Lucrarea practică nr.

1 SEM II
Sistemul imun (2 ore)

Organe limfoide primare: timus, măduva osoasă. Organe limfoide secundare: zone T-independente
(folicul limfoid primar, folicul limfoid secundar), zone T-dependente

1. ORGANE LIMFOIDE PRIMARE - TIMUSUL

A. CARACTERISTICI GENERALE
- organ limfoid primar, responsabil de procesul de limfopoeză primară pentru limfocitele
T; limfopoeza primară se caracterizează prin antigeno-independenţă şi policlonalitate
- în exterior capsulă conjunctivă formată din ţesut conjunctiv dens semiordonat, din care se
desprind septuri, delimitând pseudolobuli
- fiecare pseudolobul prezintă două zone distincte: corticala (periferică, intens bazofilă) şi
medulara (centrală, palid eozinofilă); în medulară se remarcă structuri globuloase, lamelare,
eozinofile - corpusculii Hassal
- datorită dublei origini, epiteliale şi mezenchimale, există două populaţii celulare principale
în timus: celulele epiteliale reticulare stromale şi timocitele
B. POPULAŢII CELULARE
 Celulele epiteliale reticulare stromale

- realizează stroma timusului (singurul component al organismului cu stromă epitelială

endodermică); iniţial, în dezvoltare, formează un “pachet” celular dens, celulele de aspect
stelat fiind conectate prin joncţiuni; ulterior, pe măsura migrării şi multiplicării limfocitelor
T, celulele se distanţează, rămân unite între ele, la nivelul prelungirilor, prin hemidesmozomi
sau joncţiuni de tip ocludens, şi construiesc o reţea (un reticol) cu spaţii intercelulare sub
formă de compartimente, care vor găzdui limfocitele T
- mai puţin vizibile în corticală, datorită marii densităţi celulare realizate de limfocitele T, mai
evidente în medulară, la nivelul căreia limfocitele T sunt mai puţine numeric
- M.O.: citoplasmă palid eozinofilă, extrem de neregulată ca formă, schiţând prelungiri, nucleu
mare, palid, nucleol evident
- M.E.: există 6 tipuri de celule epiteliale stromale, primele trei specifice corticalei,
următoarele trei, specifice medularei
- celulele epiteliale reticulare stromale de tip II şi III sunt cunoscute şi sub denumirea de
celule doică: particularitatea lor constă în corpul celular stelat, deformat de mici depresiuni,
ca nişte “buzunăraşe”, în care stau limfocitele T, precum şi în existenţa în citoplasmă a unor
granule de secreţie (conţin hormonii timici, necesari maturării limfocitelor T – timulina,
timozina, timopoetina, factorul umoral timic, timotaxina)
- corpusculul Hassal, caracteristic ca şi localizare medularei, este considerat modalitatea de
evoluţie a epiteliului stromal de la acest nivel înspre un proces de keratinizare; M.O.:
structură intens eozinofilă, de lamele concentrice dispuse în “bulb de ceapă”, printre care
apar nuclei turtiţi, picnotici, bastoniformi
 Timocitele

- CFU-T migrează de la nivelul măduvei osoase hematogene la nivelul timusului, precoce în

dezvoltarea embriologică; pe seama ei se formează limfocitele T
- formarea limfocitelor T implică multiplicarea, diferenţierea şi maturarea lor, în corticala
timusului; diferenţierea implică apariţia markerilor de suprafaţă caracteristici, în etape în
prezent foarte bine cunoscute; în urma diferenţierii şi a selecţiei pozitive/negative se
formează în principal cele două subclase mari de limfocite T: helper şi citotoxic/supresor;
în procesul limfopoezei primare 85% din totalul de limfocite T ale corticalei sunt neviabile,
datorită seriei extrem de largi de mutaţii aleatorii, hazardice; cele 15% rămase sunt limfocite
T mature din punct de vedere morfologic, dar virgine imunologic, care trec în medulară,
populând-o, iar de aici, prin sistemul circulator, se îndreaptă spre organele limfoide
secundare
- timocitele sunt predominante la nivelul corticalei, motiv pentru care stroma epitelială de la
acest nivel este foarte greu de evidenţiat în M.O.: prin marea lor densitate, limfocitele T
“maschează” corpul celulelor epiteliale stromale
- M.O.: dimensiunile timocitelor scad din zona periferică spre centru; prezintă citoplasmă
bazofilă, nucleu omogen; în corticală există numeroase timocite în mitoză, paralel cu
numeroase timocite în curs de degenerare; acest aspect nu se remarcă în medulară
 Alte celule

- macrofage în plină activitate fagocitară, localizate în special la joncţiunea corticală-medulară

(macrofage “santinelă”)
- celule dendritice interdigitate, aparţinând sistemului fagocitar mononuclear, în medulară
2. ORGANE LIMFOIDE SECUNDARE
CONSIDERAŢII GENERALE

- formate din limfocite B şi limfocite T, provenite din organelor limfoide primare, care ajung
la acest nivel maturate morfologic, dar virgine imunologic
- constituie sediile de realizare a procesului de limfopoeză secundară, caracterizat prin
antigeno-dependenţă şi monoclonalitate
- limfocitele B şi T se dispun într-o manieră specifică în structura organelor limfoide
secundare; apar astfel zone formate preponderent (dar nu exclusiv) din limfocite B - zone T-
independente, şi zone formate preponderent (dar nu exclusiv) din limfocite T - zone T-
dependente
- această dispoziţie se datorează în principal elementului de susţinere a organelor limfoide
secundare, reprezentat de stroma citofibrilară
- stroma citofibrilară este formată dintr-o reţea tridimensională de fibre de reticulină, pe
care sunt ancorate 4 tipuri de celule cu prelungiri, un tip fibroblastic şi trei tipuri componente
ale sistemului fagocitar mononuclear:
• celule reticulare fibroblastice (responsabile de sinteza colagenului III)
• celule reticulare macrofagice (funcţie de fagocitoză)
• celule reticulare dendritice (prezentatoare de antigene, responsabile de crearea “homing-
ului” pentru LB, prezente în zonele T-independente)
• celule reticulare interdigitate (prezentatoare de antigene, responsabile de crearea “homing-
ului” pentru LT, prezente în zonele T-dependente)
- stroma poate fi pusă în evidenţă prin coloraţii speciale (impregnare argentică)
- zonele T-independente se caracterizează prin modalitatea în care se structurează limfocitele
B; acestea formează aglomerări sferice sau ovalare, relativ bine delimitate - foliculi
limfatici/noduli limfoizi
- zonele T-dependente se caracterizează prin modalitatea în care se dispun limfocitele T;
acestea formează plaje de celule, cu aspect dens, difuz şi omogen, fără limite distincte,
precise
- foliculul limfatic prezintă două stadii funcţionale: în repaus (primar - areactiv) sau în
activitate (secundar - reactiv)
 Foliculul limfatic primar
- aspect omogen în M.O., format dintr-o condensare de limfocite B mici, în faza Go a ciclului
celular, alături de care mai există celule reticulare dendritice, macrofage, limfocite T helper
- se transformă, în urma unei stimulări antigenice, în folicul limfatic secundar
 Foliculul limfatic secundar
- prezintă două zone indentificabile în M.O.: zona periferică (mantaua/coroana de
limfocite), cu o proeminenţă numită capişon şi zona centrală (centru germinativ/centru
clar); în mantaua periferică există majoritar limfocite B mici, puţine limfocite T supresor,
celule reticulare dendritice, macrofage
- centrul germinativ reprezintă expresia morfologică a fenomenelor de transformare blastică
şi expansiune clonală, etape ale limfopoezei secundare; limfocitele B, în dinamica
răspunsului imun realizat în centrul germinativ, sunt denumite centrocite, centroblaste,
imunoblaste
- centrul germinativ are o densitate celulară mai mică faţa de coroana limfocitară, celulele
fiind mai mari, cu un conţinut citoplasmatic mai bogat; prezintă în M.O. două subzone sau
hemisfere: hemisferul clar (sub capişon) şi hemisferul întunecat (opus capişonului);
hemisferul clar este format predominant din centrocite (limfocite B în stadiul Go a ciclului
celular), celule mai mici, cu citoplasmă mai puţină şi mai palid bazofilă, nucleu incizat, fără
nucleol), care în momentul activării se vor transforma în centroblaste; hemisferul întunecat
este format predominant din centroblaste (celule în stadiul G1 a ciclului celular, centrocite
activate) mari, cu citoplasmă bine reprezentată, mai intens bazofilă, nucleu neancoşat,
nucleoli evidenţi
- centroblastele trec din stadiul G1 în stadiul S, apoi în G2, conducând la apariţia
imunoblastelor; imunoblastele sunt celule mari, cu citoplasma intens bazofilă, nucleu mare,
central, palid, cu nucleol unic, evident, situate înspre periferia centrului germinativ, la limita
cu mantaua limfocitară

Bibliografie: Căruntu ID, Cotuţiu C. Sistemul imun, în: Histologie Specială, Ed. Apollonia Iaşi, 1998, p.
11-30