CUM VĂ PLACE

Cândva demult, într-un ducat din Franța, ducele legitim fusese

alungat de pe tron de fratele său mai mic. El trăia acum în pădurea
Arden, înconjurat de curtenii săi credincioși.
Fiica ducelui, Rosalinda, fusese oprită la curte de uzurpator,
ducele Frederick. Ea trăia alături de fiica acestuia, Celia, și erau bune
prietene.

Într-o zi, un mesager al ducelui Frederick le aduse vestea că erau

invitate în curtea din fața palatului ca să asiste la o întrecere de lupte.
Ajunse acolo, aflară că un bărbat foarte puternic și experimentat în lupte
urma să lupte cu un bărbat foarte tânăr. Ducele chiar le spuse să meargă
să îl convingă pe tânăr să renunțe și domnițele se îndreptară spre acela.
Rugămințile Celiei, dar mai ales ale Rosalindei, îl făcură pe tânăr
să fie și mai dornic să își arate vitejia în fața celor două domnițe. Cu o
vorbire aleasă, el le spuse că nu are prieteni și nu îi pasă dacă va muri.
Acestea o făcură pe Rosalinda să creadă că este la fel de nefericit ca și ea
și să îl îndrăgească.
Tânărul își adună toată priceperea lui în lupte și își învinse
adversarul. Încântat, ducele Frederick îl întrebă cine este, cu gândul să îl
ia sub ocrotirea lui. Când află, însă, că tânărul este Orlando, mezinul
seniorului Rowland de Boys, prieten apropiat al ducelui surghiunit,
Frederick își schimbă dispoziția și plecă.
Rosalinda, aflând că Orlando este fiul unui prieten al tatălui ei, își scoase
lanțul de la gât și i-l dărui cu drag. Celia observă, după ce rămaseră
singure, că Rosalinda vorbește numai despre Orlando. Înțelese că
prietena ei s-a îndrăgostit și se miră că o făcuse atât de repede.
Ducele Frederick, stârnit de apariția lui Orlando, se porni
împotriva Rosalindei. Îi cam purta pică, fiindcă toată lumea o lăuda și o
compătimea pentru soarta tatălui ei. Se duse în încăperea în care se aflau
fetele și îi porunci cu asprime să plece în surghiun, la tatăl său.
Rugămințile Celiei pe lângă tatăl său nu fură de niciun folos, așa că
inimoasa fată plecă în noaptea aceea împreună cu verișoara ei,
Rosalinda. Aceasta, fiind mai înaltă, se deghiză în țăran și își alese
numele Ganymede. Celia se îmbrăcă în țărăncuță, își zise Aliena și
urma să se dea drept frate și soră. Luară bani și bijuterii pentru a avea de
cheltuială și porniră la drum lung, spre pădurea Ardeni.
Rosalinda își asumă foarte bine rolul de bărbat, de frate inimos și
curajos al Alienei. După o lungă călătorie, când ajunseră în pădurea
Arden, oboseala le alungă curajul și erau cât pe-aci să plângă. Stăteau
întinse în iarbă când trecu pe acolo slujitorul unui păstor. El le duse la
casa stăpânului, care tocmai voia să își vândă gospodăria.
Ganymede și Aliena cumpărară casa și turma și îl tocmiră slujitor
chiar pe acela care le adusese în acel loc. O bună bucată de vreme, cele
două tinere trăiră fericite, aproape uitând de ce ajunseseră ele aici. Nu
știau că Orlando se află și el în pădurea Arden.
Înainte de a muri, tatăl lui Orlando îl lăsase în grija fratelui mai mare,
Oliver. Îi ceruse acestuia să-i dea lui Orlando o creștere aleasă și să-i
asigure un trai pe măsura nobleței familiei lor.
Oliver, însă, nu se ocupă deloc de Orlando. Nu îl dădu la școală și
îl ținu acasă, unde crescu fără nicio îngrijire. Orlando avea însă o fire
nobilă și purtarea lui îl arăta a fi un tânăr crescut cu grijă. Invidios,
Oliver plănuia să-l piardă. El fusese cel care îl îndemnase să participe la
lupta de la castelul ducelui Frederick.
Aflând că Orlando învinsese, Oliver deveni și mai înverșunat. Jură
să dea foc odăii fratelui său, dar fu auzit de Adam, un bătrân slujitor.
Cum acesta îl iubea mult pe Orlando, îl vesti ce pericol îl amenință. Îl
sfătui să fugă de acasă și îi oferi economiile lui, știind că tânărul nu avea
niciun ban. Nu numai atât, dar îi propuse să îl însoțească, spre a-l sluji.