Deşeurile spaţiale reprezintă o chestiune care îşi are originile în Războiul Rece, dar care are

potenţialul de a ne crea probleme în prezent.

Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi Biroul Naţiunilor Unite pentru Afaceri Spaţiale (UNOOSA) au
adoptat o poziţie comună în ceea ce priveşte situaţia deşeurilor spaţiale care se află pe orbita planetei
noastre, notează Reuters.

Deşeurile spaţiale care se află pe orbita planetei noastre variază de la particule infime de vopsea sau
metal până la întregi sateliţi care au ieşit din uz. Acumularea acestora începe să ridice probleme
pentru celelate instrumente spaţiale care încă se află în uz. Oficialii agenţiei spaţiale europene au
declarat că reajustarea traiectoriei sateliţilor propii a devenit o pactică frecventă pentru evitarea
coliziunilor cu deşeurile spaţiale.

Şeful ESA, Jan Woerner, este de părere că orbita Pământului, pe care se află sateliţii, instrumentele
ştiinţifice şi gunoaiele spaţiale poate fi văzută ca parte a infrastructurii şi, ca atare, trebuie întreţinută.
În acest caz, întreţinerea infrastructurii orbitale include eliminarea deşeurilor pentru a nu distruge
sateliţii funcţionali, dar şi evitarea unui scenariu cât de poate de periculos, apariţia „sindromului
Kessler”. Mai exact, cercetătorul NASA Donald J. Kessler a propus, în 1978, un scenariu în care
deşeurile spaţiale care se adună pe orbita joasă ar putea cauza o situaţie în care şansele crescute de
producere a unor coliziuni între deşeurile spaţiale ar putea face explorarea spaţială şi utilizarea
sateliţilor imposibilă pentru mai multe generaţii.

Cele două agenţii au lansat o iniţiativă pentru a atrage atenţia asupra pericolului reprezentat de
aceste deşeuri, sperând să reuşească să atragă sprijinul statelor lumii pentru un plan de acţiune
comun care să elimine pericolul acestei situaţii.

„Trebuie să scăpăm de acestea (n.r. deşeurile spaţiale). Astfel, conştientizarea situaţiei reprezintă o
prioritate”, explică Jan Woener.