ECUAȚII DIFERENȚIALE ORDINARE DE ORDIN I

METODA SEPARĂRII VARIABILELOR

=================================================
DEFINIȚIE

O ecuație diferențială ordinară de ordin I de forma:

𝑑𝑦
= 𝑔(𝑥) ∗ ℎ(𝑦)
𝑑𝑥

este o ecuație separabilă sau altfel spus are variabile separabile.

==================================================
MODUL DE REZOLVARE. MECANISMUL METODEI

Separând variabilele ajungem la forma:

𝑑𝑦
= 𝑔(𝑥) ∗ 𝑑𝑥
ℎ(𝑦)

Forma aceasta este integrabilă, rezultă:

𝑑𝑦
∫ = ∫ 𝑔(𝑥) ∗ 𝑑𝑥
ℎ(𝑦)
De unde rezultă soluția:

𝐻(𝑦) + 𝑐1 = 𝐺(𝑥) + 𝑐2

Constanta de integrare se poate lua și sub forma:

𝐻(𝑦) = 𝐺(𝑥) + 𝑐2 − 𝑐1 = 𝐺(𝑥) + 𝑐

Astfel constanta nu trebuie considerată se parat pentru fiecare integrală.

Mai mult constanta de integrare se poate sub orice formă astfel încât să faciliteze o
afișare cât mai simplă a rezultatului:

==================================================

PARTICULARITĂȚI

1. ANALIZA SOLUȚIEI. OMITEREA UNEI SOLUȚII. Datortă formei ecuației diferențiale

rezultate în urma separării variabilei:

𝑑𝑦
= 𝑔(𝑥) ∗ ℎ(𝑦)
𝑑𝑥

1
ECUAȚII DIFERENȚIALE ORDINARE DE ORDIN I

Pentru anumite puncte în care este definită ecuația diferențială, ℎ(𝑦) poate să dea zero,
astfel poate să rezute o soluție o constantă 𝑦(𝑥) = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 deoarece derivata în acest
punct va da zero este 0.

De exemplu fie un număr 𝑟 a.î 𝑦 = 𝑟 să fie un zero al funcției ℎ(𝑦) = ℎ(𝑟) = 0. Astfel din
ecuația diferențială rezultă 𝑑𝑦⁄𝑑𝑥 = 0. În concluzie 𝑦 = 𝑟 este o soluție constantă a
ecuației diferențiale date.

Dar dacă efectuăm separarea variabilelor rezultă:

𝑑𝑦
= 𝑔(𝑥) ∗ 𝑑𝑥
ℎ(𝑟)

Unde 𝑑𝑦⁄ℎ(𝑦) nu este definită pentru 𝑦 = 𝑟 deoarece în acest caz ℎ(𝑦) = 0. În

consecință soluția y=r poate să nu apară în familia de soliții obținută după întegrare și
pe urmă simplificarea relației rezultate.

ATENȚIE:
Dar 𝑦 = 𝑟 este o soluție constantă a ecuației diferențiale date.
Astfel prin metoda separării variabilelor trebuie să fim atenți la astfel de cazuri
pentru a nu omite din soluțiile ecuației diferențiale.

2. INTEGRAL DEFINED FUNCTION. Funcția soluție este definită de o integrală.

Metoda de soluționare al anumitui tip de ecuații diferențiale poate duce la un integral –

defined function. Acest lucru este valabil mai ales în cazul metodei separării variabilelor
când se folosește integrarea pentru a găsi soluția.

De exemplu:

Fie o funcție g continuă pe un interval I ce conține valorile 𝑥0 și x.

Soluția unei probleme simple cu valori inițiale de forma:

𝑑𝑦
= 𝑔(𝑥) 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖ț𝑖𝑎 𝑙𝑎 𝑙𝑖𝑚𝑖𝑡ă 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑦(𝑥0 ) = 𝑦0
𝑑𝑥

Soluția este definită pe intervalul I și are forma:

𝑥
𝑦(𝑥) = 𝑦0 + ∫ 𝑔(𝑡) ∗ 𝑑𝑡
𝑥0
Unde 𝑡 – este dummy variable

Această formă a soluției poate să fie maxim din câte putem scoate din ecuația
diferențială dată.