Rostopasca

Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca . Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat. Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile". Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza. Patru retete de preparare a rostopascai: 1. Pulberea Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol. 2. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa. 3. Infuzia combinata Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai. 4. Cataplasma cu rostopasca O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.
1

Tratamente de uz intern Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv. Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare. Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani. Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei. Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in

Rostopasca pictata de A. Durer aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei. Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata. Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semisinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat. Tratamente de uz extern Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta. Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului. Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet. Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata. Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

Sucul de rostopasca Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce

are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit. Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene. Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei. Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne. Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata. Contraindicatii Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza. Precautii in utilizarea rostopascai Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace. In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei. Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

Rostopasca, mai multe boli, un singur remediu publicat pe 3 Martie 2008 Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate, motiv pentru care se bucura de o apreciere crescanda in randul medicinei si tratamentelor naturiste. Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era consecinta traditiei populare din jurul sau, intrucat de-a lungul timpului oamenii au observat efectele sale benefice in ameliorarea sau tratarea anumitor boli, recent, mai multi cercetatori au reusit sa izolele substantele active din rostopasca, resposabile de efectele sale terapeutice. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolinici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine, ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta. Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic si sedativ al sistemului nervos central. In unele teste pe animale rostopasca s-a dovedit un bun citostatic. S-a observat si un efect de stimulare a sistemului imunitar. Cateva studii timpurii au aratat ca acesta planta poate produce dermatita de contact sau iritarea ochilor, in urma contactului cu latexul de culoare galbena continut de toate partile plantei, care in contact cu aerul se brunifica.

Un aliat al ficatului Probabil cea mai importanta utilizarea a acestei plante este cea din bolile hepatice. Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Si-e dovedit eficienta in tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare si tonice stimuleaza regenerarea celulei hepatice. Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare datorita efectelor drenoare biliare. Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopasca, in timpul administrarii sale trebuie sa se evite consumul alimentelor greu digerabile si solicitante pentru ficat precum carnea de porc, grasimi, prajeli, margarina, alimente conservate si se evita tutunul si alcoolul.

Alte afectiuni in care se foloseste rostopasca Extractele din rostopasca au efecte antibiotice pe un mare numar de germeni patogeni. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Pentru aceasta se rupe o tulpina din planta verde si se aplica latexul care se scurge din planta pe neg. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic. Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul. Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.

Modalitati de utilizare:
5

Ceaiul de rostopasca este indicat in afectiunile hepatice. Se recomanda consumul a doua trei cani de ceai pe zi, timp de maxim o saptamana. Administrata sub aceasta forma, are efect vasodilatator coronarian si antispastic biliar, are actiune sedativa si antitumorala. Tinctura de rostopasca se poate cumpara din farmacii sau se poate prepara acasa din plante uscate zdrobite si puse la macerat cu alcool timp de 10 zile. Tinctura se poate folosi pentru tratarea afectiunilor dermatologice precum negi, veruci, bataturi, eczeme. Sucul de rostopasca se obtine din tijele de rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider. Dupa ce se rupe tija, se unge locul afectat cu suc. Este de retinut ca, pentru a fi eficent, tratamentul extern cu suc trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc, la intervale de cateva minute. Dupe ce se sucul aplicat anterior se usuca, se mai aplica un strat. Planta proaspata se poate folosi aplicata, in special frunzele, direct pe leziuni de la nivelul pielii.

Plante de leac Rostopasca

6

A nflorit rostopasca (Chelidonium majus) i este vremea ca, n zilele nsorite, culegtorii de plante medicinale s-i completeze nc de pe acum "arsenalul" casnic al plantelor de leac. n scopuri terapeutice, de la rostopasc se utilizeaz doar ramurile i tulpinile tinere, culese n timpul nfloririi, fr rizomi i rdcini, dar i fr prile lemnoase ale tulpinii principale. La locul de tiere al plantei apare latexul, un lichid galben sau brun-portocaliu. Mirosul este neplcut, iritant, iar gustul amrui. n timpul recoltrii, mna trebuie protejat cu mnui, pentru ca pielea s nu se nglbeneasc de la sucul plantei. O msur de protecie important este ca mna s nu fie dus la ochi, deoarece rostopasca este foarte iritant.

Aciune i proprieti terapeutice

Alcaloizii din rostopasc au mai multe aciuni farmacodinamice. n special chelidonina i homochelidonina au aciune similar morfinei, avnd aciune sedativ i narcotic asupra centrilor nervoi superiori. Relaxeaz musculatura neted a vaselor mari i, n special, a coroanelor. Au aciune uor stimulatoare asupra respiraiei. Sanguinarina are aciune excitant asupra centrilor medulari. Cheleritrina are proprietatea de a cobor presiunea arterial i stimuleaz peristaltismul intestinal i contraciile uterine. n schimb, chelidonina diminueaz tonusul musculaturii netede intestinale, uterine i a altor organe, avnd n aceast direcie aciune antispastic de tipul papaverinei, prezentnd totodat avantajul unei toxiciti mai reduse. Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plant au i aciune coleretic-colagog, fapt cunoscut n medicina popular nc din timpuri strvechi, fiind utilizate n afeciunile hepato-biliare, colecistopatii i n ciroza hepatic iniial. Cu toate c, folosit n doze mari, rostopasca este toxic, provocnd vome, colici abdominale, purgaii, scaune cu snge i ameeli, oamenii de la ar o folosesc de sute de ani, tiind s-i valorifice virtuile vindectoare, numeroase i foarte eficiente n tratarea bolilor de splin, de fiere i de ficat. Pe lng aciunile majore, extractele totale din aceast plant au remarcabile efecte antibiotice pe un mare numr de germeni patogeni. Cercetri mai recente au dovedit c sanguinarina din rostopasc are efecte antitumorale. Fa de arsenalul de principii active existente n rostopasc, la ora actual aceast specie este insuficient valorificat pentru fitoterapie. Rostopasca intr n compoziia ceaiurilor hepatice.

Forme de utilizare
Ceaiul de rostopasc se face dintr-o lingur de plant uscat la 200 ml de ap clocotit. Se acoper, se ia de pe foc i se las 5 minute la infuzat. Ceaiul se strecoar i se beau 200 ml n fiecare zi. Nu se bea tot ceaiul deodat, recomandarea fiind s se ia o lingur cu ceai la fiecare 3 ore. Ceaiul de rostopasc are efect tonic i regenerativ hepatic, drenor biliar i hepatic, colagog (stimuleaz secreia de bil), coleretic (favorizeaz eliminarea bilei). Acioneaz eficient att n tratamentul hepatitei A, ct i al hepatitei B. Rezultate deosebite se obin prin asocierea de rostopasc, suntoare i turi mare. Indicat este i pulberea: prile aeriene, nflorite i uscate, se macin fin cu rnia de cafea; doza la aduli este de un vrf de cuit (0,5 g), de 3 ori/zi. Pulberea se ine sub limb 10?15 minute, apoi se nghite cu puin ap.
7

La copii, doza se reduce la jumtate, pn la o treime sau un sfert. Pentru stimularea digestiei i mbuntirea asimilaiei de vitamine i minerale, se ia sub limb, nainte de mas, puin pulbere de rostopasc amestecat n pulbere de cimbrior. Pentru obinerea tincturii, se pun 20 linguri de pulbere proaspt mcinat ntr?un litru de alcool alimentar de 75 grade (trei sferturi de litru de alcool de 96 grade cu un sfert de litru de ap). Se las la macerat 10 zile, cu agitare zilnic, apoi se stoarce, se filtreaz i se pune n sticlue nchise la culoare. Rostopasca stimuleaz refacerea celulei hepatice. n tratamentul cirozei se folosete un amestec de tincturi din rostopasc, armurariu i pedicu, n proporii egale. n tratamentul dischineziei biliare se face un amestec din 1/2 lingur tinctur de rostopasc, 1/2 lingur tinctur de anghinare, o lingur tinctur de sovarf i 1/2 l de ap. Se ia jumtate de pahar, pe stomacul gol, cu puin timp nainte de mas. O combinaie de plante foarte util n scderea colesterolului este din rostopasc, frunze de mesteacn i anghinare. Se fac tincturi din aceste plante, separat, apoi se amestec n pri egale. Se ia o linguri din amestecul de tincturi n 100 ml de ap, nainte de fiecare mas, timp de 30 de zile. (