Lucrări de laborator – Operații unitare în industria alimentară I

Studiul pierderilor de presiune la curgerea fluidelor prin conducte

Scopul lucrării
Lucrarea urmărește determinarea experimentală a pierderilor de presiune liniare şi locale la
curgerea fluidelor prin conducte şi compararea valorilor obţinute cu cele rezultate prin aplicarea
relaţiilor de calcul cunoscute pentru diferite cazuri.

Notaţii
Am – aria suprafeței cu diametrul mic, în m2;
AM – aria suprafeței cu diametrul mare, în m2;
d – diametrul conductei, în m;
d1 – diametrul interior al conductei de aspirație și de refulare, în m;
d2 – diametrul interior al conductei mari, în m;
D – diametrul curburii, în m;
D1 – diametrul spirei, în m;
D2 – diametrul semicercului, în m;
f – notație pentru pierderile de presiune liniare exprimate în m col. lichid;
g – acceleraţia gravitaţională, în m/s2;
h – pasul spirei, în m;
 – lungimea conductei, în m;
Dv – debitul volumic de fluid, în m3/s;
w – viteza fluidului, m/s;
x – coeficient de corecţie care ține seama de raza de curbură, adimensional;
p – căderea de presiune, în Pa;
Re – criteriul de similitudine Reynolds, adimensional;
V – volumul de fluid, în m3;
α – unghi de deschidere, în grade;
 – vâscozitatea dinamică a fluidului, în Pas;
 – coeficient de frecare, adimensional;
 – coeficient de rezistenţă locală, adimensional;
 – timpul, în s;
 – densitatea fluidului, în kg/m3.

Principiul metodei
Pierderile de presiune (sau pierderile de energie mecanică) la curgerea fluidelor prin conducte se
datorează rezistenţelor pe care trebuie să le învingă masa de fluid, pentru ca aceasta să treacă
prin reţea, la viteza cerută. Ele pot fi grupate astfel:
1
 Lucrări de laborator – Operații unitare în industria alimentară I

 Pierderi de presiune liniare – datorită forţei de rezistenţă rezultată din frecarea straturilor de
fluid care se mişcă cu viteze diferite precum şi între straturile de fluid şi peretele conductei;
 Pierderi de presiune locale – datorate rezistenţelor pe care le opun diferitele obstacole
hidraulice: schimbările de direcţie, modificarea formei geometrice a conductei, diferite
armături montate pe reţea, diferite aparate montate pe reţea la curgerea fluidului.
Pierderile de presiune liniare se determină cu ecuaţia lui Fanning:
 w2
p       , în Pa (1)
d 2
sau
 w2
f   , în m col. lichid (2)
d 2g
Valoarea coeficientului de frecare  variază cu condiţiile curgerii: regim de curgere, starea
conductei (asperităţi).
Pentru regim de curgere laminar (Re  2300), pentru conducte cu secţiune circulară:
64
 (3)
Re
Pentru regim de curgere turbulent se pot folosi mai multe formule dintre care mai uzuale sunt:
 Relaţia lui Blasius (3000 Re  100000):
0,3164
 (4)
Re 0, 25
 Relaţia lui Nicuradze (105  Re  108):
0,221
  0,0032  0, 237 (5)
Re
În cazul curburilor şi serpentinelor, pierderile de presiune se calculează aplicând relaţia (1) sau
(2), iar valoarea obţinută se multiplică cu un coeficient x care ţine seama de raza de curbură:
d
x  1  3,54  (6)
D
Pierderile de presiune datorate rezistenţelor hidraulice locale se calculează cu relaţia:
w2
p      , în Pa (7)
2
sau
w2
f  , în m. col. lichid (8)
2g
Coeficientul de rezistenţă locală, , este caracteristic obstacolului şi poate fi luat din diagrame
sau tabele, după cum urmează:

Tabelul 1. Valorile coeficientului  pentru coturi normale de 90°

d, mm 14 20 25 34 39 40
 1,7 1,7 1,3 1,1 1,0 0,83

2
 Lucrări de laborator – Operații unitare în industria alimentară I

Tabelul 2. Valorile coeficientului  pentru lărgiri şi îngustări de secţiune

Raportul Am/AM 0,01 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8
 la lărgire bruscă de secțiune - 0,81 0,64 0,47 0,36 0,25 0,16 0,09 0,04
 la îngustare bruscă de secțiune 0,5 0,47 0,43 0,39 0,34 0,30 0,26 0,21 0,16
Am – secţiunea mică; AM – secţiunea mare.

Tabelul 3. Valorile coeficientului  pentru ventile de laminare şi canele

Unghiul de deschidere , grade 5 10 20 30 40 45 50 60
Ventil de laminare 0,24 0,52 1,54 3,91 10,8 18,7 32,6 118
Canea 0,05 0,29 1,56 5,47 17,3 31,2 54,6 206

Coeficienţii de rezistenţă pentru ventile normale se admit a avea valoarea   3, iar pentru ventile
cu colţ   1,4 - 1,85.
Pentru un circuit sau un aparat, suma pierderilor de presiune liniare şi locale reprezintă pierderea
de presiune totală.

Descrierea instalaţiei
Instalaţia de laborator (fig. 1) se compune din:
 rezervorul metalic R1 în care se află apa necesară determinărilor experimentale. Rezervorul
este prevăzut cu un racord de legătură cu instalaţia.
 pompa centrifugă P, acţionată de un electromotor E. Pompa apa din rezervorul R1 şi o
refulează într-un sistem de conducte;
 apometrul A montat pe conducta de aspiraţie pentru măsurarea volumului de apă ce trece prin
instalaţie;
 rezistenţe hidraulice locale şi liniare montate pe conducta de refulare. Pentru aceste rezistențe
se pot măsura pierderile de presiune şi anume:
 pierderi de presiune liniare:
– conductă liniară de 1 m I
– semicerc II
– spiră III
 pierderi de presiune locale:
– cot 90° IV
– lărgire de secţiune V
– ventil VI
– îngustare de secţiune VII
 pierderi de presiune totale:
– schimbătorul de căldură multitubular VIII
Pe conducta de refulare se mai găseşte robinetul (B) pentru reglarea debitului de apă în instalaţie.
Pentru măsurarea pierderilor de presiune liniare şi locale sunt montate opt manometre
diferenţiale, cu aceleaşi notaţii ca rezistenţele amintite.
3
 Lucrări de laborator – Operații unitare în industria alimentară I

VIII II I IV V VI VII III

III

VIII
V VI VII
II

IV I

R1 A
P E

Fig. 1. Instalaţie experimentală pentru determinarea pierderilor de

presiune la curgerea fluidelor prin conducte

Modul de lucru
Se verifică dacă rezervorul R1 este plin cu apă;Se verifică dacă în manometre lichidul este la
acelaşi nivel în ambele coloane (verificarea punctului zero al manometrelor); în caz contrar se
face corecţia necesară;
Se deschide robinetul (B) fixându-se un anumit debit de apă în instalaţie;
Se porneşte pompa P prin comutarea întrerupătorului electric. După stabilizarea nivelului
lichidului în manometre (10–15 minute) se citeşte denivelarea lichidului manometric la cele
opt manometre (denivelările se însumează când sunt de o parte şi de alta a punctului zero şi se
scad când sunt de aceeaşi parte). Se notează natura lichidului din manometre (apă, mercur,
tetraclorură de carbon). Denivelările se trec în tabelul cu datele experimentale. Se
cronometrează timpul, , pentru o rotaţie şi pentru două rotaţii ale acului indicator central al
apometrului (la o rotaţie completă a acului indicator central trec prin apometru 100 litri de
lichid).
Se opreşte electromotorul prin rotirea comutatorului.

Rezultate experimentale şi interpretarea lor

Se cunosc:
Diametrul interior al conductei de aspiraţie şi refulare: d1 = 28 mm
Diametrul interior al conductei mari: d2 = 44 mm
Densitatea apei: a = 1000 kg/m3
4
 Lucrări de laborator – Operații unitare în industria alimentară I

Vâscozitatea dinamică a apei: a = 10-3 Pas

Diametrul spirei de 360 grade: D1 = 260 mm
Pasul spirei: h = 70 mm
Diametrul semicercului: D2 = 430 mm

Se determină:
 Pierderile de presiune experimentale:
1 mm col. H2O = 9,81 Pa
1 mm col. Hg = 133,3 Pa
 Debitul volumic al apei:
V
Dv  , în m3/s

V = 100 litri (volumul de lichid ce trece prin instalaţie la o rotaţie completă a acului
central al apometrului).
 Viteza fluidului, în conducta cu diametrul d1, respectiv d2:
4  Dv 4  Dv
w1  respectiv w2  , în m/s
  d12   d 22
 Regimul de curgere:
wd  
Re 

 Coeficientul de frecare , din relaţiile (3), (4) sau (5);
 Calculul pierderilor de presiune liniare cu relaţia (1) pentru: conducta dreaptă de 1 m,
semicerc, spiră. Pentru semicerc şi spiră se va ţine cont de raza de curbură (relaţia 6).
 Calculul pierderilor de presiune locale cu relaţia (7) pentru: cot 90o, îngustare de secţiune,
lărgire de secţiune, ventil.
Observaţie: pentru calculul pierderilor de presiune locale se lucrează cu viteza de la intrarea
în rezistenţă.
 Se compară căderii de presiune calculată analitic cu valoarea căderii de presiune obţinută
experimental.
 Rezultatele se trec într-un tabel centralizator (tabelul 4).

5
 Lucrări de laborator – Operații unitare în industria alimentară I

Tabelul 4. Determinarea pierderilor de presiune la curgerea fluidelor prin conducte

Denumirea Cădere Volum Timp Debit Viteza Regim Coeficienți Pierderi de
rezistenței de presiune lichid τ volumic fluid de presiune liniare
hidraulice h p V s Dv w curgere λ  sau locale,
mm col. Pa m3 m3/s m/s Re calculate
lichid p, Pa
Pierderi de presiune liniare
(se aplică relaţiile 1 sau 2)
Conductă –
liniară 1 m
Semicerc –
Spiră –
Pierderi de presiune locale
(se aplică relaţia 7)
Cot 90° –
Lărgire –
secțiune
Ventil –
Îngustare –
secțiune
Pierderi de presiune totale
(se aplică relațiile 1 și 7)
Schimbător
de căldură

Observaţii:
Coeficientul de rezistenţă locală  este caracteristic obstacolului.
Coeficientul de frecare  variază cu condiţiile curgerii (regim de curgere, starea conductei).