1. Specificați care sunt defectele, ce pot apărea în structura cristalină a materialelor.

Materialul cristalin (metalic, ceramic sau polimer) obtinut prin diferite procedee tehnologice
(turnare, sinterizare, deformare, tratament termic etc.) este in general un agregat policristalin, la
care cristalele in contact au forme neregulate si numeroase abateri de la structura cristalina
ideala. Aceste abateri se numesc imperfectiuni sau defecte structurale. Cristalul real, afectat de
defecte, este numit cristalit sau graunte cristalin. Defectele joaca un rol important in
determinarea proprietatilor cele mai sensibile structural, cum ar fi limita de curgere, rezistenta la
rupere, camp coercitiv etc. Defectele pot avea caracter dinamic sau static. Cele dinamice sunt la
scara subatomica (fotoni sau fononi) si apar din intractiunile generate de agitatia termica.

Defectele structurale se diferentiaza din mai multe puncte de vedere:

1. Din punct de vedere al stabilitatii in timp a deplasarii atomilor:

- imperfectiuni dinamice, care provoaca deplasari variabile in timp ale atomilor. Astfel sunt
vibratiile atomilor fata de pozitia de echilibru, cu frecvente care depind de natura si intensitatea
legaturii interatomice. Amplitudinea acestor vibratii creste cu temperatura si de aceea defectul se
numeste agitatie termica. Vibratiile atomilor influenteaza direct unele proprietati
(conductibilitatea termica si electrica, caldura specifica) sau indirect prin crearea de
imperfectiuni statice;

- imperfectiuni statice, care produc deplasari stabile in timp ale atomilor si modificari ale
caracteristicilor structurii cristaline (distanta interatomica, numarul de coordinatie etc). Aceste
imperfectiuni au o influenta importanta asupra proprietatilor fizico-mecanice dependente de
microstructura si vor fi analizate mai jos.

2. Din punct de vedere geometric imperfectiunile statice pot fi:

- punctiforme, cu zero dimensiuni;

- liniare sau dislocatii, cu o dimensiune;

- de suprafata, cu doua dimensiuni.

Din punct de vedere al stabilitatii termodinamice:

- termodinamic stabile, care produc cresterea entropiei cristalului si se opun cresterii energiei
libere. Exista in conditii de echilibru si numarul lor depinde de temperatura. De exemplu,
lacunele;

- termodinamic instabile, care maresc energia cristalului. Numarul lor depinde de natura si
marimea tensiunilor aplicate in procesul de fabricatie. Astfel sunt dislocatiile, limitele de grǎunte
etc.

Dupa ordinul de marime, defectele structurale sunt observabile prin:

- microscopie electronica: defectele punctiforme grupate si dislocatiile;

- microscopie optica: defectele de suprafata.

Cantitativ, imperfectiunile structurale reprezinta o mica fractiune (1 la o mie de atomi), fiind

predominanta dispunerea ordonata a atomilor. Cu toate acestea, toate proprietatile dependente de
microstructura sunt puternic influentate de aceste imperfectiuni. Astfel, rezistenta la tractiune a
unui monocristal este de 100 pana la 1000 de ori mai mare decat a unui material policristalin.

In afara acestor imperfectiuni, cristalul poate prezenta tensiuni interne remanente, care provoaca
distorsiuni elastice ale retelei cristaline. Datorita acestor distorsiuni, apar abateri pana la 1% ale
parametrilor de retea. Prezenta tensiunilor interne afecteaza puternic unele proprietati, precum
rezistivitatea electrica si rezistenta la coroziune a metalelor. De asemenea tensiunile interne se
insumeaza cu tensiunile din exploatare, favorizand sau micsorand probabilitatea aparitiei
deformarii plastice si a ruperii.

Pe langa toate aceste defecte mai sunt si mperfectiunile punctiforme

Imperfectiunile punctiforme au zero dimensiuni, pentru ca sunt la scara atomica si dimensiunile

defectului sunt de ordinul de marime al constantei reticulare.

Defectele punctiforme in metale pot fi simple sau complexe.

Imperfectiunile simple cuprind: lacunele sau vacantele, atomii interstitiali si atomii de substitutie.

2. Explicați cauzele apariției defectelor în structura cristalină a materialelor.

Cauzele apariției defectelor în structura cristalină a materialelor sunt:

 Defectele cauzate de vacante. Vacantele se obtin prin transferul unui atom dintr-un
nod interior al retelei spre un nod de la suprafata acesteia sau spre o pozitie
interstitiala.Un metal la echilibru termodinamic, contine vacante. In interiorul
cristalului vacantele sunt in continua miscare datorita agitatei termice, producandu-se
permutari intre o vacanta si un atom. Prezenta vacantelor influenteaza cel mai
semnificativ, densitatea si conductibilitatea electrica, dar pun si bazele comportarii
materialelor in cursul prelucrarii tehnologice prin deformare plastica sau tratament
termic.
 Defectele cauzate de atomi straini. Atomii straini pot fi ai impuritatilor si se pot plasa
in interstitii daca dimensiunea lor este suficient de mica sau pot substitui un atom
propriu al retelei. Atomii straini dau nastere unor cimpuri de forte elastice ce
distorsioneaza reteaua din jurul lor pe mai multe distante atomice, ceea ce
influenteaaza comportarea materialului la solicitarile exterioare. Formarea defectelor
punctiforme este insotita de deformarea retelei, ele constituind centre de contractie

sau dilatatie a acesteia .

 Defectele cauzate de limetele dintre cristale. Limitele intre cristale sunt regiuni de
trecere constituite din aranjamente a diferite dislocatii intinse pe aproximativ 5
distante interatomice si separand un graunte de altul. Cristalele pot fi ale aceleiasi
faze sau pot avea naturi diferite. Ele sunt dupa unghiul de dezorientare dintre graunti
(Ø) limite la unghiuri mari sau la unghiuri mici dupa cum unghiul de dezorientare
este mai mare sau mai mic de 30. Daca limitele sunt formate din dislocatii marginale
se mai numesc si limite inclinate iar daca sunt formate din dislocatii elicoidale limite
rasucite.
 Defecte cauzate de sublimite. In interiorul cristalului apar si sublimite care sunt limite
la unghiuri mici (unghiuri de dezorientare de cateva grade) care separa portiuni din
acelasi cristal avand aceeasi orientare si denumite subgraunti sau blocuri in mozaic .
Sublimitele crescand mult rezistenta la rupere a cristalelor se creeaza intentionat prin
tratamente termomecanice incluzand o deformare plastica la rece pentru cresterea
densitatii ρ a dislocatiilor, urmata de o incalzire pentru poligonizare.