07 - Centre Istorice - Functie & Functiuni

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”- BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE ISTORIA & TEORIA ARHITECTURII ŞI CONSERVAREA PATRIMONIULUI
Curs opţional: Studiu de fundamentare a intervenţiilor in zone construite protejate Titular: conf. dr. arh. Valeriu-Eugen DRĂGAN
CENTRE ISTORICE
FUNCŢIE ŞI FUNCŢIUNI
1
Centrul istoric al unei aşezări reprezintă …

aspectul emoţional legat de una sau mai multe situaţii în care
ne-am aflat la un moment dat:
- locuitor;
- turist;
- profesionist.
2
● Două paliere distincte care aparent au interese divergente:

• palierul specialiştilor :
- istorici;
- arhitecţi;
- urbanişti;
- manageri din diferite domenii de activitate.
• palierul utilizatorilor :
persoane şi grupuri sociale din zonă sau din afara ei care:
- locuiesc;
- activează
- tranzitează (localnici şi turişti).
3
● Deşi,
• specialistul - se raportează la funcţia de reprezentare
deţinută de centrul istoric al unei aşezări (pentru valorile
sale istorice, culturale, sociale, economice ş.a.)
• utilizatorul (locuitor sau turist) - este preocupat prioritar de
funcţiunile specifice deţinute de centrul istoric al unei
aşezări (locuinţe, comerţ şi servicii, instituţii centrale şi locale
ş.a.)
contradicţiile spectaculoase se manifestă nu atât între cele
două paliere, cât mai ales în interiorul acestora.
4
● Gradul mare de generalizare şi de ambiguitatea

materialelor doctrinare de referinţă - care încearcă să
acopere particularităţi şi diferenţe dintre cele mai diverse ce
trebuie tratate individual - generează şi validează numeroase
problemele cu care se confruntă centrele istorice în
prezent.
• Charta de la Veneţia (1964) - „Carta internaţională asupra conservării şi
restaurării monumentelor”
• Recomandarea Varşovia-Nairobi (1976) - „Recomandarea UNESCO
privind Apărarea şi Rolul Actual al Zonelor Istorice”
• Charta de la Washington (1987) - „Carta ICOMOS pentru conservarea
oraşelor şi zonelor urbane istorice”
5
● Centrul istoric - delimitarea unui perimetru urban dintr-o

aşezare în care există componente culturale materiale şi
spirituale (imateriale) ale existenţei umane din diferite perioade
istorice, exprimate prin clădiri, instituţii, obiceiuri perpetuate
până în prezent, şi care în timp au căpătat o dimensiune
culturală ce trebuie protejată aparte în raport cu existenţa
cotidiană.
● Existenţa cotidiană - continuă etapele istorice din zonă, dar
cu nevoi şi rezolvări diferite, care generează alte clădiri,
alte instituţii şi alte obiceiuri, de multe ori în raporturi
antagonice cu valorile sus amintite.
6
● Specialistul intervine şi solicită - în numele interesului public

- protecţia şi punerea în valoare a componentelor culturale
identificate şi structurate într-un centru istoric.
● Animaţia unui centru istoric este susţinută de turişti, dar
viaţa sa este susţinută de locuitori.
● Locuitorii zonei:
• sunt continuatorii şi gestionarii existenţei din acel loc;
• trebuie să fie educaţi să conştientizeze valorile pe care le
deţin şi pe care le utilizează în mod curent;
• pot contribui (sau nu) în mod real la protecţia zonei.
7
● Altminteri acest bun comun va fi utilizat de toată lumea

fără a aparţine cu adevărat nimănui şi mereu alţii situaţi în
afara traiului cotidian al acelei zone vor fi chemaţi să
asigure protecţia şi gestionarea sa.
● Pentru a transmite sentimentul de viaţă într-un centru istoric
este nevoie şi de „cineva” nu doar de „ceva”, chiar dacă
aceasta presupune uneori ca „vechiul” să fie acompaniat (nu
înlocuit) de „nou”.
8
● Dovada locuirii unui centru istoric impune respect şi

demonstrează faptul că localnicii sunt capabili să
folosească „vechiul”, că acesta aparţine cuiva care îl
iubeşte, îl înţelege cu toate valenţele pe care le incumbă şi îl
protejează, nu doar că nu îl distruge sau în cel mai bun caz să
îl prezintă unui public ocazional.
● „Adaptarea” patrimoniului cultural din centrele istorice la
nevoile curente actuale - de la dorinţa de a atrage turişti
până la împăcarea nevoilor locuitorilor - reprezintă cu bune
şi cu rele încă un strat de istorie adăugat acestuia.
9
● „Utilizarea” actuală a centrelor istorice va constitui prin

aspectele sale ireversibile ceea ce viitorul urmează să
estimeze dacă reprezintă sau nu valoare culturală.
● Aspecte ireversibile nu sunt doar cele de natură materială, ci
şi cele generate de acceptarea uneori facilă de schimbare a
funcţiunilor sau de modificare a mentalităţii faţă de
încărcătura spirituală a unor locuri. La acestea se adaugă în
mod inevitabil intervenţiile materiale actuale ce cuprind
întregul spectru de la restaurări la construcţiile noi.
10
● Toate acestea reprezintă un compromis făcut pentru a salva

cât mai multă materie din trecut, sacrificând în acest scop,
de cele mai multe ori în totalitate, valenţele culturale
imateriale de natură spirituală.
● Se pune însă întrebarea: Cum asigurăm transmiterea
patrimoniului? Iar răspunsul unanim acceptat se pare că este:
Prin turism cultural!
● Nu se poate scoate din ecuaţie acest parametru, dar
atenţie pentru că el produce mutaţii semnificative.
11
● În afara funcţiunilor de tip cultural de la muzee şi expoziţii

la săli de spectacol, …
a. Praga;
b. Bratislava;
c. Varna;
d. Bruxelles.
12
… centrele istorice presupun în mod inevitabil şi funcţiuni din

categoria servicii şi comerţ: de la magazine de lux la
buticuri cu suveniruri, …
a. Corfu; b. Bruxelles; a. Nesebar; b. Istanbul;

c. Sankt Pölten; d. Graz. c. Corfu; d. München.
13
... de la mari lanţuri hoteliere la pensiuni obscure, …
a. Budapesta;
b. Praga;
c. Bruxelles;
d. Balcic.
14
… de la sedii de bănci la case de schimb sau de la

restaurante celebre la chioşcuri improvizate.
a. Praga; b. Viena; a. Sankt Gallen; b. Veneţia;

c. Nesebar; d. Ruse. c. Sibiu; d. Istanbul.
15
● Nu există centru istoric fără artere pietonale sau cu restricţii

de circulaţie carosabilă, …
a. Banská Bystrica;
b. München;
c. Rimini;
d. Corfu.
16
… aşa cum toate manifestările cu caracter cultural nu se pot

desfăşura decât în acest perimetru.
a. Viena;
b. Zürich;
c. München;
d. Sankt Gallen.
17
● Toate acestea sunt însoţite de anunţuri, reclame dintre care

nu trebuie să lipsească „brand”urile, ce atestă recunoaşterea
internaţională.
a. Bratislava;
b. Viena;
c. Banská Bystrica;
d. Salzburg.
18
● Există, însă, riscul de pierde acel spirit al locului care are

rolul de a defini în mod obiectiv un anumit centru istoric.
a. Veneţia;
b. Sankt Gallen;
c. Viena;
d. Nesebar.
19
● Pare un compromis acceptabil pentru că majoritatea acestor

intervenţii, acţiuni şi exprimări publice sunt reversibile, multe
fiind chiar cu caracter temporar.
● Sunt sacrificate, însă, ireversibil mentalitatea şi modul de
viaţă tradiţional, care reprezintă tocmai esenţa unui complex
de factorii care au condus la realizarea materială şi
perpetuarea valorilor pe care pretindem că le protejăm.
20
● Doar împreună cu acest spirit al locului, componentele

materiale pot fi puse în valoare şi pot exprima pe deplin funcţia
de reprezentativitate istorică şi culturală pe care o impune
statutul de centru istoric.
●Totuşi, fără acest compromis mult mai puţină lume ar fi
cunoscut şi respectat mult mai puţine lucruri despre valorile
culturale existente la nivel mondial.
21
● Este, deci, un rău necesar care:

• parazitează atât valorile culturale pe care se sprijină, cât şi
existenţa locuitorilor ce suportă această servitute;
• contribuie la protecţia şi cunoaşterea (uneori deformată) a
valorilor culturale;
• este validat indirect chiar de doctrina referitoare la protecţia
patrimoniului (nici în Charta de la Veneţia nici în cea de la
Washington nu sunt precizări referitoare la gestionarea
activităţii turistice).
22
● Nu se pot determina parametrii exacţi, prin care să se

poată măsura corect echilibrul dintre cerinţele
protectorilor, cele ale locuitorilor şi cele ale turiştilor.
● Centrul istoric nu trebuie să fie reprezentat exclusiv nici de
muzee, nici de zone rezidenţiale, nici de cârciumi, toate aceste
funcţiuni sunt necesare, însă nici una nu trebuie să tindă
să le excludă pe celelalte.
● Este un echilibru dificil de realizat, este ca „o balanţă cu trei
braţe” care se sprijină fragil pe o soluţie ce are un răspuns
simplu: bunul simţ şi justa măsură şi care se dezechilibrează
imediat ce aceste criterii vagi sunt depăşite de una dintre cele
trei categorii de cerinţe sus amintite.
23
● Modul diferit de raportare la centrele istorice conduce evident

şi la contradicţii ce se manifestă spectaculos, nu atât între
palierul profesioniştilor şi cel al utilizatorilor, cât mai ales în
interiorul acestora.
● Consecinţa acestor contradicţii devine deosebit de gravă
pentru însăşi esenţa semnificaţiei pe care o are centrul istoric
al unei aşezări, mai ales atunci când acestea se manifestă
ca atitudini şi nu doar ca percepţii diferite.
● Astfel, centrul istoric al unei aşezări - locul capabil să
genereze experienţe cu un puternic caracter emoţional pentru
locuitori, turişti şi profesionişti - ajunge să reprezinte câmpul
de luptă al unor interese divergente.
24
● Teoreticienii domeniului identifică următoarele trei capcane ce

trebuie evitate în gestionarea centrelor istorice:
• a avea o abordare turistică în studierea unui oraş;
• tentaţia de a face o istorie exhaustivă a fiecărui oraş;
• acordarea unei părţi prea mari miturilor şi dezvoltarea unei
viziuni idealiste.
● O posibilă concluzie ar fi aceea că în orice caz trebuie evitate
abordările exclusive,
atât cele de tip mono-funcţional (bazate fie doar pe funcţiuni
cultural-istorice, fie doar pe funcţiuni turistice),
cât şi cele de tip bipolar (bazate pe binomul cultură - turism ce
exclude problematica rezidenţilor).
25

07 - Centre Istorice - Functie &amp; Functiuni

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

07 - Centre Istorice - Functie &amp; Functiuni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”- BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE ISTORIA & TEORIA ARHITECTURII ŞI CONSERVAREA PATRIMONIULUI

Centrul istoric al unei aşezări reprezintă …

● Două paliere distincte care aparent au interese divergente:

● Gradul mare de generalizare şi de ambiguitatea

● Centrul istoric - delimitarea unui perimetru urban dintr-o

● Specialistul intervine şi solicită - în numele interesului public

● Altminteri acest bun comun va fi utilizat de toată lumea

● Dovada locuirii unui centru istoric impune respect şi

● „Utilizarea” actuală a centrelor istorice va constitui prin

● Toate acestea reprezintă un compromis făcut pentru a salva

● În afara funcţiunilor de tip cultural de la muzee şi expoziţii

… centrele istorice presupun în mod inevitabil şi funcţiuni din

a. Corfu; b. Bruxelles; a. Nesebar; b. Istanbul;

... de la mari lanţuri hoteliere la pensiuni obscure, …

… de la sedii de bănci la case de schimb sau de la

a. Praga; b. Viena; a. Sankt Gallen; b. Veneţia;

● Nu există centru istoric fără artere pietonale sau cu restricţii

… aşa cum toate manifestările cu caracter cultural nu se pot

● Toate acestea sunt însoţite de anunţuri, reclame dintre care

● Există, însă, riscul de pierde acel spirit al locului care are

● Pare un compromis acceptabil pentru că majoritatea acestor

● Doar împreună cu acest spirit al locului, componentele

● Este, deci, un rău necesar care:

● Nu se pot determina parametrii exacţi, prin care să se

● Modul diferit de raportare la centrele istorice conduce evident

● Teoreticienii domeniului identifică următoarele trei capcane ce

S-ar putea să vă placă și

07 - Centre Istorice - Functie & Functiuni

07 - Centre Istorice - Functie & Functiuni