Vitamina B12 este una dintre cele opt vitamine din grupul B, și singura pe care

organismul o poate stoca în mod specific. Ficatul stochează cantități mari din
această vitamină care pot rezista luni, chiar ani, pentru a fi eliberată înapoi în
sânge când este nevoie, chiar dacă depozitele de alte vitamine din grupul B sunt
epuizate mai devreme. Comparativ cu vitamina B12, acestea rămân în corp
pentru un timp mai scurt, până sunt utilizate sau eliminate. Astfel, un aport redus
sau absorbția deficitară a vitaminei B12 în tractul digestiv devine vizibilă doar
după o anumită perioadă. Vitamina B12, denumită și cobalamină, îndeplinește
diverse funcții metabolice. Ajută la menținerea nivelului scăzut de homocisteină,
protejând astfel inima și vasele de sânge. Este implicată în diviziunea celulară și
formarea sângelui, și este critică pentru funcționarea nervoasă normală. Vom
explica această ultimă funcție în detaliu.

TEME DISCUTATE

Contribuția vitaminei B12 la funcționarea sistemului nervos

Care sunt categoriile vulnerabile la deficitul de vitamina B12? Cauzele deficitului
de vitamina B12
Care sunt simptomele neurologice ale deficitului de vitamina B12?Deficitul
nedetectat de vitamina B12 poate avea urmări grave
Cum poate fi diagnosticat deficitul de vitamina B12?
Grupurile de risc trebuie să prevină carența de vitamina B12Chiar dacă
capacitatea de absorbție este deficitară, deficitul de vitamina B12 poate fi
contracarat
Contribuția vitaminei B12 la funcționarea sistemului nervos
Datorită funcției sale în formarea celulară și metabolismul lipidelor, vitamina B12
joacă un rol important pentru sistemul nervos. Este implicată decisiv în
regenerarea și formarea tecilor pentru fibrele nervoase (sau teci de mielină) care
protejează nervii împotriva pierderii impulsului electric, asigurând transmisia
corectă și eficientă a fluxului nervos, adică informația care trebuie transmisă.

Această „izolație” a nervilor, responsabilă pentru simțul tactil și funcția motorie nu

este numai importantă, ci de-a dreptul indispensabilă pentru sistemul nervos
central, din encefal și măduva spinării. În plus, vitamina B12 este implicată în
sinteza unor substanțe mesager importante, precum neurotransmițătorii și
hormonii care controlează funcția creierului, și implicit percepția, dispoziția și
starea de spirit.
Care sunt categoriile vulnerabile la deficitul de vitamina B12? Cauzele deficitului
de vitamina B12
Bebelușii și copiii au nevoie de vitamina B12 din abundență, fiind în creștere.
Aceștia depind de un aport suficient de vitamina B12, care trebuie asigurat de
părinți. Persoanele vârstnice și veganii sunt afectați în mod special deficitul de
vitamina B12. În timp ce veganii sunt susceptibili la carențele de vitamina B12
datorită dietei dezechilibrate, care exclude alimentele de origine animală,
vârstnicii suferă adesea de absorbție deficitară de vitamina B, asociată uneori cu
limitări nutriționale. Persoanele care suferă de boli cronice precum diabetul,
insuficiența renală sau demență prezintă o absorbție deficitară a vitaminei B12 –
frecvent datorită efectelor secundare ale ingredientelor active din tratamentul
medicamentos urmat pentru o perioadă îndelungată de timp – și sunt predispuși
la deficiență. Persoanele care suferă de inflamația mucoasei gastrice sau de alte
afecțiuni ale sistemului digestiv nu pot sintetiza substanțe importante, necesare
pentru absorbția independentă a vitaminei, astfel încât o parte din vitamina B12
administrată este eliminată din nou fără a fi utilizată.

În special pe măsură ce îmbătrânim, se acumulează tot mai mulți factori care

cresc riscul deficitului de vitamina B12. În timp ce aproximativ 2-5% din tineretul
european este afectat de o asemenea carență, 10-30% din persoanele peste 65
de ani sunt diagnosticate cu deficit de vitamina B12. Dacă aceștia locuiesc într-
un cămin de bătrâni, proporția poate depăși chiar 40%.
Indiferent de factorul declanșator – dacă un deficit de vitamina B12 este
identificat prea târziu, există riscul de leziuni nervoase parțial ireversibile.

Care sunt simptomele neurologice ale deficitului de vitamina B12?

Simptomele inițiale ale deficitului de vitamina B12 sunt preponderent nespecifice
– lipsă de energie și performanțe slabe, precum și slăbiciune resimțită la nivelul
picioarelor. Funcționarea deficitară a nervilor din măduva spinării provoacă
adesea, la început, senzații false în extremitățile inferioare, precum arsuri și
amorțeală, și o senzație de strânsoare în gambe. În plus, din moment ce sunt
afectați și creierul, neurotransmițătorii și hormonii, deficitul de vitamina B12 poate
cauza probleme de concentrare, tulburări de memorie și depresie.

Deficitul nedetectat de vitamina B12 poate avea urmări grave

Dacă deficitul de vitamina B12 nu este identificat o perioadă mai îndelungată, pot
apărea afecțiuni neurologice și neuropsihiatrice severe, care pot evolua în
demență și schizofrenie. De asemenea, acesta poate cauza limitări fizice severe,
care pot conduce la paraplegie. Cauza este mieloza funiculară, în care măduva
spinării este afectată drept urmare a lipsei de teci nervoase. Dacă deficitul este
identificat din timp, unele tulburări pot fi recuperate. În orice caz, dacă
consecințele deficitului de vitamina B12 au progresat foarte mult, leziunile
nervoase sunt ireversibile. Prin urmare, trebuie să tratăm cu seriozitate și să
prevenim carența de vitamina B12.

Cum poate fi diagnosticat deficitul de vitamina B12?

După ce este absorbită din alimente, vitamina B12 pătrunde în sânge în mai
multe etape: Odată cu mâncarea, prima dată ajunge în stomac – unde se
formează așa-numitul factor intrinsec, de care se leagă vitamina B12. Împreună,
pot fi absorbite în intestinul subțire, ajungând în sânge. O parte semnificativă din
vitamină poate fi absorbită prin pereții intestinali fără factorul intrinsec. Odată
ajunsă în corp, este prezentă în formă activă (adică poate fi utilizată de
organism), dar și în formă inactivă. Doar aproximativ 20% din vitamina B12 din
sânge este activă, fiind cunoscută sub numele de holotranscobalamină (abreviat
HoloTC). Datorită faptului că analizele de sânge detectează și vitamina B12
inactivă din sânge, rezultatele pot induce în eroare diagnosticul și masca un
deficit de vitamina B12. Dacă persoana aparține unui grup de risc sau există
suspiciuni bazate pe apariția mai multor simptome ale deficitului de vitamina B12,
trebuie efectuat un test de sânge specific, în doi pași. Prin acesta, se determină
în primul rând conținutul de holotranscobalamină, iar al doilea pas stabilește
concentrația produșilor metabolici, care rezultă din lipsa vitaminei B12, precum
acidul metilmalonic și homocisteina. Dacă ambele teste se soldează cu un
rezultat nefavorabil, se poate presupune un deficit de vitamina B12, care trebuie
tratat fără întârziere.
Grupurile de risc trebuie să prevină carența vitaminei B12
Chiar dacă este esențială pentru organism, avem nevoie de o cantitate relativ
mică de vitamina B12. Doza zilnică recomandată pentru un adult sănătos este de
3 µg. Copii au nevoie de o cantitate și mai mică, în timp ce femeile însărcinate și
cele care alăptează de o cantitate mai mare, între 3,5 și 4 µg pe zi.

Veganii și alte persoane care, datorită unei diete dezechilibrate sunt susceptibili
să consume o cantitate prea mică de vitamina B12 pot preveni o carență relativ
ușor, printr-o alimentație bogată în vitamina B12 sau printr-o suplimentare
specifică a acesteia. Vitamina B12 este sintetizată de microorganisme și se
găsește aproape exclusiv în alimente de origine animală – în primul rând în ficat,
unde este depozitată în corpul animalelor. De asemenea, carnea, peștele, ouăle
și lactatele conțin cantități semnificative de vitamina B12. Așadar, veganilor li se
recomandă să compenseze un posibil deficit prin suplimente (care sunt în
general bazate pe plante). Odată ce deficitul de vitamina B12 a fost identificat,
trebuie administrate medicamente corespunzătoare, ca parte dintr-un tratament
prescris de doctor.

Chiar dacă capacitatea de absorbție este deficitară, deficitul de vitamina B12

poate fi contracarat