Eco-STEM într-un mediu curat și protejat -

studenții de la Ecologie, Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Olesea COJOCARU,
dr., conferențiar universitar

File de istorie. Universitatea Agrară de

Stat din Moldova fructifică o istorie de 85 de
ani, care a debutat la 9 aprilie 1933 cu
promulgarea de către MS Regele Carol al II-
lea a Legii despre transformarea Secţiei de
Ştiinţe Agricole a Universităţii din Iaşi în
Facultatea de Ştiinţe Agricole cu sediul la
Chişinău şi a înregistrat multiple schimbări în
cadrul istoriei complexe a ţării noastre.
În 1938 Facultatea de Ştiinţe Agricole şi-a schimbat denumirea în Facultatea de Agronomie
(Figura 1.1) şi împreună cu alte două facultăţi au format Politehnica "Gh. Asachi" din Iaşi, sediul
facultăţii rămânând în continuare la Chişinău.
În cele opt decenii de existenţă, U.A.S.M. a devenit cunoscută, afirmând-se în ţară, cât şi
peste hotare atât prin formarea a peste 50 de mii specialişti de prestigiu, performanţe ştiinţifice,
cât şi prin marele personalităţi care au urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei profesionale,
devenind cunoscute atât în ţară, cât şi departe de hotarele ei.

Figura 1.1. Blocul facultății de Agronomie, 1938

 În semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în dezvoltarea învățământului universitar,
pentru contribuţie substanțială la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi activitate metodico-
ştiinţifică prodigioasă, prin Decretul nr. 820 – VII din 4 octombrie 2013, Universităţii Agrare de
Stat din Moldova i s-a conferit cea mai înaltă distincţie de stat - „Ordinul Republicii”.
Facultatea de Agronomie, deja de mai mult de 8 decenii în studiază cei mai capabili,
inteligenți și talentați studenți. Toți sunt diferiți şi veniți din diferite colțuri ale țării şi pe toți îi
unesc câteva lucruri: ambiția, patriotismul și dragostea față de meleagurile frumoase și fertile.
Pe parcursul a acestor 80 de ani, ne-am dedicat trup și suflet acestor tineri cu un potențial
desăvârșit, pentru a deveni calificați și cu un rol imens în societate. Putem afirma cu mândrie faptul
că absolvenții noștri au adus o contribuție deosebită la consolidare tezaurului economic, social,
politic și cultural al societății. De aceea, tot efortul depus a fost bine meritat. Fiecare student este
o filă din Cartea Facultății, fiecare are povestea sa și a schimbat cursul istoric câtuși de puțin.
Catedra ”Agroecologie şi Ştiinţa Solului” din cadrul facultăți de Agronomie, prezintă o
structură complexă, multidisciplinară, fondată istoric prin contribuţia renumiţilor savanţi pedologi
N. Florov (1933 - 1940) şi academicianului N. Dimo, discipolul lui V. Docuceaev, care a organizat
în anul 1945 catedra de „Pedologie” şi a dezvoltat procesul educaţional de cercetare ştiinţifică şi
domeniul aplicativ al cunoştinţelor pedologice. În diferite perioade la cârma catedrei au activat
academicianul N. Dimo (1945-1947), conferenţiarii universitari I. Lavlinski (1947-1971), I.
Chiroşca (1976-1988), membru corespondent al AŞM, profesorul universitar V. Ungurean (1971-
1976; 1984-2010.
Misiunea catedrei axată pe studenții de la specialitatea ”Ecologie” este orientată spre
cercetarea şi evaluarea ecopedologică a solului, stabilirea modelelor optimale de reglare şi
reproducere a fertilităţii cernoziomurilor, organizării teritoriului şi construirii agrolandşaftelor
durabile, cercetărilor complexe privind factorii de stabilitate şi instabilitate ecologică a spaţiului
rural, influenţei surselor de poluare din spaţiul rural asupra calităţii apei potabile, aprecierii
influenţei nivelului impactului antropogen asupra agrolandşaftului şi calităţii factorilor de mediu,
recomandarea măsurilor de ameliorare. De asemenea, evaluarea ecologică complexă a spaţiului
rural din zonele agricole ale Republicii Moldova, evaluării ecopedologice, fizico-mecanice ale
solului diferitor agroecosisteme.
Colaboratorii catedrei Agroecologie şi Ştiinţa Solului întreţin relaţii în domeniul ştiinţific
şi metodic cu colegii de la alte instituţii de cercetare şi universităţi din Republica Moldova. Au
încheiate acorduri de colaborare didactică şi de cercetare cu catedre şi instituţii naţionale:
1. Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Solului „N. Dimo” (practica de cercetare
a masteranzilor specializării Agroecologie).
 2. Inspectoratul Ecologic de Stat (practica de producţie a studenţilor specialităţii 0521.1 -
Ecologie).
3. Centrul Republican de Pedologie Aplicată (practica de cercetare a masteranzilor
specializării Agroecologie).
4. Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului (practica de
cercetare a masteranzilor specializării Agroecologie).
5. Institutul de Ecologie şi Geografie a AŞM (proiecte comune de cercetare, practica de
cercetare a masteranzilor specializării Agroecologie, antrenarea unor specialişti ai Institutului în
procesul didactic).
INTRODUCERE
Cele mai răspândite soluri din Moldova sunt cernoziomurile, care ocupa 75 la suta din
suprafața teritoriului ţării. În ţara noastră resursele funciare şi de sol reprezintă 33,8 mii km2, având
următoarea structura pe categorii de folosința: teren agricol - 75,5%, păduri şi plantaţii forestiere
- 12,5%, alte categorii de terenuri - 12%. Plantațiile perene - preponderent vii şi livezi, care se
supun cu regularitate lucrărilor şi tratamentelor chimice, constituie 14,5% din terenurile agricole.
Astfel suprafețele supuse lucrărilor intensive ocupa aproape 2/3 din suprafața totala a ţării şi 85,3%
din suprafața terenurilor agricole.
După calitățile naturale, solurile Republicii Moldova fac parte din categoria celor mai
valoroase din zona temperata.
Rolul cunoașterii proprietăților fizice în fertilitatea solului. Înrăutăţirea stării de calitate
a solului duce, inevitabil, la scăderea productivităţii terenurilor, la diminuarea funcţiilor de
menţinere a echilibrului în biosferă, la dispariţia din cadrul capacităţilor ecologice a
componentelor biotice şi abiotice.
 Cercetarea solului prin indici care caracterizează faza solidă, lichidă şi gazoasă este
importantă în evidenţierea momentelor susceptibile ale comportării sistemului sol în întregime, a
reacţiei de răspuns la diverse intervenţii tehnologice, ale căror consecinţe sunt manifestări de
degradare, cum ar fi compactarea, dehumificarea, înrăutăţirea compoziţiei structural agregative
ş.a.
Baza de date existentă la momentul actual pentru monitoringul agroecologic necesită
identificarea unor parametri de diagnosticare a degradărilor care să poată fi aplicaţi uşor, fără
cercetări complicate şi laborioase, fără utilizarea masivă a forţelor inginereşti şi de laborator, în
scopul de evitare a degradărilor severe ale solului. Agricultura nu constituie doar suportul pentru
producerea biomasei, ori sectorul care asigură hrana omenirii, ci reprezintă însăși baza existenței
vieții. În același timp, agricultura trebuie să-și asume și responsabilitatea protecției solului și a
altor resurse ale mediului înconjurător pe care le poate degrada.
Elaborarea şi implementarea unor măsuri de stopare a proceselor de degradare a solului în
fazele incipiente ar putea evita degradarea extremă a sistemelor sol, apă, aer, biodiversitate, ceea
ce este foarte important pentru managementul agricol durabil. Degradarea solurilor prezintă un
pericol imens pentru viitorul omeniri.
Iată de ce se impune aplicarea unor indici de diagnosticare la evaluarea degradării solului
în cadrul agroecosistemelor, apreciați la ieșirile în teren împreună cu studenții de la specialitatea
”Ecologie” la practica didactică SDE ”Chetrosu” (Figura 1.2), rezervația ”Codri”, de producție la
Inspectoratele Ecologice și de cercetare în Instituții specializate în domeniu.

Figura 1.2. Prelevarea probelor de sol de apreciere a proprietăților fizice cu studenții an.
II specialitatea ”Ecologie”, lotul Experimental SDE ”Chetrosu” 23.04.19.
Grupa indicilor antropogeni de evaluare ecologică include următoarele: densitatea
populaţiei, gradul de concentrare a şeptelului de animale, comparativ cu bunurile agricole;
particularităţile amplasării fermelor, complexelor animaliere şi altor obiecte ecologic periculoase
(OEP); gradul impactului chimic asupra agrolandşaftului (aplicarea îngrăşămintelor minerale,
pesticidelor).
Provincia de păduri a Moldovei Centrale (Codrii) ocupa 16% din teritoriul republicii.
Suprafața solurilor de pădure constituie 40%, a cernoziomurilor podzolite şi celor levigate – circa
30%.

Soluri brune şi cenușii de pădure- pădurile de fag şi stejar, carpen ale înălțimii Codrilor
Centrali 99,9 mii ha - 9,0%.

Soluri cenușii de pădure, cernoziomuri podzolite şi levigate - păduri de gorun şi carpen,

stejar din Codri 270,3 mii ha - 8,0%.

Pentru Codri sunt caracteristice solurile brune de pădure şi cele cernoziomice. Zonalitatea
pe latitudine este marcată bine de caracterul răspândirii cernoziomurilor. În nordul republicii
predomină cernoziomurile tipice şi levigate, în partea centrală se întâlnesc cernoziomurile
podzolite şi levigate, iar la sud sunt răspândite cernoziomurile obișnuite şi carbonatice.

În luncile inundabile ale râurilor sub vegetația de lunca şi de balta s-au format solurile
intrazonale.

Eroziunile au influenţat la formarea solurilor cu diferit grad de eluviune. Sunt răspândite

soluri de toate profilurile, aluviale şi deluviale.

După componenţa fizico-chimică, solurile fertile constituie 80% din teritoriul republicii.
 Din ele 63% revin solurilor cu textura lutoasă, 15% - ușoare, argiloase-grele. 17% din total
sunt soluri luto-nisipoase şi uşor lutoase. Cele argiloase (grele) ocupa 1%, cele luto-nisipoase 3%,
şi solurile pietroase 1,5%.

Densitatea de recoltare a probelor. Cercetarea solului în laborator se face pe probe de sol

individuale sau compuse. Determinările efectuate asupra solului în așezare naturală, sau cele de
umiditate, se fac pe probe individuale. În acest caz precizia determinărilor este asigurată printr-un
număr corespunzător de probe individuale (repetiții). Așa, de exemplu, pentru greutatea
volumetrică diferiți autori recomanda 4-10 repetiții (mai puține pentru orizonturile subarabile),
pentru o precizie de 10%, iar pentru umiditate se recomandă 6-10 repetiții pentru stratul de 1 m şi
3 repetiţii pentru adâncimi mai mari de 1 m.
În cazul analizelor fizice, chimice sau biologice, prin care se urmărește obținerea unor
valori medii privind proprietățile solului, pentru a asigura o precizie mai mare a determinărilor,
este bine că proba de sol să rezulte din mai multe probe parțiale. Cercetarea solului printr-o singura
proba, considerata că reprezentativă după criterii morfologice, nu asigură întotdeauna aflarea
valorii medii.
 În stabilirea numărului de probe de sol parțiale, care sa dea proba compusă, trebuie să se
aibă în vedere faptul că un număr mai mare de probe parțiale mărește precizia determinărilor, însa
dacă acest număr este prea mare, nu se poate omogeniza bine proba, ceea ce va afecta precizia
determinărilor.
Rezolvarea acestor probleme dificile se face de către specialistul, care cunoaște bine terenul
şi scopul cercetărilor, pentru care se face recoltarea probelor de sol.
CONCLUZII
Ţinând cont de tendinţele globale în ritmurile deprecierii şi pierderilor irecuperabile de
suprafeţe agricole precum şi în dezvoltarea agriculturii, problema păstrării calităţii învelişului de
sol pe terenurile agricole trebuie să devină pentru statul nostru o preocupare strategică de securitate
naţională.

Exploatarea durabilă a resurselor de sol trebuie să se bazeze pe două principii de bază:

producerea volumului necesar de producţie agricolă pentru satisfacerea necesităţilor populaţiei în
aceste produse şi pentru export; organizarea agriculturii în aşa mod ca procesul de producţie
agricolă să asigure protecţia solurilor, conservarea şi sporirea fertilităţii acestora.