ziceai ci Rares n'o s’o rea~ lizeze! Bones ridick ochii mirat. — Eu? Spuneam doar s’o scrie Stoian — Ce si vid, tovarige Bones ? Stoian Trebue s{ mai inveje, 8% cuncascd via — Priveasci in jurul lui. — P§i, ‘sigur! Dar unde-i Rarey — Ela Cluj. — La Cluj ? Cand a pl — Pui, e 0 siptiméni., — $i pentru ce a pleca — Pai, ou stigi? tel Usa_se deschise si Rey — Bine v’am gisit, Era vesel, ferici ti ch am, rea tindr! Prea crud, ite-1 dac& vrei la mine. se intoarc’ azi... noudsute. — Bine ardse Rares! facu Roibu, strangindu-i mana. $i, de , di-mi voie sf te felicit. Tot am avut eu dreptate! » Fispunse Rares, multumesc! Sunt fericit, tovarise ucur pentru dumneata! E cea mai minunatd realizere a § rase cu pofté, = Da, intr’adevir... E bine spus: cea mai minunat& realizare. ‘oiby risfoi_manuscrisul. — Spune-mi, tovarise Rares, cum ti-a venit ideea? Rares ficu ochii mari. — Ma rog? — Ideea, zic, idea, cum fi-a _venit ? Pentruc& ceeace ai realizat dumneata nu e un lucru obignuit... Secretarul de redactie, care bigase de seam’ incurc&tura, iesi din birou pe nesimgite. Cateva clipe dupa el isi ficu aparitia Mircea Stoian, — Bine c’ai venit si dummeata, tovarise Stoian! ficu Roibu. Ta acest manuscris, $i citeste-I! Ai multe de iaviyet. Si smi spul apoi, dac& te~ai simyi in stare si scrii o asemenea nuvelé! Stoian nu pricepea nimic. — S& citese manuscrisul ? — Da! ficu Roibu. — PGi... il stiu! — Leai citit ? — Nu... L-am seri Roibu fica doi ochi, cat cepele, si abia reusi si ingane: — Cum ?,.. Dumneata esti... autorul ? ~ Da, interveni Rares, chiar voiam si vi spun cand am intrat gi... = Bine, tovarise Rares, il intrerupse uluitRoibu, dar eu te-am fe~ licitat, si dumneata. mi-ai mulgumit, si ai recunoscut cd ¢ cea mai minunati realizare a dumitale.., — Eu ziceam... c&. vorbisi de copil... — Cate copil ? — Al meu! Trei kilograme nouiisute! Octavian!... Cadre tinere, toverige Roibu ! Seful sectici rosi pani in varful urechilor. — Bravo... tova... tovarase Stoian ! Nuvela e... ¢ bund! Si are multé satiri! Daz cum... cum ai reusit ? Stoian se apropie de birou, ~_— Tema era combaterea celor:care nu se preocupi de cadrele tinere... $i atunci... m’am documentat.., — Bravo, ficu Roibu, asa... — $i, continud Stoian, am Iuat note... — Age... — Si observayii — Foarte bine. -— $i mai ales, apis Stoian.., am privit in jurul meu. — Bra. Roibu, nu mai termini cuyantul. acces acut de tuse, Il impiedeca un »URZICA® 3