la x Creaza cont nou

ALTE DOCUMENTE
LUCRARE DE DIPLOMA - PERCEPTIA
RELATIEI PARINTI-ADOLESCENTI SI
DEZVOLTAREA PERSONALITATII
Psihologie
Legea Reciprocitatii
a gandi este o munca grea
CUM SE DEZVOLTA CONSTIINTA
INCÅRCÅRI
AMNEZIILE GENERALE
Este bine sa fii ambitios la locul de m
Autocontrolul emotional
PLANIFICAREA SI MANAGEMENT
- MANAGEMENTUL TIMPULUI SI A

a
Universitatea " Andrei saguna " RESURSELOR
Evolutia copilului in plan motor, cogn
socio-afectiv
Lucrare de diploma - Invatarea
Facultatea de Psihosociologie
nta Specializarea: Psihologie
atriePsihologieComunicareResurse

a
PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-
ADOLESCENŢI sI
DEZVOLTAREA
PERSONALITĂŢII
Constanta

2008

Cuprins
Capitolul I
I. Aspecte generale privind familia

I.1. Definirea familiei.................... 18318k109s .....2

I.2. Structura si functiile familiei contemporane.................3

I.3. Statutul social al familiei în tara noastra.................5

I.4. Responsabilitati specifice ale educatiei copilului în familie.........6

Capitolul II

II. Dezvoltarea personalitatii

II.1. Definirea personalitatii.................... 18318k109s ...10

II.2. Formarea si dezvoltarea personalitatii..................11

II.3. Dialogul familial, factor important în dezvoltarea personalitatii copilului....13

Capitolul III

III. Adolescenta

III.1. Adaptologia adolescentului.................... 18318k109s .17

III.2. Adolescenta.................... 18318k109s .......18

III.3. Relatia parinti- adolescenti.................... 18318k109s ..19

Capitolul IV

IV. Perceptia

IV.1. Locul perceptiei în cadrul mecanismelor cognitive............................................21

Capitolul V

V. Metodologia cercetarii........................................................................................23
V.1. Obiectiv general..................................................................................................23

V.2. Obiective specifice...............................................................................................23

V.3. Ipoteze..................................................................................................................23

V.4. Participanti la studiu.............................................................................................24

V.5. Instrumente de cercetare.......................................................................................27

V.6. Procedura de lucru..........................30

Capitolul VI

VI. Analiza si interpretarea datelor .........................................................................33

Verificarea ipotezelor...................................................................................................40

Concluzii .....................................................................................................................44

Bibliografie ..................................................................................................................4

Anexa...........................................................................................................................48

ARGUMENT

Considerând ca dezvoltarea personalitatii este o problema de actualitate datorit

tot mai multi adolescenti îsi formeaza o personalitate deficitara, în paginile cerce
doresc sa descopar si sa evidentiez care sunt motivele pentru care acest fenomen are

Diferite studii si cercetari au demonstrat faptul ca dezvoltarea personalitatii ad

nu poate fi realizata decât în cadrul matricei familiale, atât modelele de educatie câ
afective si instrumentale ale mediului familial creeaza premise puternice pen
armonioasa a adolescentului, fata de care parintii au o responsabilitate fundamentala.

Fiziologia copilului poate fi profund marcata de modul în care pari

trebuintelor sale de hrana, protectie, afectiune si îngrijire, dupa cum dezvoltarea ap
atitudinilor sale nu se poate face decât în prezenta ambilor parinti. Daca unul din e
din camin sau între parinti exista conflicte, copilul va dezvolta tendinte si norme c
care vor împiedica evolutia sa corespunzatoare.

Prin prezenta lucrare doresc sa subliniez rolul important care-l joaca familia în
personalitatii adolescentului, parintii fiind persoanele care trebuie sa se impl
clarificarea problemelor si framântarilor adolescentilor, specifice perioadei adolescen

La nivel empiric este cunoscut faptul ca mama are o mai strânsa relatie cu
adolescent decât tatal, dar în paginile urmatoare doresc sa evidentiez faptul ca o rel
pozitiva cu ambii parintii duce la dezvoltarea armonioasa a personalitatii la
totodata, voi încerca sa validez aceasta afirmatie printr-o cercetare stiintifica.

CAPITOLUL I
I. ASPECTE GENERALE PRIVIND FAMILIA
I.1. Definirea familiei
Constituind cea mai veche dintre institutiile create de om de-a lungul existente
istorice, familia reprezinta o forma de comunicare umana ale carei relatii între mem
esenta natural-biologica, spiritual-afectiva si moral-juridica, permit continuitatea spec
evolutia societatii. Familia este considerata elementul natural si fundamental a
principiu care apare atât în cadrul actelor noastre legislative, cât si în actele internatio
drepturile omului.

Întreaga dezvoltare a umanitatii este indisolubil legata de constituirea si evolu

de colectivitatea umana, dintre care familia reprezinta una dintre verigile sociale cele
mai specifice în asigurarea continuitatii si afirmarii depline a fiintei umane.
independenta în raport cu societatea în interiorul careia se formeaza, familia este de
ultima instanta si conditionata, în organizarea si evolutia sa, de modul de organizare
pe care o reflecta.

Studiul familiei s-a impus ca necesitate în epoca moderna, desi preocuparile î

sunt foarte vechi, iar multiplele definitii date pâna acum familiei au încercat sa eviden
de aspecte atât de ordin structural cât si functional.

Dupa Levi- Strauss, familia este un grup care îsi are originea în casatorie, fiind
sot, sotie si copiii nascuti din unirea lor pe care-i unesc drepturi si obligatii mora
economice, religioase si sociale.1

Vincent defineste familia ca fiind un grup înzestrat cu caracteristici proprii,

obiceiuri, care respecta anumite traditii, chiar inconstient, care aplica anumite reguli d

Berge3 afirma ca familia este un fel de personalitate colectiva a carei armo

influenteaza armonia fiecareia dintre parti. Familia este unitate de interactiuni si inte
personale, cuprinzând rolurile sociale de sot si sotie, mama si tata, fiu si fiica, frate si

I.2. Structura si functiile familiei contemporane

Perenitatea oricarei societati este asigurata prin reproducere biologica si socia
functii, de importanta fundamentala pentru viitorul, ei sunt îndeplinite în cadrul fam
casatoria si actul procreerii ofera continuitatea speciei biologice, iar procesul de s
descendentilor ofera continuitate structurii sociale si modelului cultural care ca
societatea respectiva.

Pentru orice societate, familia ca institutie nu este doar o simpla existenta exte
mai ales coexistenta, definita prin caracterul comun al relatiilor dintre membri.

În toate societatile cunoscute, indivizii participa în comun la procese biologic

dezvolta relatii între ei si manifesta tendinte de adeziune la viata de grup facilitata d
ansamblul lor, raporturile familiale reprezinta un tip specific de solidaritate si integ
care implica indivizii aflati intr-o interactiune reciproca si permanenta. Pentru ace
relatiile biologice, desi foarte importante, ci relatiile sociale definesc esenta vietii
Aceasta idee nu si-a facut loc prea usor în gândirea istoricilor, psihologilor si a sociol
a lungul timpului. Conceptiile mai vechi sunt marcate, de pilda, de o serie de preju
acorda fie factorului biologic, fie celui spiritual, rolul de baza în structura familiei4.

Atât pentru Le Play cât si pentru Proudhon[5], familia este ,,celula de baza a s
la care emana întreaga ordine sau dezordine sociala. Familia constituie deci temeli
edifica celelalte forme de organizare a vietii sociale si care, la rândul lor influente
facând-o sa se transforme si sa evolueze în permanenta.

Ca grup natural caracterizat printr-o mare stabilitate structurala si evolutie

reuneste femei si barbati, parinti si copIii, bunici, nepoti si unchi prin legaturi
casatorie, sânge sau rudenie, ca si prin forme specifice de organizare a relatiilor dintre

Reprezentând cea mai importanta si dinamica structura a vietii sociale,

determinata de legile generale de dezvoltare a societatii si de întreg procesul is
transforma si o face sa evolueze în forme particulare, dar care nu-i modifica esenta.
clar faptul ca nu relatiile biologice determina esenta grupului familial, ci în primul r
sociale care influenteaza atât caracterul istoric al legaturilor familiale, cât si organiza
a acestora, în raport cu modelul social si cultural al societatii în ansamblul sau.

Se poate considera ca familia reprezinta o componenta de baza a oricar

functionarea acesteia depinzând în buna parte de realizarea unei functionalitati
grupului familial.

În societatea contemporana unele din functiile familiei au disparut, altele s-

sau au fost preluate de alte institutii sociale, ca de exemplu functiile pedagogico-
morale[6].

Cea mai importanta functie, evaluata astfel de mai multi autori este socializar
deoarece familia constituie mediul cel mai propice pentru educatia acestuia, într-o
care este susceptibil de a fi influentat. Caldura si afectiunea oferite de parinti precum
informale stabilite între parinti si copiii reprezinta stimulente puternice pentr
deprinderilor si aptitudinilor copilului, pentru dobândirea capacitatilor sale de integ
adecvata[7].

Socializarea copilului si stabilizarea personalitatii adultului sunt d

microsociologice principale, care definesc esenta si importanta familiei conjuga
Specializarea rolurilor masculine si feminine în cadrul familiei are drept scop formar
de actiune pentru socializarea copilului si pentru dezvoltarea personalitatii tuturo
grupului familial de-a lungul întregului ciclu al vietii[8].

Consacrând principalele functii ale familiei (biologic-sanitara, pedagogic-e

solidaritate familiala, de asigurare a nivelului de trai al membrilor sai, de integrar
familial în societate) statul român reglementeaza statutul acesteia ca fiind instituti
Codul familiei, printr-o serie de acte normative cu privire la casatorie, drepturile sot
parinti-copiii, raporturile de mostenire, adoptiune, alte relatii personale si matr
izvorasc din actul de casatorie.

I.3. Statutul social al familiei în tara noastra

Constituind principalul factor al dezvoltarii fizice si intelectuale a popula
influenteaza în mod direct si semnificativ, mai ales prin intermediul functiei sale de
nivelul si profunzimea constiintei morale a descendetilor în acord cu normele
idealurile societatii noastre.

Familia este cea care modeleaza personalitatea copilului, contribuie la fo

atitudini pozitive fata de munca, viata si valorile sociale si cultiva responsabilitatea f
proprii în raport cu imperativele participarii la viata sociala. Sarcini de mare raspund
acest sens familiei si celorlalte institutii de ocrotire si supraveghere, chemate sa c
mentinerea climatului vietii de familie, la puritatea morala a relatiilor dintre memb
familial, la asigurarea unor conditii materiale adecvate si a unei ambiante psihosoc
favorizeze pe deplin personalitatea copilului, formarea sa în conformitate cu cele m
si dezirabile modele de conduita sociala.

I.4. Responsabilitati specifice ale educatiei copilului în fam

Întreaga actiune de modelare a personalitatii copilului constituie o opera e
anvergura care antreneaza toate directiile cresterii si dezvoltarii sale: fizica, psihi
morala si sociala. În aceasta actiune, rolul parintilor are o importanta fundamenta
nici un copil nu poate fi dirijat si educat decât într-o ambianta definita de afectivitate

Relatia parinti-copiii detine un rol deosebit atât în fixarea celor mai adecvat
comportamentale, cât si în asigurarea unei conditii psihologice normale. Dar o asem
presupune norme precise care corespund unor obiective ce stau la baza rolurilor
asteptarilor copilului, precum:

Dragostea, concretizata în asigurarea protectiei, securitatii si orientarii c

formarea unor aptitudini si atitudini pozitive pornind de la calitatile sale propri
parinteasca presupune încredere si siguranta din partea copilului, afectiune si în
partea parintilor, dar ea nu trebuie exagerata fara riscul de a provoca o serie d
evolutiei psihologice normale. Cel mai adesea, copiii lipsiti de dragostea parinteasca
instabili, interiorizati si complexati, în timp ce capriciul, rasfatul, lipsa de vointa carac
cele mai multe relatiile exagerate din punct de vedere afectiv între parinti si copiii;

Asigurarea unor raporturi relationale juste si echilibrate. Parintii trebuie sa o

de conduita corespunzatoare, calitatile si atitudinile lor având o influenta formati
dimpotriva, divergenta între act si cuvinte, între atitudine si conduita antreneaza inc
lipsa de discernamânt în aprecierea raului sau a binelui de catre copil. Fiind primele f
copiii se identifica si fata de care îsi manifesta afectivitatea, parintii trebuie sa fie
ceea ce spun, cât si la ceea ce fac, deoarece eventualele divergente sau neconcordan
dezorientare si deruta cu efecte negative asupra dezvoltarii personalitatii copilului;

Complementaritatea rolurilor parentale. În calitate de ghizi, educatori si mode

parintii trebuie sa alcatuiasca în raport cu copilul o unitate inseparabila care îsi
rolurile si sarcinile. Diferite, dar nu divergente, rolurile tatalui si ale mamei tr
completeze reciproc: mama în calitate de factor afectiv al caminului, iar tatal în calit
instrumental înzestrat cu deplina autoritate. Inversarea rolurilor parentale apare p
deoarece nu mai corespunde imaginii ideale pe care copilul si-o formeaza în
comportamentul si actele obisnuite ale mamei sau tatalui, acesta fiind o sursa d
psihologice care se imprima si comportamentului ulterior al copilului. Daca aceste
sunt îndeplinite sau daca sunt aplicate în mod unilateral de parinti, procesul educat
serie de sinuozitati.

Se releva astfel ca nu simpla existenta a familiei permite un proces adecvat de

personalitatii copilului, ci doar acea familie ale carei functii sunt îndeplinite în mo
ambii parinti. O familie normala înseamna pentru copil un mediu afectiv, ocrotit
alcatuire si o structura unitara, omogena.[9]

Dezvoltarea personalitatii copilului nu poate fi realizata decât în cadrul matric

Atât modelele de educatie, cât si calitatile afective si instrumentale ale mediului fam
premise puternice pentru evolutia armonioasa a copilului, fata de care pa
responsabilitate fundamentala[10]. Fiziologia copilului poate fi profund marcata d
care parintii raspund trebuintelor sale de hrana, protectie, afectiune si îngrijire
dezvoltarea aptitudinilor si atitudinilor sale nu se poate face decât în prezenta am
Daca unul din ei absenteaza din camin sau între parinti exista conflicte, copilul
tendinte si norme contradictorii care vor împiedica evolutia sa corespunzatoare[11].

De asemenea, numeroase studii de psihologie a copilului evidentiaza faptul c

achizitiei limbajului poate influenta negativ capacitatea sa de a percepe, a gândi s
dupa cum interiorizarea de timpuriu a sensului si continutului normelor si valoril
determina sa actioneze si sa se comporte ca individ integrat social.[12]

In societatea moderna responsabilitatile familiale ale parintilor sunt defini

specifice care reglementeaza conditiile si modul lor particular de îndeplinire în fiec
trei etape de dezvoltare (dependenta absoluta, dependenta relativa si independent
trece copilul în cursul formarii personalitatii sale. Atât parintii, cât si familia c
misiunea extrem de importanta de a transmite copiilor norme si reguli morale de con
asigura internalizarea acestora sub forma de convingeri, atitudini si motivatii. În ac
lânga comunicarea verbala nemijlocita care favorizeaza dezvoltarea unor
responsabilitati corespunzatoare asupra notiunilor de " bine" si ,, rau", com
nemijlocit al parintilor, exemplele personale oferite de acestia, exercita o influenta
importanta asupra conduitei copilului.

Se poate considera, din acest punct de vedere, ca totalitatea m

comportamentale adecvate ale copilului este în functie de integralitatea functionalit
iar conduita morala pozitiva prezentata de copil poarta pecetea influentelor favorabi
de anturajul sau familial.

Exista însa si situatii în care absenta realizarii unor functii ale familiei, în sp
pedagogic-formative, determina tendinte neconforme cu normele de conduita valor
de societate, copilul manifestând tendinte de marginalizare si devianta care au un im
asupra dezvoltarii armonioase a conduitei[13]. Majoritatea anomaliilor sale psihice,
caracteriale provin din absenta realizarii functiilor familiei si responsabilitatii parin
reprezentând din acest punct de vedere un fel de ,,personalitate colectiva,, a carei
dizarmonie are rezonanta în structura personalitatii copilului, în sanatatea si echilibru

CAPITOLUL II
II. DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII
II.1. Definirea personalitatii
Personalitatea[14] este organizarea dinamica în cadrul individului a ace
psihofizice care determina gândirea si comportamentul sau caracteristic.

Voi examina pe scurt conceptele- cheie din aceasta definitie:

Organizarea dinamica. Problema centrala a psihologiei este formarea stru

ierarhiilor de idei si deprinderi care ghideaza în mod dinamic activitatea. Integ
procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura p
Termenul "organizarea" pe care îl intâlnim în definitie implica si procesul
dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o
progresiva.

Sisteme. Un sistem este un complex de elemente într-o interactiune r

deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept, un stil de
Aceste sisteme exista în mod latent în organism chiar când nu actioneaza. Sistemele
latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gândire specifica atunci când intr
Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate tendinte determ
exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adaptative si expresive
personalitatea ajunge sa fie cunoscuta.

Psihofizic. Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este exclusiv

exclusiv nervoasa, ci atrage dupa sine functionarea atât a "spiritului" cât si a "trupului

Comportament si gândire. Orice comportament si orice gândire sunt carac

persoanei si sunt unice pentru aceasta. Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru
tot ceea ce poate un individ sa faca; ceea ce el face în principal este sa se adapteze m
reflecteze asupra lui, sa încerce a-l stapânii.

II.2. Formarea si dezvoltarea personalitatii

Personalitatea, dupa cum afirma Allport[15], e prezenta în viata individulu

numai potential din momentul nasterii, în mod concret începând sa dea primele
existentei sale în jurul vârstei de trei ani, contur precis capatând abia la maturitate.
prin intermediul factorului genetic si congenital fiinta umana constituie un a
virtualitati, ca expresie a unei programari, nou-nascutul nu e o persoana si nu are,
mult, o personalitate. Personalitatea consta într-un tot de trasaturi.

În formarea personalitatii, care e o constructie, factorul genetic serveste

temelie, si dupa cum se stie orice constructie are o baza solida, o temelie. D
ambianta, îndeosebi cea sociala, capata o pondere din ce în ce mai mare în
personalitatii, implicit a persoanei[16]. Tot dupa nastere, în procesul de personalizare
factorul psihic, acesta avându-si geneza în raportul organismului cu mediul, dar con
în factor independent[17]. La formarea personalitatii concureaza deci factorul orga
social si factorul psihic, factorul organic actionând ca potentialitate. Factorul socia
psihic sunt factori de întretinere,de actualizare sau de reprimare si de modelare.

Principalul mijloc de construire a personalitatii este constituit din învatar

ajungându-se la diferentierea progresiva a comportamentului; prin crearea un
comportament, a unei stereotipii dinamice, a unui sistem prin intermediul caruia
persoana, se realizeaza o anumita personalitate. În realizarea sa aceasta parcurge
principale: stadiul personalitatii de baza care se formeaza prin interactiunea primar
cu familia; si stadiul personalitatii individuale care se formeaza prin interactiunea
sociale.

În prezent personalitatea a devenit un ideal al pedagogiei, scopul educatiei

mare parte în formarea si dezvoltarea personalitatii. Dar formarea personalitati
modelare nu doar pasiva, ci una activa, iar acest proces angajeaza doi factori: factoru
si factorul de modelat; factorul modelator implica la rându-i: modelatorul si modelul

În primi ani ai copilului, modelatorul si modelul constau în aceleasi persoan

parintii copilului. Odata cu vârsta scolara modelul se schimba: acesta e acum învata
târziu profesorul, iar odata cu pubertatea modelul poate fi luat dintr-un roman, d
dintr-o piesa de teatru. Odata cu cresterea, copilul modelat se comporta ca un
implicându-se din ce în ce mai mult în procesul de modelare. În toate cazurile,
personalitatii, în afara modelatorului propriu-zis, actioneaza întreaga ambianta fizic
perioada în care nu mai intra în discutie numai formarea, ci si dezvoltarea personalit

Dezvoltarea personalitatii are loc din exterior prin actiunea sustinuta a un

concomitent cu actiunea din interior, prin autodezvoltare, stiut fiind faptul ca
autodezvoltare e continuu.

Perioada de pubertate, urmata de cea a adolescentei, este perioada când cop

cresterii spiritului de observatie si maturizarii gândirii, nu mai ia ad literam ceea ce i
începe sa-si formeze pareri care foarte adesea nu mai concorda cu cele ale parintilo
acestora de a-si impune punctul de vedere facând apel la autoritate parinteasca nu
zdruncine însasi temelia autoritatii[20].

Eliberati de sub tutela invatatorului si obligati sa raspunda cerintelor mai multo

fiecare reprezentata de un profesor de specialitate, puberii îsi largesc mult orizontu
faca aprecieri critice si comparative în ceea ce priveste felul de predare si la
fiecaruia. Memorarea devine din ce în ce mai logica, iar reprezentarile despre
fenomenele despre care învata devin si ele din ce în ce mai bine conturate. Paralel cu
se dezvolta si cel autocritic, dar nu în egala masura deoarece au tendinta sa fie foarte
cu ei însisi si foarte severi cu ceilalti. Uneori li se pare fie ca adultii exagereaza, fie
acestia nu apreciaza la justa valoare actiunile lor, încercând sa le minimalizeze import

Apar din ce in ce mai des autoaprecierile relative la felul de a se purta si a

Demarcatia dintre baieti si fete devine mai precisa, fiecare având constiinta sexu
anumitor particularitati psihice si fizice care decurg de aici.

Personalitatea puberului începe sa se desavârseasca de la vârsta de 11- 12 ani

poate fi influentata negativ daca educatia o va mutila din punct de vedere afec
germenii egoismului, timiditatii, fricii si neîncrederii gasesc un teren propice. Depind
mare masura de adulti sa impiedice aparitia acestor sentimente, sa încerce
delicatetea, sensibilitatea si nu în ultimul rând siguranta în fortele proprii.

Copiii sunt în general receptivi la frumos, motiv pentru care, pentru ating
scop, unul din mijloacele cele mai bune îl constituie sentimentul estetic care treb
copilului, sentiment prin intermediul caruia se poate obtine o modelare a personalitat
pe plan afectiv, de acea mai înalta calitate. Ordinea si curatenia, muzica, desenul, pas
colectii, literatura, traforajul, excursiile sunt o parte din formele frumosului accesibi
pentru ca adolescentul sa-si dezvolte personalitatea normal si armonios.

II.3. Dialogul familial, factor important în dezvoltarea person

adolescentului
Cercetarea problemelor implicate în dialogul familial vizeaza ameliorarea
dintre membrii unor familii, evidentierea efectelor negative ale unora dintre masurile
pedagogice folosite de parinti, si recomanda noi atitudini parintesti. Raportarea adol
familie urmareste precizarea atât a locului pe care adolescentul îl ocupa în viata grupu
cât si a functiilor normale ale acestui grup prin care acesta devine factor de securitate
a sentimentelor, de initiere în viata sociala si spirituala.[21]

Tulburarile de adaptare de origine familiala care se datoreaza carentelor m

actiune educativa a unor familii, impun gasirea unor raspunsuri adecvate la o serie
referitoare la exercitarea autoritatii parintesti, la consecintele pe care actele si atitudin
le pot avea asupra personalitatii în formare a adolescentului. Severitatea excesiva, de
care recurg în mod frecvent unii parinti în raporturile lor cu adolescentii, are drep
cresterea unor adolescenti fie apatici, indiferenti, lipsiti de initiativa, fie impulsivi,
revoltati. Acesti parinti care nu reusesc sa rezolve probleme curente ale educatiei ad
lor altfel decât prin aplicarea unor aspre pedepse si masuri de interdictie, se afla de
esecului propriei lor autoritati. Ca si parintii prea severi, cei indiferenti nu-si dau î
bine seama de faptul ca în raporturile lor cu adolescentii trebuie sa stie sa se apropi
dar în acelasi timp sa pastreze o oarecare distanta, deoarece numai atunci când
anumite limite în apropierea de adolescenti se poate asigura mentinerea prestigiului
parintesti.

Parintii indiferenti sunt dezamagiti atunci când vad cum proprii adolescenti se
de ei cautând în alta parte satisfactii si împliniri, de aceea este deosebit de important c
fie în pas cu dezvoltarea psihica actuala a adolescentilor lor, sa mentina un dialog i
afectiv mereu deschis.

Parintii tematori sau chiar anxiosi, depresivi sau cei egocentrici, nu reusesc
acest dialog deoarece nu vor sau nu sunt capabili de empatie vis-a-vis de proprii
pentru a adopta la nevoie punctul de vedere al acestora, pentru a întelege trairile si
specifice vârstei si firii lor.

De felul în care se desfasoara dialogul familial depinde, în mare masura,

sentimentului de siguranta al adolescentului atât de important pentru dezvoltarea a
personalitatii sale, pentru formarea unor raporturi echilibrate ale acestuia cu lumea.
unui mediu familial excesiv de autoritar sau de indulgent, echilibrul psihic al adole
zdruncina ivindu-se pericolul dezvoltarii unor nevroze. Astfel, ,,supraprotectia aut
prin frecvente interdictii impuse adolescentului, primejduieste dezvoltarea s
independenta si de responsabilitate ale acestuia, transformându-l într-o personalita
dominata de sentimentul fricii si al inferioritatii personale. Adolescentul trebuie
acceptat în familie, iar a se simti acceptat înseamna a se sti iubit, fapt ce presupun
dovezile de tandrete din partea parintilor, dar mai ales acea tonalitate generala a
binevoitoare care trebuie sa impregneze toate raporturile dintre adolescent si a
familial.

De-a lungul cercetarii pe care am efectuat-o în sprijinul prezentei lucrari, am c

parte dintre adolescentii care sunt în mod frecvent coplesiti cu daruri de catre p
convingerea intima ca sunt iubiti de catre acestia. Adolescentul are nevoie de cer
parintii sunt bucurosi de existenta sa. Faptul de a se simti iubit, de a fi izvor de bu
parinti si pentru toti ceilalti din grupul familial, constituie un factor securiza
importanta. A respinge un adolescent care se prinde afectuos de gâtul parintelui, a-i im
în momentul în care el arde de dorinta de a-si expune propriile framântari sufletesti,
mângâierile si sarutarile, înseamna a-i arata ca te poti foarte bine dispensa de el, î
refuza dragostea si a-i arata ca nu-l iubesti.

Alaturi de scoala, familia reprezinta un principal instrument de reglare a

adolescentului cu mediul, ea urmând sa contribuie la formarea sentimentului solidari
în vederea unei corespunzatoare integrari viitoare în mediul profesional si în în
sociala în general.

Nu mai putin importante pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii ad

sunt si influentele exercitate de tata care, prin intermediul autoritatii pe care o detine,
de a echilibra relatiile din interiorul familiei, de a întretine sentimentul de siguran
familial, de a conduce adolescentul catre acceptarea regulilor educative, în specia
baietilor deoarece tatal reprezinta un model cu privire la felul în care un barbat t
comporte în viata. În ochii adolescentului tatal este fiinta care domina lumea exteri
decizii în problemele cele mai importante ale familiei, din acest motiv adolesce
prezenta acestuia, un sentiment de siguranta, sentiment care-i va inspira adolescentul
a deveni ,,ca tata". Cum autoritatea tatalui nu exprima o dovada a lipsei de afectiune,
asteapta si de la tatal sau, nu doar de la mama, tandretea si afectiunea atât de
dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului. Din nefericire însa, sunt caz
familii, în care rolul tatalui este complet denaturat, unde se relateaza cu satisfactie
adolescentii lor ,,stiu de frica tatalui"[23]. Tatal nu trebuie sa devina un mijloc de a-
speria pe adolescent, întrucât tatal care înspaimânta risca sa formeze la fete frica de b
baieti refuzul de a-i semana.

Tensiunile, neîntelegerile din mediile familiale influenteaza, în spe

preadolescenti (10-11, 14-15 ani) care, datorita reactivitatii lor afective crescute, lipse
experiente de viata si a unui spirit critic insuficient dezvoltat, resimt foarte puter
conflictuale, traumatizante din mediul familial. Observatiile scolare curente evidentia
multi dintre elevii adolescenti cu dificultati de integrare scolara provin în mare parte
familiale cu deficiente grave de ordin educativ, deficiente determinate de
necorespunzatoare dintre parinti, de lipsa de autoritate morala, de dezacordul dintr
afisate de ei si conduita reala manifestata. Acesti parinti prezinta de regula atitudini
dezinteres total pentru problemele scolii si educatiei, fie suprasolicitarea capacitatilor
scopul împlinirii propriilor ambitii si vanitati.

CAPITOLUL III
III. ADOLESCENŢA
III.1. Adaptologia adolescentului
Adolescenta este o perioada de tranzitie între vârsta copilariei si adulta, peri
caracterizeaza prin importante modificari fizice, dar mai ales psihice (emotionale),
sociale[24]. Fara a fi bine delimitata, se considera ca se sfârseste odata cu înceta
organismului, adica între 18-20 chiar 24 de ani.

Modificarile fizice începute în timpul pubertatii se continua în aceasta perioada,

evidente în ceea ce priveste cresterea staturala si ponderala, precum si în dezvoltarea
sexuale secundare, fiind mai putin evidente modificarile fiziologice si ale maturi
gonadale, însotite de capacitatea de procreare.

Cresterea cunoaste unele particularitati legate de sex, realizându-se în fi

masculin sau feminin al tipului constitutional. Este perioada în care capacitatea im
de adaptare la stres atinge maturitatea caracteristica adultului. Adaptarile la solicitari
efortul fizic, în special la baieti, sunt foarte eficiente si adecvate. Capacitate
progreseaza, culminând cu capacitatea pentru gândirea abstracta, care se extinde si
persoane; se produce maturizarea dezvoltarii morale, spirituale si emotionale si apar
interpersonale în relatiile cu parintii si cu alte persoane.

III.2. Adolescenta
Parintilor le este uneori greu sa creada în capacitatea tinerilor lor de a acti
independent. În realitate, adolescentii sunt foarte rar expansivi în prezenta lor si com
dificil cu ei. Aceasta dificultate de a comunica provine din faptul ca în toata acea
tinerii acumuleaza noi capacitati mintale si îsi doresc sa se desprinda de caminul ofer
sa se afirme si sa devina autonomi[25].

În pofida aerului independent, adolescentul are nevoie de dragoste, înteleger

Toate aceste necesitati sunt, însa, ascunse si de aceea este necesara o deosebita atenti
în care se comunica cu adolescentul. Pentru ca adolescentul sa-si dezvolte respec
ambii parinti trebuie sa-l accepte asa cum este, cu fortele si limitele personale. Ac
împiedica pe parintii sa aiba asteptari, numai ca asteptarile trebuie sa se ti
personalitatea care se dezvolta în fiecare zi sub ochii lor. Tânarul încearca con
defineasca, o face uneori într-un mod neasteptat, dar întotdeauna plin de energie si
Adolescentii simt nevoia de a pastra o distanta fizica între ei si parinti lor, deoarec
imprima si caracterul sexual raporturilor dintre oameni si deschide calea fantasmelo
Din acest moment, micile dragalasenii de familie pot aparea oricând sunt împreuna, d
de fata cu prietenii, de aceea parintii trebuie sa gaseasca noi mijloace de a-si exprim
pentru copilul lor, desi le este greu sa depaseasca acest moment si sa renunte la anum
intimitate cu copiii[26].

Pentru un adolescent este foarte important sa cunoasca trecutul familiei sale, i

ce fel de familie traieste, traditionala, monoparentala sau recompusa. Este regretabi
adolescentii sunt rupti de trecutul lor doar pentru ca parintii se simt vinovati de u
personale sau pentru ca nu reusesc sa gaseasca explicatii ale acestor alegeri. Adolesc
sa-si înteleaga trecutul, înainte de a-si construi viitorul. Pentru a crea legaturi între m
familii, acestia trebuie sa desfasoare împreuna cât mai multe lucruri.
 III.3. Relatia parinti- adolescenti
Adolescenta reprezinta o cotitura în dezvoltarea unui individ, domeniu
sale de pâna atunci amplificându-se si deplasându-se spre alte zone de interes. Pân
vârsta adolescentul nu dovedea preocupari pentru rolul pe care-l putea juca în
adolescent remarcându-se aparitia constiintei sociale, moment în care el devine cons
membru al unei colectivitati. Din acest moment se straduieste sa câstige stim
profesorilor, a parintilor si fratilor mai mari si devine extrem de sensibil la influenta

Adolescentul se defineste prin comparatie cu ceilalti membri ai societati

frecventeaza; capata sentimentul responsabilitatii, al datoriei si de obicei, include înv
sensurile vietii. Este momentul în care adolescentul îsi alege un idol, devine
personalitatea altuia dar si de propria personalitate; apar hobby-urile precum filate
electronica, cinematograf, sport, Internet, valoarea morala si estetica a acestor
începând sa depaseasca interesul pur intelectual[27].

Adolescenta este perioada în care apare preocuparea pentru tinerii de sex opu
suprem tel dorinta de a placea. În acest scop se modifica interesul pentru îmbracam
si, în general, pentru felul în care arata. Ei trebuie sa se adapteze noii imagini a silue
obicei, nu sunt satisfacuti de felul cum arata.

Unii adolescenti devin brusc hiperindependenti si din acest motiv intra în

scoala si parintii. Alterneaza perioade în care se cred omnipotenti, cu perioade în care
de calitatile si posibilitatile lor, mai ales, când compararea cu performantele grupulu
în inferioritate. Adolescentii sunt intransigenti, emit judecati aspre despre parinti
idolatrizeaza vedete ale vietii sportive si muzicale, carora ar dori sa le reedite
Afirmarea cu orice pret în fata grupului constituie o preocupare de
adolescentului. Caracteristica acestei perioade de dezvoltare este scaderea com
membrii familiei si crearea de relatii în medii extrafamiliale, când adolescentul
psihologic de familie si îsi stabileste propria identitate, preferând compania
prietenilor în locul familiei. Initial, cel mai bun prieten fata de care îsi testea
competentele este de acelasi sex, fata de acesta îsi manifesta atasamentul îmbracân
imitându-i gesturile, preluând din preocuparile lui.

In acest timp parintii se obisnuiesc greu cu noul tip de relatii ale adolescentilor
de frustrare si se simt marginalizati de catre proprii adolescenti.

CAPITOLUL IV
 IV. PERCEPŢIA
IV.1. Locul perceptiei în cadrul mecanismelor cogniti
Perceptia ocupa locul central în cadrul mecanismelor psihice informational-ope
prelucrare primara a informatiilor, si aceasta deoarece senzatiile în stare pura nu ex
primele zile ale existentei sau în cazurile patologice, iar reprezentarile, care urmea
ontogenetica dupa ele, nu sunt, în extremis, decât tot perceptii trecute, reactualizate
în functie de necesitatiile prezentului.

La fel de importante sunt perceptiile si pentru mecanismele psihice in

operationale de prelucrare secundara a informatiilor. Gândirea, memoria, imaginatia
conceput în afara perceptiei. Trecând dincolo de sfera mecanismelor psihice si intr
activitatii psihice, este aproape imposibil sa se desfasoare o activitate psihica, oric
sau oricât de complexa ar fi aceasta, fara suportul perceptiv. Perceptia permite a lua c
mediu si a interactiona cu acesta sau a actiona asupra lui. Mai mult, se afirma ca p
punctul de plecare al oricarei activitati umane, inclusiv al construtiei unei civilizatii.

Astazi studiul perceptiei a depasit cu mult granitele psihologiei generale, p

psihologia sociala, nu doar pentru simplu fapt ca exista si o perceptie sociala, ci mai
ca percetia joaca un rol cu totul deosebit în planul interactional si integrativ-grupal
muncii si îndeosebi psihologia inginereasca ar fi pur si simplu "pierdute" fara
perceptiei în sarcinile si activitatile de munca. De fapt, cele patru faze ale percepti
detectarea, discriminarea, identificarea, interpretarea, au fost descoperite si amplu c
întai în psihologia inginereasca, ele fiind legate de sarcinile de supraveghere ale p
tablourilor din industria automatizata.

Cu toate ca perceptia este extrem de importanta pentru întreaga cunoastere uma

varietatea comportamentelor umane, destinul ei în psihologie a fost destul de sinuo
mai întâi, nu ca o problema de sine statatoare, distincta, ci în cadrul alteia mai larg
problematicii învatarii, abordata multa vreme la nivel intrauman, ipostaziata de une
orientari psihologice, minimalizata sau chiar negata de altele, perceptia si-a câstiga
statut propriu în psihologie.

V. METODOLOGIA CERCETĂRII
V.1. Obiectiv general
 Lucrarea de fata îsi propune sa evidentieze faptul ca o relatie pozitiva parinte
conduce la dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului .

V.2. Obiective specifice

- Evidentierea caracteristicilor de personalitate la adolescentii investigati

- Evidentierea aspectelor unei relatii afective pozitiva cu parintii, care ajuta la

încrederii în propria persoana la adolescenti.

- Evidentierea aspectelor de perceptie a relatiei dintre, parinti-adolescenti în func

biologic al parintelui.

V.3. Ipoteze
Hs1- Se prezuma ca o relatie pozitiva parinte-adolescent se coreleaza direct cu i
personalitate ai adolescentului.
Hs2 -Se prezuma ca existenta unei relatii afective pozitiva cu parintii conduce la
încrederii în propria persoana la adolescenti.
Hs3- Se prezuma ca exista diferente în ce priveste perceptia relatiei parinti-a
functie de genul biologic al parintelui.
V.4. Participanti la studiu
Lotul de subiecti a fost alcatuit din N = 60, 30 subiecti de gen feminin si 30 sub
masculin ( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vârsta se încadreaza între, 35/65 de a
Figura 2).

În ceea ce priveste nivelul de studii avem 2 participanti cu studii gimnaziale, 3

absolventi ai scolii profesionale, 27 absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat s
cu studii superioare. (Tabel 3, Figura 3).

Tabel 1-Frecventa de aparitie in functie de genul biologic

 Figura1 - Diagrama de structura in functie de genul biologic

În sprijinul cercetarii efectuate, am chestionat un lot de subiecti N = 60, dintre

subiecti au vârste cuprinse între 35/45, 18 subiecti se incadreaza în grupa de vârsta 4
de-a treia grupa alcatuita din 27 subiecti încadrându-se în categoria de vârsta 55/65 de
2, Figura 2).

Tabel 2-Frecventa de aparitie în functie de vârsta

 Figura 2 - Diagrama de bare în functie de vârsta

Tabel 3 -Frecventa de aparitie în functie de nivelul de studii

În ceea ce priveste nivelul de studii avem 2 participanti cu studii gimnaziale, 3 part

absolventi ai scolii profesionale, 27 absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat si 2
cu studii superioare. (Tabel 3, Figura 3).
 Figura 3 - Diagrama de structura în functie de nivelul de studii

V.5. Instrumente de cercetare

În cadrul cercetarii efectuate am construit un chestionar având ca tema Perce
parinti-adolescenti, chestionar continând 2 dimensiuni (prima dimensiune cuprinde
1 la 15 si se numeste Relatia afectiva cu adolescentii iar a doua dimensiune cuprin
la 16 la 30 si se numeste Relatiile interpersonale si rolurile asumate
familiei). Modalitatea de a raspunde a subiectilor investigati este sub forma de sca
cinci puncte si anume:

1.niciodata 2.rareori 3.uneori 4.deseori 5. întotdeauna

Validarea chestionarului s-a facut prin:

1. Metoda expertilor - chestionarul a fost realizat la început din 35 de

urma verificarii lui de catre experti, si anume:

Lector universitar doctorand Rus Mihaela, Lector universitar doctor Fratiman Livica,

si Asistent universitar Bentu Doinita, au fost eliminati 5 itemi deoarece s-a consta
corespuns nici uneia dintre dimensiunile respective, ramanând astfel 30 de itemi.
Au fost eliminati urmatorii itemi:

La dimensiunea " Relatia afectiva cu adolescentii"a fost eliminati itemii:

Adolescentul meu îmi reproseaza ca nu reusesc sa-l înteleg.

Conduita fata de adolescentul meu este adecvata.

Îl las pe adolescentul meu sa-si execute pedeapsa pâna la sfârsit.

La dimensiunea "Relatiile interpersonale si rolurile asumate în cadrul fami

eliminati itemii:

Certurile dintre sot-sotie au loc în fata adolescentului nostru.

În educatia adolescentului meu se implica ambii parinti.

2. Testul de fidelitate - metoda test-retest

Pentru a evalua gradul în care scorurile obtinute la chestionar sunt stab

administrare la alta, am folosit metoda test - retest. Astfel am aplicat chestionarul pe
de 60 de subiecti, adica 30 de familii cu vârste cuprinse între 35-65 ani.

Dupa un interval de doua saptamâni am administrat testul acelorasi subiec

doua teste exista un coeficient de concordanta semnificativ:

Rf = 0,757, ceea ce reprezinta ca scorul este mai mare decât 0,70 si ca testul est
caracteristicile masurate.

Al doilea instrument de cercetare folosit este chestionarul HSPQ (high school

questionnaire) -pentru investigarea trasaturilor de personalitate la adolescenti. Ace
este compus din 142 de itemi, modalitatile de a raspunde sunt în numar de trei, iar r
trebuie sa aleaga o singura varianta de raspuns.

Dimensiunile sunt reprezentate de:

Scala a -schizotimie-ciclotimie apare o crestere a sociabilitatii si o reducere a însingu

Scala b- inteligenta, eficienta intelectuala, o crestere stadiala de la 11 la 15 ani.

Scala c-forta eului, cresterea nu este semnificativa pentru nici unul dintre sexe.

Scala d-flegmatic-excitabil de la 11 la 17 ani, la ambele sexe se noteaza cresterea

suficientei personale, o scadere a excitabilitatii si nesigurantei.

Scala e- submisiv-dominant la ambele sexe de-a lungul perioadei creste dominant

model diferit: daca la fete are loc mai întâi o crestere între 11 si 17 ani, la bai
cresterea tendintei de dominare de la 18 la 23 de ani în timp ce la fete se produce o sta
o usoara tendinta la unele fete spre submisivitate: pentru toata perioada de vârsta sc
mai scazute în general ca ale baietilor.

Scala f- taciturn-expansiv, expansivitatea creste de la 11 la 17 ani, apoi apare o t

aplatizare între 17 si 19 ani apoi apare o perioada de declin.

Scala g- încrederea în propria persoana - nu apare nici o tendinta semnificativa.

Scala h- parmia- therectia usor declin al timiditatii de-a lungul vârstei.

Scala i-premsia-harria; în adolescenta timpurie baietii prezinta o crestere clara p

devin mai realisti, cu încredere în sine, mai hotarâti; cresterea la fete este mai s
între15-18 ani .

scala j- coasthenia de la 11 la 17 ani usor declin în coasthenia zeppia

Scala o-încredere-subtilitate o tendinta de crestere a scorurilor în perioada 11-17 ani r

Scala q2 -dependenta independenta la fete apare un declin semnificativ.

Scala q3-controlat- necontrolat o tendinta de crestere mai semnificativa de la 15

tendinta generala de descrestere; la fete de culpabilizarea înregistreaza scoruri mai
devin de-a lungul adolescentei în mod semnificativ mai putin nelinistiti fete
conservatoare si fara a prezenta cu adevarat radicalism, exista tendinta de crestere a sc

Scala q4- relaxare tensiune în adolescenta timpurie o crestere la ambele sexe.

V.6. Procedura de lucru

Cercetarea a fost efectuata în Municipiul Medgidia pe parcursul a doua s
intervalul 14-28 ianuarie, si au fost investigate 30 familii având în componenta un co
cuprinsa între 14- 18 ani, adolescentii investigati fiind în numar de 30.

Datele obtinute în urma aplicarii chestionarelor au fost introduse în programul

psihologica SPSS versiunea 14.0, obtinându-se tabele de frecvente a raspunsurilor
indicatorilor statistici, diagrame de structura si histograme.

Chestionarele au fost aplicate prin autoadministrare, pentru evitarea nonraspun

Ultima faza a lucrarii a cuprins extragerea concluziilor finale cu privire

formulate pentru atingerea obiectivelor initiale.

VI. ANALIZA sI INTERPRETAREA DATELOR

Analiza primara a datelor
A. Dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii"

La dimensiunea 1: "Relatia afectiva cu adolescentii" observam ca avem

unimodala, modul având valoarea 68. Media este de 62,6 ceea ce înseamna ca
subiectilor se încadreaza în cvartila 2, adica parintii percep ca au o relatie afect
adolescentii lor.(tabel 1, figura 1).

Tabel 1. Dimensiunea 1 "Relatia afectiva cu adolescentii"

 Relatia afectiva cu adolescentii

Figura 1. Histograma pentru dimensiunea 1

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie

-1,46) si leptokurtica (Coeficientul de boltire 2,23), ceea ce inseamna ca subiectii au

scoruri mari, evidentiind o perceptie buna asupra relatiei cu adolescentii.
 Scorurile obtinute de subiecti în ce priveste dimensiunea "Relatia
adolescentii" releva faptul ca parintii percep relatia afectiva cu adolescentii lor ca
deci se poate afirma ca exista o implicare activa a parintilor în educatia si problemele
adolescentei, implicarea în problemele acestora fiind importanta pentru ei.

Parintii sunt interesati sa îsi ajute adolescentii în rezolvarea problemelor,

necesitatile si parerile acestora când se iau decizii în cadrul familiei, ceea ce conduc
afectiva buna parinte- adolescent, parintii fiind suport afectiv pentru adolescentii
percep relatia cu adolescentii lor ca fiind buna.

B. Dimensiunea "Relatiile interpersonale si rolurile asumate în cadrul familie

La dimensiunea 2:"Relatiile interpersonale si rolurile asumate în cad

" observam ca avem o distributie unimodala, modul având valoarea 70. Media este d
ce înseamna ca raspunsurile subiectilor se încadreaza între cvartila 1- 2, adica p
perceptie asupra relatiilor interpersonale si rolurilor asumate în cadrul familiei d
buna. (tabel 2, figura 2).

Tabel 2. Dimensiunea 2 "Relatiile interpersonale si rolurile asumate în cadrul famili

Relatiile interpersonale si rolurile asumate în cadrul familiei

 Relatiile interpersonale si rolurile asumate în cadrul familiei

Figura 2. Histograma pentru dimensiunea 2

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetr

platikurtica (Coeficientul de boltire -,562), ceea ce inseamna ca subiectii au o
scoruri medii, evidentiind o perceptie medie asupra relatiilor interpersonale si rolurilo
cadrul familei.

Scorurile obtinute de subiecti în ce priveste dimensiunea "Relatiile interp

rolurile asumate în cadrul familiei" releva faptul ca în familie exista o perceptie m
rolurilor asumate în cadrul acesteia.

Adolescenti nu îsi mai petrec timpul liber cu parintii lor ci în compania priete
deseori se identifica si carora le adopta polii de interes, explicatia fiind aceea ca ado
perioada în care copiii vor sa devina independenti de parintii lor, sa ia propriile deci
în care rolurile în cadrul familiei nu mai sunt clar stabilite.

Analiza chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

In ce priveste "Perceptia relatiei parinti-adolescenti" observam ca avem
unimodala, modul având valoarea 133. Media este de 121 ceea ce înseamna ca
subiectilor se încadreaza în cvartila 2, adica parintii au o perceptie asupra relatiilor
adolescenti buna. (tabel 3 , figura 3).

Tabel 3. Analiza chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

Perceptia relatiei parinti- adolescenti

Figura 3. Histograma chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie

leptokurtica (Coeficientul de boltire 290), ceea ce înseamna ca subiectii au optat pe
mari, evidentiind o perceptie buna asupra relatiilor cu adolescentii lor. Datele obtinu
existenta unei perceptii a relatiei parinti-adolescenti buna, ceea ce conduce la o rel
buna parinte-adolescent, parintii fiind suport afectiv pentru acestia.

Existenta unei perceptii bune, a parintilor asupra relatiei cu adolescentii lo

existensa unei relatii afective de un nivel bun, parintii prin datele obtinute ne evide
ca se implica activ în rezolvarea problemelor adolescentilor .

ANALIZA CHESTIONARULUI HSPQ

(HIGH SCHOOL PERSONALITY QUESTIONNAI
Lotul de subiecti chestionati în ce priveste chestionarul HSPQ, a fost alcatuit d
adolescenti, 12 subiecti de gen feminin si 18 subiecti de gen masculin

( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vârsta se încadreaza între 14-18 ani. (Tabel 2, Fig

Tabel 1-Frecventa de aparitie în functie de genul biologic

 Figura1 - Diagrama de structura în functie de genul biologic

Lotul chestionat este alcatuit din 12 subiecti de sex feminin si 18 subiecti de sex
Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vârsta se încadreaza între, 14-18 ani.(Tabel 2, Figur

Tabel 2- Frecventa de aparitie în functie de vârsta

 Figura 2 - Diagrama de bare în functie de vârsta

Categoriile de vârsta se încadreaza între 14-18 ani, aceasta fiind considerata în

fata vârsta adolescentei, având în vedere ca perioada adolescentei dureaza pâna la vâ
ani. (Tabel 2, Figura 2).

Esantionul de adolescenti chestionati este alcatuit din: 3 subiecti cu vârsta de

subiecti având 15 ani, 10 subiecti având 15ani, 9 subiecti având 16 ani si 3 subiecti a
esantionul chestionat având numarul de 30 de adolescenti.

Verificarea ipotezelor

Pentru verificarea ipotezelor 1 si 2 am realizat core

"SCALELE CHESTIONARULUI HSPQ" (scala B aceasta reprezentân
intelectuala, scala Greprezentând încrederea în propria persoana si scala E
submisivitatea ) si dimensiunea "RELAŢIA AFECTIVĂ CU ADOLESC
chestionarului "PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-ADOLESCENŢI".
 Observam corelatii semnificative între "Scala B aceasta r
eficienta intelectuala , Scala G reprezentând încrederea în propria per
E reprezentând submisivitatea si Dimensiunea "Relatia afectiva cu adoles
chestionarul PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-ADOLESCENŢI fiind o
semnificativa la un prag de 0,05.

De asemenea, se observa ca exista corelatii pozitive "384, 368, 389 " în

obtinute de subiecti în ce priveste dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" co
cele obtinute în ce priveste scalele B aceasta fiind reprezentata de eficienta intelect
reprezentata de încrederea în propria persoana iar scala E fiind reprezentata de s
ale chestionarului HSPQ.

Ceea ce evidentiaza ca relatia afectiva pozitiva a parintilor cu

adolescenti,conduce la eficienta intelectuala, încrederea în propria persoana si
submisivitatii. Ceea ce duce la concluzionarea ca indicatorii de personalitate se core
cu relatia pozitiva parinte-adolescent, dar si faptul ca relatia afectiva pozitiva a p
adolescentii conduce la dezvoltarea încrederii în propria persoana, validându-se ipot

Pentru validarea ipotezei 3 am realizat testul Levene. Testul Levene s-a realiza
chestionarul perceptia relatiei parinti- adolescenti si genul biologic al parintilor ad

Testul Levene- Perceptia relatiei parinti-adolescenti / gen biologic

 Media (M=59, SD=8,214) pentru valorile testului în ce priveste predispozitia
gen masculin asupra relatiei afective cu adolescentii , este mai mica (t=4,579, D=58
p=0,000 ) fata de parintii de gen feminin (M= 66,30, SD=2,842).

Valoarea semnificatiei pentru Testul Levene este p=0,000 , deci mai mica de 0
înseamna ca exista diferente în ceea ce priveste perceptia relatiei parintelui de
evidentiind o mai buna perceptie a relatiei cu adolescentii lor, comparativ cu pari
masculin, ceea ce duce la confirmarea ipotezei 3, potrivit careia exista diferente s
în ce priveste perceptia relatiei parinti-adolescenti în functie de genul biologic al
sensul ca mamele au o mai mai buna perceptie a relatiei lor cu copilul adolescent, co
parintele de gen masculin.

Concluzii
Pentru verificarea ipotezelor cercetarii, au fost utilizate doua instrumen
chestionarul pentru investigarea Perceptiei relatiei parinti-adolescenti si al doile
folosit este chestionarul pentru investigarea personalitatii HSPQ (high school
questionnaire).
 Dupa analiza chestionarului Perceptia relatiei parinti-adolescenti, a fost efectu
scorurilor cu datele obtinute prin aplicarea chestionarului pentru investigarea p
HSPQ.

Analiza tabelului de corelatie evidentiaza o corelatie pozitiva între dimensiu

afectiva cu adolescentii" si: scala B aceasta reprezentând eficienta intelec
Greprezentând încrederea în propria persoana, Scala E reprezentând submisivit
fiind scalele chestionarului HSPQ, pentru investigarea personalitatii la adolescen

Existenta acestor corelatii pozitive, demonstreaza ca strânsa legatura între rel

pozitiva a parintilor cu copiii lor adolescenti, conduce la eficienta intelectuala, în
propria persoana si dezvoltarea submisivitatii.

Dezvoltarea personalitatii adolescentului nu poate fi realizata decât în cad

familiale. Atât modelele de educatie, cât si calitatile afective si instrumentale a
familial creeaza premise puternice pentru evolutia armonioasa a adolescentului,
parintii au o responsabilitate fundamentala.

Testul Levene evidentiaza existenta unor diferente semnificative în perc

parinti-adolescenti în functie de genul biologic al parintelui.

Prin analizarea tabelelor reiese ca exista diferente semnificative între parinti,

subiectii de gen feminin evidentiaza o mai buna perceptie a relatiei cu copiii lor
comparativ cu parintii de gen masculin.

În cercetarea de fata, validarea ipotezelor demonstreaza faptul ca adolescentii

plan afectiv de parinti, dezvolta o personalitate normala, parintii reprezentând su
pentru adolescentii lor.

De asemenea, de-a lungul cercetarii efectuate, am observat ca în familiile în

sunt interesati si se implica activ în rezolvarea problemelor adolescentilor, si
necesitatile si parerile acestora când iau decizii în cadrul familiei, aceastea conduc
afectiva buna parinti-adolescenti si armonie în familie.

VI. Bibliografie

1. Allport, G.: Structura si dezvoltarea personalitatii , Bucuresti, Editura Didactica si

1991.

2. Badiu, Gheorghe, Papari, A. : Adaptologie la stress uman, Editura Fundatiei An

1999, Constanta.

3. Bandiu, Dan, Radulescu, M., Sorin, Voicu, Marin: Adolescentii si familia, Editu
si Enciclopedica, 2000, Bucuresti.

4. Ciocan, I., Negret, I.,: Formarea personalitatii umane, Editura Militara, Bucuresti ,

5. Ciofu, Carmen: Interactiunea parinti- copii, Bucuresti , Editura Amaltea, reeditata

6. Germain, Duclos, Laporte, Danielle, Ross, Jaques: Încrederea în sine a adolescent

House of Guides, 2006.

7. Linton, R.,: Fundamentul cultural al personalitatii, Editura stiintifica, Bucuresti, 20

8. Ilut, Petrut: Sociopsihologia si antropologia familiei, Bucuresti, Editura Polirom, 2

9. Minulescu, Mihaela: Relatia psihologica cu copilul tau, Bucuresti, Editura Psyche,

10. Dr.-Moran de Jouffrey Puline: Psiohologia copilului, Bucuresti, Editura Teora, 20

11. Neamtu, George Coordonator: Tratat de asistenta sociala, Bucuresti, Editura Polito

12. Neculau, A., coordonator: Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iasi, 2000.

13. Pavelcu, Vasile: Cunoasterea de sine si sunoasterea personalitatii, Editura

Pedagogica, Bucuresti, 2001.

14. Salade, Dumitru: Educatie si personalitate, Cluj- Napoca, Casa Cartii de stiinta, 2

15. Stanciulescu, Elisabeta: Sociologia educatiei, familie si educatie, Bucuresti, Edit

2002.

16. Tiger, Paul D.: Descoperirea propriei personalitati ,Bucuresti, Editura Teora, 2002

17. Rudica, Tiberiu: Dialogul familial, Editura Pedagogica si didactica, Bucuresti 200

18.Verza, U., schiopu: Psihologia vârstelor, Editura EDP, Bucuresti, reeditata 2003.

19. Zlate, Mielu: Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti, 2004 (editia a treia).
 VII. ANEXĂ

PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI -ADOLESCENŢI

Va rugam cititi cu atentie fiecare propozitie si indicati prin încercuire care

raspunsuri vi se potrivesc personal. Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale.

I.1 Copilul meu adolescent se simte în siguranta când este cu mine .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

2 Copilul meu adolescent are încredere sa-mi povesteasca întâmplarile sale.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

3 Copilului meu adolescent, i se ofera atentia de care are nevoie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

4 Copilul meu adolescent îmi spune ca sunt un model de viata pentru el.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

5. Copilul meu adolescent, ma consulta atunci când apar situatii în viata lui, ce ne
unei decizii importante.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

6. Consider ca-i acord copilului meuadolescent, toata afectiunea de care are nevoie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

7. Consider ca-i acord copilului meu adolescent, suport cu privire la formarea

pozitive.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

8. Consider ca-i acord copilului meu adolescent, suportul necesar pentru formarea
în conformitate cu calitatile sale.
1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

9. Am încredere în copilul meu adolescent, sa-i spun anumite confidente.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

10. Copilului meu adolescent i se cere parerea, când se iau decizii si consecinte
întreaga familie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

11. Îmi ajut copilul meu adolescent când are de rezolvat o problema .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

12. Discut permanent cu copilul meu adolescent, cu privire la situatiile delicate

subiecte ce-l framânta.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

13. Consider ca-i satisfac, copilului meu adolescent nevoile financiare .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

14. Când greseste , îi aplic copilului meu adolescent pedepse usoare pe care le î
accepta.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

15. Copilul meu adolescent ma consulta cu privire la cariera pe care doreste s-o urme

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

II.16. Mergem în vacante împreuna cu adolescentul nostru.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

17. Când au loc evenimente importante pentru familie , copilul meu adolescent
ele.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

18. Aniversarile copilului meu adolescent au loc în familie si apoi cu prietenii, c

oras.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

19. Copilul meu a dolescent îmi cere parerea în legatura cu vestimentatia lui .

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

20. Timpul meu liber îl petrec împreuna cu copilul meu adolescent.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

21. Sunt obiectiva atunci când analizez nivelul performantei scolare a co

adolescent.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

22. Copilul meu adolescent are clar stabilit programul timpului liber.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

23. Copilul meu adolescent ma ajuta la treburile casnice ,atunci când este ne
riposteaza.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

24. Sarcinile copilului meu adolescent sunt clar stabilite în familie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

25. Fiecare membru al familiei stie cu exactitate, sarcinile care le are de îndeplin
familiei.
1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

26. Copilul meu adolescent îmi prezinta prietena/prietenul, atunci când a

afectiva.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

27. Discut cu copilul meu adolescent, problemele aparute în relatia lui afectiva.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

28. Copilul meu adolescent are stabilite clar anumite responsabilitati în familie.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

29. Copilul meu adolescent îmi cere parerea atunci când îsi face schimbare de imagin

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

30. În week-and copilul meu adolescent împreuna cu noi realizeaza unele activitati.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.întotdeauna

Sex:

Vârsta:

Mediul de provenienta:

Ocupatie:

Etnie:

Numarul de copiii:

Studii:

1 Petrut Ilut, 2005, Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Bucuresti , pag.28
2 Petrut Ilut, 2005, Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Bucuresti , pag.29

3 Ibidem 2

4Stanciulescu Elisabeta-2002, Sociologia educatiei, Familie si educatie în societatea româneaca, Editura Polirom Bucuresti, pa

[5] Neamtu George - 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Bucuresti, pag. 672.

[6] Neamtu George - 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Bucuresti, pag. 673.

[7] Salade, Dumitru- 2001, Educatie si personalitate , Editura Casa Cartii de stiinta , Cluj- Napoca ,pag. 48.

[8] Minulescu Mihaela -2006 , Relatia psihologica cu copilul tau, Editura Psyche Bucuresti, pag. 75.

[9]Ciofu Carmen- 2000 Interactiunea parinti- copii, editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti ,pag45 .

[10] Ciocan I., Negret, I.,- 2000, Formarea personalitatii umane, Bucuresti ,Editura Militara, pag. 68

[11] Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, Încrederea în sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 8

[12] Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psohologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 35.

[13] Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psohologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 36.

[14] Allport G.- Structura si dezvoltarea personalitatii ,Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991 p. 60.

[15]Allport G.- Structura si dezvoltarea personalitatii ,Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991 p. 63.

[16] Pavelcu, Vasile-2001, Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii, Editura Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, pag.5

[17] Linton R.- 2004, Fundamentul cultural al personalitatii, Bucuresti ,Editura stiintifica, pag. 38.

[18] A., Necula-2000, Psihopedagogie, Iasi, Editura Spiru Haret, pag. 62.

[19]Minulescu Mihaela -2006 , Relatia psihologica cu copilul tau, Editura Psyche Bucuresti, pag. 80.

[20]Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, Încrederea în sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 8

[21] Rudica Tiberiu-2000 ,Dialogul familial, Bucuresti., Editura Pedagogica si didactica, pag 63.

[22]Tiberiu Rudica- 2000 ,Dialogul familial, Bucuresti., Editura Pedagogica si didactica, pag 62.

[23] Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psihologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 38.

[24] Badiu Gheorghe, Papari , A. -1999, Adaptologie la stress uman, Constanta. Editura Fundatiei Andrei saguna,pag.225.
[25] Bandiu ,A Dan, Radulescu Sorin M., , Voicu-Marin- 2000, Adolescentii si familia, Bucuresti , Editura stiintifica si Encicloped

[26] Ibidem 25

[27] Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, Încrederea în sine a adolescentului, Editura House of Guides pag.

Document Info A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site
Accesari:
Apreciat: Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea
comenta

Creaza cont nou

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2012 )