Pronunţia in Limba Daneză

Pronunţia în limba daneză
În limba daneză există, ca şi în celelalte limbi germanice, vocale lungi şi vocale

scurte. De obicei o vocală este lungă atunci când se află înaintea unai singure
consoane sau în poziţia finală în cuvinte monosilabile şi este scurtă înaintea unui grup
de 2 sau mai multe consoane. Există evident şi multe excepţii. În continuare vocalele
lungi vor fi evidenţiate cu 2 puncte (:) după ele. Accentul într-un cuvânt din mai multe
silabe va fi marcat prin simbolul ' în faţa silabei accentuate. De obicei vocalele lungi
se află în silaba accentuată, iar cele scurte se pot afla în oricare silabă. Stød-ul va fi
marcat prin semnul exclamării după vocală, diftongul sau consoana care îl poartă.
Majoritatea cuvintelor daneze sunt accentuate pe prima silabă. Iată în continuare
pronunţia vocalelor daneze:
La începutul documentului
Vocalele
a 1) Se pronunţă a ca în cuvântul francez plat (un a scurt şi ceva mai

închis).
Ex: hat = pălărie
2) Se pronunţă lung şi mult mai deschis decât e românesc (vede, pere).
Ex: have = grădină; vane = obicei
3) Înainte şi după r, înainte de ng şi în diftongul au se pronunţă ca în

româneşte.
Ex: bare = numai; lang = lung
e 1) Se pronunţă lung şi deschis; ceva mai lung decât primul e din cuvântul
românesc cheie.
Ex: renlig = curat
2) Scurt şi ceva mai deschis, ca în cuvântul românesc bec.
Ex: led = articulaţie, încheietură
3) Ceva mai deschis ca primul e din cuvintele vede, mere; asemănător cu

ä german din cuvintele Nächte, Länder. Este totdeauna scurt.
Ex: hest = cal; ven = prieten
4) Într-o silabă neaccentuată (de obicei finală) se pronunţă ca şi ă

românesc sau ca un e german din cuvântul machen.
Ex: gammel = bătrân; skrive = a scrie
i 1) Se pronunţă lung şi închis, ca în cuvântul românesc fire.
Ex: vise = a arăta
2)_Scurt ca în româneşte.
Ex: vi = noi; hilsen = salut
o 1) Se pronunţă lung şi închis ca în românescul rol sau sol, cu buzele

rotunjite şi mai prelungit.
Ex: skole = şcoală
2) Scurt şi ceva mai deschis.
Ex: ost = caşcaval
3) Scurt şi mai deschis decât variantele precedente.
Ex: nok = destul; blot = numai
u 1) Lung, închis şi labializat ca în trăsură, dar mai prelungit.
Ex: due = porumbel; hule = peşteră
2) Scurt şi mai puţin labializat ca în bust.
Ex: muskel = muşchi; kunne = a putea

3)Ca un o scurt înaintea grupurilor de consoane ft, kk, mm, nd, ng.
Ex: luft = aer; lukke = a închide
y Ca un ü din germană (Typ, Übel) sau în franceză bordure, conpure. Se

rotunjesc buzele ca pentru u şi se rosteşte i.
Ex: lyse = a străluci; lytte = a asculta
æ Ca un e scurt din cuvântul german denn
Ex: læse = a citi; æble = măr
ø Aproximativ ca ö din cuvântul german Köln, Öl, Goethe sau în cuvântul

francez chanteuse (se rotunjesc buzele ca pentru o şi se rosteşte e).
Ex: købe = a cumpăra
å Se pronunţă ca un o între deschis şi semideschis.
Ex: gå = a merge
Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze
Diftongii
aj, ej, eg, ig Se pronunţă ai
Ex: maj = mai; dejlig = frumos; regu = ploaie; mig = mie, pe mine
øj, øg Se pronunţă oi (o scurt şi deschis)
Ex: høj = înalt; løg = ceapă
af, av, au Se pronunţă au
Ex: aflang = prelung; hav = mare, ocean; automat = automat
sv Se pronunţă iu
Ex: livlig = vioi
ev, eb Se pronunţă eu
Ex: rev = recif; peber = piper
yv Se pronunţă labializat üu
Ex: Syv = şapte
ov, ob Se pronunţă ou (o scurt şi deschis)
Ex: lov = lege; over = peste
æv Se pronunţăeu (e mai deschis)

Ex: ævle = a flecări; jævn = neted
j+vocală Se pronunţă i urmat de vocală mai lungă
Ex: ja = da; jod = iod
Consoanele
b În grupurile eb şi ob b devine u. În rest seamănă mult cu p din română

sau franceză
Ex: peber = piper; kobber = cupru
c 1. Înainte de e, i, y, ø devine s. În rest se pronunţă ca şi k
Ex: cigaret = ţigară; cykel = bicicletă
2. Grupul ch urmat de o vocală se pronunţă ca un ş românesc
Ex: chokolade = ciocolată
d 1. Se pronunţă ca şi grupul th din engleză (there, wether), la sfârşitul

cuvintelor monosilabice după o vocală, între 2 vocale în silaba finală a
unui cuvânt şi înaintea unor consoane sonore
Ex: bade = a face baie
2. Nu se pronunţă în grupurile de consoane dt, ds, ld, nd, rd
Ex: lidt = puţin; vand = apă
Excepţii: gyldig = valabil; myndig = autoritar
3. Ca un d românesc
Ex: dansk = daneză; aldrig = niciodată
4. Grupul dd înaintea vocalei e în poziţia finală, neaccentuată se

pronunţă ca şi englezescul th (this, that)
Ex: sidde = a şedea; bredden = malul
5. Grupul dd înainte de a, e sau i se pronunţă uneori d surd
Ex: addere = a aduna
f Se pronunţă ca în româneşte. În prefixul of, f devine u
Ex: afstand = distanţă
g 1. Ca şi un g românesc
Ex: gade = stradă
2. La finalul multor consoane monosilabice, de obicei după o vocală

scurtă se pronunţă ca un c românesc
Ex: lug = orz
3. Între 2 vocale, când este urmat de un e neaccentuat se pronunţă ca un

h românesc sonor (echivalent cu g din spaniolul luego = îndată)
Ex: regel = regulă
Obs: În grupurile -uge, -ige, -yge, -age şi în poziţie finală, de multe ori g
nu se pronunţă
4. În grupurile ge, gi se pronunţă g (ca şi în limba germană)
h Se pronunţă ca în româneşte, cu excepţia grupurilor hj şi hv unde este mut.
Ex: have = a avea; hvem = cine; hjemme = acasă

j Ca un i românesc, înainte sau după o vocală
Ex: ja = da; haj = rechin
k Ca un c românesc
Ex: koste = a costa
l Ca în româneşte
Ex: lytte = a asculta
m Ca în româneşte
Ex: men = însă, dar
n Ca în româneşte. Când este urmat de g se pronunţă nazal ng, ca în

cuvintele germane Gong, Menge
Ex: nord = nord; lang = lung
p Ca în limba română
Ex: pil = salcie
r 1. Înaintea vocalelor se pronunţă ca un r francez uvular (graseiat)
Ex: lære = a învăţa
2. După vocale se pronunţă ca un r foarte slab (vocalic), ca şi în cuvintele

engleze four, there.
s Ca un s românesc, cu excepţia grupului sj şi a grupului ss din sufixul -
ssion, în cuvintele de origine străină (franceză) unde se pronunţă ş
Ex: se = a vedea; sjæl = suflet; passion = pasiune
t 1. Se pronunţă ca un t românesc aspirat, într-o silabă accentuată şi

neprecedat de o altă consoană
Ex: tolk = interpret
Observatie: Când este la sfârşitul unei silabe t nu este aspirat.
2. Grupul et la final (neaccentuat) se pronunţă ca un ă urmat de sunetul

th din engleză (there)
Ex: huset = casa
3. În sufixul -tion din cuvintele de origine străină (franceză), t se

pronunţă ca un ş românesc
Ex: nation = naţiune

v,w 1. Se pronunţă v
Ex: varm = cald; Wessing
2. În diftongii av, iv, ev, ov, yv, æv v se pronunţă u
Ex: hav = mare, ocean; livlig = vioi; rev = recif; lov = lege; syv = şapte;
jævn = drept, neted
z Se pronunţă totdeauna s
Ex: zebra = zebră

x În limba daneză modernă acest semn a fost înlocuit cu ks. A rămas în
cuvintele străine, în poziţie iniţială (xylograf = xilograf) şi în cuvântul
taxa = taxi
q Există foarte rar şi se pronunţă k
Ex: quiz = emisiune gen “cine ştie câştigă”
Accentul
Ca şi în celelalte limbi germanice, în daneză accentul cade de obicei pe prima silabă.
Există însă unele excepţii:
1. Prefixele be-, er- şi uneori for- sunt neaccentuate, accentul trecând pe a doua silabă
a cuvântului.
Ex: betale = a plăti;
erkende = a recunoaşte;
forstå = a înţelege
Excepţie forlag = editură (accentul cade pe prima silabă)
2. Multe cuvinte străine, mai ales din franceză, au accentul pe ultima silabă.
Ex: grammatik = gramatică;
telefon = telefon
3. Sufixele -ere, -eri, -i, -ik, -tion, -tør, -ur ppoartă accent, deplasând astfel accentul la
finalul cuvintelor.
Ex: presentere = a prezenta;
bageri = brutărie;
geni = geniu;
fonetik = fonetică;
station = gară;
direktor = director;
kultur = cultură
4. Sufixul -inde (cu care se alcătuiesc substantivve feminine) este accentuat
Ex: lærerinde = învăţătoare
Stød-ul (Ocluziunea glotală)
Stød-ul este o caracteristică a pronunţiei limbii daneze. El constă din întreruperea

rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător
celui închiderii coardelor vocale când tuşim, fără ca, totuşi, închiderea să se producă
forţat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată şi doar când coardele vocale
vibrează. Deci stød-ul afectează doar sunetele sonore şi se realizează:
a) pe o vocală într-o silabă cu vocala lungă;
b) pe un diftong;
c) pe o consoană finală, într-o silabă alcătuită dintr-o vocală scurtă şi o consoană

finală sonoră.
Consoanele surde p, t, k, b, d, h, s, f nu pot avea stød.
Mulţi vorbitori nedanezi au tendinţa de a articula prea tare stød-ul ducând astfel la o
pronunţie nefirească a limbii. Pentru a evita astfel de situaţii, este recomandată o mai
rară folosire a stød-ului, decât o pronunţare exagerată a lui.
Iată în cele ce urmează câteva reguli pentru utilizarea stød-ului:
1. Majoritatea cuvintelor monosilabice au stød, dacă îndeplinesc condiţiile necesare.
Ex: bro = pod;
to = doi;
stor = mare
Primesc stød şi substantivele monosilabice cu sufixul genitival -s (bros = al, a

podului), adjectivele monosilabice cu desinenşa -t a neutrului (stort = mare) şi verbul
la formele monosilabice (at gå = a merge; han går = el merge).
Stød-ul mai apare la cuvintele bisilabice provenite din cuvinte monosilabice (ager =
ogor, provenit din akr); într-o serie de sufixe folosite pentru crearea de substantive,
adjective sau verbe, de exemplu -hed, -dom, -skab, -bar (enighed = unire; lærdom =
erudiţie; venskab = prietenie; frugtbar = roditor).
În multe cuvinte de origine străină (franceză), mai ales la substantivele terminate în -

ion (organisation = organizaţie) şi la toate verbele terminate la infinitiv cu -ere
(arrivere = a sosi) apare stød.
În cuvintele compuse, ultima componentă îşi menţine stød-ul, dacă îl avea (bil =
automobil, personbil = automobil de persoane).
2. Nu se produce stød:
a) În cuvintele monosilabice terminate cu o vocală scurtă şi o consoană surdă.
Ex: kat = pisică; kop = ceaşcă
b) Cuvintele bisilabice terminate în –e nu au stød.
Ex: pære = pare; kone = soţie
La aceste cuvinte stød-ul nu apare, de obicei, nici la forma articulată sau cea de plural.
Stød-ul lipseşte şi la forma, de obicei bisilabică, a infinitivului verbelor simple (at tale
= a vorbi).
Alfabetul danez
a [e] k [ko] u [u]

b [be] l [el] v [ve]
c [se] m [em] w [dobălt ve]
d [de] n [en] x [eks]
e [e] o [o] y [ü]
f [ef] p [pe] z [set]
g [ge] q [ku] æ [æ:]
h [ho] r [er] ø [ö]
i [i] s [es] å [o]
j [jot] t [te]
Adjectivul în limba daneză
Cuprins
 Introducere - declinarea adjectivului
 Adjectivele neregulate - declinare
 Comparaţia adjectivelor
 Exemple de adjective
Introducere
În limba daneză adjectivele se acordă în gen şi număr cu substantivele pe care le

descriu.
1. Când adjectivul se află înaintea substantivului:
a) primeşte terminaţia -t la substantivele de gen neutru, aflate la singular şi precedate

de artocolul nehotărât et.
Exemplu: et stort hus = o casă mare

b) primeşte terminaţia –e, atunci când este urmat de orice substantiv aflat la plural sau
un substantiv aflat la singular şi precedat de pronumele demonstrativ den, det, de
(indiferent de gen).
Exemplu: store byer = oraşe mari
de store byer = oraşele mari
den brune blyant = creionul maro
det store hus = casa mare
c) nu primeşte nici o terminaţie când este urmat de un substantiv la genul comun, la

singular.
Exemplu: en stor by = un oraş mare
Singular Plural
Gen comun en stor by den store by store byer de store byer
Gen neutru et stort hus det store hus store huse de store huse
2. Când adjectivul se află după substantiv:
a) primeşte terminaţia -e când substantivul este la plural (indiferent de gen).
Exemplu: byer er store / byerne er store
huse er store / husene er store
b) primeşte terminaţia -t, atunci când substantivul este de genul neutru, la singular.
Exemplu: et hus er stort
huset er stort
c) nu primeşte nici o terminaţie, atunci când substantivul este de genul comun (en), la
singular.
Exemplu: en by er stor
byen er stor
Pentru a generaliza regulile de mai sus se poate spune că:
1. Atunci când substantivul pe care îl însoţeşte adjectivul este la plural, adjectivul va

primi terminaţia -e, indiferent de genul, articolul şi locul substantivului faţă de
adjectiv.
2. Atunci când substantivul este la singular, nehotărât, adjectivul primeşte terminaţia -

t pentru substantivele de gen neutru (et) şi nu primeşte nici o terminaţie pentru
substantivele de gen comun (en).
3. Când substantivul este nehotărât şi înaintea adjectivului, adjectivul primeşte -t la

genul neutru şi nici o terminaţie la genul comun (ca şi la 2).
4. Când substantivul este la singular şi precedat de den, det, de adjectivul primeşte

terminaţia -e.
Exemple:
en gul bog den gule bog gule bøger de gule bøger
et gråt bord det gråe bord gråe borde de gråe borde
En bog er gul Bogen er gul Bøger er gule Bøgerne er gule
Et bord er gråt Bordet er gråt Borde er gråe Bordene er gråe
Observaţii:
1. La adjectivele terminate în -sk sau -t nu se adaugă niciodată terminaţia -t.
Exemplu: dansk, engelsk, kort

2. Adjectivele terminate în -e nu îşi schimbă forma. La fel şi participiul prezent folosit
ca adjectiv.
Exemplu: lille, stille
3. Adjectivul lille devine la toate formele de plural små.
4. La adjectivele terminate în -en, -el sau -er atunci când se adaugă -e se pierde primul
-e-.
Exemplu: gammel, sulten, sikker, mager
5. Adjectivele blå şi grå nu primesc niciodată -e.
6. Adjectivele terminate în -el, -en sau -er, dacă au o consoană dublă, când primesc e,
pierd o consoană.
7. Adjectivele terminate în –et au –ede la singular hotărât şi la plural.
Exemplu: nymalet, langhåret
8. Unele adjective dublează consoana când primesc –e.
Exemplu: smuk, glat

Adjectivele neregulate
1. Unele adjective au întotdeauna aceeaşi formă. De obicei acestea sunt

adjective terminate în -e (lille, moderne).
2. Adejectivele terminate în -ek sau -t nu primesc nici o terminaţie când însoţesc

substantive neutre (et) (interessant, sort, dansk).
3. Mai sunt unele adjective care prezintă neregularităţi în timpul declinării.
Exemplu: sulten, sultne
sikker, sikre
gammel, gamle
Comparaţia adjectivelor
Majoritatea adjectivelor formează comparativul şi superlativul prin adăugarea

terminaţiilor -ere, respectiv -est.
Exemplu:
bred – bredere – bredest (întins – mai întins – cel mai întins);
høj – højere – højest (înalt – mai înalt – cel mai înalt);
hurtig – hurtigere – hurtigest (rapid – mai rapid – cel mai rapid).
Adjectivele, formate din mai multe silabe, formează comparativul şi superlativul cu

adverbele mere, respectiv mest.
Exemplu:
intelligent – mere intelligent – mest intelligent
interessant – mere interessant – mest interessant
Unele adjective se compară în mod neregulat.

Exemplu:
god – bedre – bedst (bine – mai bine – cel mai bine);
gammel – ældre – ældst (bătrân – mai bătrân – cel mai bătrân);
dårlig – værre – værst (rău – mai rău – cel mai rău);
lille – mindre – mindst (mic – mai mic – cel mai mic);
lang – længere – længst (lung – mai lung – cel mai lung);
stor – større – størst (mare – mai mare – cel mai mare);
ung – yngre – yngst (tânăr – mai tânăr – cel mai tânăr);
få – ferre – færrest (puţin - mai puţin - cel mai puţin);

mange – flere – flest
meget – mere – mest (mult - mai mult - cel mai mult);
slem – værre – værst
Adjectivele pot forma adverbe prin adăugarea terminaţiei -t.
Exemplu: forsigtig – forsigtigt

Exemple de adjective
rece = kold
cald = varm
frumos = smuk, dejlig
urât = grim
curat = ren, pæn, net, glat
murdar = snavset, smudsig
tânăr = ung
bătrân = gammel
mic = lille
mare = stor
bun = god
rău = ond, ubehagelig
corect = ret, rigtig
fals = forker
bolnav = syg
sănătos = sund, rask
harnic = flittig
leneş = doven, lad
simplu = simpel
dificil = vanskelig
repede = hastig
rapid = hurtig
încet = langsom
rar = lanysom
nou = ny
vechi = gammel
inteligent = intelligent
puţin = få
mult = megen, meget
lung = lang
înalt = høj
scund = kort, lav
greu = tung
uşor = rolig, let
gras = tyk
gros = tykt
subţire = tyndt
slab = mager
des = ofte
rar = sjælden
puternic = stærk, kraftig, mægtig
moale = blød
dur = hård
sărac = fattig
bogat = rig
comod = bekvem
întins = bred
larg = bred
adânc = dyb
puternic = stærk
obosit = træt
vesel = munter
ceţos = tåget
confortabil = behagelig
atractiv = tiltalende
modern = moderne
orb = blind
surd = døv
îngrijorat = bekymret
lacom = begærlig
curios = nysgerrig
politicos = høflig
trist = bedrøvet, sørgelig, trist
furios = rasende
adânc = dyb
lung = lang
lat = bred
scurt = kort
îngust = smal
strâmt = snæver
luminos = lys
întunecos = mørk
plin = fuld
gol = tom
ascuţit = skarp
scump = dyr
ieftin = billig
dulce = sød
amar = bitter
acru = sur
captivant = spændende
vesel = glad
deştept = dygtig
fericit = lykkelig
Adjectivul în limba daneză
Cuprins
 Introducere - declinarea adjectivului
 Adjectivele neregulate - declinare
 Comparaţia adjectivelor
 Exemple de adjective
Introducere
În limba daneză adjectivele se acordă în gen şi număr cu substantivele pe care le

descriu.
1. Când adjectivul se află înaintea substantivului:
a) primeşte terminaţia -t la substantivele de gen neutru, aflate la singular şi precedate

de artocolul nehotărât et.
Exemplu: et stort hus = o casă mare
b) primeşte terminaţia –e, atunci când este urmat de orice substantiv aflat la plural sau
un substantiv aflat la singular şi precedat de pronumele demonstrativ den, det, de
(indiferent de gen).
Exemplu: store byer = oraşe mari
de store byer = oraşele mari
den brune blyant = creionul maro

det store hus = casa mare
c) nu primeşte nici o terminaţie când este urmat de un substantiv la genul comun, la

singular.
Exemplu: en stor by = un oraş mare
Singular Plural
Gen comun en stor by den store by store byer de store byer
Gen neutru et stort hus det store hus store huse de store huse
2. Când adjectivul se află după substantiv:
a) primeşte terminaţia -e când substantivul este la plural (indiferent de gen).
Exemplu: byer er store / byerne er store
huse er store / husene er store
b) primeşte terminaţia -t, atunci când substantivul este de genul neutru, la singular.
Exemplu: et hus er stort
huset er stort
c) nu primeşte nici o terminaţie, atunci când substantivul este de genul comun (en), la
singular.
Exemplu: en by er stor
byen er stor
Pentru a generaliza regulile de mai sus se poate spune că:
1. Atunci când substantivul pe care îl însoţeşte adjectivul este la plural, adjectivul va

primi terminaţia -e, indiferent de genul, articolul şi locul substantivului faţă de
adjectiv.
2. Atunci când substantivul este la singular, nehotărât, adjectivul primeşte terminaţia -
t pentru substantivele de gen neutru (et) şi nu primeşte nici o terminaţie pentru
substantivele de gen comun (en).
3. Când substantivul este nehotărât şi înaintea adjectivului, adjectivul primeşte -t la

genul neutru şi nici o terminaţie la genul comun (ca şi la 2).
4. Când substantivul este la singular şi precedat de den, det, de adjectivul primeşte

terminaţia -e.
Exemple:
en gul bog den gule bog gule bøger de gule bøger
et gråt bord det gråe bord gråe borde de gråe borde
En bog er gul Bogen er gul Bøger er gule Bøgerne er gule
Et bord er gråt Bordet er gråt Borde er gråe Bordene er gråe
Observaţii:
1. La adjectivele terminate în -sk sau -t nu se adaugă niciodată terminaţia -t.
Exemplu: dansk, engelsk, kort
2. Adjectivele terminate în -e nu îşi schimbă forma. La fel şi participiul prezent folosit

ca adjectiv.
Exemplu: lille, stille
3. Adjectivul lille devine la toate formele de plural små.
4. La adjectivele terminate în -en, -el sau -er atunci când se adaugă -e se pierde primul
-e-.
Exemplu: gammel, sulten, sikker, mager

5. Adjectivele blå şi grå nu primesc niciodată -e.
6. Adjectivele terminate în -el, -en sau -er, dacă au o consoană dublă, când primesc e,
pierd o consoană.
7. Adjectivele terminate în –et au –ede la singular hotărât şi la plural.
Exemplu: nymalet, langhåret
8. Unele adjective dublează consoana când primesc –e.
Exemplu: smuk, glat

Adjectivele neregulate
1. Unele adjective au întotdeauna aceeaşi formă. De obicei acestea sunt

adjective terminate în -e (lille, moderne).
2. Adejectivele terminate în -ek sau -t nu primesc nici o terminaţie când însoţesc

substantive neutre (et) (interessant, sort, dansk).
3. Mai sunt unele adjective care prezintă neregularităţi în timpul declinării.
Exemplu: sulten, sultne
sikker, sikre
gammel, gamle
Comparaţia adjectivelor
Majoritatea adjectivelor formează comparativul şi superlativul prin adăugarea

terminaţiilor -ere, respectiv -est.
Exemplu:
bred – bredere – bredest (întins – mai întins – cel mai întins);
høj – højere – højest (înalt – mai înalt – cel mai înalt);

hurtig – hurtigere – hurtigest (rapid – mai rapid – cel mai rapid).
Adjectivele, formate din mai multe silabe, formează comparativul şi superlativul cu

adverbele mere, respectiv mest.
Exemplu:
intelligent – mere intelligent – mest intelligent
interessant – mere interessant – mest interessant
Unele adjective se compară în mod neregulat.

Exemplu:
god – bedre – bedst (bine – mai bine – cel mai bine);
gammel – ældre – ældst (bătrân – mai bătrân – cel mai bătrân);
dårlig – værre – værst (rău – mai rău – cel mai rău);
lille – mindre – mindst (mic – mai mic – cel mai mic);
lang – længere – længst (lung – mai lung – cel mai lung);
stor – større – størst (mare – mai mare – cel mai mare);
ung – yngre – yngst (tânăr – mai tânăr – cel mai tânăr);
få – ferre – færrest (puţin - mai puţin - cel mai puţin);
mange – flere – flest
meget – mere – mest (mult - mai mult - cel mai mult);
slem – værre – værst
Exemplu: forsigtig – forsigtigt

Exemple de adjective
rece = kold
cald = varm
frumos = smuk, dejlig
urât = grim
curat = ren, pæn, net, glat
murdar = snavset, smudsig
tânăr = ung
bătrân = gammel
mic = lille
mare = stor
bun = god
rău = ond, ubehagelig
corect = ret, rigtig
fals = forker
bolnav = syg
sănătos = sund, rask
harnic = flittig
leneş = doven, lad
simplu = simpel
dificil = vanskelig
repede = hastig
rapid = hurtig
încet = langsom
rar = lanysom
nou = ny
vechi = gammel
inteligent = intelligent
puţin = få
mult = megen, meget
lung = lang
înalt = høj
scund = kort, lav
greu = tung
uşor = rolig, let
gras = tyk
gros = tykt
subţire = tyndt
slab = mager
des = ofte
rar = sjælden
puternic = stærk, kraftig, mægtig
moale = blød
dur = hård
sărac = fattig
bogat = rig
comod = bekvem
întins = bred
larg = bred
adânc = dyb
puternic = stærk
obosit = træt
vesel = munter
ceţos = tåget
confortabil = behagelig
atractiv = tiltalende
modern = moderne
orb = blind
surd = døv
îngrijorat = bekymret
lacom = begærlig
curios = nysgerrig
politicos = høflig
trist = bedrøvet, sørgelig, trist

furios = rasende
adânc = dyb
lung = lang
lat = bred
scurt = kort
îngust = smal
strâmt = snæver
luminos = lys
întunecos = mørk
plin = fuld
gol = tom
ascuţit = skarp
scump = dyr
ieftin = billig
dulce = sød
amar = bitter
acru = sur
captivant = spændende
vesel = glad
deştept = dygtig
fericit = lykkelig
Adverbul în limba daneză

Cuprins
 Introducere
 Adverbe cu 2 forme
 Cele mai folosite adverbe
Introducere
Adverbele se formează, de obicei, prin adăugarea terminaţiei -t la forma de bază a

adjectivului.
Exemplu:
høflig – høfligt (politicos – în mod politicos);
langsom – langsomt (încet – în mod lent).
Adjectivele terminate în -t nu primesc nici o terminaţie.
Exemplu:
træt – træt (obosit – în mod obosit).
Adverbele se compară la fel ca şi adjectivele, dar la comparativ şi superlativ -t

dispare.
Exemplu:
høfligt – høfligere – høfligst.
Unele adverbe se compară neregulat (vezi şi comparaţia adj.).
Exemplu:
gerne – hellere – helst (bucuros – mai bucuros – cel mai bucuros);
godt – bedre – best (bine – mai bine – cel mai bine).
Adverbe cu 2 forme
Unele adverbe pot avea 2 forme: o formă scurtă şi una lungă. Forma scurtă este
folosită atunci când apare o schimbare a locului, o mişcare.
Henrik går op. (Henrik merge sus.)
Forma lungă este folosită atunci când este efectuată o acţiune care nu implică
schimbarea locului.
Henrik er oppe.
Astfel de adverbe cu 2 forme sunt cele care arată o direcţie: op/oppe (sus), ned/nede
(jos), hjem/hjemme (acasă), ud/ude (afară), ind/inde (înăuntru, în).
Exemplu:
forsigtig – forsigtigt
Cele mai folosite adverbe sunt:
ikke (nu, nicht în germană sau not în engleză),
igen (din nou),
kun (doar),
her (aici),
der (acolo),
gerne (cu plăcere, bucuros),
meget (foarte),
aldrig (niciodată),
altid (întotdeauna),
så (atât, aşa de),

ofte (deseori),
derfor (de aceea).
også (de asemenea).
Reguli de pronunţie în limba

daneză
Cuprins
 Pronunţia în limba daneză

 Vocalele
 Diftongii
 Consoanele
 Accentul
 Stød-ul (Ocluziunea glotală)
 Alfabetul danez
 Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze
Pronunţia în limba daneză
În limba daneză există, ca şi în celelalte limbi germanice, vocale lungi şi vocale

scurte. De obicei o vocală este lungă atunci când se află înaintea unai singure
consoane sau în poziţia finală în cuvinte monosilabile şi este scurtă înaintea unui grup
de 2 sau mai multe consoane. Există evident şi multe excepţii. În continuare vocalele
lungi vor fi evidenţiate cu 2 puncte (:) după ele. Accentul într-un cuvânt din mai multe
silabe va fi marcat prin simbolul ' în faţa silabei accentuate. De obicei vocalele lungi
se află în silaba accentuată, iar cele scurte se pot afla în oricare silabă. Stød-ul va fi
marcat prin semnul exclamării după vocală, diftongul sau consoana care îl poartă.
Majoritatea cuvintelor daneze sunt accentuate pe prima silabă. Iată în continuare
pronunţia vocalelor daneze:
Vocalele
a 1) Se pronunţă a ca în cuvântul francez plat (un a scurt şi ceva mai
închis).
Ex: hat = pălărie
2) Se pronunţă lung şi mult mai deschis decât e românesc (vede, pere).
Ex: have = grădină; vane = obicei
3) Înainte şi după r, înainte de ng şi în diftongul au se pronunţă ca în

româneşte.
Ex: bare = numai; lang = lung
e 1) Se pronunţă lung şi deschis; ceva mai lung decât primul e din cuvântul
românesc cheie.
Ex: renlig = curat
2) Scurt şi ceva mai deschis, ca în cuvântul românesc bec.
Ex: led = articulaţie, încheietură
3) Ceva mai deschis ca primul e din cuvintele vede, mere; asemănător cu

ä german din cuvintele Nächte, Länder. Este totdeauna scurt.
Ex: hest = cal; ven = prieten
4) Într-o silabă neaccentuată (de obicei finală) se pronunţă ca şi ă

românesc sau ca un e german din cuvântul machen.
Ex: gammel = bătrân; skrive = a scrie
i 1) Se pronunţă lung şi închis, ca în cuvântul românesc fire.
Ex: vise = a arăta
2)_Scurt ca în româneşte.
Ex: vi = noi; hilsen = salut

o 1) Se pronunţă lung şi închis ca în românescul rol sau sol, cu buzele
rotunjite şi mai prelungit.
Ex: skole = şcoală
2) Scurt şi ceva mai deschis.
Ex: ost = caşcaval
3) Scurt şi mai deschis decât variantele precedente.
Ex: nok = destul; blot = numai
u 1) Lung, închis şi labializat ca în trăsură, dar mai prelungit.
Ex: due = porumbel; hule = peşteră
2) Scurt şi mai puţin labializat ca în bust.
Ex: muskel = muşchi; kunne = a putea
3)Ca un o scurt înaintea grupurilor de consoane ft, kk, mm, nd, ng.
Ex: luft = aer; lukke = a închide
y Ca un ü din germană (Typ, Übel) sau în franceză bordure, conpure. Se

rotunjesc buzele ca pentru u şi se rosteşte i.
Ex: lyse = a străluci; lytte = a asculta
æ Ca un e scurt din cuvântul german denn
Ex: læse = a citi; æble = măr

ø Aproximativ ca ö din cuvântul german Köln, Öl, Goethe sau în cuvântul
francez chanteuse (se rotunjesc buzele ca pentru o şi se rosteşte e).
Ex: købe = a cumpăra
å Se pronunţă ca un o între deschis şi semideschis.
Ex: gå = a merge
Diftongii
aj, ej, eg, ig Se pronunţă ai
Ex: maj = mai; dejlig = frumos; regu = ploaie; mig = mie, pe mine
øj, øg Se pronunţă oi (o scurt şi deschis)
Ex: høj = înalt; løg = ceapă
af, av, au Se pronunţă au
Ex: aflang = prelung; hav = mare, ocean; automat = automat
sv Se pronunţă iu
Ex: livlig = vioi

ev, eb Se pronunţă eu
Ex: rev = recif; peber = piper
yv Se pronunţă labializat üu
Ex: Syv = şapte
ov, ob Se pronunţă ou (o scurt şi deschis)
Ex: lov = lege; over = peste
æv Se pronunţăeu (e mai deschis)
Ex: ævle = a flecări; jævn = neted
j+vocală Se pronunţă i urmat de vocală mai lungă
Ex: ja = da; jod = iod
Consoanele
b În grupurile eb şi ob b devine u. În rest seamănă mult cu p din română

sau franceză
Ex: peber = piper; kobber = cupru

c 1. Înainte de e, i, y, ø devine s. În rest se pronunţă ca şi k
Ex: cigaret = ţigară; cykel = bicicletă
2. Grupul ch urmat de o vocală se pronunţă ca un ş românesc
Ex: chokolade = ciocolată
d 1. Se pronunţă ca şi grupul th din engleză (there, wether), la sfârşitul

cuvintelor monosilabice după o vocală, între 2 vocale în silaba finală a
unui cuvânt şi înaintea unor consoane sonore
Ex: bade = a face baie
2. Nu se pronunţă în grupurile de consoane dt, ds, ld, nd, rd
Ex: lidt = puţin; vand = apă
Excepţii: gyldig = valabil; myndig = autoritar
3. Ca un d românesc
Ex: dansk = daneză; aldrig = niciodată
4. Grupul dd înaintea vocalei e în poziţia finală, neaccentuată se

pronunţă ca şi englezescul th (this, that)
Ex: sidde = a şedea; bredden = malul
5. Grupul dd înainte de a, e sau i se pronunţă uneori d surd
Ex: addere = a aduna
f Se pronunţă ca în româneşte. În prefixul of, f devine u
Ex: afstand = distanţă

g 1. Ca şi un g românesc
Ex: gade = stradă
2. La finalul multor consoane monosilabice, de obicei după o vocală

scurtă se pronunţă ca un c românesc
Ex: lug = orz
3. Între 2 vocale, când este urmat de un e neaccentuat se pronunţă ca un

h românesc sonor (echivalent cu g din spaniolul luego = îndată)
Ex: regel = regulă
Obs: În grupurile -uge, -ige, -yge, -age şi în poziţie finală, de multe ori g
nu se pronunţă
4. În grupurile ge, gi se pronunţă g (ca şi în limba germană)
h Se pronunţă ca în româneşte, cu excepţia grupurilor hj şi hv unde este mut.
Ex: have = a avea; hvem = cine; hjemme = acasă

j Ca un i românesc, înainte sau după o vocală
Ex: ja = da; haj = rechin
k Ca un c românesc
Ex: koste = a costa
l Ca în româneşte
Ex: lytte = a asculta

m Ca în româneşte
Ex: men = însă, dar
n Ca în româneşte. Când este urmat de g se pronunţă nazal ng, ca în

cuvintele germane Gong, Menge
Ex: nord = nord; lang = lung
p Ca în limba română
Ex: pil = salcie
r 1. Înaintea vocalelor se pronunţă ca un r francez uvular (graseiat)
Ex: lære = a învăţa
2. După vocale se pronunţă ca un r foarte slab (vocalic), ca şi în cuvintele

engleze four, there.
s Ca un s românesc, cu excepţia grupului sj şi a grupului ss din sufixul -

ssion, în cuvintele de origine străină (franceză) unde se pronunţă ş
Ex: se = a vedea; sjæl = suflet; passion = pasiune
t 1. Se pronunţă ca un t românesc aspirat, într-o silabă accentuată şi

neprecedat de o altă consoană
Ex: tolk = interpret
Observatie: Când este la sfârşitul unei silabe t nu este aspirat.
2. Grupul et la final (neaccentuat) se pronunţă ca un ă urmat de sunetul

th din engleză (there)
Ex: huset = casa
3. În sufixul -tion din cuvintele de origine străină (franceză), t se

pronunţă ca un ş românesc
Ex: nation = naţiune

v,w 1. Se pronunţă v
Ex: varm = cald; Wessing
2. În diftongii av, iv, ev, ov, yv, æv v se pronunţă u
Ex: hav = mare, ocean; livlig = vioi; rev = recif; lov = lege; syv = şapte;
jævn = drept, neted
z Se pronunţă totdeauna s
Ex: zebra = zebră
x În limba daneză modernă acest semn a fost înlocuit cu ks. A rămas în

cuvintele străine, în poziţie iniţială (xylograf = xilograf) şi în cuvântul
taxa = taxi
q Există foarte rar şi se pronunţă k
Ex: quiz = emisiune gen “cine ştie câştigă”
Accentul
Ca şi în celelalte limbi germanice, în daneză accentul cade de obicei pe prima silabă.
Există însă unele excepţii:

1. Prefixele be-, er- şi uneori for- sunt neaccentuate, accentul trecând pe a doua silabă
a cuvântului.
Ex: betale = a plăti;
erkende = a recunoaşte;
forstå = a înţelege
Excepţie forlag = editură (accentul cade pe prima silabă)
2. Multe cuvinte străine, mai ales din franceză, au accentul pe ultima silabă.
Ex: grammatik = gramatică;
telefon = telefon
3. Sufixele -ere, -eri, -i, -ik, -tion, -tør, -ur ppoartă accent, deplasând astfel accentul la
finalul cuvintelor.
Ex: presentere = a prezenta;
bageri = brutărie;
geni = geniu;
fonetik = fonetică;
station = gară;
direktor = director;
kultur = cultură
4. Sufixul -inde (cu care se alcătuiesc substantivve feminine) este accentuat
Ex: lærerinde = învăţătoare
Stød-ul (Ocluziunea glotală)

Stød-ul este o caracteristică a pronunţiei limbii daneze. El constă din întreruperea
rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător
celui închiderii coardelor vocale când tuşim, fără ca, totuşi, închiderea să se producă
forţat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată şi doar când coardele vocale
vibrează. Deci stød-ul afectează doar sunetele sonore şi se realizează:
a) pe o vocală într-o silabă cu vocala lungă;
b) pe un diftong;
c) pe o consoană finală, într-o silabă alcătuită dintr-o vocală scurtă şi o consoană

finală sonoră.
Consoanele surde p, t, k, b, d, h, s, f nu pot avea stød.
Mulţi vorbitori nedanezi au tendinţa de a articula prea tare stød-ul ducând astfel la o
pronunţie nefirească a limbii. Pentru a evita astfel de situaţii, este recomandată o mai
rară folosire a stød-ului, decât o pronunţare exagerată a lui.
Iată în cele ce urmează câteva reguli pentru utilizarea stød-ului:
1. Majoritatea cuvintelor monosilabice au stød, dacă îndeplinesc condiţiile necesare.
Ex: bro = pod;
to = doi;
stor = mare
Primesc stød şi substantivele monosilabice cu sufixul genitival -s (bros = al, a

podului), adjectivele monosilabice cu desinenşa -t a neutrului (stort = mare) şi verbul
la formele monosilabice (at gå = a merge; han går = el merge).
Stød-ul mai apare la cuvintele bisilabice provenite din cuvinte monosilabice (ager =
ogor, provenit din akr); într-o serie de sufixe folosite pentru crearea de substantive,
adjective sau verbe, de exemplu -hed, -dom, -skab, -bar (enighed = unire; lærdom =
erudiţie; venskab = prietenie; frugtbar = roditor).
În multe cuvinte de origine străină (franceză), mai ales la substantivele terminate în -

ion (organisation = organizaţie) şi la toate verbele terminate la infinitiv cu -ere
(arrivere = a sosi) apare stød.
În cuvintele compuse, ultima componentă îşi menţine stød-ul, dacă îl avea (bil =
automobil, personbil = automobil de persoane).
2. Nu se produce stød:
a) În cuvintele monosilabice terminate cu o vocală scurtă şi o consoană surdă.
Ex: kat = pisică; kop = ceaşcă
b) Cuvintele bisilabice terminate în –e nu au stød.
Ex: pære = pare; kone = soţie
La aceste cuvinte stød-ul nu apare, de obicei, nici la forma articulată sau cea de plural.
Stød-ul lipseşte şi la forma, de obicei bisilabică, a infinitivului verbelor simple (at tale
= a vorbi).
Alfabetul danez
a [e] k [ko] u [u]
b [be] l [el] v [ve]
c [se] m [em] w [dobălt ve]
d [de] n [en] x [eks]
e [e] o [o] y [ü]
f [ef] p [pe] z [set]
g [ge] q [ku] æ [æ:]
h [ho] r [er] ø [ö]
i [i] s [es] å [o]
j [jot] t [te]
Vocabular
Cuprins
 Zilele săptămânii
 Lunile anului
 Anotimpurile
 Culori
 Grade de rudenie
 Punctele cardinale
 Ţări
Zilele săptămânii
Mondag Luni
Tirsdag Marţi
Onsdag Miercuri
Torsdag Joi
Fredag Vineri
Lørdag Sâmbătă
Søndag Duminică
Lunile anului
Januar Ianuarie
Februar Februarie
Marts Martie
April Aprilie
Maj Mai
Juni Iunie
Juli Iulie
August August
September Septembrie
Oktober Octombrie
November Noiembrie
December Decembrie
Anotimpurile
Foråret Primăvară
Sommern Vară
Efteråret Toamnă
Vinteren Iarnă
Culori
hvid = alb
grøn = verde
sort = negru
brun = maro
rød = roşu
orange = portocaliu
gul = galben
grå = gri
blå = albastru
marineblå = bleumarin
Grade de rudenie
far = tată
mor = mamă
søn = fiu
datter = fiică
bror = frate
søster = soră
farbror, morbror, onkel = unchi
faster, moster, tante = mătuşă
fætter = văr
kusine = verişoară
mand = soţ
kone = soţie
Punctele cardinale
nord nord
syd sud
øst est
vest vest
Ţări
Anglia = England
România = Rumsenien
Marea Britanie = Storbritanien
Spania = Spanien
Austria = Østrig
Suedia = Sverige
Belgia = Belgien
Ungaria = Ungarn
Franţa = Frankrig
Danemarca = Danmark
Germania = Tyskland
China = Kina
Grecia = Grækenland
Egipt = Ægypten
Italia = Italien
Japonia = Japan
Olanda = Holland
Norvegia = Norge
Polonia = Polen
Bucureşti = Bukarest
Copenhaga = København
Expresii în limba daneză

Cuprins
 Daneză - Română
 Română - Daneză
 Anul/data
Daneză - Română
Daneză Română
Beklager Îmi pare rău
Dav! Bună!
De har ikke ret. Nu aveţi dreptate.
Det forstår jeg ikke Nu înţeleg
Det glæder mig at møde Dem. Îmi pare bine de cunoştinţă.
Det glemte jeg. Am uitat (aceasta)
Det gør mig ondt Îmi pare rău
Det tror jeg ikke. Nu cred.
Det var ikke min fejl. Nu a fost greşeala mea.
Det var min fejl A fost greşeala mea
Det var min fejl. A fost greşeala mea.

Det ved jeg ikke. Nu ştiu.
Et øjeblik O clipă
Fare! Pericol!
Farvel ! La revedere! Cu bine!
Glædelig jul! Sărbători fericite!
God aften! Bună seara!

God dag! Bună ziua!
God morgen! Bună dimineaţa!
God nat! Noapte bună!
God rejse! Călătorie plăcută!
Godt nytår! La mulţi ani!
Hav det godt! Toate cele bune!
Hej! Bună!
Hjælp Ajutor
Hvad hedder De? Cum vă numiţi?
Hvad hedder du? Cum te numeşti?
Hvordan går det? Ce mai faceţi? Ce mai faci?
Ingen årsag N-aveţi pentru ce
Ja Da
Jeg beklager, men ... Regret, dar ...
Jeg hedder Henrik. Mă numesc Henrik.

Jeg må sige nej. Trebuie să refuz.
Jeg søger ... Caut ...
Jeg vil gerne have ... Aş dori ...
Kan du taler langsommere? Poţi vorbi mai rar?
Kom ind! Intră!

Lykke til! Mult noroc!
Må jeg komme ind? Pot intra?
Mange tak for venligheden. Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitate.
Måske Poate
Nej Nu
Nej, tak. Nu, mulţumesc.
Om forladelse Iertaţi-mă
På forhånd tak Mulţumesc anticipat
På gensyn! La revedere!
På snarligt gensyn Pe curând
Pas på Atenţie
Rygning forbundt! Fumatul interzis!
Selv tak Şi eu vă mulţumesc
Skynd Dem Grăbiţi-vă
Tak! Mulţumesc!
Tak, fint. Mulţumesc, bine.

Tillykke Felicitări
Undskyld Scuzaţi
Vær forsigtig Fiţi atent
Vær venlig Te rog
Værsgo Poftiţi
Velkommen! Bun venit!
Vil De vente et øjeblik. Aşteptaţi o clipă.
Română - Daneză
Iată în continuare aceaşi listă ordonată după limba română:
Română Daneză
A fost greşeala mea Det var min fejl
A fost greşeala mea. Det var min fejl.
Ajutor Hjælp
Am uitat (aceasta) Det glemte jeg.
Aş dori ... Jeg vil gerne have ...
Aşteptaţi o clipă. Vil De vente et øjeblik.
Atenţie Pas på
Bun venit! Velkommen!
Bună dimineaţa! God morgen!
Bună seara! God aften!
Bună ziua! God dag!

Bună! Dav!
Bună! Hej!
Caut ... Jeg søger ...
Călătorie plăcută! God rejse!
Ce mai faceţi? Ce mai faci? Hvordan går det?
Cum te numeşti? Hvad hedder du?
Cum vă numiţi? Hvad hedder De?
Da Ja
Felicitări Tillykke
Fiţi atent Vær forsigtig
Fumatul interzis! Rygning forbundt!
Grăbiţi-vă Skynd Dem
Iertaţi-mă Om forladelse
Intră! Kom ind!
Îmi pare bine de cunoştinţă. Det glæder mig at møde Dem.
Îmi pare rău Beklager
Îmi pare rău Det gør mig ondt
La mulţi ani! Godt nytår!
La revedere! På gensyn!
La revedere! Cu bine! Farvel !
Mă numesc Henrik. Jeg hedder Henrik.

Mult noroc! Lykke til!
Mulţumesc anticipat På forhånd tak
Mulţumesc! Tak!
Mulţumesc, bine. Tak, fint.
N-aveţi pentru ce Ingen årsag
Noapte bună! God nat!
Nu Nej
Nu a fost greşeala mea. Det var ikke min fejl.
Nu aveţi dreptate. De har ikke ret.
Nu cred. Det tror jeg ikke.
Nu înţeleg Det forstår jeg ikke
Nu ştiu. Det ved jeg ikke.
Nu, mulţumesc. Nej, tak.

O clipă Et øjeblik
Pe curând På snarligt gensyn
Pericol! Fare!
Poate Måske
Poftiţi Værsgo
Pot intra? Må jeg komme ind?
Poţi vorbi mai rar? Kan du taler langsommere?
Regret, dar ... Jeg beklager, men ...

Sărbători fericite! Glædelig jul!
Scuzaţi Undskyld
Şi eu vă mulţumesc Selv tak
Te rog Vær venlig
Toate cele bune! Hav det godt!
Trebuie să refuz. Jeg må sige nej.
Vă mulţumesc foarte mult pentru

Mange tak for venligheden.
amabilitate.
Anul/data
Atât anul cât şi data pot fi exprimate în 2 feluri. Anul poate fi exprimat normal:
1998 (nittenhundredeotteoghalvfems) sau, ca şi în engleză sau germană, 1998 (nitten

otteoghalvfenis)
Data poate fi exprimată tot în 2 moduri:
2 aprilie = den anden April;
2.04 = den anden i fjerde.
Substantivul în limba daneză

Cuprins
 Introducere
 Formarea pluralului substantivelor
 Declinarea substantivului
Introducere
În limba daneză substantivul este de 2 genuri:
1. genul comun (rezultat din contopirea genului masculin cu cel feminin din daneza
veche);
2. genul neutru.
În substantivele compuse genul este totdeauna cel al ultimului substantiv.
Articolul la rândul lui este de 2 feluri: hotărât şi nehotărât.
Pentru genul comun articolul nehotărât este en, de exemplu en dreng = un băiat, en
pige = o fată, en by = un oraş, iar pentru genul neutru articolul nehotărât este et, de
exemplu et hus = o casă.
Articolul hotărât este enclitic (se adaugă la sfârşitul substantivului) ca şi în limba

română şi este identic cu cel nehotărât.
Astfel vom avea la genul comun drengen = băiatul, byen = oraşul, iar la genul neutru
huset = casa.
Pentru substantivele terminate în -e, articolul hotărât devine -n la genul comun (pigen
= fata), respectiv -t la cel neutru (æblet = mărul).
Exemple:
Genul comun (en) – Fælleskøn
en skole = o şcoală; skolen = şcoala
en gade = o stradă; gaden = strada
en by = un oraş; byen = oraşul
en bog = o carte; bogen = cartea
en dag = o zi; dagen = ziua
en måned = o lună; måneden = luna
en lærer = un profesor; læreren = profesorul

en ø = o insulă; øen = insula
en gang = un coridor; gangen = coridorul
en kantine = o cantină; kantinen = cantina

Genul neutru (et) – Intetkøn
et navn = un nume; navnet = numele
et hsu = o casă; huset = casa
et bord = o masă; bordet = masa
et brød = o pâine; brødet = pâinea
et bibliotek = o bibliotecă; biblioteket = biblioteca
et vej = un drum; vejet = drumul
et spørgsmål = o întrebare; spørgsmålet = întrebarea
et barn = un copil; barnet = copilul
et apotek = o farmacie; apoteket = farmacia
et tæppe = un covor; tæppet = covorul

Formarea pluralului substantivelor (Flertal)
Majoritatea substantivelor pot fi împărţite în 3 grupe, după modul în care formează

pluralul.
1. Plural prin adăugarea terminaţiei -e (Flertal i -e)
Substantivele din această grupă formează pluralul prin adăugarea terminaţiei -e la

forma de singular.
Exemple:
dag = zi – dage = zile
land = ţară – lande = ţări
hus = casă – huse = case
bord = masă – borde = mese
dreng = băiat – drenge = băieţi
stol = scaun – stole = scaune
La unele substantive, pe lângă primirea terminaţiei -er, are loc şi modificarea unei
vocale (broder = frate; brødre = fraţi; fader = tată; fædre = taţi; moder = mamă; mædre
= mame).
2. Plural prin adăugarea terminaţiei -er (Flertal i -er)
Substantivele acestei grupe primesc la plural terminaţia -er.
Exemple:
by = oraş – byer = oraşe
bog = carte – bøger = cărţi
billede = pictură – billeder = picturi
tæppe = covor – tæpper = covoare
træ = arbore – træer = arbori
pige = fată – piger = fata
Se observă că substantivul bog (carte) la plural primeşte –er, iar o devine ø

(asemănător se comportă şi substantivul hånd = mână, care la plural devine hænder =
mâini).
3. Plural la care forma de singular este la fel cu cea de plural (Ental = Flertal)
Substantivele din această grupă nu primesc la plural nici o terminaţie.

Exemple:
sko = pantof – sko = pantofi
glas = pahar – glas = pahare
fjernsyn = televizor – fjernsyn = televizoare
brød = pâine – brød = pâini
år = an – år = ani
dyr = animal – dyr = animale
Observaţie:
1. Majoritatea substantivelor din această grupă sunt monosilabice de gen neutru.
2. Substantivele străine terminate la singular în -ium, -eum, sau -æum, dispare la

plural.
Iată în continuare şi câteva substantive scrise la toate formele de singular şi plural:
Singular (Ental) Plural (Flertal)

Regula
Nehotărât Nehotărât
Hotărât (Bestemt) Hotărât (Bestemt)
(Ubestemt) (Ubestemt)
en dag = o zi dagen = ziua dage = zile dagene = zilele 1
en land = o ţară landet = ţara lande = ţări landene = ţările 1
et hus = o casă huset = casa huse = case husene = casele 1
en by = un oraş byen = oraşul byer = oraşe byerne = oraşele 2
en bog = o carte bogen = cartea bøger = cărţi bøgerne = cărţile 2
et tæppe = un covor tæppet = covorul tæpper = covoare tæpperne = covoarele 2
en sko = un pantof skoen = pantoful sko = pantofi skoen = pantofii 3
et glas = un pahar glaset = paharul glas = pahare glasene = paharele 3
et brød = o pâine brødet = pâinea brød = pâini brødene = pâinile 3

După cum reiese de mai sus, pentru a scrie forma de plural hotărât (Flertal, bestemt) a
substantivelor, la forma nehotărâtă s-a adăugar -ne (la grupa 3 s-a adăugat -ene).
Declinarea substantivului
În limba daneză există 2 cazuri: Nominativul (næunefold) care corespunde

nominativului, dativului şi acuzativului şi Genitivul(ejefold).
La genitiv (singular şi plural) substantivul primeşte terminaţia -s. Substantivele

terminate în -s, vor primi la genitiv -es sau ’s sau ’ (apostrof). Dacă este un grup de
substantive (de exemplu Henrik şi Marie) s poate fi adăugat ambelor sau doar
ultimului substantiv.
Exemple:
et dur = un animal – et durs = al (a, ai, ale) unui animal
drengen = băiatul – drengens = al (a, ai, ale) băiatului
drenegene = băieţii – drengenes = al (a, ai, ale) băieţilor
Henriks og Maries bøger = cărţile lui Henrik şi Marie
Henrik og Maries bøger = cărţile lui Henrik şi Marie
Observaţie:
Cazul genitiv mai poate fi exprimat şi prin intermediul prepoziţiilor af, på, til etc.
Verbul în limba daneză

Cuprins
 Infinitivul
 Participiul trecut
 Perfectul compus
 Imperfectul
 Viitorul
 Imperativul
 Conditionalul
 Participiul prezent
 Diateza pasiva
 Negarea verbelor
 Verbele modale
 Vocabular verbe
Infinitivul
În limba daneză forma de infinitiv a verbelor se termină de obicei un -e şi este

precedată de at.
Exemple:
at komme = a veni
at gå = a merge
at arbejde = a munci
Forma de indicativ prezent se formează prin adăugarea terminaţiei -r la forma de

infinitiv (cu câteva excepţii) şi este aceeaşi la toate persoanele.
Exemple:
at komme = a veni
jeg kommer = eu vin
du kommer = tu vii
han/hun kommer = el/ea vine
vi kommer = noi venim
i kommer = voi veniţi
de kommer = ei/ele vin

at skrive = a scrie
jeg skriver = eu scriu
du skriver = tu scrii
han/hun skriver = el/ea scrie
vi skriver = noi scriem
i skriver = voi scrieţi
de skriver = ei/ele scriu
at spise = a mânca
jeg spiser = eu mănânc
du spiser = tu mănânci
han/hun spiser = el/ea mănâncă
vi spiser = noi mâncăm
i spiser = voi mâncaţi
de spiser = ei/ele mănâncă
Există unele verbe însă care la infinitiv au alte terminaţii: at bo (a locui), at synes (a
gândi, a crede), at dø (a muri), at gå (a merge), etc.
O excepţie de la regula de mai sus o constituie verbele modale, care se conjugă într-un
mod aparte precum şi alte câteva verbe.
Exemple:
at have = a avea : jeg har = eu am
at være = a fi : jeg er = eu sunt
Jeg er fra København. (Eu sunt din Copenhaga.)

Peter kommer fra Odense. (Peter vine din Odense.)
Thomas har en guitar. (Thomas are o chitară.)
Karin spiser gerne pærer. (Karin mănâncă cu plăcere pere.)

Participiul trecut
Se formează adăugând -(e)t la forma de bază a verbului.
Exemple:
at spiser = a mânca spist = mâncat
at have = a avea haft = avut
at være = a fi været = fost
at gå = a merge gået = mers
at rejse = a călători rejst = călătorit
at pleje = a juca plejet = jucat
Există o serie de verbe care pe lângă primirea terminaţiei -(e)t la participiu îşi schimbă
vocala radicală din rădăcină.
Exemple:
at blive = a deveni blevet = devenit
at springe = a sări sprunget = sărit
at binde = a lega bundet = legat
at bringe = a aduce bragt = adus
at drikke = a bea drukket = beat

Acestea sunt doar câteva dintre excepţii. (De obicei, verbele care se comportă astfel
sunt specificate în dicţionar cu forma de imperfect şi cea de participiu.) Verbele care
se comportă astfel se numesc verbe tari.
Perfectul compus
Se formează din verbele auxiliare have sau være la forma de prezent (har, respectiv
er) plus participiul trecut al verbului de conjugat.
De obicei este folosit have, verbul være se foloseşte alături de verbele intranzitive
(care exprimă direcţia unei mişcări sau trecerea de la o stare la alta).
Exemple:
at have = a avea jeg har haft = eu am avut
at spiser = a mânca du har spist = tu ai mâncat
at spørge = a întreba han har spurgt = el a întrebat
at komer = a veni hun er kommet = ea a venit
ar gå = a merge vi er gået = noi am mers

Mai mult ca perfectul
Se formează din imperfectul verbelor have şi være (formele de havde, respectiv var)
plus participiul trecut al verbului de conjugat. Se foloseşte havde sau var în funcţie de
auxiliarul folosit la perfect compus.
Exemple:
at gå = a merge du var gået = tu mersesei
at rejse = a călători jeg er rejst = eu călătorisem

at drikke = a bea jeg havde drukket = eu băusem
Imperfectul
Se formează în 3 feluri:
1. Adăugând terminaţia -ede.
Exemple:
at elske = a iubi jeg elskede = eu iubeam
at arbejde = a lucra du arbejdede = tu lucrai
at svare = a răspunde han svarede = el răspundea
2. Adăugând terminaţia -te.
Exemple:
at rejse = a călători jeg rejste = tu călătoreai
at høre = a auzi hun hørte = ea auzea
3. În mod neregulat.
at give = a da vi gav = noi dădeam
at springe = a sări jeg sprang = eu săream
at løbe = a alerga du løb = tu alergai

Viitorul
Se formează din prezentul verbului skulle (a trebui) sau ville (a voi) (formele de skal,
respectiv vil) şi infinitivul verbului care trebuie exprimat la viitor.
Exemple:
Lisbeth skal rejse til Rumænien.
Lisbeth vil rejse til Rumænien. (Lisbeth va călători în România.)
Uneori viitorul mai este format şi prin expresia komme til at (a ajunge să) împreună
cu infinitivul verbului de conjugat.
Imperativul
Se formează eliminând terminaţia -e din forma de infinitiv.
Exemple:
at have = a avea hav! = ai!
at svare = a răspunde svar! = răspunde!
at give = a da giv! = dă!
Observaţie: la unele verbe au loc modificări în rădăcină.
Exemple:
at glemme = a uita glem! = uită! (un singur m)
at spille = a se juca spil! = joacă-te (un singur l)

Condiţionalul
Se formează din imperfectul verbelor ville (a voi) sau skulle (formele de ville,
respectiv skulle) şi infinitivul verbului de conjugat.
Exemple:
at have = a avea jeg ville have = eu aş avea
jeg skulle have = eu aş avea

at være = a fi du ville/skulle være = tu ai fi
Participiul prezent
Se formează adăugând terminaţia -ende la forma de infinitiv a verbului.
Exemple:
at være = a fi værende = fiind
at blive = a deveni blivende = devenind
at give = a da givende = dând

Diateza pasivă
Se formează adăugând terminaţia -s verbelor aflate la infinitiv, prezent, imperfect,

viitor, respectiv din forma potrivită a verbului at blive + participiul trecut al verbului
de conjugat pentru timpurile perfect compus, mai mult ca perfect, condiţional.
Exemple:
at give = a da; at svare = a răspunde

Diateza pasivă:
Infinitiv
gives (a i se da); svarea (a i se răspunde)
Prezent
gives (i se dă); svares (i se răspunde)
Imperfect
gaves (i se dădu); svaredes (i se răspunse)

Viitor
vil/skal gives (i se va da); vil/skal svares (i se va răspunde)
Perfect compus
er blevet givet (i s-a dat)
Mai mult ca perfect
var blevet givet (i se dăduse)
Condiţional
ville/skulle blive givet (i s-ar da)

Negarea verbelor
Pentru a nega un verb se pune ikke (echivalentul lui nicht din limba germană) după
verb sau, dacă verbul este însoţit de un verb auxiliar, după verbul auxiliar.
Exemple:
Peter elskede Eva. (Peter o iubea pe Eva.)
Peter elskede ikke Eva. (Peter nu o iubea pe Eva.)
Niels rejser til Århus. (Niels călătoreşte în Århus.)
Niels rejser ikke til Århus. (Niels nu călătoreşte în Århus.)
Karin Larsen er kommet i dag. (Karin Larsen a venit astăzi.)
Karin Larsen er ikke kommet i dag. (Karin Larsen nu a venit astăzi.)

Verbele modale
Verbele modale însoţesc de obicei alte verbe, care se vor afla la infinitiv.
1. at måtte (a trebui, a fi obligat să)

Prezent: jeg må (eu trebuie să)
Imperfect: jeg måtte (eu trebuia să)
Perfect compus: jeg har måttet (eu a trebuit să)
Verbul mai este echivalentul lui to must din engleză sau müssen din germană (a trebui
cu sens obligatoriu).
2. at skulle (a trebui, a urma să)
Prezent: jeg skal (eu trebuie să)
Imperfect: jeg skulle (eu trebuia să)
Perfect compus: jeg har skullet (eu a trebuit să)
Verbul skulle este echivalent cu to shall/should din engleză sau sollen din germană (a
trebui cu sens neobligatoriu).
3. at kunne (a putea)
Prezent: jeg kan (eu pot)
Imperfect: jeg kunne (eu puteam)
Perfect compus: jeg har kunnet (eu am putut)
4. at ville (a voi)
Prezent: jeg vil (eu vreau)
Imperfect: jeg ville (eu vroiam)
Perfect compus: jeg har villet (au am vrut)

5. at burde (a trebui – obligaţie morală)
Prezent: jeg bør (eu trebuie)
Imperfect: jeg burde (eu trebuia)

Perfect compus: jeg har burdet (eu a trebuit)
Verbul burde este echivalent cu to ought to din engleză.
6. at turde (a se încumeta să, a avea curajul să)
Prezent: jeg tør (eu mă încumet să)
Imperfect: jeg turde (eu mă încumetam să)
Perfect compus: jeg har tordet (eu m-am încumetat să)
Verbul turde este echivalent cu to dare din engleză.

Vocabular verbe
Iată în continuare şi o listă cu mai multe verbe daneze:
a alerga = at løbe
a arăta = at vise
a arăta = at vise
a arde = at brænde
a ascunde = at gemme
a aştepta (ceva, pe cineva) = at vente på
a auzi = at høre
a avea = at have
a avea nevoie = a behøve
a bate la uşă = at banke på døren
a bea = at drikke
a calcula = at beregne
a cânta = at synge
a câştiga = at vinde
a călători = at rejse
a căuta = at søge
a căuta = at søge
a cere = at forlange
a citi = at læse
a coborî = at gå ned ad, stige ned i
a conduce (maşina) = at køre (bil)
a construi = at bygge
a corecta = at rette, korrigere
a crede = at mene
a cumpăra = at købe
a cunoaşte = at vide kende
a da = at give
a dansa = at danse
a deschide = at åbne, luke op
a deveni = at blive
a dormi = at sove
a exersa = at øvelse
a face = at gøre
a fi = at være
a folosi = at brige
a fulgera = at tordne, dundre
a găsi = at finde
a găti = at lave mad
a goli = at tømme
a gusta = at smage, have smag
a hotărî = at afgøre
a ierta = at tilgive, forlade
a iubi = at elske
a începe = at begynde
a închide = at låse
a închide = at lukke
a închide = at lukke
a înota = at svømme
a întâlni = at møde
a întâlni = at træffe
a întreba = at spørre
a învăţa = at lære
a jura = at sværge
a locui = at bo
a lua = at (mod)tage
a lua = at tage
a mânca = at spise
a merge = at gå
a merge cu bicicleta = at cycle
a minţi = at ligge
a mirosi = at lugte (til)
a muri = at dø
a ninge = at sue
a oferi = at tilbyde
a permite = at tillate
a pierde = at tobe
a plânge = at skrige
a plăti = at betale
a ploua = at regne
a povesti = at tale
a preda = at undervise
a primi = at få
a putea = at kunne
a râde = at le
a rămâne = at blive
a răspunde = at svare
a recapitula = at opsummere
a repeta = at gentage, repetere
a rezolva = at opløse
a ruga = at bede
a scrie = at skrive
a se afla = at ligge
a se aşeza = at sætte sig ned
a se juca = at pleje
a se muta = at flytte
a se numi = at hedde
a sfătui = at råde
a spăla = at vaske
a spera = at håbe
a spune = at sige
a studia = at studere
a şti = at vede
a traduce = at oversætte
a trăi = at leve
a trebui (neobl) = at skulle

a trebui (obl) = at måtte
a tuna = at tordne, dundre
a uita = at glemme
a urca = at klatre
a urî = at hatte
a vedea = at se
a veni = at komme
a visa = at drømme
a vizita = at besøge
a vorbi (cu) = at snakke med
a vrea = at ville
a zbura = at flyve
a zîmbi = at smile
a-şi aminti = at huske (på)
a-şi cere scuze = at undskylde
Conjuncţia in limba daneza
Cuprins
 Cele mai folosite conjuncţii
Cele mai folosite conjuncţii sunt:
og = şi
eller = sau
men = însă
som = ca
da = când, fiindcă
hverken ... eller ... = nici ... nici ...
at = că
om = dacă
når = când
enten ... eller ... = ori ... ori ...
Pronumele în limba daneză

Cuprins
 Pronumele personal
 Pronumele posesiv
 Pronumele interogativ
 Pronumele relativ
 Pronumele demonstrativ
 Pronumele nehotărât
Pronumele personal
Nominativ
Număr Persoana Acuzativ (Obiect)
(Subiect)
Singular 1 jeg = eu mig = pe mine, mie
2 du = tu dig = pe tine, ţie
3 han = el ham = pe el, lui
3 hun = ea hende = pe ea, ei
3 den den
3 det det
Plural 1 Vi = noi os = pe noi, nouă
2 i = voi jer = pe voi, vouă
2 De = voi Dem = pe voi, vouă
3 de = ei/ele dem = pe ei/ele, lor
3 De = Dvs Dem = pe Dvs, Dvs
Cazul Acuzativ (Obiect) corespunde cazurilor Dativ şi Acuzativ din limba română.
Pronumele posesiv
jeg min/ mit/mine al, a, ai, ale meu

du din/dit/dine al, a, ai, ale tău
han hans al, a, ai, ale lui

sin/sit/sine
hun hendes al, a, ai, ale ei
den dens
det dets
Vi os al, a, ai, ale nostru
i
jeres al, a, ai, ale vostru
De
de deres al, a, ai, ale lor
De Deres al, a, ai, ale Dvs
Pentru primele trei persoane (jeg, du, han, hun) se alege pronumele în funcţie de genul
substantivului:
Min bed er gul. (Patul meu este galben)
Dit bad er blå. (Baia ta este albastră)
Pronumele interogativ
hvem? cine? Hvem er det? Det er Henrik?
hvornår? când? Hvornår kommer han?
hvad? ce? cât? Hvad et det? Hvad er klokkan?
hvor? unde? Hvor er min bog?
hvis? al,a,ai,ale cui? Hvis blyant er det?
hvor meget? cât? (cantitate) Hvor meget koster blyanten?
hvor mange? cât? (număr) Hvor mange bøger har du?

hvilken? care? Hvilken by er det?
hvilket? care? Hvilket hus er dit?
hvorfor? de ce? Hvorfor kommer du ikke?
hvilke? care? Hvilke bøger er gul?
hvor længe?
cât timp?
hvor lang tid?
hvordan? cum?
Pronumele relativ
som, der = (cel) care;
hvis = al cărui (genitiv)
Pronumele demonstrativ
Forma scrisă Forma vorbită
acesta/aceasta (sg) denne, dette den her, det her
acela/aceea (sg) den, det den der, det der
aceştia/acestea disse de her

(pl)
de der de der
aceia/acelea (pl)
det det
neutru
hin, hint, hine = acela, aceea, aceia, acelea.
Forma vorbită poate fi înaintea substantivului sau substantivul poate fi între cele 2
cuvinte.
Pronumele nehotărât
nogen = cineva;
noget = ceva;
ingen = nici un;
intet = nimic;
mangen mangt = mult;
mange = mulţi, multe;
al, alt = tot, toată;
alle = toţi, toate;
hver, hvert = fiecare;
enhver, ethert = fiecare în parte.
Expresii în limba daneză

Cuprins
 Daneză - Română
 Română - Daneză
 Anul/data
Daneză - Română
Daneză Română
Beklager Îmi pare rău

Dav! Bună!
De har ikke ret. Nu aveţi dreptate.
Det forstår jeg ikke Nu înţeleg
Det glæder mig at møde Dem. Îmi pare bine de cunoştinţă.
Det glemte jeg. Am uitat (aceasta)
Det gør mig ondt Îmi pare rău
Det tror jeg ikke. Nu cred.
Det var ikke min fejl. Nu a fost greşeala mea.
Det var min fejl A fost greşeala mea
Det var min fejl. A fost greşeala mea.
Det ved jeg ikke. Nu ştiu.
Et øjeblik O clipă
Fare! Pericol!
Farvel ! La revedere! Cu bine!
Glædelig jul! Sărbători fericite!
God aften! Bună seara!

God dag! Bună ziua!
God morgen! Bună dimineaţa!
God nat! Noapte bună!
God rejse! Călătorie plăcută!
Godt nytår! La mulţi ani!

Hav det godt! Toate cele bune!
Hej! Bună!
Hjælp Ajutor
Hvad hedder De? Cum vă numiţi?
Hvad hedder du? Cum te numeşti?
Hvordan går det? Ce mai faceţi? Ce mai faci?
Ingen årsag N-aveţi pentru ce
Ja Da
Jeg beklager, men ... Regret, dar ...
Jeg hedder Henrik. Mă numesc Henrik.
Jeg må sige nej. Trebuie să refuz.
Jeg søger ... Caut ...
Jeg vil gerne have ... Aş dori ...
Kan du taler langsommere? Poţi vorbi mai rar?
Kom ind! Intră!

Lykke til! Mult noroc!
Må jeg komme ind? Pot intra?
Mange tak for venligheden. Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitate.
Måske Poate
Nej Nu
Nej, tak. Nu, mulţumesc.

Om forladelse Iertaţi-mă
På forhånd tak Mulţumesc anticipat
På gensyn! La revedere!
På snarligt gensyn Pe curând
Pas på Atenţie
Rygning forbundt! Fumatul interzis!
Selv tak Şi eu vă mulţumesc
Skynd Dem Grăbiţi-vă
Tak! Mulţumesc!
Tak, fint. Mulţumesc, bine.
Tillykke Felicitări
Undskyld Scuzaţi
Vær forsigtig Fiţi atent
Vær venlig Te rog
Værsgo Poftiţi
Velkommen! Bun venit!
Vil De vente et øjeblik. Aşteptaţi o clipă.
Română - Daneză
Iată în continuare aceaşi listă ordonată după limba română:
Română Daneză
A fost greşeala mea Det var min fejl

A fost greşeala mea. Det var min fejl.
Ajutor Hjælp
Am uitat (aceasta) Det glemte jeg.
Aş dori ... Jeg vil gerne have ...
Aşteptaţi o clipă. Vil De vente et øjeblik.
Atenţie Pas på
Bun venit! Velkommen!
Bună dimineaţa! God morgen!
Bună seara! God aften!
Bună ziua! God dag!
Bună! Dav!
Bună! Hej!
Caut ... Jeg søger ...
Călătorie plăcută! God rejse!
Ce mai faceţi? Ce mai faci? Hvordan går det?
Cum te numeşti? Hvad hedder du?
Cum vă numiţi? Hvad hedder De?
Da Ja
Felicitări Tillykke
Fiţi atent Vær forsigtig
Fumatul interzis! Rygning forbundt!

Grăbiţi-vă Skynd Dem
Iertaţi-mă Om forladelse
Intră! Kom ind!
Îmi pare bine de cunoştinţă. Det glæder mig at møde Dem.
Îmi pare rău Beklager
Îmi pare rău Det gør mig ondt
La mulţi ani! Godt nytår!
La revedere! På gensyn!
La revedere! Cu bine! Farvel !
Mă numesc Henrik. Jeg hedder Henrik.
Mult noroc! Lykke til!
Mulţumesc anticipat På forhånd tak
Mulţumesc! Tak!
Mulţumesc, bine. Tak, fint.
N-aveţi pentru ce Ingen årsag
Noapte bună! God nat!
Nu Nej
Nu a fost greşeala mea. Det var ikke min fejl.
Nu aveţi dreptate. De har ikke ret.
Nu cred. Det tror jeg ikke.
Nu înţeleg Det forstår jeg ikke
Nu ştiu. Det ved jeg ikke.

Nu, mulţumesc. Nej, tak.
O clipă Et øjeblik
Pe curând På snarligt gensyn
Pericol! Fare!
Poate Måske
Poftiţi Værsgo
Pot intra? Må jeg komme ind?
Poţi vorbi mai rar? Kan du taler langsommere?
Regret, dar ... Jeg beklager, men ...
Sărbători fericite! Glædelig jul!
Scuzaţi Undskyld
Şi eu vă mulţumesc Selv tak
Te rog Vær venlig
Toate cele bune! Hav det godt!
Trebuie să refuz. Jeg må sige nej.
Vă mulţumesc foarte mult pentru

Mange tak for venligheden.
amabilitate.
Anul/data
Atât anul cât şi data pot fi exprimate în 2 feluri. Anul poate fi exprimat normal:
1998 (nittenhundredeotteoghalvfems) sau, ca şi în engleză sau germană, 1998 (nitten

otteoghalvfenis)
Data poate fi exprimată tot în 2 moduri:
2 aprilie = den anden April;
2.04 = den anden i fjerde.
Daneză - Română
Română - Daneză
Linkuri

Pronunţia in Limba Daneză

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pronunţia in Limba Daneză

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pronunţia în limba daneză

În limba daneză există, ca şi în celelalte limbi germanice, vocale lungi şi vocale

a 1) Se pronunţă a ca în cuvântul francez plat (un a scurt şi ceva mai

Ex: hat = pălărie

2) Se pronunţă lung şi mult mai deschis decât e românesc (vede, pere).

Ex: have = grădină; vane = obicei

3) Înainte şi după r, înainte de ng şi în diftongul au se pronunţă ca în

Ex: bare = numai; lang = lung

Ex: renlig = curat

2) Scurt şi ceva mai deschis, ca în cuvântul românesc bec.

Ex: led = articulaţie, încheietură

3) Ceva mai deschis ca primul e din cuvintele vede, mere; asemănător cu

Ex: hest = cal; ven = prieten

4) Într-o silabă neaccentuată (de obicei finală) se pronunţă ca şi ă

Ex: gammel = bătrân; skrive = a scrie

i 1) Se pronunţă lung şi închis, ca în cuvântul românesc fire.

Ex: vise = a arăta

Ex: vi = noi; hilsen = salut

o 1) Se pronunţă lung şi închis ca în românescul rol sau sol, cu buzele

Ex: skole = şcoală

2) Scurt şi ceva mai deschis.

Ex: ost = caşcaval

3) Scurt şi mai deschis decât variantele precedente.

Ex: nok = destul; blot = numai

u 1) Lung, închis şi labializat ca în trăsură, dar mai prelungit.

Ex: due = porumbel; hule = peşteră

2) Scurt şi mai puţin labializat ca în bust.

Ex: muskel = muşchi; kunne = a putea

Ex: luft = aer; lukke = a închide

y Ca un ü din germană (Typ, Übel) sau în franceză bordure, conpure. Se

Ex: lyse = a străluci; lytte = a asculta

æ Ca un e scurt din cuvântul german denn

Ex: læse = a citi; æble = măr

ø Aproximativ ca ö din cuvântul german Köln, Öl, Goethe sau în cuvântul

Ex: købe = a cumpăra

å Se pronunţă ca un o între deschis şi semideschis.

Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

aj, ej, eg, ig Se pronunţă ai

Ex: høj = înalt; løg = ceapă

af, av, au Se pronunţă au

Ex: aflang = prelung; hav = mare, ocean; automat = automat

Ex: livlig = vioi

Ex: rev = recif; peber = piper

Ex: Syv = şapte

ov, ob Se pronunţă ou (o scurt şi deschis)

Ex: lov = lege; over = peste

æv Se pronunţăeu (e mai deschis)

j+vocală Se pronunţă i urmat de vocală mai lungă

Ex: ja = da; jod = iod

b În grupurile eb şi ob b devine u. În rest seamănă mult cu p din română

Ex: peber = piper; kobber = cupru

c 1. Înainte de e, i, y, ø devine s. În rest se pronunţă ca şi k

Ex: cigaret = ţigară; cykel = bicicletă

2. Grupul ch urmat de o vocală se pronunţă ca un ş românesc

Ex: chokolade = ciocolată

d 1. Se pronunţă ca şi grupul th din engleză (there, wether), la sfârşitul

Ex: bade = a face baie

2. Nu se pronunţă în grupurile de consoane dt, ds, ld, nd, rd

Ex: lidt = puţin; vand = apă

Excepţii: gyldig = valabil; myndig = autoritar

4. Grupul dd înaintea vocalei e în poziţia finală, neaccentuată se

Ex: sidde = a şedea; bredden = malul

5. Grupul dd înainte de a, e sau i se pronunţă uneori d surd