Sunteți pe pagina 1din 5

Iarba Zanei - RACHITANUL

* Este una dintre cele mai frumoase plante medicinale din flora noastra. Creste in
asociatii dese, are florile rosii-violacee, alcatuind in luna august lanuri unduitoare
de o luminozitate cromatica unica. Dar dincolo de frumusetea ei, proprietatile sale
medicinale sunt parca si mai uimitoare. Pentru a va convinge, cititi cu atentie
randurile care urmeaza * 

Carte de vizita

Rachitanul este o planta mare iubitoare de apa, care creste pe fanetele umede, in preajma
izvoarelor si a paraielor, precum si in mlastini, unde alcatuieste colonii dense. Are tulpina
foarte inalta pentru o planta ierboasa, ajungand frecvent la un metru, in cazuri rare pana la
un metru si jumatate - doi metri. Florile sunt grupate intr-un fel de ciorchine dens, de o
culoare rosietica-violacee intensa, inconfundabila. Se recolteaza in august, cand este
inflorita si cand atinge varful calitatilor terapeutice.

Scurt istoric

Este o planta originara din Europa, dar care a ajuns aproape pe toate continentele lumii,
fiind deosebit de vivace si de adaptabila. Denumirea sa stiintifica este Lythrum salicaria,
"lythron" insemnand in greaca veche - "patate de sange", un nume legat de faptul ca
rachitanul era folosit de soldatii greci si romani pentru tratarea ranilor sangerande, pe care
le vindeca spectaculos. De altfel, aceasta a fost si principala utilizare a rachitanului in
Antichitate, aceea de cicatrizant universal. In Evul Mediu, aceasta planta, cu efecte foarte
puternic astringente, a fost un ajutor pretios contra holerei (oprind diareea) si, mai tarziu,
contra dizenteriei. In medicina magica romaneasca, mai este cunoscuta si ca "Iarba zanei"
sau "Floarea zanei", fiind considerata planta magica. Pusa in scaldatorile copiilor, se credea
ca ii apara de deochi si ii ajuta sa creasca voinici. Petalele sale, tinute la brau, stimuleaza
fertilitatea tinerelor femei, iar pe barbati ii apara de ispitele ielelor. In medicina populara
romaneasca, rachitanul este un leac de prim ordin pentru tratarea diferitelor forme de
paralizie ("poceala"), pentru oprirea hemoragiilor menstruale prelungite ("randuri rosii"),
pentru combaterea infectiei intestinale ("cufureala") sau pentru cicatrizarea ranilor (era
numita si "iarba de oblojeala"). Cercetarile din ultimii ani au aratat ca aceasta planta cvasi-
necunoscuta este, de fapt, un medicament de prim ordin in combaterea unor maladii foarte
periculoase, incepand cu bolile canceroase si pana la infectiile virale netratabile de catre
medicina moderna.

Recoltarea

De la rachitan se culege "iarba", adica primii 25 de centimetri de tulpina, cu tot cu frunze si


flori, prin taiere, fara a smulge radacina, din care vor iesi ulterior alte tulpini. Dupa
recoltare, se intind tulpinile la uscat, in strat subtire, intr-un loc bine aerisit si lipsit de
umiditate. Cand sunt uscate, tulpinile se rup cu un pocnet sec, semn ca planta poate fi pusa
la pastrat in pungi de hartie sau in saculeti de panza. Termenul de valabilitate al
rachitanului este de doi ani.

Preparare si administrare
Tinctura (extractul hidroalcoolic)

Se pare ca este cea mai eficienta modalitate de administrare a acestei plante. Studii facute
de Universitatea de Medicina si Farmacie Bucuresti, in colaborare cu universitatea omoloaga
din Bagdad (Irak), sub conducerea prof. dr. Viorica Istudor, au aratat ca, in alcoolul cu
concentratia 70%, taninurile si flavonoidele din aceasta planta sunt cel mai bine extrase. De
altfel, acest preparat are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor si a altor boli
produse de deficiente imunitare, doua substante cu efecte imunostimulatoare si
antitumorale continute in rachitan (acidul elagic si cel galic) fiind cel mai bine extrase in
alcool. Reteta: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de rachitan,
peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide
borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa
care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Pulberea

Este o forma de administrare foarte importanta, rachitanul sub forma de pulbere avand o
mare eficienta in tratarea hemoragiilor. Se obtine prin macinarea cat mai fina a plantei, cu
rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de rachitan se face in borcane de sticla
inchise ermetic, asezate in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 4
saptamani (deoarece unele principii active ale rachitanului se oxideaza). De regula, se
administreaza de 3-6 ori pe zi, cate o lingurita de pulbere de rachitan, pe stomacul gol.

Infuzia combinata

Se pun la macerat 3-4 linguri de rachitan maruntit, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-
10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa
filtrare se fierbe in alta jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa
se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele doua lichide, obtinandu-se
aproximativ un litru de infuzie combinata de rachitan, care se foloseste intern (1-2 cani pe
zi).

Baia terapeutica

Se recomanda in cazurile de infectii vaginale sau de hemoragii anale, produse de hemoroizi.


Medicina populara recomanda baile de sezut, cu un extract de rachitan obtinut astfel: doua
maini de planta se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10
ore (de dimineata pana dupa amiaza). Apoi lichidul se strecoara si se pune deoparte. Planta
macerata se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se
raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si
infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, ridicata la o temperatura de 39-40 de grade
Celsius. Baia dureaza 10-30 de minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare
cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.
(Cardiacii sa fie prudenti.)

Cataplasma cu rachitan

O mana de frunze maruntite de rachitan se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda
(40-50gr.C), dupa care se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa
sa actioneze vreme de 1 ora.

Tratamente interne

* Ulcer gastric - se administreaza pulberea de rachitan, cate o jumatate de lingurita, de 3-4


ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza. Pulberea de rachitan are
puternice efecte cicatrizante, ajutand la vindecarea leziunilor de pe mucoasa si de pe peretii
gastrici. Un studiu polonez facut in anul 2002, sub conducerea dr. C. Pawlaczyk, confirma
efectele puternic cicatrizante si antihemoragice ale rachitanului, testele aratand ca sub
actiunea acestei plante viteza de cicatrizare creste simtitor, sangerarile fiind oprite si ranile
inchizandu-se.
* Sindromul colonului iritabil - se obtin rezultate exceptionale, cu ajutorul infuziei combinate
de rachitan, care este un puternic astringent si antiinflamator pentru tubul digestiv. Se bea
zilnic un litru de infuzie combinata de rachitan, in cure de minimum 10 zile. Pentru
persoanele cu predispozitie spre constipatie, se administreaza, in paralel, ulei de ricin: 1-2
linguri pe zi.
* Diabetul zaharat de tip II - se administreaza infuzia combinata de rachitan - doua cani pe
zi, in cure de o luna, cu sapte zile de pauza. La pacientii insulino-dependenti, tratamentul se
va face gradat, incepand cu o jumatate de cana si ajungand, dupa 7-14 zile, la doza de
doua cani pe zi. In paralel, va fi masurata zilnic glicemia, pentru a ajusta doza de insulina.
Aceasta, pentru ca rachitanul are o actiune extrem de puternica in diabet, stimuland, pur si
simplu, pancreasul sa secrete mult mai multa insulina. Studii de medicina experimentala
facute in Spania au aratat chiar ca administrarea de rachitan duce, pur si simplu, la
dublarea concentratiei de insulina in sange.
* Adjuvant in infectia cu HIV (SIDA) - se ia tinctura de rachitan, cate 4 lingurite pe zi,
fiecare diluata cu putina apa. Tratamentul se face vreme de sapte zile, cu doua zile de
pauza, dupa care se reia. Efectul imunostimulator si antiviral al acestui preparat se
datoreaza acidului elagic din compozitia sa. Aceeasi substanta din rachitan are efecte foarte
bune si in tratarea herpesului.

"Doftorii" satelor considera rachitanul planta magica


 

* Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza pulbere de rachitan, 3-6 lingurite pe zi,


pana la disparitia afectiunii. Este un remediu indelung testat si cu actiune terapeutica bine
confirmata, fiind folosit de catre soldatii din primul si al doilea razboi mondial, atat contra
diareei, cat si contra dizenteriei, efectele sale fiind salvatoare. Efectul antidiareic este foarte
puternic si poate fi exploatat pentru toate varstele, inclusiv pentru bebelusi, carora le este
recomandata infuzia combinata (50-200 ml pe zi). Este si un antiseptic intestinal foarte bun,
in cazurile de enterite.
* Ciclu menstrual cu hemoragie puternica sau prelungit - se administreaza pulbere de
rachitan, cate 4 lingurite pe zi. Daca hemoragia menstruala este foarte puternica, se ia o
doza soc de 1-2 linguri, dupa care se trece la doza normala. Cu rachitan se poate trata nu
doar ciclul foarte abundent si prelungit, ci si sangerarile intermenstruale.
* Adjuvant in boala canceroasa - se beau zilnic 3 cani de infuzie de rachitan, in fiecare cana
punandu-se 10-20 picaturi de tinctura. Se tin cure de cate 6 saptamani, cu doua saptamani
de pauza. Este util mai ales in fazele de inceput ale bolilor tumorale, rachitanul inhiband,
pur si simplu, dezvoltarea formatiunilor maligne. Studii facute in Canada au aratat ca acidul
galic continut de planta impiedica vascularizarea tumorilor si chiar degradeaza reteaua de
vase care hraneste si permite dezvoltarea tumorii.
* Infectii cu stafilococ auriu - se administreaza intern infuzie combinata de rachitan, cate 3-
4 cani pe zi. Conform studiilor facute in Germania, aceasta planta contine substante
antibiotice foarte eficiente impotriva bacteriilor Staphylococcus aureus, Proteus mirabilis si
Microccocus luteus.
* Alergie - se administreaza intern tinctura de rachitan, 4-6 lingurite pe zi. Are efecte
antiinflamatoare si, se pare, regleaza activitatea sistemului imunitar. Este recomandat mai
ales in alergiile respiratorii insotite de catar (inflamatie a mucoaselor) puternic, unde efectul
sau astringent si antiinflamator va ameliora puternic simptomele.

Tratamente externe

* Herpes bucal si genital - se aplica zilnic, pe locul afectat, vreme de 1-2 ore, mici
cataplasme cu rachitan (planta umezita si invelita in tifon se poate fixa cu un plasture).
Intern, se administreaza infuzia combinata, cate jumatate de litru pe zi, in care se dizolva si
3-4 lingurite de tinctura de rachitan. Tratamentul se face pana la completa vindecare.
Rachitanul are efecte puternic antivirale (datorita acidului elagic pe care il contine),
cicatrizante si calmante ale pruritului si usturimii.

* Candidoza vaginala - rachitanul are un puternic efect anticandidozic. Acest lucru a fost
demonstrat de un grup de cercetatori finlandezi, care au testat vreme de mai multi ani
extractele de rachitan pe diferite tulpini de Candida, obtinand rezultate nesperat de bune.
Pentru a combate aceasta afectiune mai mult decat suparatoare, se prepara o infuzie
combinata concentrata din 4 linguri de rachitan la cana, cu care se fac spalaturi vaginale
zilnic, cu ajutorul irigatorului. Dupa introducerea preparatului in vagin, lichidul se va tine in
interior vreme de 10 minute minimum (pentru aceasta, bazinul trebuie sa fie mai ridicat
decat restul corpului), astfel incat sa-si faca efectul. In paralel cu acest tratament extern, se
iau si intern cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi.
* Candidoza bucala - se face acelasi tratament intern ca la candidoza vaginala. Suplimentar,
de patru ori pe zi, se fac clatiri indelungate ale gurii si gargara cu infuzie combinata
concentrata de rachitan. Fiecare aplicatie externa cu infuzie de rachitan trebuie sa dureze
minimum 10 minute, astfel incat principiile active ale plantei sa ajunga sa isi faca efectul.
* Prurit vaginal - in infuzia combinata de rachitan se pune, la preparare, si o lingurita de
pulbere de menta si un varf de cutit (0,25 grame) de pulbere de cuisoare. Se fac irigatii cu
preparatul obtinut, care are puternice efecte antiinflamatorii si anesteziaza usor terminatiile
nervoase ce produc senzatia de mancarime.
* Epistaxis (curgerea sangelui din nas) - se pune in nara putin praf de rachitan, foarte fin
macinat si apoi cernut. Are efecte vasoconstrictoare si cicatrizante rapide, oprind
sangerarea.
* Sangerari ale gingiilor, retractia gingiilor - se foloseste urmatorul leac popular: tulpinile de
rachitan proaspat cules se strivesc si, imediat (astfel incat sa nu piarda sucul), se freaca
indelung cu ele gingiile. Principiile active din rachitanul proaspat opresc sangerarile si
intaresc gingiile slabe.
* Eczema infectioasa - se aplica zilnic, pe locul afectat, vreme de 1-2 ore, cataplasme cu
rachitan. Tratamentul se face pana la completa vindecare. Rachitanul are efecte puternic
antiinfectioase (combate bacteriile si ciupercile parazite) si antiinflamatoare.

COSMETICA

* Ten inrosit - se face o masca dintr-o lingura de suc proaspat de rachitan sau de infuzie
foarte concentrata de rachitan, doua linguri de smantana si un albus de ou. Ingredientele se
amesteca foarte bine si preparatul se intinde pe fata. Se tine vreme de jumatate de ora,
dupa care se indeparteaza cu un tampon cu apa calduta.
* Ten cu pori dilatati - seara, se aplica pe fata o compresa cu infuzie combinata de rachitan,
care se tine vreme de jumatate de ora. Tratamentul se face o data la 2-3 zile.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu rachitan
In cazurile de constipatie frecventa sau cronica, planta se administreaza cu prudenta,
eventual luandu-se in paralel si remedii laxative (aloe ferox, tarate de grau, miere de mana,
ulei de ricin, cassia, crusin etc.).