A5

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL. APLICAŢII ELEMENTARE

1. OBIECTUL APLICAŢIEI

Se defineşte noţiunea de amplificator operaţional (AO) şi se descriu modelele

echivalente de AO ideal şi AO real. Se enumeră parametrii specifici AO real. Se
demonstrează relaţiile matematice ale amplificării în tensiune şi/sau ale tensiunii de
ieşire pentru configuraţiile de bază realizate cu AO ideal. Pe montajul experimental
din laborator, realizat cu AO tip βA 741, se studiază practic unele dintre
configuraţiile de bază şi se trasează caracteristica amplitudine-frecvenţă. Se
simulează cu programul LTspice toate configuraţiile de bază şi se compară rezultatele
obţinute prin simulare cu formulele de calcul demonstrate şi cu rezultatele
experimentale.

2. INTRODUCERE TEORETICĂ

2.1. Definiţie, modele echivalente şi parametri ai AO

Amplificator operaţional este un amplificator de curent continuu cu

performanţe deosebite: amplificare proprie în buclă deschisă a foarte mare, rezistenţă
de intrare Ri foarte mare şi rezistenţă de ieşire R0 foarte mică. Astfel, el se apropie
de noţiunea de amplificator ideal de tensiune, reprezentat de AO ideal care are
a → ∞ , Ri → ∞ şi R0 → 0 .
AO real are o structură internă complexă, fiind alcătuit din mai multe etaje de
amplificare cu reacţie. AO este realizat industrial sub forma unui circuit integrat
monolitic.
În fig.5.1 este prezentat simbolul AO (fig.5.1.a), un model de AO ce ţine cont
de amplificarea în buclă deschisă a finită (fig.5.1.b) şi un model în care a, Ri şi R0
sunt finite (fig.5.1.c). În fig.5.1.a se folosesc următoarele notaţii specifice AO: U + -
potenţialul bornei pozitive (neinversoare), U − - potenţialul bornei negative
(inversoare), U ε = U + − U − - tensiunea de intrare diferenţială, U 0 - tensiunea de
ieşire, I +p - curentul de intrare (polarizare) al bornei neinversoare, I −p - curentul de
intrare (polarizare) al bornei inversoare, E + şi E − - cele două tensiuni de alimentare
diferenţiale ale AO. Fig.5.1.b permite scrierea relaţiei de legătură între tensiunea
( )
diferenţială de intrare şi tensiunea de ieşire: U0 = a ⋅ U + − U − = a ⋅ U ε .
46 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

I E+
U+ P+
-
+
+ AO
U =U -U
3 U 0
-
P-
I
U-
E-
a)
Ro
+ +
U U 0 U U 0

+ a .U U Ri + a .U
U3 3 3 3
- -
U- U-
0 0
b) c)
Fig.5.1. Simbol şi modele de AO
a) simbol AO; b) model de AO ideal a → ∞ , Ri → ∞ şi R0 → 0 ;
c) model de AO cu a, Ri şi R0 finite

Parametrii de bază ai unui AO sunt:

 amplificarea în buclă deschisă proprie AO, notată a (ideal a → ∞ ; real,
a = U 0 U ε ia valori de ordinul 10 4 ...10 6 );
 rezistenţa de intrare, notată Ri (ideal Ri → ∞ ; real, Ri ia valori de ordinul
10 8 Ω ...10 9 Ω );
 rezistenţa de ieşire, notată R0 (ideal R0 → 0 ; real, R0 ia valori de ordinul
10 − 2 Ω );
 curentul de polarizare, notat Ip (se calculează după formula:
( )
I p = I +p + I −p / 2 );
 curentul de decalaj (offset) de la intrare (se calculează după formula:
I p = I +p − I −p );
 tensiunea de decalaj (offset) de la intrare, notată U off , definită ca valoarea
tensiunii unui generator de tensiune continuu conectat la una dintre bornele de
intrare ale AO (cealaltă bornă trebuie conectată la masă) pentru ca tensiunea de
ieşire U 0 = 0 . Ideal, U off = 0 iar real U off este de ordinul mV sau mai mic;
 slew-rate, notat SR, definit ca viteza maximă de variaţie a tensiunii de ieşire
când la intrare se aplică un semnal de tip treaptă unitate: SR = dU 0 dt max ;
 banda de frecvenţă a AO, notată B.
AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL eii.pub.ro 47

2.2. Calculul si simularea configuraţiilor realizate cu AO ideal

Demonstrarea relaţiilor matematice ale configuraţiilor elementare porneşte de

la două relaţii de bază ale conceptului de AO ideal, anume: U + = U − şi I +p = - I −p =0.
Se deduc relaţii de proiectare simple, aplicabile în practică cu erori minime.

2.2.1. Configuraţia de AO neinversor

În fig.5.2. se propune o configuraţie de AO ideal neinversor.
Se aplică relaţiile specifice AO ideal şi teoremele Kirchhoff:
 V+ = V-
 +
V = V (2) = Vi
 − (5.1)
V = V (1) = RI ⋅ I
V = ( R + R ) I
 0 R I

Eliminând curentul I din sistemul de ecuaţii (5.1) rezultă:

 R 
- tensiunea de ieşire: V0 = 1 + R  ⋅ Vi (5.2)
 RI 
V R
- amplificarea în tensiune: Au = i = 1 + R (5.3)
V0 RI
Pe baza figurii 5.2 şi a relaţiei (5.2) putem justifica denumirea „neinversoare”
a acestei configuraţii, anume tensiunea de intrare Vi se aplică pe borna
neinversoare a AO, iar polaritatea (semnul) tensiunii de ieşire V0 este aceeaşi
(neinversată) faţă de polaritatea tensiunii de intrare Vi .

I RR

100K

RI I - E - = -15V
1 P -
AO 3
10K 2 + ideal

Vi V 0
P+
I
+
0.1V E+= 15V
-
0 0 0
Fig.5.2. Configuraţia de AO ideal neinversor
48 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

Simularea configuraţiei de AO neinversor

2.2.1.1. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare ...\L5\ aoneinv.cir
prin comanda Files-> Open cu tipul de fisier Netlists. Se citeşte programul
corespunzător circuitului din fig.5.2:

Configuratia de AO neinversor
VI 2 0 0.1V
E 3 0 2 1 2E5 ;AO are a=20000
RI 0 1 10K
RR 1 3 100K
RIN 1 2 1G ;AO are rezistenţa internă RIN=1GΩ între nodurile 1 şi 2
.TF V(3) VI ;instrucţiune de calcul a funcţiei de transfer.
.END ;impreuna cu .TF se executa implicit si .OP

Instrucţiunea .TF (Transfer Function) are sintaxa .TF <variabilă de ieşire>

<sursă de intrare> şi ca urmare a executării ei în fişierul de ieşire creat de PSpice
vor apărea pe rând:
- mărimea de transfer, reprezentând în acest caz amplificarea în tensiune dată de
relaţia (5.3);
- rezistenţa de intrare a AO văzută dinspre bornele sursei de intrare;
- rezistenţa de ieşire a AO văzută la bornele rezistenţei de sarcină unde este definită
mărimea de ieşire.
2.2.1.2. Se efectuează simularea in LTspice a fişierului aoneinv.cir. Sunt afisate
rezultatele instructiunii .TF pe ecran. Se observa ca nu se afiseaza si punctul static de
functionare. Pentru a citi in text vizibil curentii si tensiunile memorate in fisierele de
tip *.raw trebuie activata optiunea Simulate -> Control Panel -> Compression ->
ASCII data files. Se reface simularea si se deschid in Notepad fişierele de ieşire
aoneinv.op.raw si aoneinv.raw. Se citesc rezultatele simulării si se vor copia
soluţiile de semnal mic cu 3 zecimale (tensiunile în noduri, curenţii prin sursele de
tensiune) precum şi caracteristicile de semal mic ( Au , Ri şi R0 ). Se vor compara
rezultatele cu cele calculate cu relaţiile (5.2) şi (5.3).

2.2.2. Configuraţia de AO repetor de tensiune

În fig.5.3 este reprezentată configuraţia de AO ideal repetor de tensiune.
Această configuraţie se obţine din configuraţia de AO ideal neinversor (fig.5.2)
dacă se renunţă la rezistenţa R I (teoretic, R I → ∞ ) şi la rezistenţa R R (teoretic,
R R → 0 ).
Se aplică relaţiile specifice AO ideal şi teoremele Kirchhoff:
AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL eii.pub.ro 49

V + = V −

 +
V = V ( 2 ) = Vi (5.4)
 −
V = V ( 1 ) = V ( 3 ) = V0
Din sistemul de ecuaţii (5.4) rezultă:
- tensiunea de ieşire: V0 = Vi (5.5)
V
- amplificarea în tensiune: Au = i = 1 (5.6)
V0
Pe baza figurii 5.3 şi a relaţiei (5.5) putem justifica denumirea de „repetoare
de tensiune” a acestei configuraţii, anume tensiunea de ieşire V0 este egală (repetă)
tensiunea de intrare Vi .

I - E -= -15V
1 P -
AO 1
2 + ideal
V 0
P+
I
Vi +
E+ = 15V
-
0.1V 0
0
Fig.5.3. Configuraţia de AO ideal repetor de tensiune

Simularea configuraţiei de AO repetor de tensiune

2.2.2.1. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare
...\L5\aoreptens.cir prin comanda Files-> Open cu tipul de fisier Netlists. Se citeşte
programul corespunzător circuitului din fig.5.3:

Configuratia de AO repetor de tensiune

VI 2 0 1V
E 1 0 2 1 2E5
RIN 1 2 1G
.TF V(1) VI
.END

2.2.2.2. Se efectuează simularea in LTspice a fişierului aoreptens.cir. Se deschid in

Notepad fişierele de ieşire aoreptens.op.raw si aoreptens.raw. Daca datele nu sunt
text, se selecteaza optiunea ASCII data files din controlul simularii. Se citesc
rezultatele simulării si se vor copia soluţiile de semnal mic cu 3 zecimale (tensiunile
50 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

în noduri, curenţii prin sursele de tensiune) precum şi caracteristicile de semal mic

( Au , Ri şi R0 ). Se vor compara rezultatele cu cele calculate cu relaţiile (5.5) şi (5.6).

2.2.3. Configuraţia de AO inversor

În fig.5.4. se propune o configuraţie de AO ideal inversor.
Se aplică relaţiile specifice AO ideal şi teoremele Kirchhoff:
V + =V -

V + = 0
 (5.7)
V − = V ( 2 ) = Vi − R I ⋅ I

V0 = Vi − (R R + R I )I

Eliminând curentul I din sistemul de ecuaţii (5.7) rezultă:

R
- tensiunea de ieşire: V0 = − R ⋅ Vi (5.8)
RI
V R
- amplificarea în tensiune: Au = i = − R (5.9)
V0 RI
Pe baza figurii 5.4 şi a relaţiei (5.8) putem justifica denumirea „inversoare” a
acestei configuraţii, anume tensiunea de intrare Vi se aplică pe borna inversoare a
AO, iar polaritatea (semnul) tensiunii de ieşire V0 este opusă (inversată) faţă de
polaritatea tensiunii de intrare Vi .

I RR

100K

RI - E -= -15V
I1
I
1 2 P -
AO 3
Vi + 10K + ideal
V 0

0.1V
- I
P+
E+ = 15V
0 0 0
Fig.5.4. Configuraţia de AO ideal inversor
AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL eii.pub.ro 51

Simularea configuraţiei de AO inversor

2.2.3.1. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare ...\L5\ aoinv.cir prin
comanda Files-> Open. Se citeşte programul corespunzător circuitului din fig.5.4:

Configuratia de AO inversor
VI 1 0 0.1V
E 3 0 0 2 2E5
RI 1 2 10K
RR 2 3 100K
RIN 2 3 1G
.TF V(3) VI
.END

2.2.3.2. Se efectuează simularea in LTspice a fişierului aoinv.cir. Se deschid in

Ltspice fişierele de ieşire aoinv.op.raw si aoinv.raw cu instructiunea File-> Open. Se
citesc rezultatele simulării si se vor copia soluţiile de semnal mic cu 3 zecimale
(tensiunile în noduri, curenţii prin sursele de tensiune) precum şi caracteristicile de
semal mic ( Au , Ri şi R0 ). Se vor compara rezultatele cu cele calculate cu relaţiile
(5.8) şi (5.9).

2.2.4. Configuraţia de AO inversor de polaritate

Această configuraţie este un caz particular al configuraţiei de AO inversor,
anume cazul din fig.5.4 în care se aleg cele două rezistenţe egale, anume R I = R R
(de exemplu, RI = RR = 10 KΩ ). Atunci din sistemul de ecuaţii (5.7) rezultă:
R
- tensiunea de ieşire: V0 = − R ⋅ Vi = −Vi (5.10)
RI
V R
- amplificarea în tensiune: Au = i = − R = −1 (5.11)
V0 RI
Pe baza figurii 5.4 particularizate ( R I = R R ) şi a relaţiei (5.10) putem justifica
denumirea „inversoare de polaritate” a acestei configuraţii, anume tensiunea de
intrare Vi se aplică pe borna inversoare a AO, iar tensiunea de ieşire V0 are aceeaşi
valoare în modul cu tensiunea de intrare Vi , dar este de semn contrar acesteia (are
polaritatea inversată).

Simularea configuraţiei de AO inversor de polaritate

2.2.4.1 În programul LTspice se deschide fişierul de intrare ...\L5\ aoinvpol.cir
prin comanda Files-> Open. Se citeşte programul corespunzător circuitului din
fig.5.4 dar în care RI = RR = 10 K Ω :

Configuratia de AO inversor de polaritate

VI 1 0 0.1V
E 3 0 0 2 2E5
52 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

RI 1 2 10K
RR 2 3 10K
RIN 2 3 1G
.TF V(3) VI
.END

2.2.4.2. Se efectuează simularea in LTspice a fişierului aoinvpol.cir. Se deschid in

LTspice fişierele de ieşire aoinvpol.op.raw si aoinvpol.raw. Se citesc rezultatele
simulării si se vor copia soluţiile de semnal mic cu 3 zecimale (tensiunile în noduri,
curenţii prin sursele de tensiune) precum şi caracteristicile de semal mic ( Au , Ri şi
R0 ). Se vor compara rezultatele cu cele calculate cu relaţiile (5.10) şi (5.11).

2.2.5. Configuraţia de AO sumator

Fig.5.5 propune o configuraţie de AO sumator de tensiune a cărui tensiune de
ieşire V0 este suma ponderată cu semn schimbat a tensiunilor Vi1, Vi 2 şi Vi 3 .
Se aplică relaţiile specifice AO ideal şi teoremele Kirchhoff:
V + =V -

V + = V ( 2 ) = 0

− (5.12)
V = V ( 1 ) = Vi1 − R1 I 1 = Vi 2 − R 2 I 2 = Vi 3 − R3 I 3
I = I + I + I
 1 2 3
V0 = − R R ⋅ I

Eliminând curenţii I , I1 , I 2 şi I 3 din sistemul de ecuaţii (5.12), rezultă expresia
tensiunii de ieşire V0 ca sumă ponderată cu semn schimbat a tensiunilor de intrare:
V V V 
V0 = − RR  i1 + i 2 + i 3  (5.13)
 R1 R2 R3 

I RR
R1 I1
1a
10K
1K -
R2 I2 I - E = -15V
1b 1 P -
Vi1 + AO
10V
- 2K
R3 I3 2 + ideal
+ 1c I 3 V
Vi2 P+
0

20V
- 3K E+ = 15V
Vi3 + RX
30V - 900
0 0 0 0 0

Fig.5.5. Configuraţia de AO ideal sumator

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL eii.pub.ro 53

Simularea configuraţiei de AO sumator

2.2.5.1. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare ...\L5\ aosum.cir
prin comanda Files-> Open. Se citeşte programul corespunzător circuitului din
fig.5.5:

Configuratia de AO sumator
VI1 1a 0 10V
R1 1a 1 1K
VI2 1b 0 20V
R2 1b 1 2K
VI3 1c 0 30V
R3 1c 1 3K
RR 1 3 10K
Rx 2 0 900
E 3 0 2 1 2E5
RIN 2 1 1G
.OP
.END

2.2.5.2. Se efectuează simularea in LTspice a fişierului aosum.cir. Se deschide

in LTspice fişierul de ieşire . Se citesc rezultatele simulării si se vor copia soluţiile de
semnal mic cu 3 zecimale (tensiunile în noduri, curenţii prin sursele de tensiune). Se
vor compara rezultatele obţinute cu cele calculate cu relaţia (5.13).

2.2.6. Configuraţia de AO diferenţial

În fig.5.6 se propune o configuraţie de AO ideal diferenţial de tensiune a cărui
tensiune de ieşire V0 este ponderea diferenţei tensiunilor de intrare Vi1 şi Vi 2 .
Se aplică relaţiile specifice AO ideal şi teoremele Kirchhoff:
V + =V -

V + = V ( 3 ) = R P I 2 = Vi 2 − R S I 2
 (5.14)
−
V = V ( 2 ) = Vi1 − R I I 1

Vi1 = (R I + R R )I 1 + V0

Eliminând curenţii I 1 şi I 2 din sistemul de ecuaţii (5.14) şi alegând

RI / RR = RS / RP , rezultă expresia tensiunii de ieşire V0 o ponderare a diferenţei
tensiunilor de intrare:
V0 = R (Vi1 − Vi 2 )
R
(5.15)
RI
54 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

I1 RR

100K

RI - E -= -15V
I1
I
1 2 P -
RS AO 5
10K I 2 3 + ideal
+ 4
Vi2 V
- P+
I
2.2K
0
0.2V + E+ = 15V
Vi1 - Rp
0.5V 22K
0 0 0 0
Fig.5.6. Configuraţia de AO ideal diferenţial de tensiune

Simularea configuraţiei de AO diferenţial

2.2.6.1. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare ...\L5\ aodif.cir prin
comanda Files-> Open. Se citeşte programul corespunzător circuitului din fig.5.6:

Configuraţie de AO diferenţial
V1 4 0 0.5V
V2 1 0 0.2V
E 5 0 3 2 2E5
RI 1 2 10K
RR 2 5 100K
RIN 2 3 1G
RS 4 3 2.2k
RP 3 0 22k
.OP
.END

2.2.6.2. Se efectuează simularea in LTspice a fişierului aodif.cir. Se citesc

rezultatele simulării si se vor copia soluţiile de semnal mic cu 3 zecimale (tensiunile
în noduri, curenţii prin sursele de tensiune). Se vor compara rezultatele obţinute cu
cele calculate cu relaţia (5.15).

2.2.7. Configuraţia de AO derivator

În fig.5.7 se propune o configuraţie de AO ideal derivator de tensiune a cărui
tensiune de ieşire v0 ( t ) este derivata cu semn schimbat a tensiunii de intrare vi ( t ) .
Se aplică relaţiile specifice AO ideal şi teoremele Kirchhoff:
AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL eii.pub.ro 55

 + -
v =v
v + = 0

 −
v = V ( 2 ) = vi ( t ) − vC ( t ) (5.16)
v ( t ) = − R ⋅ i( t )
 0 R
 dvC ( t )
i( t ) = C I ⋅
 dt
Eliminând curentul Vi din sistemul de ecuaţii (5.16), rezultă expresia tensiunii
de ieşire v0 ( t ) ca derivată ponderată cu semn schimbat a tensiunii de intrare vi ( t ) :
dv ( t )
v0 ( t ) = − R R C I i (5.17)
dt
i(t) R R

100K
CI - E -= -15V
i(t)
I
1 2 P -
AO 3
560pF ideal
v i (t)
+
+ v c (t) I
v (t)
P+
0
1V - E+ = 15V
1KHz
0 0 0
Fig.5.7. Configuraţia de AO ideal derivator de tensiune

Simularea configuraţiei de AO derivator

2.2.7.1. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare ...\L5\ aoderiv.cir
prin comanda Files-> Open. Se citeşte programul corespunzător circuitului din
fig.5.7 astfel:

Configuratie de AO derivator
VI 1 0 PULSE(0V 1V 0 1us 1us 0.5ms 1ms)
CI 1 2 560pF
RIN 0 2 10M
RR 2 3 100k
E 3 0 0 2 1E5
.TRAN 0.1us 2ms 0us 0.1us
.END

Instructiunea .TRAN indica programului ca se doreste o simulare in timp:

.TRAN <Tstep_probe> <Tstop_final> [Tstart_save [dTstep_max]] , unde [] este un
parametru optional.
56 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

2.2.7.2. Se ruleaza simularea fisierului aoderiv.cir si apasand Click Dreapta in

ecranul Probe se selecteaza Add Plot Pane. Se apasa pe ecranul superior si se
selecteaza Add Trace -> V(1), tensiunea de intrare. Pe ecranul de jos se adauga
tensiunea de iesire V(3). Se aranjeaza vertical ferestrele folosind Window -> Tile
Vertically.
Pentru a masura tensiunea de iesire se da zoom area pe un impuls al tensiunii
V(3) de mai multe ori, pana cand impulsul este vizualizat clar pe ecran. Folosind
cursorii se masoara amplitudinea lui V(3) si viteza de variatie a tensiunii de intrare,
dV(1)/dt, pozitionand cursoarele pe V(1) in doua puncte pe panta.
Se vor compara şi se vor explica rezultatele obţinute cu cele calculate folosind
relaţia (5.17).

2.2.8. Configuraţia de AO integrator

În fig.5.8 se propune o configuraţie de AO ideal integrator de tensiune a cărui
tensiune de ieşire v0 ( t ) este integrala ponderată şi cu semn schimbat a tensiunii de
intrare vi ( t ) .
Se aplică relaţiile specifice AO ideal şi teoremele Kirchhoff:
 + -
v =v
v + = 0

 − (5.18)
v = V ( 2 ) = vi ( t ) − R I ⋅ i( t )
v ( t ) = −v ( t )
 0 C
 dvC ( t )
i( t ) = C R ⋅
 dt
Eliminând curentul i( t ) din sistemul de ecuaţii (5.18), rezultă expresia tensiunii
de ieşire v0 ( t ) ca integrala ponderată cu semn schimbat a tensiunii de intrare vi ( t ) :
1 t
v0 ( t ) = −  vi ( t ) (5.19)
RI CR 0
i(t) C R=33nF

v c (t)

RI - E - = -15V
i(t)
I
1 2 P -
AO
10K ideal
3
+
v i (t)
+ v (t)
P+
I 0
1V - E+ = 15V
1KHz
0 0 0
Fig.5.8. Configuraţia de AO ideal integrator de tensiune
AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL eii.pub.ro 57

Simularea configuraţiei de AO integrator

2.2.8.1. În programul LTspice se deschide fişierul de intrare ...\L5\aointeg.cir
prin comanda Files-> Open. Se citeşte programul corespunzător circuitului din
fig.5.8 astfel:

Configuratie de AO integrator
VI 1 0 PULSE(0V 1V 0 1us 1us 0.5ms 1ms)
RI 1 2 10k
CR 2 3 33nF
RIN 0 2 10M
E 3 0 0 2 1E5
.TRAN 0.1us 2ms 0us 0.1us
.END

2.2.8.2. Se ruleaza simularea fisierului aointeg.cir si apasand Click Dreapta

in ecranul Probe se selecteaza Add Plot Pane. Se apasa pe ecranul superior si se
selecteaza Add Trace -> V(1), tensiunea de intrare. Pe ecranul de jos se adauga
tensiunea de iesire V(3). Se aranjeaza vertical ferestrele folosind Window -> Tile
Vertically.
Se masoara tensiunea la sfarsitul primului interval de integrare si se vor
compara şi se vor explica rezultatele obţinute cu cele calculate folosind relaţia (5.19).

3. MONTAJUL STUDIAT

Macheta de laborator din fig.5.9, împreună cu elementele pasive necesare

pentru realizarea diferitelor configuraţii descrise în paragraful anterior, este dotată cu
un AO tip βA 741 realizat tehnologic sub forma unui circuit integrat. AO este
alimentat cu doua tensiuni continue diferenţiale E + =+15V şi E − =-15V. Corecţia
tensiunii de offset se realizează cu ajutorul unui potenţiometru de 10kΩ care are
bornele externe conectate la pinii 3 şi 9 ai AO, iar cursorul la tensiunea E − =-15V
prin intermediul unei rezistenţe de protecţie.
Macheta conţine în plus şi elemente de protecţie care nu apar în fig.5.9 dar care
nu prezintă importanţă pentru desfăşurarea aplicaţiei.

4. DESFĂŞURAREA APLICAŢIEI

Aparate şi echipamente necesare

- sursă de tensiune continuă stabilizată I-4103;
- generator de tensiune de joasă frecvenţă E-0151;
- osciloscop cu două canale E-0104;
- calculator compatibil IBM-PC;
58 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

- pachet de programe pentru simulare PSpice (varianta sub Windows).

4.1. Verificări experimentale

4.1.1. Studiul configuraţiei de AO neinversor

4.1.1.1. Pe macheta din fig. 5.9. se realizează conexiunile necesare pentru a obţine
schema din fig.5.2 pentru valorile: RI = R1 = 10 KΩ şi RR = R2 = 100 KΩ .
4.1.1.2. Ca sursă de semnal, se foloseşte fie o tensiune continuă dată de sursa
stabilizată I-4103, fie o tensiune alternativă dată de generatorul de joasă frecvenţă E-
0501, conectată între intrarea neinversoare a AO şi masă. Tensiunea sursei de semnal
Vi se fixează la o valoare cuprinsă între câţiva zeci de mV şi câteva sutimi de volt (de
exemplu 0,1V, ca în fig.5.2). Se aplică apoi tensiunile continue de alimentare de
±15V şi cu ajutorul unui osciloscop E-0104 se vizualizează forma semnalului la
intrarea şi la ieşirea amplificatorului în ambele cazuri. Se compară tensiunea de ieşire
V0 (sau amplitudinea ei) cu cea calculată cu relaţia (5.2).
4.1.1.3. Cu valorile experimentale obţinute anterior se calculează amplificarea în
tensiune Au şi se compară cu valoarea calculată cu relaţia (5.3).

C3
1 14 43 44
BA741
33n
offset C2
+ 41 R8 42 27 28
- E
11K 33n
+ +
E = 15V
E- offset 37 R7 38 29 R2 30
7 8 10K 100K
11
9

C1 4
21 25 26
-

a) C0
5 +
10

560p P
470n 24 25K
6
3

23 R1 0V
22 10K
32 R4 33
39 40 22K R6 33K
0V 36 31 34 R5 35
-
2,2K E =-15V
R3 D1
1K 45 46

47 D2 48

b)
Fig.5.9. Macheta de laborator
a) semnificaţia pinilor circuitul integrat βA 741;
b) componentele machetei de laborator

4.1.2. Studiul configuraţiei de AO repetor de tensiune

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL eii.pub.ro 59

4.1.2.1. Se efectuează conexiunile pentru obţinerea schemei din fig.5.3, folosind o

sursă de tensiune continuă de câţiva volţi (de exemplu 1V, ca în fig.5.3).
4.1.2.2. Se măsoară tensiunea de ieşire V0 şi se compară cu cea calculată cu (5.5).
4.1.2.2. Se verifică relaţia (5.6) de calcul a amplificării în tensiune Au .

4.1.3. Studiul configuraţiei de AO inversor

4.1.3.1. Se efectuează conexiunile pentru obţinerea schemei din fig.5.4 pentru
valorile RI = R1 = 10 KΩ şi RR = R2 = 100 KΩ şi legând intrarea neinversoare la
masă prin intermediul rezistenţei R3 = 1KΩ
4.1.3.2. Se aplică o tensiune continuă la intrare de 0,02V…0,2V (de exemplu 0,1V,
ca în fig.5.4) şi se măsoară cu osciloscopul tensiunile de ieşire şi de intrare folosind
cuplajul direct (c.c.) la intrarea în amplificatorul Y, pentru a pune în evidenţă efectul
de inversare a semnalului.
4.1.3.3. Se compară valoarea măsurată a tensiunii de ieşire V0 cu valoarea calculată
cu relaţia (5.8).
4.1.3.4. Se verifică relaţia (5.9) de calcul a amplificării în tensiune Au .

4.1.4. Studiul configuraţiei de AO diferenţial

4.1.4.1. Se efectuează conexiunile pentru obţinerea schemei din fig.5.6 pentru
valorile RI = R1 = 10 KΩ , RR = R2 = 100 KΩ , RS = R4 = 2 ,2 KΩ şi
RP = R5 = 22 KΩ şi folosind două surse de tensiune continuă ce pot fi reglate la
valori de fracţiuni de volt (de exemplu Vi1 = 0 ,5V şi Vi 2 = 0 ,2V , ca în fig.5.6).
4.1.4.2. Cu ajutorul osciloscopului sau voltmetru de c.c. se măsoară tensiunile de
intrare şi ieşire.
4.1.4.3. Se compară valoarea măsurată a tensiunii de ieşire V0 cu valoarea calculată
cu relaţia (5.15), observând că valorile rezistenţelor schemei sunt alese astfel încât să
fie îndeplinită condiţia RI / RR = RS / RP .

4.1.5. Studiul configuraţiei de AO derivator

4.1.5.1. Se efectuează conexiunile pentru obţinerea schemei din fig.5.7 pentru
valorile C I = C1 = 560 pF şi RR = R2 = 100 KΩ .
4.1.5.2. Se aplică pe intrarea inversoare (prin intermediul capacităţii C I ) un semnal
dreptunghiular furnizat de generatorul de joasă frecvenţă E-0501 a cărui amplitudine
se fixează la 1V şi frecvenţa se fixează la valoarea de 1Kz. Se vizualizează tensiunea
de ieşire v0 ( t ) şi se explică rezultatul.
4.1.4.3. Se interpretează forma tensiunii de ieşire v0 ( t ) pe baza relaţiei (5.17).

4.1.6. Studiul configuraţiei de AO integrator

4.1.6.1. Se efectuează conexiunile pentru obţinerea schemei din fig.5.8 pentru
valorile RI = R1 = 10 KΩ şi CR = C2 = 33nF .
60 eii.pub.ro APLICAŢIA NR.5

4.1.6.2. La intrare se aplică acelaşi semnal ca la punctul 4.1.5. Se vizualizează forma

tensiunii de ieşire v0 ( t ) pentru diferite valori ale semnalului aplicat la intrare şi se
interpretează rezultatele.
4.1.6.3. Se explică forma tensiunii de ieşire v0 ( t ) pe baza relaţiei (5.19).

4.1.7. Ridicarea caracteristicii amplitudine-frecvenţă a AO

4.1.7.1. Se reface configuraţia de AO inversor, ca în fig.5.4 şi se aplică la intrare un
semnal sinusoidal cu amplitudine constantă (se exemplu 0,1Vvv) şi cu frecvenţa
crescătoare de la 1KHz la valori de zeci de KHz.
4.1.7.2. Pentru diferite valori ale frecvenţei se măsoară cu osciloscopul amplitudinea
vârf la vârf (riplul) semnalului de ieşire. Se reprezintă apoi graficul dependenţei
amplitudinii semnalului de ieşire în funcţie de frecvenţă.
4.1.7.3. Se interpretează rezultatul obţinut.

5. ÎNTREBĂRI ŞI PROBLEME

5.1. Marcaţi drept comentariu linia de program Rx 2 0 900 din aosum.cir şi

rulaţi din nou programul. Ce observaţi? Explicaţi rolul rezistenţei Rx.
5.2. Calculaţi pe configuraţia de AO sumator din fig. 5.5 (în ipoteza unui AO
ideal având parametrii a → ∞ , Ri → ∞ şi R0 → 0 ) potenţialele la noduri, curenţii
prin sursele de tensiune şi puterea totală disipată pe circuit şi apoi comparaţi
rezultatele obţinute cu rezultatele LTspice înscrise în fişierul de ieşire aosum.raw.
5.3. Repetaţi punctul 5.2. pentru configuraţia de AO diferenţial şi apoi
comparaţi rezultatele obţinute cu rezultatele Pspice înscrise în fişierul de ieşire
aodif.rawt.
5.4. Deduceţi expresia tensiunii de ieşire în cazul configuraţiei de AO
diferenţial (fig.5.6) dacă nu este îndeplinită relaţia RI / RR = RS / RP . Daţi valori
concrete rezistenţelor R I , R R , RS şi R P , modificaţi corespunzător liniile din fişierul
aodif.cir şi rulaţi LTspice. Verificaţi prin calcul corectitudinea expresiei tensiunii de
ieşire obţinute.
5.5. Pe baza modelului de AO din fig.5.1.c, extrageţi din fişierul aoderiv.cir
valorile mărimilor specifice AO (amplificarea în buclă deschisă, rezistenţa de intrare
şi rezistenţa de ieşire).
5.6. Cum explicaţi aspectul tensiunii de ieşire V(3) din cadrul configuraţiei de
AO integrator pentru zonele în care tensiunea de intrare V(1) este zero?
5.7. Se repetă simularea pe calculator punctul 2.2.8.2. modificând în fişierul
aointeg.cir valoarea condensatorului CR la 100nF. Se compară noua formă de undă a
tensiunii V(3) cu cea obţinută la punctul2.2.8.2. Cum explicaţi modificarea formei de
undă?