ALCOOLUL

Considerații generale

Peste 100.000 de persoane mor anual in lume din cauza alcoolului (alcoolismul fiind a
patra problemă de sănătate după bolile cardiovasculare, mentale si cancer).
In sângele circulant, in mod normal, se găsesc 20-40 mg alcool/l sânge (rezultat din
biotransfomare avansată a ureei).
Țesutul osos si adipos nu conțin alcool. Alcoolul ajunge la nivelul SNC in câteva
secunde de la absorbție.
1 g de alcool generează 7.1 Kcal, dar această energie nu poate fi înmagazinată in
compuși macroergici și nu poate fi folosită in efortul muscular sau in apărarea
organismului împotriva frigului. Exercițiile accelerează biotransformarea alcoolului.
O alcoolemie de 1 g la mie reprezintă rezultatul ingerării a 1 g de alcool pe Kgc. Știind
faptul că alcoolemia scade cu aproximativ 0.17-0.18 g la mie/h, rezultă ca sunt
necesare 6-7 ore pentru revenirea la normal in acest caz.
Eliminarea alcoolului etilic se realizează astfel:
- ca atare - prin urina (2-4%), aer expirat, salivă, transpirație, lapte matern (poate
atinge concentrații mai mari in lapte decât in plasma);
- sub formă de metaboliți, pe cale urinară.
Eliminarea durează 2-24 ore. In această fază alcooluria este mai mare decât alcoolemia
(raport 1.35-1.40). Concentrația maximă in urină este atinsă la aproximativ 1 ora după
peak-ul sanguin. Alcoolul etilic traversează bariera placentară.

Acțiunea toxică a alcoolului etilic

Ficat
Contactul dintre etanol si ficat durează intre 30 secunde si 6 minute. Este afectat
metabolismului lipidic cu acumulare de lipide si degenerescență grasă a ficatului.
Clinic, in afara de steatoza, mai poate apare hepatita, ciroză si necroză hepatică.
Hepatita alcoolica subacută reprezintă forma anatomo-clinică tipică pentru alcoolism.
Din punct de vedere clinic, simptomatologia este săracă si necaracteristică:
- inapetență
- greață, vărsături,
- scădere ponderală,
- apare hepatomegalia si, consecutiv, dureri in loja hepatică.
Ciroza hepatica de etiologie etanolică poate fi considerată ultima etapă in evoluția
acestui proces îndelungat ce se poate întinde pe perioade intre 10 si 40 de ani, in
funcție de diverși factori constituționali, de frecvența consumului, felul băuturilor si
cantitățile ingerate. Clinic se manifesta prin:
- anorexie marcată
- sindrom hipovitaminozic,
- dureri abdominale difuze sau colici violente,
- probele hepatice sever afectate
- in final poate sa apară ascita si icterul.

Toxicitatea alcoolului este potențată de:

- barbiturice,
- hipnotice,
- tranchilizante,
- fenacetină,
- compuși ai Hg, Pb, As,
- CS2, anilină, benzen, CHCl3, nitroderivați,
- ciuperca Coprinusatramentarius, unele sulfoniluree, disulfiram.

Intoxicația acută cu alcool etilic

Doza toxică letală in cazul intoxicației acute cu etanol, este de 5-8g/kg, iar in
cazul copiilor de 3g/kg.

Alcoolul etilic are acțiune deprimantă asupra sistemului nervos central si in prima fază
asupra sistemului reticulat activator ascendent.
Primele afectate de etanol sunt gândirea si dispoziția, apoi apar tulburările de vedere,
de echilibru si coordonare motorie.
Intoxicația acută cu alcool etilic poate fi:
1. Ușoară - corespunzătoare unei alcoolemii de 0.5-1 g la mie. Este caracterizata de:
- scăderea inhibițiilor,
- tulburări vizuale ușoare,
- scăderea vitezei de reacție,
- creșterea încrederii in propria persoana.
2. Medie - corespunzătoare unei alcoolemii de 1.5—3g la mie, caracterizată de:
- ataxie,
- tulburări de vorbire,
- scăderea performanțelor motorii,
- scăderea atenției,
- diplopie,
- alterarea percepției,
- tulburări de echilibru.
3. Severă - alcoolemie de 3-5g la mie. Prezintă:
- alterarea vederii,
- tulburări grave de echilibru,
- stupor.
4. Coma - se instalează la o alcoolemie mai mare de 5 g la mie
Predomină insuficiența respiratorie si circulatorie, hipotermia grava (35ο C), cu
instalarea colapsului si deces.

1.1 Canabisul sau marijuana

1.1.1 Generalități
Principala substanță psihoactivă a canabisului este delta-9 tetrahydro-
canabinol (THC). Această substanță induce senzația de ''high''. Produsele pe baza de
canabis au diverse concentrații de THC.

Canabisul este folosit in cel mai frecvent sub 3 forme: marijuana, hașiș și ulei de
hașiș. Marijuana este produsul obținut în urma uscării florilor și a frunzelor plantei de
canabis. Este produsul cel mai puțin puternic și de regulă se fumează. Hașișul se obține
din rășina care este uscată, presată și fumată, ca atare sau adăugată in mâncare. Uleiul
de hașiș este cel mai puternic dintre produsele pe baza de canabis. Care de regulă se
fumează, dar poate fi și ingerat sau adăugat in prăjituri (''hash cookies'').

1.1.2 Efectele canabisului

În cazul consumului de canabis in scopuri recreaționale, pot apărea efecte
halucinogene cu distorsionarea realității, euforie sau relaxare, lipsă de inhibiții,
volubilitate, somnolență, palpitații, afectarea memoriei, lipsă de concentrare și
coordonare, tahipnee, apetit crescut, senzație de xerostomie.

Dintre semne ale abuzului de canabis enumerăm somnolența, ochi roșii, crize
de râs, lipsa de concentrare și de coordonare, percepția distorsionată a timpului,
paranoia, comportamentul nerealist, tendința la uitare.

1.1.3 Riscuri asupra sănătății

Conform studiilor recente, canabisul alterează capacitatea de învățare iar, în
rândul adolescenților consumatori, efectele negative asupra creierului aflat in
dezvoltare sunt mai grave și persistă un timp îndelungat după întreruperea
consumului. În plus, consumul de canabis favorizează instalarea bolilor respiratorii
apărute ca urmare a fumatului, cum ar fi cancerul pulmonar. De asemenea, consumul
este asociat cu scăderea libido-ului și a fertilității și cu o formă agresivă de cancer
testicular la consumatorii tineri.

Dozele mari pot declanșa stări de panică sau psihoză cu reacții psihotice
violente, iar cei care încep să consume canabis înaintea vârstei de 16 ani sunt
predispuși la schizofrenie. Folosirea canabisului de către cei care suferă de schizofrenie
duce la agravarea psihozei.

1.1.4 Simptomele sevrajului

Subiecții care întrerup consumul de canabis, prezintă simptome de iritabilitate,
agresivitate, insomnie, transpirație nocturnă, inapetență, modificări in greutate,
crampe, stări de rău după ingestia de alimente, agitație, anxietate, depresie.
1.1.5 Tratamentul dependenței de canabis
Se recomandă terapiile comportamentale, cum ar fi terapia cognitiv-
comportamentală, terapia familială și stimulentele motivaționale care si-au
demonstrat eficiența în tratarea dependenței de canabis.

1.2 Ecstasy

1.2.1 Generalități
Numele științific al ecstasy-ului este MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina).
Reprezintă un drog psihoactiv sintetic, cu proprietăți asemănătoare amfetaminelor. La
început, MDMA era foarte popular in rândul tinerilor, fiind consumat în cluburi sau în
cadrul petrecerilor de dans care durau o noapte întreagă, dar mai nou, acest drog
afectează segmente tot mai mari ale populației.

O pastilă de ecstasy poate conține variate substanțe toxice, deoarece acest produs
este de obicei fabricat în laboratoare clandestine de către dealeri de droguri, si nu de
către farmaciști. Substanța se prezintă de obicei sub forma de pastile, care conțin între
0-50% MDMA. Ingredientele cele mai folosite pentru fabricarea ecstasy-ului (in afara
de MDMA) sunt aspirina, cafeina și alte medicamente care se pot achiziționa fără
prescripție medicală. Printre componentele cele mai periculoase se numără DXM
(dextrometorfan), folosit in tratarea tusei.

Pastilele de ecstasy pot avea orice culoare. In general, acestea sunt marcate cu un logo
sau cu desene reprezentând un fluture, o inima, un fulger, o stea, un trifoi sau un semn
zodiacal. Pastilele de ecstasy pot fi identificate foarte ușor, fiind mici si colorate.
Uneori pot fi confundate cu bomboanele.

Substanța MDMA acționează prin creșterea activității a trei neurotransmiţători:

serotonina, dopamina, norepinefrina. Comportamentul emoțional și social instalat
datorită consumului de MDMA se explică prin secreția unor mari cantități de
serotonină la nivel cerebral, care stimulează eliberarea oxitocinei și vasopresinei, care
influențează starea de spirit, încrederea, sentimentele de iubire și libidoul. După ce
efectele ecstasy-ului dispar, nivelul dopaminei scade drastic, iar consumatorul devine
iritabil și depresiv.
1.2.2 Efecte ale consumului de ecstasy
Printre efectele pe termen scurt enumerăm: stimularea intelectuală, stare emoțională
euforică, energie fizică și percepție senzorială sporită. Consumatorul va părea
prietenos, hiperactiv, neobosit în urma unor activități îndelungate intense.

Efectele secundare care pot apare sunt confuzia, depresia, tulburările de somn,
anxietatea.

Dintre semnele abuzului de ecstasy exemplificăm: hipertensiune arterială, hipertermie

cu transpirații, creșterea pulsului, cefalee, stări de amețeală și greață, pierdere în
greutate, hipertonie musculară, încleștarea dinților cu dureri faciale, fisuri și abraziuni
patologice ale smalțului, carii.

1.2.3 Simptomele sevrajului

Dintre simptomele fizice ale sevrajului enumerăm: febră musculară, diaree,
fatigabilitate, tulburări ale ritmului nictemeral, amețeală, inapetență, sete excesivă,
dureri musculare faciale.

Printre simptomele psihice ale sevrajului de ecstasy se numără: stări de anxietate,

irascibilitate, confuzie, depresie, demotivare, lipsă de concentrare, pierderi ale
memoriei, apetență crescută pentru drog, paranoia, tendință la suicid.

1.2.4 Tratamentul dependentei de ecstasy

Acesta începe cu etapa de dezintoxicare. Terapia cognitiv-comportamentală s-a
dovedit a fi foarte eficientă in prevenirea recidivei, in atingerea abstinenței și
menținerea acesteia pe termen îndelungat.

Grupurile de recuperare bazate pe spiritul de comunitate cum este cel al Narcoticilor

Anonimi sunt deosebit de utile, ajutându-i pe pacienți să rămână abstinenți. Membrii
grupului se bucură astfel de sprijinul celor care se confruntă cu probleme similare sau
identice, se ajută reciproc împărtășind trăiri comune.